Singur

       Imaginati-va cum ar arata planeta Pamant fara vreo fiinta umana pe ea, imigineaza-ti cum ar arata viata ta fara cineva pe care sa iubesti, goala. Din punct de vedere personal, omul pe parcursul vietii are nevoie de doar cateva componete pentru a putea traii fercit si pentru a ajunge in fata Sfantului Petru impacat cu sine insasi, mancare care sa-ti sature foamea, apa care sa-ti alunge setea, odihna care sa te revigoreze si iubire, care sa-ti ofere tot.
       Realizez ca viata omului este singurul subiect care nu poate fi clasificat sau explicat printr-o multitudine de termeni meticulosi si plini de metafore stiintifice, omul este ceva ce nu va putea fi explicat nici macar prin disectia psihologica a destainuirii sau printr-o metoda ilegala, inducerea intr-o stare de nostalgie falsa, drogul.
       V-ati simtit vreodata singuri, chiar daca erati in mijlocul unei mari de oameni? Ati simtit vreodata cum totul se naruie in jurul tau, iar tu te chinui sa ramai in picioare pentru ca ai un viitor in fata si nu trebuie sa lasi un moment inoportun sa te darame? Cel mai probabil da, subiectul acestui articol de astazi si de toate zilele este cum poti sa pierzi ceva doar observand, neputinta fiind una dintre elementele distructive care iti diseca inima atat de racita.
       Singurul lucru de care imi este frica pe acest pamant este singuratatea, pentru ca acest sentiment te cuprinde, devine o parte din tine si te atrage din ce in ce mai tare si mai aproape de intuneric, de moarte. Mi-e frica sa pierd ceea ce iubesc, pentru ca zi de zi pierzand, intregul devine jumatate, iar mai tarziu voi pierde tot, voi ramane gol.
     

Revenirea

        

       A trecut aproape un an de cand nu am mai avut nicio activitate in acest ''jurnal de bord'' al vietii mele, poate pentru ca nu am avut timp sau cel mai probabil pentru ca lenea distruge tot ce e mai bun in om. Nici macar nu-mi mai aduc aminte formatele postarilor mele, totul mi se pare strain si ciudat, in momentul acesta ma apuca un sentiment de nostalgie si totodata unul de parere de rau, deoarece am devenit primitiv din cauza unor intamplari carora nu trebuia sa le dau curs in viata mea. Sunt atat de dezamagit de felul in care mi-am cultivat felul de a fi si felul de a actiona in fata unor fapte facute de mine, sunt atat de scarbit de felul in care eu am dat curs tuturor intamplarilor, cand tot ceea ce era mai important era, ea.

       In cadrul acestei pauze lungi, am fost pus absent nemotivat la fiecare ora lipsita din jurnalul meu, am ramas repetent, inapoiat mintal de la cel mai importante invataturi pe care mi le poate oferii viata, in aceasta perioada am trecut printr-o groaza de intamplari fericite, dar si printr-o multitudine de intamplari care starnesc ocara tuturor. In viata trebuie sa risti ca sa castigi, uite ca am facut-o si pe asta, am castigat atat de mult incat am uitat cum e sa fi modest, sa fi ca ceilalti oameni, mai presus decat respectul de sine, am cunoscut orice sentiment de marinimie si de asuprire, apoi l-am inmultit cu 10 si uite ca azi am ajuns sa fiu mai prejos decat un biet om fara casa, caracterul meu nu mai denota stabilitate si precizie, azi inseamna doar o linie franta care se taraste sa ajunga undeva in fiecare zi condus de lene si democratia baltii.

       Nu mai sunt asa cum eram.

       Insa am trecut si prin momente frumoase, pline de reverie si nostalgie, am invatat atatea lucruri, am vazut atatea zambete, am trait atatea momente incat as putea intitula aceasta postare ''Inceputul povestirii'' , am recunoscut-o pe ea, am reinventat relatia interumana, iubit-iubita si am adus-o la un nivel inalt. Pana la urma toate acestea constituie o invatatura de viata, o lectie de la care am lipsit mult, insa astazi am recapitulat si sunt pregatit sa-mi readuc sensul si directia vietii inapoi in picioare, sunt pregatit sa dau mana libera imaginatie, sunt pregatit sa devin un alt om, just si modest.

       Testul maturitatii, asta urmeaza pentru mine, testul in cadrul caruia daca primesc un calificativ negativ, totul se naruie, aici nu ma refer la vreo tenta scolara sau educationala, aici ma refer la viata mea, pentru mine eu sunt si elev si profesor, ascult ceea ce spus si invat, sunt autodidact, iar ceea ce-mi propun eu, e sa imi fixez foarte bine tinta, sa incarc si apoi sa lovesc fix in mijloc targetul pe care mi l-am propus.

       In tot acest timp, mi-am dorit de nenumarate ori sa revin la aceasta a doua casa a mea, la blogul meu, sa scriu ca alta data, sa fiu din nou intins in pat cu laptopul in brate, fie la birou cu ochii ca doua cepe, pentru a-mi putea expune, in primul rand experietele si in plan secund, invataturile pentru mine si cei care considera asta cea ce poate contribuii la starea de bine sau de introspectie de sine.

       Ca si o mica concluzie, tot ceea ce am redactat mai sus e putinul care m-a motivat sa scriu astazi, putinul care m-a ajutat ca astazi sa fiu alt om, nu am devenit mai bun, ba chiar mai rau, insa constientizarea e primul pas spre iertare si tot ce-mi doresc e iertarea, nu exista niciun loc pe lumea asta, unul la fel ca acolo ... si singura sansa de a ma intoarce acolo e prin iertare, nu-mi doresc nimic altceva decat ca sa pot oferii celui de langa mine ceea ce e mai bun din mine, nu conteaza ca nu mai pot sau nu mai am, voi face tot posibilul sa-mi regenerez forta si sa o reinvestesc in tot ce insemana pentru mine, ea.

Momente

Mă uit în ochii tai și văd o mare albastră... O mare plină de amintiri. O mare în a cărei ape începe o furtună. Lacrimile curg și se opresc pe haina, amestecandu-se cu parfumul fin și dulce. Obrajii calzi sfârâie la fiecare picătură ce se prelinge pe ei. Acea mică domnisoara acum a crescut, a gustat din iubire și  suferință la fel cum Eva a gustat din fructul blestemat, apoi fiind alungata din raiul fericirii, solitară și dezamagita de propriile alegeri. Semnul întrebării e semnul propriei fiare ce îi chinuie viața. E pecetluit în minte și de fiecare dată îl vede în fata ochilor. Incertitudinea pune o limita gândirii și imaginației. E ca și cum ai avea un trandafir în maini, dar tu te mulțumești doar cu o petală pricăjită și bătută de vânt. Cu fiecare lacrima ce îți umedă obrazul, o flacără mă arde în suflet. Mă doare îngrozitor. ex