Eroii care nu au luptat intr-un razboi

     

E foarte greu sa dai viata unui copil , sa creezi o noua viata , un nou destin , dar e foarte usor sa curmi una , sa sfarsesti mersul anevoios.

Unii oameni , sunt eroi , eroi fara voie , dar care merita aceasta distinctie , medalie in aceasta societate depravata , sfartecata de mii de maidanezi care perinda peste tot , aceasta societate peticita pana si acolo unde nu e nevoie de acel petec care pana si el , e un petec petecit , Romania , tara cea mai tare , tara pe care o iubesc cel mai mult , nu conteaza coruptia marsava , conducerea plina de derbedei inca din scoala primara , oamenii care sunt cetateni cinstiti , nu exista , asa ceva a disparul , iubesc meleagurile de unde provin , iubesc sa am o familie aici , imi iubesc viata , pentru ca viata e un carusel , te distrezi , zambesti , esti fericit , dar ti-e frica de inaltime , ti se face rau uneori , viata e complicata , rea , distorsionata , o iubesc. Oamenii pe care ii cunosc eu personal , nu sunt eroi , acestia sunt daunatori ai societatii , nu aduc niciun folos acestui stat , sunt puslamale care au crescut doar in varsta , nu si in statut , eroii nu se vor cunoaste niciodata , un erou este acela care niciodata nu va fi promovat ca fiind asa ceva , un erou nu are sute de decoratii pe un palton frumos curatat si negru , nu poarta un chipiu de domn , nu poarta manusi de piele , reci , negre si mai ales , un erou nu va fi niciodata o persoana care sa ti se para a fi asa ceva , in acest moment , vorbesc despre o categorie care exista , dar pe care nu o cunosc , ori nu cunosc membru care sa faca parte din aceasta secta , din aceasta conducere din umbra , istorie care m-a ajutat sa fiu azi aici. 

     Eu sunt un erou , sunt erou pentru ca asa ma consider , dar nu voi striga tare , nu voi spune tuturor ce am facut pentru a fi un erou , voi tacea , ma voi lauda in mine , voi traii cu un pacat in inima , voi fii un descreierat care fuge pe un camp , iar cand asta voi povestii , toti vor rade , sunt un erou. Nu am masini de lux , nu traiesc regeste cu vinuri din podgoriile franceze , nu mananc carne de vanat , doar o biata de friptura cu un terci de cartofi , nu citesc in fiecare zi ziarul cu noutati , nu ma imbrac la costum , nu port ochelari , sunt un simplu , ma imbrac asa cum vreau , petecit sau cum o fi , muribund sau nu , sunt un erou . Medalii? Grade? Decoratii? Ce s-a intamplat cu modestia? Unde s-a dus? De ce sunt cel care pune intrebari unui public inexistent ? Termina , imi spun , sunt un erou , nu am luptat in razboaie , nu am pus mana niciodata pe o arma , nu am tras cu o arma , nu am vazut un glont cu arata , nu stiu cum e moartea indusa , nu stiu cum se sa fi mort , nu-mi doresc , sunt un erou , fac multe , traiesc si mai multe , in fiecare zi mi-e dat sa vad atatea intamplari care ma dezamagesc , ma tenteaza la nervozitate , incerc sa ma abtin , dar mintea-mi impune altceva , imi impune ca acel costum cu decoartii sa-l port pentru a fi respectat , dar nu , refuz sa cred ca acel costum ma face om , ce conteaza ca altii zic , unii tac , iar eu ca o sa ajung un om de succes , asta imi doresc , departe , ceea ce ma face fericit este acel lucru , lucrul acela , cum i se zice oare ? A ? A da , acum stiu , i se zice , iubire , pentru mine e un lucru acum , nu mai e un sentiment , adevar de lemn , statuie de apa , covor de frunze verzi , moarte nu te ocoleste , sunt un erou , razboiul este ceva barbar , un proces mai rapid catre moarte , vremea rece , armele grele si ruginii , tunurile antiracheta , sutele de camione pline de zombii cu arme in mana , semiautomate , tancurile acela urate , avioanele grele si grii , rosii de sangele pe care-l provoaca , razboiul e ceva crud , o cearta apriga , o forma de dusmanie care cauta victoria acolo unde opiniile nu sunt corect fromulate , marturii mincinoase , pana si la judecata martuia minte sub juramant , atunci , omul , care nu face niciun juramant , minte , apa nu mai e ce a fost , acum , apa e mult mai toxica decat clorul , acum tot ceea ce cunosteam s-a schimbat , s-a dus spre o alta extrema , a devenit mai inofensiv , dar mai daunator. 

    Eroul , un personaj care a infaptuit ceva memorabil , o fapta buna , care a dus la salvarea unei vieti sau a unei cauze , a influentat intr-un mod bun mersul vietii , care nu a intemeiat o schema antijoc , eroul este el , eroul esti tu , eroul sunt eu , eroul nu exista , nu exista cu adevarat cineva care sa merita statutul de erou , Dumnezeu este un erou , dar nu cel care poarta kilograme in piept si plumb in inima , in gandire , marsavie , dispret , inganfare , fita de domn , acel om care ascunde in chipiu bani , nu respect cand cineva aprate in fata lui , erou nu e cel care ascunde ce are , pentru a se da mare cu ce nu are , eu , am , defapt , nu am , sunt un nimic . Erou , eu? Niciodata , eu sunt acel om care sunt indispensabil.

     Nu-mi doresc sa fiu un erou , nici macar ceva asemanator , cum pot supravietuii uni asemenea soc , razboiul s-a terminat , au ramas multe gropi , mult fier mort , transee goale , oameni morti , eu ma perind pe un cal alb si patat pe spate , cu o coama murdara , pe o sa de piele , veche , cu o casca in cap si plin de praf , alb la fata , aproape mort de sperieti , am o arma in spate , incarcata , gata de a omor , dar nu o stiu folosii , ce se intampla , da , stiu , sunt un copil care nu poate sa tina in frau un om , dar o arma care curma vieti , razboiul e castigat de mine , de mainile mele curtat , sunt pe drumul spre moarte , ma simt rau , ma gandesc mult , in mine-mi vine doar raul , sunt un erou fara voie , dar un derbedeu voit.

Acela este un sacou frumos , uite , are o gramada de grade pe umar , in piept doar medalii , un chipiu parca de general , cizme lustruite , pantaloni de stofa , o mustata deasa si mare , barba de alocuri , ochii mari si incercanati , nasul mare si rosu , fumand o tigata penala , de parca gustul ar fi de trabuc , dar uite , da jos acel sacou , ce se intampla , acela nu era un erou , era un suport de lemn pe care croitorul il folosea pentru a masura sacoul acela frumos , croitorule , esti un erou , ai reusit sa faci frumusetea din ata mai subtire ca viata , eroul nu e cel care tragea perdeaua in urma , ci acela care se ascunde dupa perdea si stingand lumina , adoarme in lacrimi.

Pierdere de vreme

 

Unii pierd vremea , altii muncesc pentru a ne fauri un viitor , noi irosim orice sansa , ei isi vand timpul pentru noi , iar noi  ne vindem timpul si vremea copilariei pentru aur de nimic , pentru nimic in sine , de ce ti-ai cumpara un ceas de mana din metale pretiose , cand tu spui ca urasti sa vezi cum timpul trece?

  Mereu imi doresc ceva imposibil , mereu imi doresc imposibilul , mereu vorbesc despre mine , iar cand nu vorbesc despre mine , fie sunt aprofundat intr-o situatie critica din care trebuie sa ies prin scris , fie sunt indragostit lulea , iar dorul meu nebun imi spune ca aceste cuvinte dulci pot bucura si pe altcineva decat propria persoana care e satula de atata nebunie. Astazi , ce conteaza , nu conteaza nici macar ca e zi , de ce sa pese cuiva , e timpul nostru , sa nu ne gandim la el , traim , dar nu dupa cat arata taigara mare de la ceas sau minutarul , ci traim pentru ca avem acest drept cuvenit din momentul in care am fost creati , uneori ma alfu in ipostaze care ma uimesc pana si pe mine , alteori , pur si simplu ma mira faptul ca nu stiu , nu stiu ce sa fac in situatii limita , timpul se opreste , dar defapt totul continua , vorbesc in dodi , ciudatenii , defapt scriu , ciudatenii , acum , sunt prea nerecunoscator timpului si pur si simpla il irosesc , oare pot fi mult mai inoportun fata de mana de ajutor , mana cereasca , timpul acordat , eu , cum am mai spus , il irosesc pentru lucruri fara insemnatate mare , poate prea mica.

    In vara anului trecut , mi-a fost dat sa ajung intr-o tabara unde mare majoritate erau de alta religie , oameni fara sot , parca sortiti prostiei , am constatat cu stupoare ca acea secta , religie derivata , nu era diferita de oricare alta , am mai vazut ca austeritatea acesteia nu deranja pe nimeni , totul era facut ca la carte , dar toti erau niste haimanale , aveau un comportament dezolat , parca speriati de ceva , inspaimantati de ceva , urasc asta , asta este idealul meu , nimeni nu mi-l poate schimba , ce treaba are tot acest fapt cu timpul ? Pai , uite , am descris acest fapt pentru ca este o pierdere de vreme , adica , ei cred in Dumnezeu dupa niste reguli , nu intelg , de ce , cum , care ar fi motivul , sunt legi date de El, inteleg , dar unele sunt puse de oameni simplii , care incurca mersul , nu inteleg , ce conteaza , daca e sa crezi in El o faci mereu , nu doar azi. 

    Precum spuneam , timpul este o marime nedefinita a imbatranirii , a tot , pentru ca totul invecheste , chiar daca unele lucruri pot fi refolosite si restaurate ca forma si rezistenta , acela nu sunt apartinatoare apogeului creatiei , omul , adica nu fac parte din viu , un lucru doar , fara insemnatate , timpul este rau cu noi, poate o unealta de tortura permanenta care ne taraste zilnic spre suferinta sau trecerea timpurie a lucrurilor frumoase , nu sunt incantat de timp , dar ... e al meu , cat il am traiesc , cat nu , ma duc dracu , ca asa zic si batranii. 

    In ultima vreme , formalitatea din discursurile mele narative a disparut , facand loc nonconformismului , exchibitionismul , exprimarea libera si fara cenzura , asta sunt eu , un copil , mic , nu citesc prea multi ceea ce muncesc , doar ma chinui pentru mine , nici macar nu cer asta , am construit aceasta serie de demersuri pentru mine , pentru satisfactia mea , multumirea mea , este jurnalul meu de calatorie zilnica prin catacombele vietii , ale trecutului , prezentului si ale viitorului , e nestiut ceea ce zic , pentru ca e ceva original , formalitatea este doar o simpla restrictie care face ca un anumit document , scriere sa para pe placul tuturor , dar mie personal , adevarul din vulgaritate si minciuna din formulele domnesti ma fac sa citesc ceva , majoritatea scriitorilor provin din regiuni de tara , unde au crescut dupa traditii , nu cu acele care , sacouri , bastoane lacuite si ceruite frumos , calesti increstate cu satir si bumbac indian pe captuseala , nu printre acele sticle de vin si whisky rafinate , ci acolo unde omul si-a inceput traiul , printre nebunia de luni dimineata cand mama te trezea in toiul noptii pentru a merge la lucru , acolo unde adevaratele intampari au avut loc , urasc betonul , urasc formalitatea , urasc tot ceea ce insemana sa acoperi originalul , vreau ca toata lumea sa se demaste , toti sa-si arate adevaratele suflete , nu doar minciuna lor , o stim cu totii , pentru o zi , as vrea sa fiu un scriitor celebru , nu pentru a scrie ceva anume , ci pentru a vedea , de ce acest om cu sute de scoli a trecut printre atatea intamplari de memorat , iar el poveseste inchipuiri de moment , de ce sunt formali , ei sunt apreciati dupa ce mor , eu , ce conteaza , tocmai de aceea , nu sunt formal pentru ca daca vorbesc frumos nu par mai frumos , daca vorbesc vulgar , atunci toti ma considera un om vulgar , fara inhibitii , ce zic , omul e ciudat , eu sunt eu , toti sunt naspa. 

    Timpul trece pentru totul , mai ales pentru noi , oamenii , oare cum se numeste ziua care vine dupa astazi? A , da , maine , asa , maine e ceva misterios , poate ca a trezesc pe lumina sau in toiul noptii precum am spus mai sus , ce conteaza , desii ma uit la prea multe filme , chiar spun doar prostii acestea , dar din filme am in minte o imagine , acea imagine cu omul curat , crutat de rele care se culca intr-un pat imaculat si e trezeste in acelasi pat frumos , soarele pe fereastra , eu , mereu acolo pentru a zice , buna dimineata unei noi zi si pentru a multumii noii zi pe care am primit-o in plus.

    Alineat peste alineat , m-am saturat , aceasta impresie de pierzare am invatat-o de la cineva care nu stie ce foloseste , o modalitate iubita de exprimare a mea , nu parodiez pe altii , nu sunt un plagiator , nu maresc nota in portativele joase , dar viata mea nu mai are una la fel , una de acelasi cusur.

Mi-ar prinde bine o discutie despre ceva cu oricine , mi-ar prinde bine o doza de adrenalina , dar spun , nu mi-ar prinde bine o alta zi proasta sau cineva dezamagindu-ma , sunt patetic , defapt nu sunt , sunt prea bun pentru ceva atat de prost.

O alta viata la un alt etaj x7

     Cum spuneam , pentru a urca la un alt etaj al vietii mai intai trebuie sa te schimbi tu in sine , nu doar tematica locului unde ajungi , iar asta nu e tot , stiu pana si eu nu respect reguli pe care mi le impun mie cu acea cunostinta a regretului , dar mi-e frica de schimbare , mi-e frica pentru ca as putea devenii cineva de cine nu sunt pasibil , o persoana care este controlata de vicii si oameni , de influenta , de influente , mereu gasesc cate un motiv pentru a ma schimba , dar mereu ma razgandesc si gasesc un motiv pentru care sa nu ma schimb , acea schimbare de care spun are ca scop partea , latura buna a entietatii , a caracterului meu , etajul este mult mai inalt , dar calitatea constructiei tot mai proasta , imi doresc ca sa nu mai cunosc frica si sa devin intocmai ceea ce-mi doresc pentru a simtii pe pielea mea ceea ce am gresit , ceea ce am devenit. Maine , din nou maine , acum vorbesc despre maine ca o forma a timpului , una care va trece incet , maine va fi o zii lunga de tot , am sa fiu batjocorit , am sa fiu din nou atras inspre a tace si a ma reinventa in pace , de a nu mai asculta de nimeni , sa devin in nefinta .
     Maine o sa fac lucruri care nu le-am mai facut , am sa intru intr-o camera cu o masa , un scaun , o hartie si un pix , de acolo , sute de cuvinte , mii de litere , un singur sentiment , frica , mi-e frica , maine va fi probabil o zi alba , la propriu , pentru ca ninge , iar afara e urat , e flescalau , asa cum se zice la mine , e moina , din opere am citit , apoi , pe acea moina , eu ma voi duce departe pentru a vorbii , inca nu stiu in ce fel , dar nu va conta , pentru ca frica ma va indruma , iar mai apoi , o sa-mi fie frica de cea de care trebuie sa-mi fie , voi tremura mult si bine , urechile imi vor amurtii de suntetul tiuitor , dar asa cum sunt eu artatos , am sa-mi incalec prostia si am sa comentez cu argumente nefondate , dar poate am sa accept greseala si am sa ies la rampa gol , gol de orice inhibitie , imi imaginez un om cu o tigara in mana , o caciula in cap , de dupa ea , niste plete maronii de par , sprancene dese , niste riduri de vreme , un om de 40 si ceva de ani , apoi , in jos , nimic , golul golut , asa cum Dumnezeu l-a lasat pe acel om pe Pamant , il vad mergand pe un drum , asfaltul uscat , dar langa el , zapada de cativa metri , ce se intampla , asta ma intreb , de ce asfaltul e uscat , parca colorat de un soare pe care nu-l vad de norii cei negri , iar langa , zapada de parca decembrie doar de acum va venii , ei bine , asa ma simt eu zi de zi , anormal , la fiecare intamplare la care raspund corect , parca am ramas in urma in moda , astazi m-am straduit sa-mi iau hainele la moda de ieri si cand colo , azstazi , totul e altcumva , mi-e sila.
     Uneori mi-e rusine de mine si de ceea ce am devenit , o pramatie , ii urasc pe cei care se judeca aspru , sper ca si altcineva sa faca asta , vreau sa fiu o recenzie a altcuiva , sper , sunt un om care stie , dar e prost , un om , copil care niciodata nu face prostii voite , dar intotdeauna le face , le repeta , uneori fac ceea ce e bine , dar intotdeana reusesc sa indrept lucrurile spre latura rea , spre intuneric , sper ca sa primesc ceea ce merit .
     Camera in care voi ajunge maine va fi una colorata in nuante de doliu , pentru ca dupa ce o sa urmeze , voi medita mult in liniste , sper ca aceasta zi sa fie ultima inaintea celeilalte , ma simt greoi de fiecare data cand urc scarile lucitoare , sunt foarte lunecoase , frumoase , curatate , pentru mine , parca ultimul gand care ma lumineaza inainte de destin , de actiunea continua si paralela vietii mele , un indrumator de care nu vreau sa mai depind , imi iubesc viata , iar maine va fi la fel.

Viata nu trebuie extrasa din om cu forta , intamplarile mereu se afla , dar omul e un secret in el .

Pentru ca am ajuns sus nu insemana ca acum ma dau batut pentru ca am gresit , ci pentru ca azi am ajuns sus , greseala o voi pune ca urmatoare treapta spre mai o inaltime.

Nou-nascut

     

M-am nascut , imi iubesc viata , acesta nu sunt eu , dar e cineva , este o speranta vie , iubesc.

     Din nou am ajuns intr-un punct foarte molesit , se zice ca cel care te influenteaza in principiu esti tu , dar eu cred ca mediul in care traiesti si iti desfasori toate actiunile te induce intr-o stare de nesiguranta fata de tine , astfel ajungi sa te abandonezi in mainile altora , pe de alta parte , eu sunt unul din acei multi , incerc sa ma mentin , incerc sa am incredere in mine , sa nu iau in seama multe lucruri care mi se intampla , dar ma simt stingherit ca in mormantul unui faraon , pe pereti , desene , scrisuri indescifrabile , asta e viata , indescifrabila , mi-as dorii mai mult de la mine , mi-as dorii sa am pretentii la toate , nu doar la lucruri pe care le gandesc , spre exemplu , de un timp am inceput sa detest , un cuvant care nu a existat in vocabularul meu niciodata , este un cuvant pentru care mai demult eram pedepsit , acum detest , detest oameni , detest pe aproapele meu , detest lucruri , detest sa simt . In jurul meu , doar relatii , relatii de prietenie , relatii conflictuale , relatii de iubire , relatii strict profesionale , relatii peste relatii ,  nu-mi plac , asta ma face ca indirect sa fiu introdus intr-un cerc vicios , in care cu siguranta am sa invat acele vicii , le urasc , dar nu stiu ce e bine , deci ceea ce fac eu e bine , daca intreb , nimeni nu-mi raspunde , daca raspund altcuiva , nu e corect , in continuare cer , cer sa mi se dea , bunatate , fericire , se spune ''cere si ti se va da'' , dar o alta maxima spune ''nu cauta pentru ca nu o sa gasesti , lucrul cautat ti se va ivii fara cunostinta'' , se contrariaza si pur si simplu sunt mult prea bulversat de atatea cuvinte , acum , pot si eu sa realizez de ce unii oameni aleg sa traiasa in salbaticie , printre necuvantatoare , poate frica de aceste animale il face pe om sa constientizeze mai bine , poate prietenia dintre om si natura ne induce intr-o stare de meditatie , astfel , civilizatia sa fie la un grad mult prea deplorabil fata de viata perfecta pe care protagonistul o duce , asta e parerea mea , o parere nefondata , deoarece , atunci cand planuiesti ceva , nu reusesti , atunci cand cauti de bine , primesti rau , desi poti sa reusesti planul pana la un punct , dupa acea virgula , totul se schimba , asta e partea rea a tot.
     Mi-e ciuda , cum se spune prin regiuni de unde vin eu , nimeni nu da importanta a ceea ce fac , dar poate asta este o lectie pe care trebuie sa o invat , sa port sentimente doar pentru cel care conteaza , sa urasc pe cine trebuie , sa trec mereu la alt subiect , sa stiu intotdeauna ce am de facut , pe drumul catre inaltimi , vei da de multe ocolisuri  , asta vrea sa spuna ca in viata mereu vei cadea , mereu te va durea ceva , mereu vei fi altcineva , mi-as dorii sa fiu din nou un copil mic , unul de 5-6 ani , vreau sa invat din nou sa vorbesc , sa nu cunosc lipsa , simtul , doar bucuria fiecarei zi , acum , cu lacrimi in ochi , imi amintesc de multele intalniri cu prietenii pe strada , in toiul verii , pe caldurile acela infernale , noi , afara , noaptea la fel , a doua zi la fel , eram prieteni , eram mici , inca nu am dat de posesia obiectului , de iubire , asta inseamna sa tii la ceva , imi doresc sa trec de pasa asta proata a vietii , vreau sa devin mandru de mine , o secunda , apoi , totul sa cada peste mine , suna excentric , bogat , dar nu e , e cea mai simpla idee , am folosit atatea cuvinte pentru a-mi expima starea , am irosit atatea vorbe cu acela , dar nu cu celelalt , mi-e sila de mine , incerc din rasputeri sa fac ceva , dar nu stiu , vreau sa ajung in varf , iar cand sunt la ultima scara , ma arunc , ce se intampla cu mine , cei care sunt de varsta mea , gandesc la fel oare? Nu caud nod in paura , viata e a mea , o traiesc atat de mult cat mi-e dat , trecem mai departe , iar incepand din acest moment vreau sa vorbesc despre mine pentru ca sunt foarte posesiv , iar din cauza faptului ca detest , asta m-a motivat ca eu sa fie singurul pronume care inseamna ceva , de ce sa-mi pese , de ce sa ma schimb pentru alt cineva , dupa aceste intrebari , poate cineva va raspunde , pentru ca poti , de ce nu ai face-o , dar uite , nu as face-o pentru ca nu merita nimeni , asta e parerea mea , e proasta , stiu , scriu foarte permisiv , foarte vulgar , foarte adevarat , critica apreciaza doar cuvinte aromate , cuvinte care sunt lungi , care pentru mine nu inseamana nimic , critica e buna doar de gura , critica sa se critice pe ea , omul sa se invete singur , iar eu sa ma trezesc maine dimineata cu gandul ca azi am facut ceva.
     Cum ar trebuii sa ma comport , nimeni nu-mi poate explica cum ar trebuii sa fac pentru a ma simtii bine in mine , atunci cand intru intr-un grup , sa fiu primit cu un salut , nu un repros , ce mama naibii , sunt satul de lucruri anoste , de profesori fara pic de judecata , oameni de care sunt scarbit , oamenii care unii zic ca trebui sa-i respectam , altii zic ca nu trebuie sa-i tratam cu dispret , sunt de acord cu acestia , dar oameni care vorbiti , voi sunteti niste tantalai , inseamna ca nu ati trait destul , cica unul dintre acestia este lider al unei generatii de oameni , lider e doar Dumnezeu , tu , o jucarie , una de pe fundul cutiei care iese la suprafata doar atunci cand inevitabil se rasatoarna cutia , voi , cei care sunteti critici de carti precum cele de gradinita , prima critica pe care o veti face in meseria voastra va fi critica proprie , cu asta incepe orice critic de meserie , critica poate fi meserie , poate fi o nelamurire , o explicatie , dar critica in ochii mei e doar o pierdere de vreme , o irosirea a bunatatii , vremea trece , soarele apune si rasare , moare si invie , luna nu se vede mereu de dupa nori , dar eu niciodata nu-mi voi vedea fata fara sa ma folosesc de ceva care reflecta , eu ma reflect in faptele mele , nu ma vad decat in oglinda , dar toti au o parere proasta despre mine , chiar daca eu fac bine si sunt sigur ca fac bine , este un bine tot ce fac , nu sunt in superioritate fata de cineva , ci doar ei sunt mai superiori ca mine , dar cum se zice , buturuga mica , rastoarna carul mare , cel cu coroana de aur va murii primul . Tu cel care privesti , taci cand trec , incerci sa nu ma privesti , tu nu vrei sa ma cunosti , dar eu te cunosc , prea bine , apoi , dupa ce trec , strigi tare , asta a trecut fara sa ma priveasca , fara sa-mi vorbeasca , dar adu-ti aminte , cine a zis primul salut , adu-ti aminte , de ce azi nu ne privim , criticule , vorbesc la per tu , deoarece , tu inca contezi , inca este un critic de meserie , nu doar de pe colidoarele scolii , e greu sa cari in spinare saci de ciment , dar e si mai greu sa duci in carca vitejia neglijenta , greselile altora si greselile tale , razbunarea si gura altora , hai sa le dam pe toate afara , sa le reinventam , sa scriem despre viata ca si cum acum ne-am nascut .
     Astazi , ora 12 si 34 de minute , copilul familiei Rasca de sex masculin s-a nascut in localitatea Sebis din judetul Arad , este intr-o stare de nota zece din zece , acesta avea  2,1 kg la nastere , acesta va fi pus in incubatorul cu numarul 20.
     Wow , ce se intampla , ce e lumina aceea care vine spre mine , ce se intampla , Dumnezeule , de ce ma tine acest om in mana , avand o bereta pe cap si manusi reci de silicon pe maini , unde sunt , cum am ajuns aici , cine sunt toti acesti oameni , de ce barbatul de afara salta de fericire? Sunt pus intr-o fasa , e alba fasa , parca e cearsaf de spital , dar stai , chiar sunt intr-un spital , e unul foarte real , sunt un nou-nascut , unul in fasa , stand intr-un incubator insalubru , aici s-ar spune ca sunt ferit de microbi , la caldura , ca la mama , ciudat , nu ma simt asa , asta e o lume noua sau eu am mai trait? Ma intreb de fiecare data cand vad o asistenta mai batrana decat cea care mi-a dat viata la 30 de ani , sunt un nou-nascut , am reinviat , m-am reincarnat oare? A da , imi amintesc , am mai trait , cred ca tot aici am trait , imi pare cunoscut locul , imi aduc aminte ca eram un om simplu , m-am nascut cred ca in aceeasi sala , wow , ce palpitant , e destul de frumos sa aflii ca ai mai fost aici , eram un om cu frica de Dumnezeu , munceam pe branci pentru ceva , dar nu-mi aduc aminte motivul , nu cred ca aveam sotie , nici copii , nu stiu , poate aveam , vreau sa aflu , dar stai , sunt un nou-nascut , nu am cum sa fac asta , hai sa ma reinventez , sa ma gandesc la greselile din celelalt corp si sa incerc sa le repar aici si sa ma indurm pe o cale sigura , de abea astept.
     Oare de ce tot vine aceasta femeie la mine sa ma pupe si sa ma maguleasca , a da , e mama , ea e cea care mi-a dat viata , o iubesc , chiar daca mi se pare cunoscuta de undeva , dar nu are cum , eu vin dintr-un loc in are nu exista constinta , sper sa vina ziua in care imi voi saruta copilul , apoi , ce sa vezi , vine si un barbat , daca aceea era mama , asta sigur e tata , si pe el il iubesc , sper sa ma invete sa conduc o masina. Mama se perinda pe holuri intr-un capot roz , tata fuma o tigara la fiecare 10 minute , era cel mai fericit om din lumea , avea un copil , mama il saruta , el zambea larg , doar el si Dumnezeu stiu ce se afla in sufletul lui , eu , eu sunt un nou-nascut , oare cum e viata de la zero , de la inceput , oare am sa pot creste din nou pe uliti cu prietenii , dar , stai , din nou , sunt un nou-nascut , acum totul e nou , totul e venit din alt destin , acum cine stie ce va urma , poate daca ma voi mai naste odata imi voi aduce aminte de azi? Sigur , nu mai am sansa la o alta nastere , dar asta e , cum vine vorba , totul are un inceput , dar eu m gandesc , oare e normal sa iti aduci aminte ce ai facut intr-o alta viata , oare e normal sa uite pe parcurs tot ceea ce stiam pentru a invata lucruri noi , asta e schimarea oameni buni . 
    Asta insemana sa te schimbi , sa uiti si sa inveti , sa dai la o parte ce a fost si sa faci loc noului , chiar daca unii nu stiu ce e bine pentru ei , vorbele le sunt prea usoare , zboara de aici , acolo si tot asa zbor si eu , cui nu-i place nu ma vede , iar cine ma vrea , eu ma doresc.
    Sunt un nou-nascut , nu am par in cap , unghii nici nu mai zic , dinti in gura , ce sunt aia , sunt un nou-nascut , am o noua familie , viata e nou pentru mine , acum am sa lupt sa fac totul bine , am sa lupt ca totul sa iasa la liman perfect , sa traiesc la perfectie , ce ciudat suna , acum , am sa uit ce sunt viciile , am sa ma lupt cu problemele , durerea o voi simtii din nou , o urasc , am sa iubesc din nou , iar acum , poate o sa-mi fac o familie , poate am sa iubesc o femeie alaturi de care sa ma cert zi de zi si sa o iubesc zi de zi , o realitate perfecta , sunt un nou-nascut.
    Deja e a doua zi in spital , am dormit cam incomod in patul asta murdar , am sa strig dupa mama , pardon , am sa plang dupa mama , veeeeee , veeeeee , veeeeee , uite ca vine cineva , e asistenta , vrea sa ma linisteasca , nu reuseste , sunt siret , ma duce la patul mamei mele , o trezeste si ma incredinteaza ei , ea , ma mangaie , parca ma cunoaste de o viata , ma porecleste , imi da un nume superb , unul mirific , ma numesc asa cum ma numesc si acum , acum dupa ce totul a trecut , apoi , mama vorbeste cu mine , o inteleg si sunt mirat , Dumnezeule , ce spune , spune ca stie cine sunt , stie ca asa trebuia sa ma nasc , pentru ca trebuia sa aflu cum trebuie sa ma reinventez. 
     Morala acestei mici povestie este ca intr-o viata nu iti poti schimba numele , viata si caracterul , obiceiurile vechi raman vesnice , pentru ca iti plac , pentru a te schimba ai nevoie de o nou viata , asa ca ai grija cu cea pe care o ai acum , pentru ca in aceasta poveste este posibil sa te mai nasti odata , dar in realitate , odata.

Regula de trei simpla

In matematica exista o regula , regula de trei simpla , care are la baza un calcul pentru determinarea factorului necunoscut , astfel , doi din cei trei factori , il rezulta pe al treilea , dar in viata reala , regula de trei simpla impune trei legi , reguli , ceva pe care trebuie sa respecti , iata cei trei factori ai acestei reguli , nu exista nu pot , nu vreau , nu stiu , in opinia mea , ceea la ce esti supus , mereu poti reusii , ceea la ce esti supus sa inveti , reusesti , iar ceea la ce esti supus sa vrei , intotdeauna iti va face o placere indiscutabila , acesti trei factori , importanti in zilele noastre , ne duc pe alte baricade , ne duc departe in zare , spre reusita , iar eu deduc ca din acest calcul al ecuatiei vietii , din cei trei termeni , va iesii un rezultat si anume , fericirea , implinirea. Lucrurile grele nu stau in forta , ci in capacitatea ta de a rezolva problema cu cap , nu poti muncii fara sa fi ambitionat sa faci asta , nu poti reusii fara sa vrei asta , iar niciodata nu poti cara in forta ceea ce nu exista , te lupti , te lupti zilnic , cu tine , cu cei din jur , cu restul problemelor , nu te intaresti fizic , dar poti sa te schimbi , sa devii mai bun , sa iei in considerare si nevoie altora , sa nu mai fi egoist , o fire egocentrica , treci la un nivel superior , traieste ca pe un nor pufos , chiar daca te doare uneori in locurile in care esti vanat , treci mai departe , regula de trei simpla , asa numesc eu reteta care aduce foloase infinite , indefinite , sunt multe , prea multe , din aceasta ecuatie vei iesii mereu invingator , este o regula simpla , ii spune numele , in componenta ei are doar trei termeni , rezultatul nu este mereu acelasi , dar termenii principali nu se schimba niciodata , vezi , unii scriu da bine , altii despre lume , unii despre probleme importante , altii despre rauri de lacrimi , eu scriu despre viata , despre mine , despre cum traiesc eu clipa , nu dau sfaturi , doar imi consemnez ca intr-un jurnal , lucruri marunte , care ma ajuta sa fac un roman , un fir narativ principal , unic , intregul roman avand ca baza , lumea , eu si ce-am facut. Matematica e grea , dar mereu poti sa-i dai de capat , vointa sa ai , dar viata , viata e o problema ca 2+2 , simpla , ori ca 1+1 , ori ca povestea celor mici si a matematicii cu probleme frumoase , eu , aveam o viata ,  tu mii de cai de a o traii , dar rezultatul care e , tu sau eu , vom reusii?! Probleme sunt peste tot , nu doar in cifre , literele sunt mult mai intortocheate decat fractii , radicali si minus , literele vorbesc , cifrele numara nimicuri , numara timpul care nu vreau sa stiu , nu vrea sa-l stie nimeni cum trece , dar mereu cautam sa-l oprim , sa-l incetinim , sa facem ceva cu el , sa nu-l mai privim , totul se duce si nu stiu ce sa fac , ma framanta momentul , ma despica tot ceea ce n-am , maine e o noua zi , mereu vorbesc de ea . Nu-mi place matematica , nu am invatat-o niciodata , chiar daca de multe ori am reusit sprijinit de picioarele mele , nu mi-am pierdut cumpatul , in varf trebuie sa te mentii , sa te tii bine , sa te lupti cu greul , sa alungi usurinta , am scris asta in cateva minute , nu m-am grabit , ideile sunt vagi , seci si nu prea voluptoase . E regula de aur a vietii , regula care din matematica vine , daca nu-ti plac cifrele , vorbeste cu mine in litere.

O alta viata la un alt etaj x6

O camera de vis , poate e cea de maine sau e bucataria mea.

Si se pare ca ziua de care m-am temut , nu a fost asa cum am crezut , cel mai bine e ca a fost , nu va mai fi. Ma simt stingherit , chiar in propria casa , simt ca nu fac atatea cate ar trebuii sau imi e doar ciudata pe cei de langa mine care , in opinia mea , au o lista incarcata cu activitai zilnice , poate doar imi inchipui , dar e de ajuns , destul pentru a ma motiva sa fac altceva , dar nu intotdeauna productiv , ba chiar cred ca ceea ce altii fac nu e pentru mine , ma strica , ma degradeaza , iar la concluzia asta am ajuns dupa ce chiar mi-a fost dat sa simt pe pielea mea acest lucru , urat , viata continua , e grea in momente limita si usoara atunci cand nu te astepti . Oare exista un ghid al vietii , oare exista instructiuni de folosire a ei , ar fi poate o prostie sa pui lege pe viata , sa indrumi libertatea cu un fapt , dar poate ar functiona , daca la finalul cartii ar scrie fiecare consecinta a incalcarii , aceste legi nu ar ocolii acest manaual , poate doar omul il va arunca de aici , acolo si invers , parca mi-a lene sa scriu acum , cu siguranta nu-mi voi lasa vointa sa piara , am sa termin asta si am sa ma gandesc , cum ar fi viata mea daca as avea un manual ori , intrebari puse pentru a raspunde eu si numai eu , in ultimele zile m-am simtit stingherit , chiar nebagat in seama , o puslama pe ulita , cea care vorbea cu mine era doar o boxa veche si cam ruginie , scotea un sunet , o vibratie care producea o voce , era muzica , defapt chiar nu vorbea nimeni cu mine , nici eu nu ma bagam in seama a ceea ce voriam macar sa spun , m-am ignorat , din nou , nenoricita mea de minte nu-mi da un subiect de scris , ca de obicei , voi vorbii despre ce e maine , iar maine va fi... , nu stiu , e un nor inaintea minutului ce vine , dar mite a zilei de maine , hai sa impartim secretul , maine , va fi zi , veti spune sau veti rade pentru ca am zis asta , e normal ca maine sa fie zi , dar maine va fi o zi in care sunt mai inalt , acel etaj in plus , acea amintire de azi , viitorul de maine , astazi am fost intr-o camera mare , am refolosit indeletniciri vechi , am dus la capat o noua actiune , suna ciudat , non-sens. Am un sentiment ciudat ca maine mi se va intampla ceva , nimic nu-mi trece prin cap , dar uite ca a venit un pic de inspiratie , acum vreau sa continui sa vorbesc despre omul care azi e un fel , iar maine un altul , am cunoscut astfel chiar ieri , stiu , daca iti planuiesti ceva nu prea tinde sa reuseasca mereu sau macar cursul pe care ti l-ai imaginat nu e acelasi , dar uite , acei oameni chiar sunt ciudati , eu , poate chiar m-am sacrificat sa fac acel lucru , dar ei , nici macar o raza de lumina in pupila inainte de amiaz , nu-mi pasa , tocmai asta ma face sa cred ca sunt mai presus , am avut motivatie , initiativa sa indur , sunt cel mai tare , credeti , nu , poate , dar am reusit sa merg si sa vin , altii nu au pus gand ca vor macar , eu am vrut , am reusit si acum nu ma bucur asa cum ar trebuii sa o fac , cu un zambet pe buze o spun pentru ca este chiar hazliu sa spun ca am facut ceva ce altii nu au facut , dar fara sa fiu multumit de mine , oare de ce , de ce am crezut ca acolo unde ma voi duce , vor fii toti , nu au fost , asta e rezultatul. Oamenii sunt schimbatori , tocmai de aceea asta este o dovada continua ca ziua de maine , camera in care te trezesti a doua zi va fi alta , va fi schimbata , poate si tu , dar nu din cauza celei de ieri , ci din cauza fricii , rusinii , temator te numesti , in viata nu reusesti fara initiativa , curaj si indemanare , folosesc mereu numarul trei atunci cand exemplific sau cand insir ceva , acea formula magina , acel numar magic din basm , chiar m-a prins , trei , asta este un numar care nu prea imi place , dar il folosesc neconditionat , ma duce la o scriere corecta. Camera , din nou zambesc si spun ca o urasc , chiar asa e , mi-e frica de ce e maine , mi-e frica ca de ceea ce mi-e frica nu scap , oare e asa , oare chiar ziua de maine e imposibil de aflat , cum va fi , cum este atunci , si-ar pierde din haz , din secretul pe care-l ascunde , ma las dus de val , ori in larg , ori la mal , tot un om simplu , anonim , mic si prost raman , decizia e a ta , ziua de maine te va schimba , camera va avea o alta culoare , gemurile vor fi mai putine , va ploua , va fi lumina , soarele va murii , intreaba-te. Intodeauna pornesc de la zero cand scriu ceva , am maxim trei , poate patru cuvinte in minte , iar de acolo , sute , mii , zeci , de mii de cuvinte  , sunt plictisit de ceea ce vad zi de zi , dar de ceea ce se afla in camera aceea , nu , de abea astept.

O alta viata la un alt etaj x5

Astazi e o noua zi , plictisitoare ,  nebuna , de-a lungul saptamanii am trecut prin toata starile posibile , de la fericire , la planset , de la zambet , la dezamagire , nu-mi place cum suna o viata lunga fara fericire , ascund unele lucruri , dar sunt convins ca nu vor dura mult , vor iesi la iveala , consecinta poate ca o stiu , dar e mai bine ca agonia sa fie prelungita decat durerea suportata , sunt la un alt etaj , nu am nimic in camera , pe suprafata peretilor sunt oglinzi si nu stiu de ce asta ma face sa cred ca aceasta camera ma conduce la autocunoastere , trebuie sa ma vad , sa ma detaliez , sa ma conturez , sa-mi vad partile care trebuie reparate si cele care trebuie duse la capat , acestea implicand un viciu , ma vad , sunt imbracat cu o camasa albastra , cu patratele , o pereche de pantaloni scurti , rosii , o pereche de ochelari si o pereche de slapi , ma intreb , stiu ca afara e iarna , dar eu de ce astept vara , de ce cred ca asta va fi mai bine , de ce nu ma bucur de zapada care nu exista , e povestea vietii mele , ma aflu in camera cea mai importanta a adolescentei , camera cu vise , camera in care totul e pe fata , ma vad , ma privesc , devin obsesiv de mine , maine , stiu cum ar trebuii sa inceapa ziua , prost , am sa ma gandesc la ziua de maine , mult , camera va avea un tapet plin de litere , fara vreo noima , doar litere , scrise de mana , intangibile , urate , iligibile , scrisul meu , poate de aceea mi-e mai usor sa scriu printr-o tastatura , dulce camera in care ma aflu , vreau ca tu sa fi cea care ma arata tuturor , vreau sa fiu placut , vreau sa nu mai exist. Stiu , fumatul e un viciu superm , alaturi de bautura si multe altele , dar , intelege , nu gasesc un alt mod de a ma depasii pe mine , ma intristez , iar fumul tigarii parca ma ameteste , pur si simplu nu mai judec , acum , cateva minute in urma , avea asa ceva in gura , in piept , in minte , stateam pe o lada de razboi , lada de zestre a bunicului meu , pe o carpa asezata pe ea , ca sa nu ma fac de parf si murdarie si stateam , in ocolul meu , afara e frig , eu , acolo , nu era nimeni in acea priveliste , eram singur printre nimeni , dar vantul si cu minte , ne povesteam , iar el misca tot ce era atarnat in acel ocol , un balansoar care-mi aduce aminte de bunica mea , Dumnezeu sa o ierte , o candela sparta , mult praf si fumul tigarii , ceea ce m-a facut sa cred ca nu eram singur , ci eram singur intr-o multime , parca tot vorba , dar eu nu intelgeam , pana si cainele de pe veranda , o necuvantatore , dormea , a fost o imagine dezolanta , imi era frica , ma gandeam la spirite , stand in fata camerei , bunicii mele , imi e dor de ea , sper sa o mai vad , mi-e frica. Apoi , tigara , ca timpul si iubirea , s-a stins , a trecut , dar mai am un pachet , nu vreau sa va fac sa credeti ca sunt un fel de dependent , poate asta sunt , dar nu vreau sa ma gandesc la asta , maine , e greu , nu vreau sa spun de maine , astazi e astazi , maine va fi cea mai buna zi. Oglinzile ma arata asa cum sunt , ciudat , plin de defecte , frumos pentru mine , cu semne ale adolescentei , cu semnele mele , vreau sa reusesc , sa ajung , sa fiu , sa merg , sa am de toate , mi-e dor de ea , oglinzile , nenorocitele , nu pot mintii , nu pot sa ma arate cu parul valvoi , cu o pereche de pantofi cu varful ascutit , lustruiti , intr-un costum de firma , vise , ce merit , primesc , chiar daca altii vor sa-mi impuna placerea , nu se poate , daca tu vrei sa-mi oferi ceea ce-mi doresc visele , iti voi spune ca nu merit , am sa-mi cantaresc faptele pentru o secunda si am sa ma duc mai departe , tine cadoul , daca ti l-ai permis , il meriti , scumpul e calitate , frumosul e zel , eu sunt eu , citeste. Astazi am avut o discutie , defapt doar am ascultat cum altul vorbeste , iar acel cineva zicea de noi , de cei care au primit cadoul meu in acelasi timp , perioada , 1998 , cel mai frumos an , sunt multi daca e sa numaram doar de la 1 , e frumoasa melodia , o ascult , iar acel cineva zicea , indirect ca suntem gunoiae , rebuturi de aruncat , parerea mea , nu are dreptate , l-as fi lovit , e un pampalau care pentru moment a crezut ca este superior oricarei mentalitati , oare daca idolul lui i-ar fi zis asta , l-ar fi ascultat , probabil ca da , el stie , duca-se , ma plictiseam , zicea lucruri adevarate , dar suparatoare , urate , o adresare injusta , un om fara cap , ne-a povestit prea multe , nu eram deacord cu el , nu l-am ascultat , de aceea am uitat ce o fi zis , ce o fi vrut sa zica , mentalitatea mea e alta , toti suntem perfecti , am ajuns pana aici pentru ca am putut ,  nu pentru ca el a fost obligat ca parinte sa creasca o pramatie , nu mai faceti descrieri fara rost , daca azi sunt aici e pentru ca Dumnezeu a vrut , nu pentru ca el a vrut , nu acuz , dar condamn . Timpul trece repede , nu pot sa fug odata cu el , nu-l vad , nu stiu unde e , hai sa mergem mai departe , se zice ca daca spargi o oglinda ai 7 ani de ghinion , prostie sau adevar , nimeni nu poate dovedii , as vrea sa sparg camera , as vrea sa o uit , pentru ca m-am reinventat , nu vreau ca altcineva sa intre in ea si sa se priveasca , eu , am folosit o metoda usoara , voi , inchideti ochii , visati , traitit , schimbarea nu e pentru voi , cred , ganditi , asta sta in putinta voastra , mergi mai departe , iesi in lume , incearca lucruri care esti obligat sa le faci , mergi mai departe cu incredere , poate maine voi murii , poate voi traii , ce conteaza , mai bine sa nu stiu , dar nu vreau sa sufar , am o varsta frageda , imi pot schimba mentalitatea in momentul urmator , esti , sunt , vom fi , viitorul. Timpul zboara , zicea cineva , habar nu am cine , ce conteaza , nu faima te face om , urasc pe cei care fac asta doar pentru un motiv , il urasc pe omul care a vorbit de rau , despre mine , care a vorbit cu mine , inspre rau , e seara , intuneric , urat , frig , frumos, o luna dupa ceata , sunt stupefiat , cum va fi maine , voi cadea din lac in put , doar la asta ma gandesc , e greu de tot , e incredibil , cum aratau acele peisaje din filme cand intrai intr-un nor de ceata , iar o alta camera care filma era atintita pe cealalta parte a norului , erau doar doua posibilitati , fie ieseai , ori ramaneai acolo , sper sa fiu cel  care iese , mi-e frica , nu e de ajuns cu doua roti , maine e o noua zi. Parca s-a incalzit , maine voi fi la alt etaj , daca vrei ca si tu sa urci , nu te gandii cum e maine , gandestete ce ai facut azi si ce vrei sa repari maine.

Competitia zilnica

De ce arat diferit de ieri , dar de ziua de maine?

Ne-am nascut pentru a ne face auziti , pentru a duce mai departe un neam , de orice etnie , culoare sau cumpat , ne-am nascut sa reusim , ne-am nascut cu frica , pasim cu frica in fiecare zi , suntem bantuiti de rivalitate , mereu vrand sa fi mai bun decat cel de langa tine si incercand sa lupti , de multe ori vei pierde , dar campion nu ajungi daca castigi fiecare lupta , ci ajungi campion pentru ca nu ai omorat spiritul de competitie , nu ai avansat , nu te-ai detasat destul de mult de adversar , ii dai ocazia de a repara fiecare greseala , merita. Pentru ca suntem facuti din tarana , ne vom intoarce in ea , dar rivalitatea se va termina atunci cand cineva va renunta , fie va fi pus la perete sub o gramada de regrete si nemultumiri , asta e spiritul vietii , vesnica rivalitate , adrenalina dintre om si cel de langa el , lupta pentru podium , dezamagirea uitarii si momentul in care iti vine sa-ti iei zilele pentru ca ai comis o greseala de mai multe ori , vreau sa dau un exemplu concret , e just . Precum in competitile automobilistice , nu conteaza cat gandesti de mult , nu conteaza cat de multa forta ai in brat , conteaza cat de iute te misti si cat de repede ti se misca mintea , ai un volan in mana , nu are decat cativa centimetri in raza lui , e negru , ca ziua in care ai ales sa faci asta , iar povestea continua cu o amicitie rivala , termeni diferit , dar alaturati perfect , scopul lor find descrierea completa a singurelor relatii dintre cei doi competitori , ei bine , unul e o fire melancolica , iar unul foarte activist , influent , dar sarac , cunoscut , dar cu mai putin talent decat cel care nu a avut nevoie de ani pentru a se antrena , ci de minute pentru a se perfectiona , de aici imi dau seama ca acel om care se raneste , e ars , nu mai seamana fizic cu cel de ieri , nu regreseaza , nu se degradeaza , el purcede , se perfectioneaza , de asemena , cine ar reusii asta ar fi primul om ranit care reuseste sa se perfectioneze vizibil , in momente cumplite , in momente de agonie ai nevoie de motivatie , de ura si de mult haz , pentru ca iti e data sansa sa razi , rade de probleme , dar nu le ignora , apoi , acesti doi competitori , oameni in toata firea , culturi diferite , civilizatii diferite , fara niciun sprijin , asta este principala motivatie , fara propta , fara sustinere , ajungi sus , ai nevoie sa poti reusii ca sa convingii oamenii care pot sa te conduca si pe care vrei sa-i faci sa te conduca , sa-i convingi ca nu forta este mai isteaza in automobilism , cel mai valoros segment functional al oricarei competitii este omul in primul rand , iar mai apoi resursele , o exceptie mica avand loc in domeniul principal pe care l-am luat ca scop , masina si omul , fiinta vii , una mentinuta de un combustibil , ala de suflet si scop , doua masinarii care nu pot merge una fara cealalta , masina are nevoie de un sofer care sa o manuiasca , iar omul , un volan pentru a controla bestia , nimic mai mult. E omeneste sa gresesti , dar sa nu regreti acest lucru , pentru ca nimeni nu e perfect in adevaratul sens al cuvantului , iar acesti doi rivali , prieteni , au o putere de convingere unul asupra celuilalt , intr-o batalie cel mai puternic castiga , azi , meciul a fost al meu , maine , doar Dumnezeu stie ,dar sper ca tot eu il voi castiga , iar speranta si increderea in mine nu o voi pierde niciodata , sunt un campion si voi fi mereu unul , pentru ca mereu am fost , rivalii au ajuns intr-o zi in care acel sentiment de empatie nu a mai existat , iar viata lor era intr-un joc de noroc , se pare ca norocul a fost cel care a jucat pentru unul dintere eie , dar din acesta poveste vreau sa va fac sa intelegeti ca acel ranit , rivalul rivalului , dusmanul prietenului , vazand ca celelalt reuseste , motiv mai mare nu trebuia , durere nu mai e , strigate si larma de cimitir in locul unde jumatate mor , jumatate viu fara putere , e fascinant cum creierul complicat al omului gaseste solutie pentru orice , de aceea tot ce am povestit nu mai e o competitie motorizata si transmisa la televizor pentru o audienta mare si gramezi de bani pe care unii pe intorc cu lopata , aici este vorba despre viata , despre lupta dintre cei doi oameni care provin din acelasi sange omenesc ca noi toti ceilalti , sincer sa fiu , este mai mult o rivalitate dintre partea intunecata a vietii si cea vizibila , buna , este un conflict mereu , unul care duce la noi baricade , care ne arunca in lupte fara arme , doar cu mainile goale si spunandu-ne 'daca sunteti atat de puternici pe cat ati spus , aceast razboi se va termina astazi , iar cei gloriosi veti fi voi' . Atunci cand cineva are incredere in el , o spune , cu prevedere la acest fapt , cei doi rivali au revenit in apriga competitie pana la finalul finalului , atunci cand nu mai era cale de intoarcere pentru trecut , acum  , aflandu-se roata la roata , bara la bara , egalitate deplina , cel care va castiga va fi cu adevarat campion , pentru ca este extrem de incalcit ca doua asemeni sa fie diferite , cum poate cineva care e la fel ca mine sa fie totusi mai bun , mie greu sa inteleg , dar firul narativ al acelei povesti avea la rost o batalie pe care niciunul dintre cei doi nu a reusit sa o castige fara sa-i fie stampilata o urma a vinovatiei , a rivalitatii marsave . Cand vei fi in centrul atentiei , toata lumea va roii pentru un scop , stand si cersind atentie , singurul scop va fi al tau , pentru a alunga ceilalti cersetori , nu de atentie , ci de motiv , bogatia ta va fi mereu mai valoroasa decat un trup , niste oase imbracate in carne si litri de lichid , mereu vei fi dispretuit pentru ceva , de putine ori crescut in vaz pentru ceva bun , lasand la o parte discutiile fara rost , atunci cand faci o remarca , nu e gandii la tine , pentru ca prea putini respecta legea morala care spune exact inversul , de ce sa fi diferit de ceilalti , cand chiar esti diferit , pentru putin muncesti , dar venitul e infim. Nu avem nevoie de o competitie pentru a ne etala cunostintele , avem nevoie de momente de baraj in care sa avem nevoie de emotie si simt.

O alta viata la un alt etaj x4

Astazi , ieri si multe zile in urma , am regretat , un lucru rar in stilul meu de gandire , nu stiu ce pot spune despre asta , dar pot spune ca in timpul in care faceam acele lucruri regretabile , nu m-am gandit la ziua de ieri , ziua de azi sau o alta zi in care voi regreta asta , rebel , o prostie , e anost acest cuvant , nu-mi pasa daca sunt cineva folosindu-l , dar practicandu-l , sunt usor dezamagit de mine , pentru ca atunci puteam , azi nu mai pot , sunt debusolat de directia vantului care bate din toate partile , nu realizez nici acum ca nimeni nu glumeste , dar eu sunt singurul care rade. Cum spune si titlul , o alta viata la un alt etaj , cum am mai spus , zilnic trecem la un alt nivel , dar se pare ca ceea ce am lasat in urma in camerele dezordonate din urma , va fi platit , nu e chiar un sentiment atat de placut , dar nu am o cheie , o cheie care sa poata regla fluxul de probleme sau macar fluxul de bucurii , imi doresc ceva care sa atenueze aceasta rana , e prea adanca pentru a putea rezista unei asemenea dureri. Este un obicei al meu , sa ma trezesc foarte buimac , ingandurat , cu mintea inchisa , apoi , ca o marioneta , sa joc acelasi rol zi de zi , sa ma imbrac , sa iau o pereche de ciubote in picioare , o geaca calduroasa si sa ies in lume , dar intr-o lume in care ar trebuii sa fiu cel care primeste indicatii , nu cel care ofera indicatii celor mari , ei bine , din aceasta cauza sunt putin bulversat , sunt unii oameni care au rolul de a ne invata ceva , de a ne preda o lectie de viata din trecut , prezent sau care ne va ajuta in viitor , uite , chiar acei oameni , sunt o fire copilaroasa , au un caracter prea dezolat , linistea poate din copilaria lor , le-a mentinut stilul de gandire oprit in timp , stationand odata cu trecerea vremii. Nu prea imi place sa-mi fie ordonat , dar respect deciziile care sunt facute cu cap sau legile impuse care au fost construite cu un scop anume si care au o geneza consistenta . O alta viata la un alt etaj , nu ma simt chiar in regula ca in fiecare dimineata sa ma trezesc cu injurii pregatite pentru a fi rastite , asta e un lucru prost , un comportament foarte neplacut , asta il pot descrie ca un inceput , o cale de a deschide usa foarte rastit , in opinia mea , ar trebuii sa exista placere acolo unde nu exista nimic , iar acolo unde este destula , probleme , precum stim , nimic nu functioneaza optim si la o capacitate destul de mare daca acea jumatate libera nu este umpluta de rau sau alte indeletniciri iclinate raului. Sa trec la un alt etaj nu  este intotdeauna un lucru urmarit , nu este un scop preamarit , pentru ca din inertie mereu vei urca , mereu vei creste , vei acumula mai mult trecut , mai mult stiut , gresind inveti , greselile se invata , dar cand greseti , inveti? Nu-mi pun mie intrebarea pentru ca eu mereu gresesc , uneori invat , alteori le repet doar pentru ca placerea sau ceea ce-mi ofera acel moment este mult mai presus decat consecinta , a venit ziua plati , sunt asteptat la ghiseu cu un teanc de foi pe care sunt scrie toate faptele mele care lasa de dorit , sunt ingrozit , nu stiu ce sa fac , viata e frumoasa , un prilej pentru a face exact ce fantezia iti spune , o greseala duce la o alta , tot asa se aduna o gramada , dar ceea ce spun eu e ca aceste greseli dauneaza , mult sau putin , dar au un procentaj mare de schimbare in viata ta , oricat de bine pus ai fi , in viata faci si bune si rele , dar adu-ti aminte ca nimic nu se imprinde intr-un cui , iar acel cui sa nu poata fi scos pentru a prevenii o alta ruptura , trebuie sa treci peste obstacole , sa te obosesti incercand sa treci o linie de start primul si mai apoi , poate , ultimul lor iti va fi rezervat , dar gandeste , daca azi am fost ultimul , iar in spate am avut mii de greseli , daca maine le repar , unde voi fi pe podium , primul , al doilea sau al treilea? Baliverne , doar baliverne , vorbe fara rost , realizez ca maine voi fi la fel de prost dispus , dar am sa ma gandesc la ceea ce am scris acum , o sa iau in seama cuvintele mele ca si cum ar fi o lege impusa de cineva mai mare decat mine , asa cum sunt si acestea , gandul mie mare , corpul inca mic , dar viciile varstei sunt tentante , incerc sa le repar , asta e cel mai important lucru , iti propui , incerci si daca nu reusesti , incercarea moarte nu are , o iei de la capat. E frumoasa ziua care vine , ziua care si in care e soare , bucura-te , nu am fost niciodata in exteriorul blocului unde locuiesc , banuiesc ca este foarte inalt , atata timp cat tot urc , dar imi doresc sa nu-l vad niciodata , fie el urat , frumos , inalt , petitor , am in drumul meu alegeri , niciodata nu voi evita consecinta , a evita , este cel mai potrivit sinonim cu a prelungii agonia , asadar , continua tu... . Pledoaria mi-e gata , ce mai am de facut , e sa pun titlul previzibil , punctul de final si sa continui sa traiesc , maine voi fi cel mai inalt.

Gaseste tu semnificatia acestei imagini , e un fundal gol , pentru tine...

O poveste

Ma vezi , asta e cel care a vorbit in scris.

Nu mai scriu basme mincinoase , astazi am sa scriu o poveste reala , o patanie care e amea.

     Era ora de toamna , undeva prin Apuseni , intr-un oras , pe un rau , Alb , zice povestea , nu eram departe de iarna , dar frigul inca nu ma lovise atat de tare incat sa uit ca maine nu mai e cald , este timpul cand roadele se culeg , cand din struguri , must bun iese , siropos , visiniu , dulce , dulce ca ea , este timpul cand porumbul e numai bun de adus acasa , de mers dupa el , de cules , cu sudoare de tractorist , de caldura de afara , de zoala pe care o tanjim atunci cand facem asta , este toamna , atunci cand totul moare , totul , nu exista ceva ce ramana verde si nu vestejeste , nu exista un suflet care sa zambeasca zi de zi , cum nu exista om care sa traiasca fara nevoia de a fi unul. E inca devreme sa zic ca vine zapada , e inca devreme sa spun ca totul s-a sfarsit , dar e tarziu sa mai strig 'te iubesc' , nu pot urla atunci cand timpul ma loveste in gat si ma omoara , nu pot sa strig ' te vreau' , pentru ca mint , acum , ceea ce mai vreau e ca ora sa treaca de miezul noptii , iar ca maine sa o mai vad odata , pe cea careia i-am dedicat multe , dar cu mult timp in urma , azi nici nu ma mai vede , e greu , intr-o zi de duminica , asa cum e asta , nimic nu e mai sfanta decat viata , ca gandul , iar ea , nici macara chipes nu ma tine minte , dar ce sa faci mai draga viata , tu mergi , nu plangi , tu lupti , dar nu te ranesti , cazi , cum poti nu stiu , insa te ridici , ma doare undeva in corp , undeva la mijloc de piept , undeva pe la plamani , e inima mea si ma doare , poate ai despicat-o acum mult timp in urma , dar doare si acum , asa ca , te rog , daca nu vrei macar sa o alini , spintec-o si pleaca.

     Vremea e de mers la sanie , dar pe uliti nu e alb , nici macar cerul nu e alb , e plin de nori negrii , nu vestesc bine , dar nici fericire , am sa ies afara , am sa ma uit la ceas si incep sa numar cate clipe mai am pana cand voi numara secunda urmatoare , e ceas vechi , cadou de la bunicu' , zgariat , plin de praf si apa inaontru , e ceas de calitate , dar la varsta l-a intrecut chiar si pe profesorul meu tanar , care stie , e un ceas care stie multe , poate intr-o zi m-o invata secretul timpului , poate are sa-mi spuna cat tine o viata de om , cu adevarat , acel ceas , rotund , cadran rotund , rotite , rotunzi , doar capul meu e patrat de cand tu nu mai esti , m-am prostit , mi-am pierdut indemanarea si inca ma intreb , daca s-ar strica ceasul , cine-mi va mai arata ce sa fac in timp , cine-mi va mai arata ce inseamna timpul , cand ma aflu , unde ma aflu , de ce ma aflu in secunde , in minute , ore , vieti , pisica zice ca e de sapte vieti , dar eu , doar una , nu cad mereu in picioare , dar mereu ating pe jos cu mainile , fug de parca stau in sus , cu picioarele joc , capul plecat , o forma ciudata , toti ma caracterizeaza. S-am sa ies , am sa ies afara , am sa privesc cerul , iar cu un ochi inchis si cu unul deschis , degetul aratator in fata lunii , luna nu mai e , am acoperit-o , chiar daca teoretic e mai mare ca mine cu multe ori , in fata ochiului , degetului si inteligentei mele , e mica rau , e minuscula de mica , e un bec care il sting atunci cand tu ai inchis ochiul , este o lumina de la capatul tunelului pe care-l strabat mereu ca sa ajung undeva , nu stiu unde , dar am sa ajung sa aflu , de unde vine acea lumina zilnica care ma conuduce treptat spre alta directie mereu , oare daca azi am mers in stanga , maine sigur merg in spate si poimaine in fata , unde ajung , de unde am plecat , deci , lumin-o , apari azi si maine si cat voi mai fi , tot acolo , pentru ca din aceasta grota in care am gasit carbune fosil si negru , am plamani negri ca ceara , ca lunarul de pus pe usi de fier , care nu ia foc , e de teracota , de spor , cum zicea mama , apoi , eu am sa ies din acea grota cu carbune , ori mor , ori viu , de o sa fiu , dar am sa ies si cand am sa ies , nimanui nnu-i va fi frica de ce am zis , ci le va fi frica ca atunci cand am cazut , toti m-au deras , dar acum , sa va fie frica ca incep sa ma ridic , iar ea , sta si priveste , rade , sta si rade , nu zice nimic , o vad , ma vede , nu ne cunoastem. E vremea sa incep sa zic , unde , cand si cum am dat de ea. 

     Apai , era , cum am zis la inceput , o toamana roditoare , plina de nezabava , lucru greu , in care ceea ce azi nu mai e , am avut si am cunoscut-o pe ea , din greseala , ma duceam sa dau mana cu el  , cand ea mi-a iesit in cale , fata cu parul balai ,cu voce puternica , imbracata domneste , cu o camasa si bretele , subtirica , grasa doar la solduri , cu ochii impovarati , speriata de mine , dar vorbea cu mine , iar cealalta la care eu veneam , plangea , plangea de mine , de ea , de ce era acolo , unde nu mai era loc de ea , apoi , am intrat pe ea , am intrat in mintea ei , a fetei de tata muncitor , mama bucatareasa , ei prieteni cu ai mei , dar nu din vorba , doar din lucru , ea , pana si acum imi aduc aminte , avea parul lung , brunet , o haina de costum , radea hazliu la tot ce ziceam , chiar daca nu cu ea vorbeam , imi facea cu ochiul , nu intelegeam , e o farsa? Dar nu , e defapt chemul de atractie , pentru ca din acel moment , nu mai fu ziua in care sa nu zic tu si eu. Trecura zile , luni , un an , de atunci , iar azi , e amintire , fericirea , s-a dus , dar incep sa spun din nou de atunci , spun ca adoua zi am mers acolo , pe colidorul plin de frig , imbacsit cu prichindei , micuti , hazlii , naravasi , nebuni , ea cu cealalta ea , veneau spre mine , eu ca un neghiob ce eram , am uitat ca e sa fi bine , dar bine nu sunt eu si am uitat sa las emotia in pat , dimineata aia buimaca in care m-am trezit , poate ar fi trebuit sa o arunc in cos , sa o uit , sa ma fac ca o uit , sa o lip de pijama , sa o las la mama , dar nu , am luat-o , e cu mine , aici , cu ele aici , ce fac , ma ia panica , nu stiu ideea cui , nu stiu de ce , m-am lasat pozat , ciudat , am uitat cum e sa fi fericit pana atunci , dar am fost pe moment , au iesit , superbe , ea cu un pic de burta, grasuna mea , era frumoasa , extravaganta , cu ochii aceia , ma indragosteam de ea , cu vedere , toti erau cu ochii pe mine , doar eu pe ea si pana si in acest moment ma intreb de ce nimeni nu se indragostea de ea , doar eu sau de ce nu se indragostea nimeni , asa cum o faceam eu , era straniu , ma pierdeam in vorba ei , dar mite in zambetul ei.

     In ziua imediat urmatoare , am spus pas asteptarii si am zis , da provocarii , am devenit un rebel tocilar , ce e schimbat in asta? Nimic , doar ca mi-am dat ochelarii imagnari  , de tocilar , jos , iar acum vazand mai bine am pus baza atot , insa ma intreb azi , daca am facut bine atunci , daca asta a fost alegerea corecta , sa dau la o parte ceea ce-mi placea , fata de ceea ce iubeam , poate a fost bine , un rau necesar , dar ceea ce conteaza cum e ca s-a terminat , fata altauri de care mult am zis , mult am vorbit , am zambit cu ea , am fost suparata pe ea , ea , fata de acolo , din satul cu forma liniara , de unde si un coleg de-al meu e , unul in care doar oameni frumosi erau , vroiam mai demult sa stiu cum era sa traiesc in viata de acum , de demult , cum era viata sa fie , fara pixeli , fara hartie , doar vorba care suna ca un sunet , nimic nu era , litera inca nu , asta e , nu pot sa ma intorc , dar nici nu regret , pentru ca ea m-a invatat sa stiu cum sa nu regret ca ma aflu aici , inca odata nu regret ca a fost , nu regret ca acum nu mai e si nu regret ca in viitor nu o mai vedea , e dusa. Zilele treceau , eu promiteam , imi aduc aminte cum ii promiteam ca am s-o sarut , tandru , magulitor , pe buzele ei dulci , reci si carnoase , o fantezie de moment , ea , deacord , eu inca speriat de ceea ce mi se intampla si uite ca a venit ziua decisiva , era intr-o vineri, daca stiu eu bine , undeva la un calorifer rosu , crem , dar rece , langa un geam undeva ma vedeau multi , imi era rusine , aproape sa plang , spun lucruri ciudate , nu era chiar asa , dar ea , era foarte pretentioasa , cea mai speriata din acel loc rece , pentru moment am reusit sa o incalzesc cu atata emotie , cu atata caldura , am sarutat-o , intr-un colt , ascunsi , ca doi indragostiti , atunci mi-a placut ce am facut , acum nu , e putin jenant sa ma gandesc ca am facut acel lucru intr-un loc urat , vreaun sa nu mai fi fost atat de preplex , mai destins , mai crestin. Am visat cu ochii deschisi acel moment multe zile la rand , dar in cele din urma , uite-l , a fost , azi , doar amintirea , am trecut totul , cum trece el , ma gandesc cum va fi data viitoare , mult mai fain sau mult mai rau , mult mai bun sau mult mai complex , multe amintiri ma leaga de ea , dar putine de mine , pentru ca nu-mi aduc aminte sa fiu asa cum zicea ea intr-un moment neplacut , rau, nepasator , increzut , nedragostos , ei bine , sa-o ia mama naibii de zi in care am ales bine , mai bine puneam piciorul pe cui decat sa cad in el cu inima , , treaca mearga , a merge nu e a sta , a trece nu e a stationa , iar a iubii , nu e a ura , am iubit-o , ca pe nimeni altcineva , dar ce conteaza , e prima mea iubire , cum se zice , ca prima iubire nu se uita niciodata , asta sunt eu , astia sunteti voi , oamenii care nu uita ce a fost prima data , chiar daca nu tin minte cum a fost cand am dar de raza luminii intr-un manunchi intunecat , in burta mamei mele , ciudat , spun si eu , dar asta e povestea mea , si o spun acum , fara graba , era o zi de august , mai precis , noua august , o zi in care s-a nascut o noua viata , un nou destin , sper sa cititi asta , e impresionant , apoi , tatal meu o fuga de nedescris a dat ca sa fie la mine , cum zice mama mea si acum , eu am iubit-o inca din prima clipa , pentru ca nicio asistenta nu avea curajul sa ma duca in sala cu ceilalti copii , pentru ca urlam , nu era nimeni ca mine ,unic , rau de tot , ciudat , am stat cu mama tot timpul , nu m-am lasat de ea , acum , cand imi spune ca laptele care l-am baut nu era de la ea , ci de la altcineva , imi vine sa vars , e urat , o vreau pe mama , acelasi lucru cred ca-mi spuneam si atunci , iar dupa ce am crescut , am aflat ca in lume gresesti si esti pedepsit , am ajuns un copil mare , la 4-5 anisori , cati aveam si stiu o imagine , una o stiu , o imagine , ascultati la mine , doar una , e una cu o implicatie imensa in destinul meu , o imagine cu mine mic , daca depaseam locul in care genunchiul mamei ma lovea , era destul de bine , stateam in usa portii , iesit din casa pe ascuns , cred , stateam acolo , o masima mare , o cisterna de lapte , era alba , ce ganduri in acel moment pe mine , Dumnezeule , apoi , vad pe el coborand din ea , tatal meu , un om cu sprancene dese , impreunate la mijloc , atunci cand era el tanar , acum e diferit ,e batran , mult mai bun , iar acea imagine imi aduce aminte de ceva , de faptul ca e una importanta , nu va intrebati care e motivul pentru ca nici eu nu-l stiu , tot ce e important e ca am spus asta , am relatat-o ca un copil , nu ca unul de 15 si ceva de ani , ci ca unul de 4-5 anisori , cum eram. Am sa va aduc aminte de mine cand eram mic , cei care m-ati cunoscut , eram un cuminte , nu faceam prostii, asa cum fac acum , eram blond , frumos , iubit , neinfluentabil , dar plangaret , imi doresc sa ma fi cunoscut cand eram mic , sa ma fi cunoscut cum eram ieri , pentru ca cei care cu adevarat ma descopera , nu ma pot uita , asa cum o fac multi , urmariti destinul , lasati-ma pe mine in plata mea , maine si eu voi face la fel , de aceea spun , daca ieri ti-am spus te iubesc odata , azi a doua oara si maine iti voi spune a treia oara , ce am spus ieri , mai e valabil?

     Nu cunosc multi oameni care sa stie foarte multe despre mine , dar ea , cea de la care am inceput sa vorbesc in seara asta , a stiut multe despre mine , slabiciuni , imbratisarea de vis , visul de vis , dulcele din acru , stia ca eu sunt pentru ea ceea ce-si dorea , dar se pare ca spiritul Craciunului si a Anului Nou nu e bun pentru toata lumea , se pare ca pentru mine si ea , mai putin , acum cand ea a decis ca totul s-a sfarsit dupa atata bine , am ramas surprins , un motiv banal ca scuze , care ascunde adevaratul motiv , vinovatia , ruinea , nu stiu ce a fost la mijloc , dar imi doream ca atunci sa pot face schimb de vieti , sa pot adauga acolo unde lipseste si sa cer un drept acolo unde nu e nicio instanta judecatoreasca , am plecat , am lasat-o sa fie ea , sa aiba implinire , sa planga foarte mult , dar , oare ma mai tine minte , dupa o vreme , era , asa cred , prin februarie , o saptamana ciudata la scoala , atunci , ea m-am chemat , m-am dus , am sarutat-o , nu stiu de ce , ea aproape sa planga , o iubeam nespus de mult , nu stiam cum sa-i arat , dar am tacut , am raspuns ca n elev ce nu invata , nu stiu , am plecat , am lasat-o sa zambeasca enorm de mult , am facut-o fericita inca odata , e tot ce-mi doream , o am in inima si acum , cum am spus , nu discut despre o definitei a iubirii ,pentru ca iubirea nu e din cuvinte , ci din sentimente , sper ca nici voi sa nu faceti greseala asta , sa va treziti in vant cu o pagina goala pe fata , plina pe spate , cu cateva cuvinte , o pagina in care sunt cuvintele voarte despre iubire si o sa va ganditi atunci , de ce nu ati profitat de bine cand acum e doar rau , de ce nu ati profitat de iubire , in loc sa scrieti , e greseala de incepator , e pedepsita bine , am simtit-o , plec. A trecut un timp , pe ea o iubeam nespus de mult , din nou , nespus , spun , era ca un nufar pe un lac , langa un cam de rozalii , eram singurul nufar inflorit , toata lumea ma admira , eram frumos , ma vedeam in apa lucitoare , ,a loveam de valurile facute de borcutele care se jucau , erau fericite , iar mai apoi , ea , a inflorit si ea , stiu , ne-am nascut in acelasi timp , dar murim pe rand , tu mai devreme , eu mult mai devreme , plec. Am avut ocazia sa pun mana pe piatra filozofala , cei care stiti ce inseamna aia , e o piarta , nu am vazut-o , as mintii daca as spune da , dar nu mint cand spun ca am pus mana pe ea , dar spun acum ca nu am luat mana de pe ea niciodata , pentru ca exemplarul meu e in inaontrul meu , in mintea me a, stilul de gandire , e piarta mea , e inima mea , e rosie , plina de suc rosu , e culmea , e ciudata , e a mea , e a mea , e a mea , o am , nu o dau , e a mea , o simt cum bate , nu stiu , poate vrea sa spuna ceva mereu cand bate tare , nu conteaza , e a mea , tu o ai pe a ta , nu stiu daca e vreo legatura , dar fiecare om e unic , nascut din tarana la inceput , acum din mama , va murii si ingropa in tarana. Ea , cea de la care subiect am pornit , e frumoasa , am vazut-o , inca o iubesc. 

     Povestea continua , nu ma las , dar am sa iau o alta intorsatura si am sa spun despre cat de usor e sa pierzi ceva ce nu ai avut , din experiente spun , putine , fie , stiu cum e sa pierzi , nu demult am pierdut nu dragostea , nu o persoana dintre celelalte , dar am pierdut dependenta de ea , pentru ca s-a dus , nu credeam ca se va intampla asta vreodata , e greu , e ciudat , sunt un minor fara scrupule care plange , incredibil , plange , nu e nimic socant , e doar ciudat , zambiti , prea putini citesc , ma las de aceasta dependenta napasta , e vorba de bunica mea , cea de care-mi aduc aminte si acum cum zicea ea ''fa-mi o poza , ca poate maine nu mai poti sa-mi faci cu ochii deschisi'' , am fost prea nebun , nepasator si nu am profitat , astazi , nu mai pot sa o vad sub nicio forma , s-a dus , asta e si titul a ceea ce i-am dedicat , sunt un scriitor anonim , fara un stil propriu , doar un nume propriu , nu stiu sa scriu corect , dar sunt apreciat , ea , poate ma apreciaza de acolo de unde e , dar as fi vrut sa ma aprecieze cand era  aici , cu mine , vara , pe balansoar , desfacam porumb de pe stiulete , era o zi obositoare , nu aveam chef de ea , era enervanta , dar acum , imi doresc inca o zi de vara cu ea pe acel blansoar , nu stiu ce sa fac ca sa primesc ziua aceea , dar lasa-o , e trecuta in nefiinta , s-a dus , imi pare rau , cam asa suna pierderea a ceva ce iubesti , din nou , ei bine , asta am simtit eu cand am pierdut-o pe ea , persoana de care-mi placea , pe care o iubeam. Straniu , au trecut deja cateva ore de cand am inceput sa scriu si inca nu sunt aproape de sfarsit , am inspiratie , acum voi incepe alt capitol , a ceea ce-mi doresc.

     Ce-mi doresc , dar ce-mi doresc eu cel mai mult e fericirea , e un dar gratios , doar pentru cei care au bani? Nu , nici vorba , e un dar pentru cei care muncesc , nu asteapta , am barba , mustata , parul lung , scurt pe margini , o tunsoare ciudata , frumoasa , fain , cum zicea o ea , se stie ea , am o viata inainte , poate am sa mor , imi doresc de la viata pe cineva care sa iubesc , fericirea in doze mici de suc , peturi , imi doresc viata lunga si frumoasa , sa zambesc mereu , sa fiu frumos mereu , sa nu imbatranesc si sa mor atunci cand trebuie , fara chin sau altceva , o cana de apa din fantana vietii , o cana de vin din via vietii , o cana de must din rodul vietii , o durere in inima de fiecare data cand gresesc , ranesc sau nu fac ce trebuie , conditia mea conteaza si ea , chiar daca nu intotdeauna , dar am un cuvant de spus , iar cuvantul e lung , are multe litere , am mai spus asta , nu stiu unde o sa ajung , pentru ca mie-mi place sa cer ceea ce vreau , sa comentez acolo unde nu-mi place si sa las dupa cel care vrea acolo unde cel ranit va fi cel care a facut decizia , o merita , zicetii si voi. Am vazut pe un alt blog cum un autor povesteste din scrisori primite cu diverse povesti de viata , dar as vrea sa-l intalnesc pe acel autor , vreau sa-i spun sa-si povesteasca viata , vreau sa-l pun pe rau , cu o vasla , cu o barca de lemn , o gura de cui in ea si doar catvea sute de metri pana la mal , oare el va accepta sa ajunga acolo sau ii va fi frica , oare el m-ar critica asa sau doar eu in critic , sunt cam autoritar , imi place sa judec , e ceva obijnuit pentru rasa mea , aia alba , cum zicea o poveste pe care am invatat-o recent , o fata din ea se mira cum de e asa frig in partile astea , de toti sunt albi. Momentan in mine imi vine o imagine cu praf , de ce , nu stiu , e ciudat , o spun , poate e semnificativ a ceva , s-a dus , ma duc si eu.

     Stau pe un scaun de birou momentan si ma doare spatele ingrozitor de tare , asa ca nu o sa mai stau mult , dar mai vreu sa adaug inca ceva , vreau sa descriu cum e viata mea actuala si cum vreau sa fie , macar maine. Viata mea pana acum a fost una cu peripetii , de la momentul in care m-am pierdut de ai mei , pana in momentul de ratacire de acum cand am vicii , sunt nervos pe mine , viata mea pana acum a fost una destul de apreciata de mine , pentru ca-mi iubesc viata , o ador , este un dar nemarginti , de nepretuit , daca as putea sa mai cumpar una , second-hand , ar fi un alt cadou nepretuit , e ceva minunat sa traiesti , am simtit durerea , in oase , am simtit iubirea , in inima , in suflet si gand , in piept , in minte , am vazut multe , am simtit multe , am fost fericit , de multe ori , acum am ajuns sa scriu despre viata , e ceva frumos , este data de la Dumnezeu , este ceea ce ne da el mereu , o sansa , sansa de care avem nevoie , eu ca sa ajung sus nu am nevoie sa primesc putere sau planuire , am nevoie sa primesc un munte pe care sa urc , atunci cand vreau sa ajung undeva , nu am nevoie de la Dumnezeu de manuire , ci de un loc acolo , acolo unde vreau sa ajung , mai e mult pana departe , iar eu sunt inca la inceputul cartii , departe de sfarsit , acolo , intre punctul zero si jumatatea lui , mai e mult pana departe , iar de la inceput pana departe e si mai mult , ascult o melodie seaca acum , fara versuri , doar ritm care ma incanta , e o melodie motivationala , care chiar gaseste motivul din mine , motivul de a merge mai departe , de a ajunge in varful muntelui primit , de a ajunge in locul pe care l-am primit , nu e la intamplare ca ma fost ales sa ajung aici , intr-un sat de campie , nu prea important , dar destul de important pentru mine , viata mea a fost una superba , poate ca nu am avut mereu ceea ce-mi doream , dar necesarul mi-a fost pus pe masa , acum , mai am nevoie decat sa ma pun pe picioarele mele si sa pun eu pe masa altora necesarul , poate placere, iar mai apoi , dorinta exacta. Ca sa fiu putin pretentios , am sa spun ceea ce-mi doresc maine , o zi linistita in care sa nu am nicio grija , in care nimic sa nu ma ameninte cu un lucru rau , o zi minunata , in care soarele va stralucii si va fi o zi buna , voi  sta in banca mea , aproape tot timpul , iar acasa voi fi fericit ca totul e bine , o zi obijnuita vreau ,  nu ceva care sa ma duca acasa in carje , dupa o batalie a nervilor , ma gandesc sa scap de rau prin dorinta asta , dar ce o fi sa fie , va fi , nu pot ordona , dar cer sa mi se dea , libertatea la timp , la alegere , iar poate atunci cand voi murii , din nou , la o alta alegere. 

     Uite asa imi termin redactarea , putin cam devreme , dar nu conteaza timpul , ci durata.

O alta viata la un alt etaj x3

Oamenii se intreaba mereu de ce cultiva , dar nu culeg si roade , eu spun ca ceea ce cultivam zi de zi , culegem zi de zi si ne bucuram de placere , gust si savoare .

Nu am decat 15 ani , o varsta de inceput , la care fac si cer niste lucruri  care nu-mi apartin varstei , sunt un om ambitios , nu prea placut , un om care se destainuie celui care-i cere asta pentru a putea sa ajunga in centrul problemei , dar nu prea anevoios cand vine vorba de mobilitate si stitul de a gandii. Vicii precum fumatul , limbajul si gesturile necrestine , pun stapanire pe mine si nu stiu daca asta s-ar mai intampla daca in realitate as avea un scop bine pus la punct , un model , dar cum se zice , placerile sunt daunatoare , iar eu sunt insumi un daunator pentru minte si trup , asta e felul meu de a fi , invatacel , stiutor , dar nepasator , imi doresc ceea ce vreau , am ceea ce nu vreau , simt ceea ce-mi fac cu mana , dar mereu mai simt si cateceva ce nu-mi apartine , lucruri de care nu sunt prea mandru , putin spus ascuns de ele. In ultima perioada pur si simplu altceva decat mintea mea m-a manuit , am facut atatea lucruri de care acum nu sunt mandru , de care acum nu vreau sa aud , sunt foarte neplacute , am ajuns de la un grad mare de respect , la cel mai supus mod de a spuse , un slav la mila , nu stiu cum sa refac , cum sa remediez greselile , iar aceste greseli , greseli de trecut , nu pot fi reparate cu rasplati de acum , am sa-mi astept rasplata , buna sau rea , consecintele nu le-am gandit , parca eram un drogat pe marginea drumului , uitandu-ma la lini de marcaj care parca imi vorbea , parca era un suflet fara trup , mergeam , stateam , faceam , fara cunostinta , daca as incepe o noua viata , cum ar fi ea? Nu caut raspuns unei intrebari retorice , deoarece nu-l voi gasii , ei bine , azi m-am trezit la un alt etaj , mai intalt , la fel ca in fiecare zi , dar m-am trezit la o ora mult mai departe de ceea ce cu o zi inainte am avut parte , visul mi-a spus ca placerea e cea care mereu o desavarsesti si ai un grad inalt de merituozitate pentru el , implinire , visul pe care l-am avut avea ca punct principal , la linie de indrumare , o pasiune de amea , mirosul de cauciuc ars , zgomotul asurzitor care te ineaca in dulcenie , in placere , zambetul nu e numai pe fata mea , ci in sufelt si minte , in placere si gand , in viata mea , niciodata mai tare , mai frumos , decat o pasiune pe care sa o practici cu atata desavarsire , frumusete , talent , dedicatie , gust , finitate , din care sa petreci mereu , in stil domnesc , sa umblii mereu cu aceasta pasiune la buzunarul costumului , sa iti rupi haina la fel ca Super-Man atunci cand cineva striga dupa ajutor , sa fi tu insuti un erou peste meleagurile visurilor tale , dar cel mai destins moment este atunci cand niciun vis nu poate reproduce adevarul , iar momentul in care apesi acea pedala la maxim , simti cum totul se misca in jurul tau , zgomote asurzitoare ies de peste tot , un ac iti arata cat de repede mergi acolo unde vrei sa ajungi , iti arata cat de repede te misti in timp , iti arata cand de repede faci ca visul sa mearga mai departe , din pacate , aceasta masura a tipului nu se opreste odata cu acel ac aratator , dar ce conteaza , momentul si clipa sunt cele mai importante masuri alte timpului , ale placerii , ale tot , atot , gandeste-te la clipa cand odata in viata asta , dar gandeste-te profund la momentul in care ai sa utit de fericire , la momentul in care ai sa razi de nebun pentru ca esti fericit , la clipa cand ai sa zambeti in fata unei fete sau a unui baiat , fara sa stii de ce , la clipa cand ai sa te simti gadilat in inaontrul tau , doar gandeste-te , e un lucru intens , plin de pasiune , imens de placut , iubit in toate cele , uite asa , ai gasit motivul pentru care trebuie sa traiesti , pentru mine pana si acest moment in care scriu despre fericire ma face sa uit ca maine e o zi grea sau sa imediat ziua care va urma dupa maine va fi una prinsa de temelia vietii mele , am sa uit pentru o clipa ca asta s-ar intampla , scriu pentru ca-mi place sa ma fac fericit doar stand , doar creeand , povesteste-ti o poveste pe care vrei sa o traiesti , fi fericit pentru un moment si nu uita ca nu trebuie sa cauti fericire , ci trebuie sa o astepti si am sa-ti promit eu ca va venii candva , dar nu te astepta la ea ca la un cadou pe care il meriti orice ai face. Suntem creaturi ale lumii pe care am creeat-o , suntem niste ciudati printre multi alti ciudati , la fiecare etaj gasesti un alt monstru creeat de mintea ta , de solistictiul tau , de o eclipsa de moment , de o uitare din trecut , poti sa uiti asta , azi stau intr-o camera cu un geam , o usa , un pat , un dulap , un covor si cu mine , maine va fi totul la fel , dar cu totul diferit , pentru ca in camera voi fi tot eu , dar gandind altcumva , poate mai usor , poate complicat , despicat in diferite opinii , incredibil de extenuat , dar nu iau in seama asta , deoarece in fiecare zi voi avea puterea de a spune un nu sau un da , de a rapsunde la o intrebare sau de a excalama cuiva o metafora , de zambii si de a face pe altcineva sa zambeasca , haideti cu mine in memoria mea , acolo unde totul se intampla , am sa fac o greseala de care sunt constient , stiu ce va fi una mare , dar vreau sa incerc , vreau sa vad ce pot face atunci cand sunt mai beat decat atunci cand beau alcool , atunci cand nu mai stiu cine sunt. Astazi m-am trezit intr-o camera luminata , ieri intr-una intunecata , racoroasa , in pragul inghetului , dar azi foarte cald si frumos , atunci cand am deschis ochii , primul gand care mi-a trecut prin minte era acela al grijii , imi era frica inca de acum de ceea ce va urma , cum pot preveniii asta , cum pot sa fiu mult mai isteric in momente de acalmie si mult mai calm in momente neprevazute , vreau in urmatoarea camera , vreau sa traiesc altcumva , vreau sa fiu din nou un om bun , mult mai bun  , mai oaches , mai respectabil si abil , in sens se bine , nu de rau , pentru ca mereu , eu , cu mine si cu el , impreuna peste tot. Acum , am sa ies din camera incet sa nu ma auda nimeni , ma uit in sus sa vad o raza de lumina de la cerul instelat , apoi , caut cheia si ma uti la usa...

O alta viata la un alt etaj x2

Astazi am mai urcat un etaj pe scara care ma duce in varf  , ma simt din ce in ce mai amenintat , mai dezamagit , dar scriind nu ma pot elibera de frica nici macar un pic , nici macar putin , simt cum greutatea deciziilor ma apasa pe umeri , simt cum totul ia o intorsatura gresita , nu vreau sa gresesc , nu vreau sa ma fac de ras , parca sunt pe teren de tenis , incercand sa castig fiecare set , luptand pana in ultimul moment pentru a da lovitura , intr-un stil gratios si elegant , intr-un stil unic , castig , dar cea mai grea lovitura e ca sunt pe acel teren , de pamant , dureros , cad , ma ridic , lovesc mingea , dar dintr-o data racheta se rupe , totul e distrus , am pierdut un set , nimic nu poate fi mai dezamagitor , nu inteleg , cum , de ce sau pentru ce s-au intamplat toate acestea , doar ca pentru eu sa redefinesc o noua trasatura a vietii sau doar pentru a simtii ce si alti simt? Urasc acel teren de tenis , praful mi-a intrat in rani , ma simt infectat cu sufeltul rece al lucrurilor de acolo , cu virusul napastuitor al lacomiei pentru un joc care nu se mai termina , un joc in care cel care pierde este in gura lumii , este batjocorit , chiar daca performanta nu ezita sa existe. Pentru mine , fiecare zi e grea , obositoare , indrazneata , cred ca ma descurc atata timp cand dupa masa intru din nou pe usa ce care am avut curajul de a iesii , de a ma dezbraca in fata unei noi zile , de a ma arata asa cum sunt eu , vreau sa fiu mai bun , dar nicio echipa de psihologi , nici o mie de clarvazatori , nimic , nici macar eu , nu-mi dau seama ce ma framanta , stau in pat , intins pe o patura murdara , murdara de vise , incordat , de parca maine va trebuii sa trag dupa mine un tren , stiu , atunci cand vrei sa reusesti nu trebuie sa fi relaxat niciodata , ci surprins luptand mereu , dar nu inteleg , de ce atata speteala pentru ceva care pot sa spun ca nu exista , e putin spus. Din nou , ma vad in fata unui zid , e curat , eu inca dorm , e doar un vis , dar pana si asta conteaza , sensul visului , in mana dreapta vopsea , in mana stanga talent , tot ce mai am de facut e ori sa pictez golaneste acel perete , fie sa plec , sa las , sa fiu , un alt eu. Ce sa mai spun , e indiscutabil acest simt , acest sentiment straniu , plin de negreata , murdar in sine , greu de ascultat , niciodata nu m-am simtit mai amenintat , e ceva , inuman , dar  nu inteleg , e vina mea , pot realiza , poate merit asta , insa e prea mult , mult prea mult , acum as avea nevoie de sprijin , nu de cearta , nicio predica , doar linistea casei mele , goale , stand , invatant , profitand de nimic , acum stau , astept , nu sper , doar astept , viitorul imi surade sau nu , totule bine sau nu , astept sau nu , defapt nu , astept ca maine sa fiu la un alt etaj , mai sus , mai mare , mai presus , chiar daca nu stau intr-un bloc , chiar daca nu privesc in sus mereu , eu urc , urc din inertie , dus de val , maine nu stiu unde am sa fiu , dar am sa fiu cu voi. Noaptea trecuta am cunoscut frica in somn , e sinistru , am visat un vis , un cosmar inimaginabil , nu eram constient , dar stiam ce mi se intampla , nu stiu ce mi se intampla , nu stiu ce inseamna , oare de ce am fost eu cel care a trebuit sa visez un cosmar , oare de ce trebuia sa mi se intampla lucruri oribile in el , cu e posibil ca totul sa se intoarca impotriva mea. Multe sunt posibile , dar putine probabile , acest cosmar , ma infricosat enorm , parca eram in realitate , de fata , o experienta de care mi-e frica si acum , nu ma vede nimeni , dar ma simt in centrul atentiei , nu poate sa ma judece nimeni , dar ma simt neindreptatit , nu poate sa ma numeasca nimeni , dar deja port un nume si in cele din urma acel jo de tenis se sfarseste cu bine , pentru ca am reusit sa mai trec peste o zi dificiala de privit doar , traitul ramana in seama mea , cititul in seama voastra si cu siguranta urasc sa joc tenis , dar iubesc sa il vad jucat , poate ar fi la fel daca viata as putea-o urmarii , nu traii , e greu , stiu , nu ma las , dar vad performantele altora si ma doare ca altii pot sa fie , dar eu inca nu .  Si uite asa , am ajuns la finalul de astazi , unul previzibil , maine voi fi mai sus , mai inalt , mai mare , cum repet si voi mai repeta , azi sunt mai mare decat ieri , dar mai mic decat maine.