Nu vreau!

     
      Astazi luam in discutie vesnica problema a adultilor care mereu sfatuiesc pe cei de varsta mea, in jurul a 16-17 ani, sa se maturizeze, nivelul lor de constientizare sa treaca de la foarte mic, la atentie sporita, capacitatea lor de a face fapte cu caracter matur sa fie tot mai mare, iar comunitatea in care traiesc sa fie tot mai populata de oameni care se gandesc la painea de pe masa, nu la ultima tigara din al doilea pachet. Sunt de parere ca acesti adulti care obisnuiesc sa spuna acest lucru, sa ofere acest sfat au castig de cauza deoarece societatea contemporana are nevoie de specimene care sa gandeasca logic, nu in functie de gradul de placere pe care il ofera fapta sau actiunea realizata, dar in unele cazuri nu sunt de acord, deoarece, adolescenta inseamana placere, inseamana distractie, inseama ultima etapa inainte de zona restrictionata si plina de reguli nescrise.
      Argumentez cu faptul ca, copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii, atunci cand esti judecat pentru faptele tale ca un tanc sau o puslama, copilaria este inconstienta, copilaria este placere, viata este frumoasa, iar atunci cand un om matur imi spune mie ''Copile, maturizeaza-te!'', ii spun ''Nu vreau!''.
      Nu vreau ca ce a mai ramas din viata mea de copil sa se duce de rapa, vreau sa traiesc la maxim acel putin timp pe care il mai am, vreau sa ma bucur de toate si sa traiesc din plin fiecare clipa de minor, de copil fara creier, sa ma dezmat, sa am parte de tot ce-mi poate oferii copilaria, fericire si amintiri minunate de care imi voi aduce aminte atunci cand voi fi mare si voi zambii cu atata nesat fata de zilele alea, voi fi un copil matur.
      Mereu imi va parea rau dupa momentele in care nu-mi pasa de nimic, parintii mei aveau rolul de a ma creste, de a-mi da bani, de a-mi face pe plac, dar odata ce devii adult indatoririle acestor oameni atat de iubiti, dispar si apare rolul tau, sensul vietii tale de a devenii cineva, de a te intretine si la randul tau de a intretine pe cineva.
      Nu sunt de parere ca maturizarea este un proces nociv, ba din contra, este unul benefic pentru actiunile tale, cat si pentru societate, pentru parerea oamenilor din jurul tau, cat si pentru parerea proprie, dar pana la varsta la care trebuie sa fi asa mai este timp, iar in timpul ala vreau sa spun nu maturizarii si sa dau prioritate vietii de copil. Vreau sa trec peste cuvantul parintilor, vreau sa ies seara in parc cu prietenii, sa nu-mi pese de nimic si sa ma descurc pe spatele altora, asta inseamna copilarie, dar copilarie mai inseamana si prietenie, fericire, extaz, durere, frumusete, copilaria inseamna multe lucruri. In tocmai de aceea nu lasa ca aceasta etapa sa fie doar una dintre celelalte, vreau sa las impresia ca toate celelalte ramuri ale vietii sunt in jurul copilariei, pana la urma tineretea influenteaza invataturile de viitor si practicile acestora.
      Matur nu te face fata, matur te faci tu.

Robinet de cuvinte

   
  Fiecare om are in viata sentimente pe care vrea sa le expuna, sa le impartaseasca cu ceilalti, fiecare faptura organica cu o inima si cu un suflet vrea sa spuna ceva, vrea sa se bage intr-o conversatie, vrea ca si cuvantul lui sa fie un sunet in acest infinit de intuneric si placere. Tocmai din acest motiv articolul de astazi va purta titlul ''Robinet de cuvinte'', pentru ca in momentele in care adrenalina creste in corp, iar imaginatia ta trece de la real la ireal, adica de la dezamagire la reverie totul devine color, este momentul in care vrei sa dai drumul la robinetul de cuvinte, sa deschizi cat poti de larg haul unde ascunzi tot ce simti, tot ce vrei sa spui si sa traiesti, asa ca, pana si drepturile omului sunt de partea ta ''Ai dreptul la o opinie libera.'', asta e ocazia pe care o asteptai, dai drumul tata.
      Nu concep figura omului care nu a putut avea niciodata un vis sau o imagine de moment care sa-i starneasca adrenalina in vene si sa creeze un moment de melancolie exagerata si de nostalgie colorata si condimentata picant pentru o actiune cat mai tumultoasa. Atunci cand simti nevoia de a spune ceva, de a desface sigiliul rusinii de care esti constrans, nu conteaza cum arati cand faci acest lucru, nu conteaza cum te comporti cand reusesti sa faci acest lucru, nu conteaza decat faptul ca tu esti fericit si ca poti traii dupa legile impuse de tine, poti vorbii exact asa cum creierul tau compune, nici macar nu conteaza corectitudinea sau claritatea spuselor tale, conteaza sentimentul divin de implinire, placere intensa.
     Nici un energizant sau nici un drog nu poate invinge sentimentul pur de fericire, de libertate a exprimarii si de dezinvoltura, pur si simplu in momentul in care rupi bariera ai acumulat atata tensiune si emotie incat atunci cand te eliberezi in ochii tai s-a format un val care te va mentine la inaltime atat timp cat vointa ta va ramane aceeasi, adica sa ramai sus, sa ramai fericit cu ceea ce vrei tu sa faci si corectitudinea fireasca tie asupra faptului referitor. Fericirea e ca iubirea, nu merita povestita in cuvinte atat de seci, ci traita in culmile emotiei, in culmile imaginatiei omenesti, viata e atat de frumoasa, nu rata niciun moment care te arunca spre ceea ce se numeste destin planuit.
      Lumea nu mai exista pentru tine, oamenii ceilalti sunt doar niste figuri obscure care se plimba de colo-colo si bat din gura ca niste mori stricate, tu esti centrul universului, totul se afla in jurul tau, tu esti punctul zero in toata aceasta discutie, tu esti ceea ce a creat universul, adica lumea ta, gandurile tale, imaginatia ta, emotiile tale, fericirea ta.

      Nici o lege nu-ti poate taia limba, foloseste-o.

     

Degeaba alergi după fericire !

                 

             

In ziua de astazi toata lumea asculta melodia: ,,Si ingerii au demonii lor”. Intradevar, ca Bittman are dreptatea lui cand spune ca “ Si nu ma iubi, decat de vei afla ce se intampla acum in viata mea, sa intelegi ca tu esti linistea ! ” , ehh . Nu discutam acum despre muzica, chit ca eu sunt mai mult de partea lui Nane . Doamne, baiatul asta are o splendoare in el de neinchipuit. In orice vers ii pot da dreptate. Hahahahaa !

 Revenind la subiect .. ce parere aveti voi despre fericirea in sine ? Hmmm.. Cineva (special) imi spunea ceva.. despre o stea. Nu voi uita acea stea. Pentru mine fericirea insemna si inseamna acea stea. Multi dintre noi dorim tot ce e mai frumos, siropos, luminat de pe lumea asta sa existe intre noi si persoana iubita. Hai sa va spun un mic truc. Odata ce veti fi inabusiti de dragoste si lumina, veti pleca. Chiar voi , da voi , cei care cerseati asta. Neraspunzand la intrebarea “de ce?” . Raspunsul se afla in problema..odata ce peste tot e lumina, devine monoton, plictisitor. Lipseste aventura. Asa ca plecati si o cautati in alta partea. In acea parte e posibil sa existe doar aventura si nu si dragoste. Nici asta nu va convine. Totul trebuie sa fie in balanta si nu gasiti persoana potrivita, cautati disperati si orbi dupa fericire, dupa aventura, dupa iubire. Cautati fericirea in paturi reci si murdare. O cautati in alcool si narcotice, cele mai fine. Alergati kilometrii intregi dupa liniste si surasul zorilor linistitori de dimineata. Sfasiati ochii cenusii , rupeti draperiile sufletului, calcati in picioare increderea buzelor si fumati cu pofta dorinta si bunatatea pana cand totul devine scrum.
      Asta e cautarea. Aceasta vine din ura deplina, din sufletul nostru gol si pustiu. Ne oprim si asteptam. In fiecare secunda simtim gustul amar al lacrimilor dulci. O fericire vine, alta pleaca. Una ramane, alta se zbate in neconstiinta. Zambesti fals ! Uita-te la tine ! Ridica oglinda si uita-te la tine! Se vede in ochii tai, care se inchid la culoare in fiecare secunda a amarului. Iti e dor de soare? Fugi si prinde-l ! Inhata-l in maini, cu toata puterea ta. Da-I doua palme si trezeste-l . Fa-l sa straluceasca mai tare ca niciodata.
      E imposibil ? Nimic nu e imposibil. Spune-I ce simti cu adevarat. Nici acum nu straluceste ? Saruta-l ! Arde? Imbratiseaza-l ! Ti-a ars pielea. Asa apar cicatricele. Sunt mari si urate. Arata hain. Straluceste o raza, e cea mai dulce raza. O astepti pe urmatoarea, urmatoarea, urmatoarea. Astepti . Speri. Si in final ... se stinge ! Dispare si ultima raza, iar tu ramai. Chiar daca ai vrea sa dispari cu tot cu raza ta dulce, ramai…














By Sarah Petrica

Ajuta-ma sa-mi pierd mintile

 

       Mereu mintea mea a stat la urmatoarea miscare pe care trebuie sa o fac la jocul numit 'Viata de pe tabla', intotdeauna m-am gandit cum sa fac sa-mi fie bine si mie si celui de langa mine, intotdeauna am gandit, niciodata nu m-am sfiit sa o fac, dar observand ca toata lumea din jurul meu nu o face am considerat ca sunt mult mai fericit asa, cu constinta. Dar, se pare ca tot gandind cum o faceam mi-am dat seama ca poate chiar e mai bine sa te lasi in voia sortii, sa vezi ce se alege de tine daca faci doar ceea ce esti obligat si ceea ce cred altii ca e bine sa faci, ceea ce-ti place, dar nu ceea ce e bine, sa faci lucrurile fara cap, sa irosesti valori si sa creezi nimicuri, visul omului de rand, mai pe scurt.
      Dar am nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi pierd mintile, sa ma ajuta sa creez puntea peste rapa care departe doua lumi, lumea reala si lumea reala care e plina de culoare, lumea unde daca reusesti sa ajungi, cu greu si nevoit nu vei mai ajunge inapoi, pana la urma nu ai niciun motiv sa renunti la placere contra instictelor societatii, e fara sens sa dai prioritate altor chestiuni nefolositoare si neimportante in loc sa dai acces liber vietii tale. In opinia mea, sper sa nu aduc jigniri nimanui, dar eu cred ca pana si sanatatea depinde de starea ta sufeleteasca, adica cum sa nu suferi de cancer in grad avansat la 40-50 de ani cand tu toata viata ai muncit pentru altii, nu conteaza ca ai o familie, trebuia sa te gandesti inainte sa o creezi, nu trebuia sa dai curs placerii si inconstientei, deja a devenit o prostie pana si legile morale ale lumii, de ce sa faci bine altuia cand pe tine nu te rasplateste nimeni, iar tu dai din putinul tau.
     Mare prostia, tocmai de aceea am nevoie sa uit de toate asta, am nevoie sa observ doar, cum oamenii din jurul meu se chinuie, iar eu stau picior peste picior si ma uimesc cat de prosti sunt, chiar daca nu e nici macar o diferenta intre mine si omul de rand prost, eu stau mai bine ca el, eu stau comod in pielea mea, pentru ca nu-mi pasa, nu pun suflet in ceea ce nu e pentru mine, nu spun ca e un lucru rau sa faci asta, dar pentru mine e mai bine asa, ma simt eu implinit, ma simt fericit sa fiu doar eu.
      Ei bine, in lumea asta atat de controversata, am norocul sa am langa mine pe cineva care sa ma ajute sa uit ca dincolo de usa e un univers infinit, iar in conformitate cu varsta lui, varsta la care eu voi murii va fi... nimic. Ma bucur ca vad lumea cu ochi mai buni, adica o vad prin spatiul meu care cuprinde fericirea mea, in rest, fiecare cu p**** ma-sii... . Ba, oamenii is niste fenomene involuntare care au doar simpla abilitate de a se observa, cum ar fi daca nu ne-am mai putea observa, am traii intr-o lume de oameni singuratici, fara limbaj, fara emotii, fara capacitati, fara nimic, fizic aflandu-ne pe pamant, murind si tot asa, punct.

      Asa ca, alege, modest cu catuse pe maini si cu ochelari de cal sau bogat cu tot ce vrei la mana si cu ochelari de soare?

Tu, poti sa zbori?

      In articolul de astazi voi vorbii despre cum e sa te simti liber, nu in sensul in care vezi lumea cu alti ochi, ci in sensul in care cu adevarat simti ca nu mai stai pe picioarele tale si ca simti ca nimic nu-ti mai sta in cale, simti ca totul e doar o holograma si doar faptele tale se vad, doar tu contezi, restul sunt doar niste ciori duse de vantul puternic prin aerul tau atat de pur si bun.
      Cum e sa zbori?
      E tare fain, pur si simplu te desprinzi de pamantul atat de infiltrat cu greseli si scopuri rele, pamantul atat de pur si fertil a disparut, toata bogatia lui a fost irosita pentru a da nastere celor care vor distruge, nu celor care vor ca altii sa renasca, totul e atat de intors, nimic nu mai e logic, totul e neclar, incearca doar, sa te desprinzi de pamantul asta, negru si sa mergi printre adieri de vant, prin aer, acolo unde nu te lovesti de nimic, nu poti cadea in nicio groapa sapata de altii pentru tine, zboara spre alte orizonturi, mergi la fel cum o fac si pasarile calatoare, intotdeauna in cautare de bine, de cald, de placere, de locul unde pot traii linistite.

      Nimic nu se poate compara cu sentimentul de libertate deplina, de orizont infinit, atunci cand vezi ca nimic nu te poate dobora, iar tu esti singurul care poti distruge sperante, dar nu o faci, momentul in care sari, insa nu mai cazi pe pamant, acel moment in care dai la oparte tot si pana si corpul tau il lasi in urma, zbori, vezi tot ce-ti doreai, traiesti tot ce vrea mintea ta, devii una cu universul, adica o materie care va supravietuii odata cu infinitatea cosmosului. Chiar daca in comparatie cu universul acesta mare si fara bariere, oamenii sunt doar o nimica toata, asta trebuie sa-ti sporeasca motivatia de a-ti traii viata din plin si sa te bucuri de tot ceea ce meriti si poti sa traiesti, nu irosii niciun moment, macar odata in viata trebuie sa te simti ca o pasare care zboara si atat de maiestuos e libera si face ce vrea ea.
     

Ți-a fost dat sa știi secretul

             

      Era o zi de iarna, soarele stralucitor incerca sa ne incalzeasca umpic fețele si sa ne faca sa zambim. O zi in care m-am trezit devreme nu pentru a sarbatorii Valentines Day , pregatindu-ma pentru un drum cunoscut, dar totusi nestiind ce lectie imi va pregati. Ajunsi la locul mult asteptat, toate planurile aveau sa fie implinite asa cum imi doream.
                 Dintr-o parte in alta, dintr-un colț in altul, trotuarul se sătura de picioarele noastre mărșăluinde. In sfarsit am ajuns sa imi odihnesc sufletul si gandurile... Un ecran mare se afla in fața mea, doi nebuni in dreapta mea lasand imaginile sa ne rascoale mintea... Am plecat de acolo dezorientat, dar pregatit sa observ ceva fara ca eu sa imi dau seama. Pe la sfarsitul zilei, cu mainile si spatele incarcate, afara, sub razele soarelui mi-a fost dat sa descopar unele secrete. Ceva ce multi oameni in agonia lor nu au timp sa priveasca si sa se gandeasca. M-am asezat pe banca rece, in fața unui loc in care multi oameni isi aratau figurile si starea lor... Doar ca... Ei nu stiau ca cineva îi priveste si îi citeste. Intr-un singur loc se intalneau mai multe emoții, multe suspine, multe rasuflari de eliberare a gandurilor, multe fețe ingrijorate sau bucuroase. Ochii unora pur si simplu sclipeau de bucurie, altii se bucurau din plin de persoana de langa ei si de tot ceea ce ii inconjoara... Dar, am vazut si intunericul ce iesea prin pleoapele multimii, tristețea copiilor nebagați in seama de parintii lor, framantarile parinților ce puneau un zid negru in ochi, nevazand micuții lor ca au nevoie de afectiune, dragoste si atentie. In fiecare colț mirosul de droguri iți dadeau ochii peste cap, insa nu doar mirosul drogurilor ci si mirosul sufletului, un suflet pierdut, un suflet in care nu mai vedeai nici o speranta, nu vedeau nici un viitor,un suflet putred. Tot ceea ce aveai putere sa vezi era urmatoarea secunda in care s-ar putea sa mori sau, amețit fiind sa fi strivit sub cauciucurile nemiloase ce gonesc strazile.
                   Atunci m-am intrebat... Aceasta este lumea in care traim? O lume atat de pierduta. O lume in care treci pe strada si nu vezi ca cineva moare langa tine, nu ai puterea sa citesti privirile oamenilor, o lume infectata de crima, razboi, droguri si in care nimic nu e gratis. O lume in care oricare ar fi scopul tau in viata la un moment dat te vei pierde, incercand din rasputeri sa iți gasesti drumul din nou. Spre surprinderea mea, printre toate fețele triste si lovite de tren am observat ca totusi mai exista o pată de speranta. Am vazut ca exista oameni care desi sunt ingrijorati si tristi, stiu sa dea o mana de ajutor unui strain fara sa ceara ceva inapoi. Acel moment, a fost intiparit in mintea multora, dar oare va avea puterea de a schimba atitudinea lor? Asta nu vom sti niciodata. Ceea ce stim este ca oricat de amagiți vor fi oamenii, ei vor primi speranta cu fiecare zambet si cu fiecare fapta buna oferita. Nu te obosi sa dai speranta cuiva! Gandeste-te ca un om ar depinde de zambetul tau, daca zambesti, nu isi va lua viata, daca vei ezita, el va fi ca un combustibil pus pe focul eternitații.


Peace& Love& Smile !!

Text reusita in viata

      In opinia mea, reusita in viata este determinata de increderea in fortele proprii pentru ca odata ce ai siguranta pe actiunile tale poti sa le duci la extrem, poti sa te folosesti de ele pentru a te lansa intr-un domeniu de activitate, ori pe plan personal ca memebru al societatii sau cu ajutorul increderii in fortele proprii poti sa faci anumite lucruri fara emotii sau fara frica de a nu reusii, caci daca sti ce poti, sti ce vrei si sti ce ai, tot ce mai conteaza e ce obtii.
     In primul rand, reusita in viata reprezinta momentul in care planul pe care ti l-ai propus reuseste, devine realitate, la fel ca transpusul unor idei pe hartie, fiecare actiune din imaginatie, ori din vointa devine realitate pentru ca ti-ai propus acest lucru, ai incercat sa-l faci, iar increderea in sine te-a ajutat sa obtii roadele incercarii si a incrderii, in aceasta teza este vorba de doi factori, unul fizici si altul moral, forta fizica si motivatia, ori puterea de gandire.
      In al doilea rand, increderea in tine iti da posibilitatea de a incerca si mai apoi, poate nu chiar din prima lovitura, dar cu siguranta din a doua vei reusii sa dobori peretele de frica sau emotie care sta intre tine si reusita. Ei bine, avem nevoie de de motivatie pentru ca alaturi de ea si din ea ne luam inpiratia si acea exclamatie care in gand striga ''Fa-o, vei reusii!''. Aceste doua caracteristici, increderea si determinarea sunt cruciale in batalia pentru reusita, ai nevoie de fiecare intr-o masura pozitiva si posibila.
      In concluzie, la inceput trebuie sa-ti creezi un plan, detaliat, cu actiuni si scopuri, mai apoi trebuie sa ai motivatia de a-l implinii, dupa aceea vine incercarea si predestinat, reusita, deci nu renunta la ceea ce vrei pentru ca tu defapt nici macar nu ai incercat. Incercarea moarte nu are.

Text de cinste

      In opinia mea, cinstea este o caracteristica importanta a convietuirii in norme corecte si pozitive, aceasta ajuta la formarea de legaturi interumane bazate pe corectitudine si o buna convietuire alaturi de societate prin valorile ei. Cinstea are rolul de a echilibra valorile bune care sunt indeplinite si cel mai important ajuta la formarea unui aspect de caracter general pentru cei care te analizeaza si vad in tine o posibila oportunitate, vad in tine un om corect.
      In primul rand, cinstea pentru un om reprezinta momentele din viata cand iei in calcul toate posibilitatile, dar alegi calea corecta, adica cinstea, nu cauti solutie de mijloc intre minciuna si adevar, ci alegi adevarul pur si il pui la inaintare, oferi ceea ce trebuie, chiar daca acest adevar sau aceasta probitate nu e chiar lucrul care ii face pe oamenii din jur sa fie fericiti. In valorile normale, un om ar trebuii sa fie acelasi, sa fie fericit, sa fie impacat cu gandul ca a primit ceea ce merita, adica sa nu aiba o oarecare pasivitate fata de adevar, pur si simplu sa-l accepte si sa mearga mai departe.
      In al doilea rand, corectitudinea este una dintre cele mai mari si mai importante valori umane pentru ca alaturi de aceasta oferim o perspectiva asupra actiunilor noastre vazute de altii si ne conturam caracterul pe baza unor procese mentale care ne dezvolta cultura si abilitatile de comunicare in societate. Pana la urma cinstea este un caracter indispensabil, alegerea apartine protagonistului in functie de situatie, putem sa adoptam aceasta motiune votata de normele corecte ale convietuirii sau sa o negam.
      In concluzie, cinstea e calea catre reusita, avem nevoie sa o folosim, deci sa o folosim, aduce caractere pozitive in viata noastra si da un sens bun comportamentului, caci un om corect e greu de gasit astazi, asa ca fiecare putem sa devenim primul om foarte corect, foarte cinstit. Cinste celor care sunt cinstiti.

Instinct

     Sa iubesti, ce frumos suna, cat de colorat acest sentiment, cat de cald si gingas, atat de plin de fericire, un singur cuvant, iubirea. Ma simt indragostit, foarte indragostit pot spune, simt acel fior in piept atunci cand o simt in bratele mele pe ea sau doar atunci cand o vad, pentru ca stiu ca ea e ceea ce iubesc, motivul pentru care din instinct am apelat la iubire. Instinctul, un reflex innascut sau neconditionat care ne ajuta specia, adica omul la supravietuire, convietuire si in scop defensiv, da, acest instinct ma ajutat ca sa o aleg pe ea, sa o iubesc pe ea, instictul m-a ajutat sa adopt mersul spre directia corecta si chiar e directia corecta, ea e persoana care nu incearca sa spuna nu, ea spune, nu, e acea persoana de care ai nevoie, e indispensabila vietii cu acea fericire pura si in esenta, persoana la care instinctul a apelat.
     Ma simt ca un om, matur, un al om, parca evoluat, dintr-un alt timp si spatiu, universul este mare, cine stie?!Toate acestea datorita ei, cea care provoaca zambete si iubire, dragoste, fericire, cea care este ea, iubita mea. Ea imi ofera inspiratie, ea imi ofera cam tot, viata e destul de acceptabila si frumoasa atunci cand ai bogatii, dar n-ai un suflet pereche, dar e divina atunci cand simti ca iubesti, atunci cand simti ca ai un rol, sa o faci pe ea fericita, viata e frumoasa doar atunci cand e traita in doi, la puterea a doua si in inimile a doi oameni. Nu pot renunta la asta, deja o dependenta nesaturabila, am nevoie de ea, ma pot descurca si singur, dar e mult mai frumos si mai plin de actiune atunci cand ai cui sa povestesti sau sa ai cui sa-i alini rasule de neoprit.
     Ea e pentru mine o raza de lumina de la soarele care straluceste si in Rai, ea e sol din inima buna, din iubire, din universul unde pentru ea e putin ceea ce simte, dar aici in universul meu, ea e stapana, cea care trebuie sa invete lumea de ce viata e frumoasa sau de ce toata lumea zambeste la ceva amuzant.
      O sansa ai in viata, apuc-o cu nesat si investeste in ea.

Ajutor !!!

     

          Ajutor.....?! Hmm... Un cuvant care exprima atatea sentimente si trairi, sentimente de panica, de neliniste, frica, un abur ce se ridica din glasurile celor care striga din valea umbrei mortii, o vale a durerii, o vale secată de viață secată de putere si de pace. O vale in care au loc cele mai multe plansete si suspine a omenirii, a turor fiintelor cu constiință. Aceasta voce stransa de gat cere ceva, isi doreste ca cei din jurul ei sa vada ca are nevoie de o macara puternica pentru a o ridica si a-i oferi AJUTOR. Cand ne gandim la acest cuvant mintea noastra zboara in diferite spații si timpuri in diferite amintiri traite. Cu toții am strigat cel puțin o singura data, striviți de zidurile problemelor, cu toții am ragusit de multe ori cerand ajutor, insa de multe ori am primit un fulg de papadie de care sa ne prindem si sa ne duca in sus, dar multi suntem cei care stranuta si merg tot mai jos ținand in mana ceea ce ne face rau, ceea ce credem ca ne ajuta, ceea ce credem ca am cerut, dar a fost doar o înșelaciune a dusmanului nostru.
          Ajutor..... Ei bine, aceasta rugaminte avem ocazia de multe ori sa o oferim, dar de cele mai multe ori stam spanzurați de ego-ul nostru atarnand, uitandu-ne cu ,, mila ” catre cei care se afla in groapa, in probleme pana la gat. In aceasta lume depindem unul de celalalt, depindem de ajutor. Daca toate sufletele pamantului ar refuza sa se ajute unu pe celalalt, nu ar mai exista un univers in care sa ne aratam compasiunea si grija fața de celalalt. Sau am exista, toți am fi oameni sobrii, oameni care se descurca pe cont propriu, oameni duri si reci care nu mai stiu ce inseamna iubirea, nu mai simt absolut nimic, iar daca le-ar cadea o stanca in cap nu ar simti absolut nimic.
          Ajutor..... Ceea ce trebuie sa invatam este sa fim ființe in adevaratul sens al cuvanului, sa aratam ca ne pasa de cel care moare langa noi, cel care se sufoca in propriile lor strigate disperate. Suntem tentați sa formam un lanț de oameni plini de ego, tuturor sa ne fie mila, dar niciunul sa nu isi intinda mana catre cel ce zace fara speranta. Wake Up you lazy, unmercy, roude and full of EGO person!! Acest cuvant are valoare reciproca, ajutand pe alții ne ajutam pe noi, creând in viitor maini puternice care ne vor scoate atunci cand suntem lasați muribunzi in groapa pieirii.



Peace & Love !!!

Dar din dar se face Rai

   

      Ce frumos e sa daruiesti, sa dezlipi o parte din tine si sa o lipesti celui care are nevoie de ea. Cat de fericit te simti atunci cand vezi zambetul de fericire si totodata de multumire al unei persoane caruia ii daruiesti ceva, un lucru, o emotie, face cu totul si cu totul parte dintr-o alta lume, o lume a bucuriei, o lume unde toata lumea zambeste si cu adevarat este fericita, acolo unde nu conteaza gestul, acolo unde roadele sunt eforia si culoarea obrajilor care zambesc si ei. Ma simt atat de bucuros ca pot si eu la randul meu sa impart putinul meu cu aproapele meu, ma simt un om implinit, timp de cateva minute, simt ca mi-am indeplinit rolul si scopul, am fost facut fericit, sunt fericit, voi face fericit pe cineva.
     Astazi, am avut ocazia de a daruii, de a oferii un cadou unui baietel, unul care merita mult mai mult decat un cadou trupesc, merita virtutea de a spune prin fapte ca e doar un copil si ca merita, am simtit starea lui de bucurie, la un moment dat am inceput sa zambesc doar vazand baietelul ca imi intoarce spatele pentru a se juca cu cadoul pe care i l-am oferit, eram bucuros ca nu eram eu cel care merita atentia, eram bucuros pentru ca acel copilas avea inca un motiv pentru care sa zambeasca, sa aiba de 'lucru', sa se joace, joaca, cea mai frumoasa parte a copilariei, acesta oferea atentie acelui lucru care cu adevarat il multumea, il facea ca in mintea lui sa para mare. Nu exista o copilarie frumoasa sau modesta fara joaca, jocuri si jucarii, cele trei j-uri, fiecare copil vrea sa aiba parte de asa ceva, sa traiasca inconstieta copilareasca prin fericire, prin emotii care intr-o zi vor devenii amintiri, dar amintiri care ii vor provoca lacrimi poate, un zambet scurt, dar plin de esenta, un regret ca acele jucarii nu mai sunt si in acel moment.
     M-am simtit un alt om, am vazut un lumea in care traiesc, lumea plina de fapte rele si foarte rele, a devenit pentru cateva minute o oaza a Raiului, locul unde soarele care straluceste in Rai, a stralucit si acolo, eram bucuros ca ceea ce am oferit cu multumire, a starnit multumire, eram alt om pentru ca ceea ce am avut eu, acum are el si ca acel copilas se simtea ca mine atunci cand ma jucam cu acele micute, dar insemnate cadouri, parca pentru o clipa eram in pielea lui, eram un copilas inocent si plin de ardoare, plin de energie si hiperactiv, chiar daca nu sunt departe de momentele alea reale, am acea urma de regret ca a trecut vremea aia si ca acum nu pot decat sa ofer. Insa nu cred ca asta e o problema, cred in mine ca pot sa fac fericita mult mai mult lume, decat un copilas, cred in mine ca pot oferii ce e al meu tuturor, dar sa vedem ce inseamna 'tuturor', ei bine 'tututor' in acest scop inseamna lumea in care am incredere, lumea care o cunosc, oamenii pe care stiu ca ii voi multumii si cu putin, dar oferindu-le mult, aceasta lumea e o lumea din care fac parte putini oameni, dar voi incerca sa transform aceasta lumea in niste robi ai zambetului, ai fericirii, ai multumirii si voi reusi.

     Viata e foarte frumoasa si merita ca toata lumea sa cunoasca acest fapt, indiferent de intamplarile bune sau mai putin bune, ofera, da din tine ce nu folosesti ca sa spui ca ce e al meu, acum e al tau.

Hai sa zambim!

   

Hai sa zambim, toti, avem o gramada de motive, tot ce vezi cu ochii este un motiv pentru care sa zambesti, pentru care sa speri, pentru care sa fi fericit, viata asta e atat de minunata, nu conteaza ca afara ninge, ploaie, pe jos e fleasca sau ca e frig, nu conteaza ca ceea ce vezi e urat, conteaza ca pana si ceea ce consideri tu urat face parte din viata ta frumoasa, de care trebuie sa te bucuri din plin, ai doar una, foloseste-o la maxim, abuzeaza de ea, zambeste.
      Zambetul este o expresie fizica a fericirii, o expresie vizibila a ceea ce te face sa simti in tine nevoia de a schita o emotie, emotia fericirii, zambetul, foloseste acest zambet cat mai mult si chiar daca esti trist uneori, cauta motive pentru care sa fi fericit, cauta motive, creeaza-ti motive, fa la randul tau pe cineva sa zambeasca, fa o mutra amuzanta, spune-i gluma, arata-i cat de frumoasa este viata, fi cel care invata oamenii sa zambeasca, macar o secunda, pentru ca recompensa pe care o vei primii va dura mult mai mult decat o secunda, iti va oferii satisfactia de care ai nevoie, satisfactia care elimina orice urma de tristete.
       Cum ar arata lumea daca fiecare am zambii? Ar fi o lume plina de nebuni, dar acesti nebuni sunt oameni, iar acesti oameni sunt fericiti, dominati de sentimentul care ii face sa zambeasca. Cum ar fi daca nu ar mai exista ura? Cum ar fi daca nimic rau nu ar mai exista? Prea perfect, lumea e foarte minunata asa cum e, nu trebuie sa lasi diverse incidente sa te marcheze, totul e trecator, fi fericit, soarele va mai rasarii multi ani de acum inainte, multe secole, bucura-te de natura, de lume, de cea pe care o ai langa tine, de cel pe care-l iubesti.
     Schimba-te, schimba-te de haine, devino un al om, lasa trecutul trecutului, ce a fost, a fost, ce va fi, va urma, gandeste-te ca greselile pe care le-ai facut, nu le vei mai face, gandeste-te ca tot ce ai visat poate sa devina realitate, fi plin de speranta, o mica rana doare prea putin, o gresela de moment, nu are de ce sa strice un intreg viitor, fi destept, cazi in genunchi si te ridic, ce mare barnza? Te-ai julit? Trece, fi fericit.
      Prea mult pesimism, lasa zambetul sa te ghideze, atunci cnad gandesti pozitiv, atunci cand esti fericit, totul merge bine, pentru tot exista o rezolvare, problemele nu mai exista, e o lume total diferita, e lumea ta, lumea de dincolo de zambet. Cum sa nu zambesti cand te gandesti cate posibilitati ai si dintr-odata spui ''Imi iubesc viata!'' , trebuie sa zambesti.