Sunet frumos+sunet ingrozitor = Melodia perfecta

               

                 Toate lucrurile bune sau rele au o melodie... Un sunet neauzit, dar care il simti pana in vene atunci cand linistea domina camera unui tanar adolescent, un suspin usor atunci cand zilele cu ploaie nu isi mai gasesc sfarsitul, iar norii se încapațânează sa dispara ca soarele sa lumineze fețele lasate in pamant, fețele de o culoare intunecata, cu o nuanta de tristete si putina culoare de dezamagire... Toate melodiile au un inceput si un sfarsit...
                 Viata poate sa fie o melodie care incepe o data cu primul planset de bebe facandu-si aparitia in lumea plina de... plina de tot... Pe aceasta melodie a vietii, de altfel ca pe orice melodie, putem dansa, toate sunetele se propaga in gandul tau, iar picioarele nu se mai pot stapanii de fericire, ritmul isi face datoria de a tine sangele cald, inima pregatita pentru o izbugnire de bucurie si zambetele in fiecare secunda tot mai mari... Cateodata sunetele ingrozitor de reci, aproape inghețate, se lasa usor, usor in sufletul nostru, ritmul inimii incetineste, natura si tot ceea ce ne inconjoara, ingheata... se creeaza un gol imens in care doar tu existi, nu poti sa iesi orice ai face, cu cat te zbati mai mult cu atat mai frig se face, aerul inceteaza sa mai existe, respiratiile se opresc, mainile amortesc, mintea amorteste, iar trupul sta neclintit. Aceasta melodie este una trista... una in care ai amortit complet... sentimentele nu mai sunt in suflet sau iau dintr-o data iau o intorsatura brusca, ceața navalind in interiorul tau, picurii de ploaie transformandu-se in lacrimi de necaz, lacrimi de suferinta, lacrimi de nepasare, lacrimi de ciuda sau lacrimi de ura. Avem impresia ca niciodata aceasta melodie nu se va sfarsii, dar... Stai! Opreste-te pe loc! ce vezi? Oare nu este aceea speranta care straluceste chiar langa tine? Ea a inceput sa straluceasca din ziua in care te-ai nascut, dar nu ai invatat pana acum sa o zaresti in intregime. Atunci cand ai fost ingropat pana peste cap de noroiul problemelor, in dreapta ta ai vazut o luminita a sperantei pe care ai atins-o si dintr-o data... Te trezesti in afara oricarei ingrijorari si suferinte. Totul este limpede, curat, si usor ca o pana. Dintr-o data totul a disparut si pacea a inceput sa iti umple inima...
                    La fel ca un pian, viata are clape albe si negre. Ca sa compui o melodie ai nevoie de toate clapele. Nu poti sa faci o melodie sa sune bine, armonios si frumos doar daca ai toate clapele. La fel si in viata, melodia nu suna frumos daca bucuriile si nefericirile nu ar exista. Din bucurii invatam ca exista si zile cu soare, iar din neplaceri invatam sa trecem peste, sa lasam totul in urma si sa ne maturizam.
                    O melodie nu se compune singura... Viata ta este o melodie! Ai inceput sa o compui de la prima respiratie! Acum, totul depinde cum o sa o continui. Fa in asa fel incat sunetele cele mai frumoase sa apara in fiecare zi ale vietii tale, sunetele cele mai urate sa te trezeasca la realitate, sa te trezeasca din amortire! Creeaza o cantare cu un sfarsit melodios, in care dupa mult suspans, dupa multa truda si durere sa aiba un ultim sunet fericit! Un sunet care sa spuna tuturor ca umblarea ta pe pamant nu a fost irosita si tot ceea ce ai facut a fost sa fi cel mai mare si cel mai bun compozitor care a aranjat notele in propria-ți viață!