Ajuta-ma sa-mi pierd mintile

 

       Mereu mintea mea a stat la urmatoarea miscare pe care trebuie sa o fac la jocul numit 'Viata de pe tabla', intotdeauna m-am gandit cum sa fac sa-mi fie bine si mie si celui de langa mine, intotdeauna am gandit, niciodata nu m-am sfiit sa o fac, dar observand ca toata lumea din jurul meu nu o face am considerat ca sunt mult mai fericit asa, cu constinta. Dar, se pare ca tot gandind cum o faceam mi-am dat seama ca poate chiar e mai bine sa te lasi in voia sortii, sa vezi ce se alege de tine daca faci doar ceea ce esti obligat si ceea ce cred altii ca e bine sa faci, ceea ce-ti place, dar nu ceea ce e bine, sa faci lucrurile fara cap, sa irosesti valori si sa creezi nimicuri, visul omului de rand, mai pe scurt.
      Dar am nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi pierd mintile, sa ma ajuta sa creez puntea peste rapa care departe doua lumi, lumea reala si lumea reala care e plina de culoare, lumea unde daca reusesti sa ajungi, cu greu si nevoit nu vei mai ajunge inapoi, pana la urma nu ai niciun motiv sa renunti la placere contra instictelor societatii, e fara sens sa dai prioritate altor chestiuni nefolositoare si neimportante in loc sa dai acces liber vietii tale. In opinia mea, sper sa nu aduc jigniri nimanui, dar eu cred ca pana si sanatatea depinde de starea ta sufeleteasca, adica cum sa nu suferi de cancer in grad avansat la 40-50 de ani cand tu toata viata ai muncit pentru altii, nu conteaza ca ai o familie, trebuia sa te gandesti inainte sa o creezi, nu trebuia sa dai curs placerii si inconstientei, deja a devenit o prostie pana si legile morale ale lumii, de ce sa faci bine altuia cand pe tine nu te rasplateste nimeni, iar tu dai din putinul tau.
     Mare prostia, tocmai de aceea am nevoie sa uit de toate asta, am nevoie sa observ doar, cum oamenii din jurul meu se chinuie, iar eu stau picior peste picior si ma uimesc cat de prosti sunt, chiar daca nu e nici macar o diferenta intre mine si omul de rand prost, eu stau mai bine ca el, eu stau comod in pielea mea, pentru ca nu-mi pasa, nu pun suflet in ceea ce nu e pentru mine, nu spun ca e un lucru rau sa faci asta, dar pentru mine e mai bine asa, ma simt eu implinit, ma simt fericit sa fiu doar eu.
      Ei bine, in lumea asta atat de controversata, am norocul sa am langa mine pe cineva care sa ma ajute sa uit ca dincolo de usa e un univers infinit, iar in conformitate cu varsta lui, varsta la care eu voi murii va fi... nimic. Ma bucur ca vad lumea cu ochi mai buni, adica o vad prin spatiul meu care cuprinde fericirea mea, in rest, fiecare cu p**** ma-sii... . Ba, oamenii is niste fenomene involuntare care au doar simpla abilitate de a se observa, cum ar fi daca nu ne-am mai putea observa, am traii intr-o lume de oameni singuratici, fara limbaj, fara emotii, fara capacitati, fara nimic, fizic aflandu-ne pe pamant, murind si tot asa, punct.

      Asa ca, alege, modest cu catuse pe maini si cu ochelari de cal sau bogat cu tot ce vrei la mana si cu ochelari de soare?