marți, 22 septembrie 2015

Departe de tot, departe cu tine!

             
                 Totul a inceput desigur, cu inceputul. O copilarie frumoasa, fara grijuri, prin sat cu prietenii, prin vale cu vecinii, toate prostiile posibile lipindu-se de mine, eu , un adevarat maestru al stricaciunilor, un ascutit ghimpe in spatele parintilor. Macar eram inocent. Nu imi pasa de nimic, ma jucam toata ziua, nu aveam nevoie de bani sau de lucruri ce acum au devenit o dorinta arzatoare pentru mine.
                  Cu timpul lucrurile s-au schimbat. Niciodata nu va fi un factor mai mare ca timpul care sa ofere posibilitate unui om sa se schimbe. Doar ca, omul crezandu-se stapan pe ceea ce nu ii apartine, abuzeaza de timp si in loc sa se schimbe in bine, se schimba in rau. Exista insta un moment in care toate schimbarile rele sunt istorie, iar cele bune incep sa dea tarcoale in viata omului. Inocenta isi recapata valoarea, zambetele copilandre te gadila sub nas, ca atunci cand te bucurai de fiecare secunda a vietii. Lantul amintirilor adunate de-a lungul istoriei, incepe sa rugineasca. Acel om care vroia imposibilul, nu mai exista si se multumeste cu ceea ce ii ofera momentul. Se bucura de zambetele celuilalt, chiar daca ele sunt ironice si provin de la o persoana cu o rata de „ mi-a facut destul rau” foarte mare. Acel om incearca sa regaseasca dragostea in orice cuvant rostit, in orice gest sau miscare.
                   Mai demult acel om isi dorea atat de mult imposibilul. Se indragostea mereu de aceea care niciodata nu va fi a lui, doar pentru momente nesemnificative, momente in care totul s-a scurs prin buzele calde si imbratisarile furate din prea multa dorinta. Dorinta, dorinta si iar dorinta. Actiunea continua a unui individ. „ Imi doresc” ! Imi doresc, dar e ilegal. Imi doresc, dar e prea scump. Imi doresc, dar nu vreau sa depun efort. Imi doresc, dar ingrasa. Cui ii pasa defapt ca ingrasa?? O dorinta Implinita pentru un moment care il regreti din toata inima. Il regreti si nu il poti uita. Dar simti ca te atrage pe zi ce trece. Imposibilul te atrage! Cat mi-as fi dorit ca acele momente imposibile sa nu se fi terminat niciodata. Sa dureze vesnic. Sa fim doar noi doi si intunericul. As strabate tot intunericul iadului, toata groaza, daca as stii ca la capatul drumetiei m-ai astepta cu bratele deschise si cu multe pansamente sentimentale si fizice. Insa intotdeauna va exista acea piedica bat-o vina, care ne va despartii.
                   Singurul lucru care mi-a mai ramas este sa te iau de mana si sa fug departe de ochii lumii, departe de ganduri si departe de toate piedicile. Atunci intr-un final voi implinii imposibilul ce mi-l doream de mult timp implinit pentru totdeauna. Te voi iubi mereu indiferent in ce directie bate vantul! Te voi proteja de durere, de neplaceri si ma voi asigura ca nimic rau din aceasta lume nu te va atinge. Te voi imbratisa neincetat, te voi saruta pana ce nu vei mai putea respira! Niciodata nu iti voi lasa mana sa cada din palma mea! Tu vei fi soarele meu si luna mea! Luceafarul ce imi lumineaza viata pana voi pleca de pe acest pamant. Te iubesc!


Peace&Love&Love4ever !!!