“De
ce? De ce acum cand te-am uitat si nu mai am nevoie de afectiunea ta, te-ai
intors? De ce ai reaprins in mine acea senzatie de nod in stomac? Nu te inteleg
“ Voiam sa-i spun tot ce aveam pe suflet, tot ce ma
macina, toate ideile care nu aveau sens, dar ceva ma oprea. Simteam o teama de
a nu parea ridicol, auzeam o voce ce-mi spunea ca ma voi face de ras.
Ei bine, puteam sa bag mana in foc ca ea ma
iubeste, puteam sa ma lupt cu oricine pana in panzele albe, stiam ca tine la
mine, imi arata asta in fiecare seara, in fiecare zi cand ne vedeam... Dar ceea
ce simtea ea, era intr-adevar iubire? “Daca
te iubeste, nu e normal sa vrea sa fie
cu tine?” Cand eram imreuna, parca timpul se oprea in loc, ne vedeam
inconjurati de lume, inconjurati de tot, dar nimeni si nimic nu se misca, doar
noi. Puteam sa facem orice, totul era permis, cand stateam unul langa celalalt
nu aveam granite la nimic, dar mai mult decat un pupic pe obraz, nu era.
Cand eram mic, imi imaginam cum e sa ai
langa tine o fata cu care sa faci tot ce-ti trece prin minte, sa depasiti orice
obstacol imreuna, cum e sa cresteti impreuna, sa va intelegeti perfect. Visam
la acea fata blonda, cu ochii albastri dupa care sa
intoarca orice baiat privirea dar pe care sa o tin strans si sa nu ii mai dau
drumul. Dar uite ca ea nu era nici blonda, nu avea nici ochii albastri, nu era
cunoscuta de oricine, dar cu toate astea, era printesa mea perfecta.
Timpul trecea, lumea avea impresia ca
suntem impreuna, ca suntem fericiti dar eu nu intelegeam nimic din ce se
intampla cu noi, nu intelegeam de ce se
comporta atat de frumos cu mine si atat de ciudat si rece cu ceilalti. Totul
imi era in ceata.
Intervenise ceva si a trebuit sa plec
urgent de acasa timp de o saptamana. Am plecat fara sa o anunt, fara sa spun
cuiva ceva, nimanui, doar am plecat si atat. Ea a ramas socata cand a aflat ca
plecasem, era ceva ciudat pentru ea, dar pentru mine nu, mie mi se parea ca
totul e normal, si am gresit cumplit… Ca
sa ma revansez, m-am suit pe bloc, si am scris mare “ Te iubesc, sper ca acum iti intra in cap” .
Cand m-am intors, totul era normal, nimic
schimbat, ea era exact la fel, totul era mai mult decat perfect pana cand…
Dupa cateva zile am aflat ca ea s-a
imprietenit cu unul dintre prietenii mei, am fost mirat, nu avea o parere chiar
atat de buna despre el, dar cu toate astea m-am bucurat. Erau prieteni buni,
ieseau, se vedeau des, era o prietenie normal, din punctual lor de vedere. Cand ea a venit la mine, si-a lasat telefonul
pe pat si primeste un mesaj de la el, unde scria “ Dupa ce pleci de la idiotul ala, vino la mine, imi e dor de tine.” Nu
m-am atins de telefonul ei, nu voiam sa o controlez, nu aveam niciun drept,
nimic. A venit la mine, zambea, era vorbareata, eu lasam impreisa ca nu vazusem
nimic, ca totul e bine.
“Fata asta m-a condus in abele extremitati,
m-a invatat sa apreciez ce e cu adevarat importat, m-a invatat sa iubesc si sa
urasc, mi-a deschis ochii si mi-a aratat ce inseamna viata adevarata.” Vorbeam ca un prost singur, nu stiam ce
sa fac, ascultam muzica si ma inchideam in camera, nu intelegeam era cu noi. Eu
am ales sa nu-i scriu, ea deja nu o mai facuse. Nu prea ieseam din clasa, iar
cand o faceam, o zarem cum satea in grupuri cuidate, incepuse sa fumeze si sa
chiuleasca, nu stiam daca sa ma bucur sau sa-mi para rau. Inca simteam ceva
pentru ea, dar nici in zi de azi dupa acel mesaj de la el, nu mi-a spus de ce a ales sa nu-mi vorbeasca,
sau de ce a ales sa ma evite. Ea se injosea din ce in ce mai mult, azi era cu
unu, maine cu altu, nu ii pasa de scoala, nu mai conta nimic pentru ea. Eu am
ales sa tac si sa merg mai departe. Am inteles ca nu trebuie sa mai pun suflet
si ca nu exista vreo fata la fel ca printesa ta de mic.
“ Chiar
am pierdut acea fata care zambea la un mesaj, care nu credea in iubire, care
statea ore intregi sa invete pentru a deveni
ceva in viata, care nu vedea rostul unei vieti petrecute in cluburi si
droguri. Nu imi dau seama cu ce am gresit, dar si cand voi realiza, probail ca
o sa fie prea tarziu. Nu-mi pasa daca imi vei raspunde la mesaj sau nu, dar
chiar simteam nevoia sa iti spun cat de mult mi-ai lipsit, cat de mult am
regretat fiecare greseala comisa, fiecare intrebare la care nu am avut raspuns
am avut dupa cateva ore imi dadeam seama ca eu sunt motivul despartitrii
noastre. Cat de mult te-am iubit, atat de mult te urasc. Good bye. “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu