Dar din dar se face Rai

   

      Ce frumos e sa daruiesti, sa dezlipi o parte din tine si sa o lipesti celui care are nevoie de ea. Cat de fericit te simti atunci cand vezi zambetul de fericire si totodata de multumire al unei persoane caruia ii daruiesti ceva, un lucru, o emotie, face cu totul si cu totul parte dintr-o alta lume, o lume a bucuriei, o lume unde toata lumea zambeste si cu adevarat este fericita, acolo unde nu conteaza gestul, acolo unde roadele sunt eforia si culoarea obrajilor care zambesc si ei. Ma simt atat de bucuros ca pot si eu la randul meu sa impart putinul meu cu aproapele meu, ma simt un om implinit, timp de cateva minute, simt ca mi-am indeplinit rolul si scopul, am fost facut fericit, sunt fericit, voi face fericit pe cineva.
     Astazi, am avut ocazia de a daruii, de a oferii un cadou unui baietel, unul care merita mult mai mult decat un cadou trupesc, merita virtutea de a spune prin fapte ca e doar un copil si ca merita, am simtit starea lui de bucurie, la un moment dat am inceput sa zambesc doar vazand baietelul ca imi intoarce spatele pentru a se juca cu cadoul pe care i l-am oferit, eram bucuros ca nu eram eu cel care merita atentia, eram bucuros pentru ca acel copilas avea inca un motiv pentru care sa zambeasca, sa aiba de 'lucru', sa se joace, joaca, cea mai frumoasa parte a copilariei, acesta oferea atentie acelui lucru care cu adevarat il multumea, il facea ca in mintea lui sa para mare. Nu exista o copilarie frumoasa sau modesta fara joaca, jocuri si jucarii, cele trei j-uri, fiecare copil vrea sa aiba parte de asa ceva, sa traiasca inconstieta copilareasca prin fericire, prin emotii care intr-o zi vor devenii amintiri, dar amintiri care ii vor provoca lacrimi poate, un zambet scurt, dar plin de esenta, un regret ca acele jucarii nu mai sunt si in acel moment.
     M-am simtit un alt om, am vazut un lumea in care traiesc, lumea plina de fapte rele si foarte rele, a devenit pentru cateva minute o oaza a Raiului, locul unde soarele care straluceste in Rai, a stralucit si acolo, eram bucuros ca ceea ce am oferit cu multumire, a starnit multumire, eram alt om pentru ca ceea ce am avut eu, acum are el si ca acel copilas se simtea ca mine atunci cand ma jucam cu acele micute, dar insemnate cadouri, parca pentru o clipa eram in pielea lui, eram un copilas inocent si plin de ardoare, plin de energie si hiperactiv, chiar daca nu sunt departe de momentele alea reale, am acea urma de regret ca a trecut vremea aia si ca acum nu pot decat sa ofer. Insa nu cred ca asta e o problema, cred in mine ca pot sa fac fericita mult mai mult lume, decat un copilas, cred in mine ca pot oferii ce e al meu tuturor, dar sa vedem ce inseamna 'tuturor', ei bine 'tututor' in acest scop inseamna lumea in care am incredere, lumea care o cunosc, oamenii pe care stiu ca ii voi multumii si cu putin, dar oferindu-le mult, aceasta lumea e o lumea din care fac parte putini oameni, dar voi incerca sa transform aceasta lumea in niste robi ai zambetului, ai fericirii, ai multumirii si voi reusi.

     Viata e foarte frumoasa si merita ca toata lumea sa cunoasca acest fapt, indiferent de intamplarile bune sau mai putin bune, ofera, da din tine ce nu folosesti ca sa spui ca ce e al meu, acum e al tau.