Clădește un viitor fericit!

                 

           Scriu acest blog deoarece sunt extraordinar de șocat. Nu mai înțeleg nimic din această lume. Mă întreb în fiecare zi de ce oamenii se urăsc așa de mult. De ce oamenii nu sunt dispuși să se sacrifice pentru persoanele din jurul lor. Trăim într-o lume atât de egoistă. Aproape ca nu mai știm să facem diferența dintre animale și oameni... Ne întrebăm unde a dispărut rațiunea. Unde a dispărut gândirea, Ne dăm mari filozofi, ne credem Superman și totuși ne asemănăm foarte mult cu râmele. Ne târâm prin mocirlă, împiedicați, murdari, scârboși, orbi și fără nici un scop. Ne lăsăm tratați ca mâncare pentru pești și ne tratăm unii pe alții cu indiferență și fără suflet. La prima amenințare ne ascundem în pământ de frică.
                       Unde s-a evaporat curajul? Unde s-a evaporat iubirea jertfitoare? Societatea noastră își construiește clădiri bazate pe sentimente. Cu toții știm ca sentimentele sunt schimbătoare. Azi ești bine, mâine ești prăbușit cu moralul la pământ. La fel se prăbușesc relații bazate pe ceea ce simți. Se prăbușesc relații de prietenie, care aduc în sufletul tinerilor multă nefericire. Adolescenții sunt cei mai mari căutători. În fiecare zi caută sa fie fericiți prin diferite metode. Cea clasică fiind iubirea... Cea mai destructibilă plăcere. Cea care schimbă oameni în rău, deși ei cred ca s-au transformat în bine. Ceea ce mă îngrozește sunt relațiile familiale care se distrug pentru că cei doi nu sunt dispuși să se sacrifice unul pentru celălalt. Au spus Da!! Au spus ca se vor susține unul pe altul și la bine și la rău, desigur, amândoi cu speranța ca nu va exista rău, iar atunci când răul își face prezența, cei doi renunță. De la o femeie mă aștept să cedeze. O femeie trebuie îngrijită ca o floare foarte frumoasă și prețioasă, firavă și încântătoare. Ea are nevoie de toată atenția posibilă. Doar că... bărbații proști din zilele noastre vor doar plăcere. Se căsătoresc doar pentru plăcerile de moment.
                        Și uite așa, familii distruse, cu sufletul amar, distrus și plâns caută din nou și din nou fericirea. Caută existența lor pe acest pământ. Copiii bocesc zi de zi sub ochii noștri de durere și de chin din cauza părinților. Sufletul lor plânge la fiecare clipire a ochilor. Cei care au nevoie cel mai mult de iubire și de afecțiune sunt alungați din propriile cămine, părăsiți de părinți sau călcați în picioare cu motivul că nu sunt importanți și nu au nici o valoare. Aceasta distrugere este una în lanț. Acei copii ajung la rândul lor să caute fericirea, găsind o persoană care promite bucurie nesfârșită și ajung la același rezultat.
                         Această lume este prea stricată ca să avem timp a ne gândi cum să o salvăm. O poți salva începând sa te jertfești pentru persoanele dragi și oricât de greu ar fi să reziști, nu înceta sa dai tot ce ai în tine! Vei salva multe generații și vei clădii un viitor fericit pentru urmașii tai. Nu lăsa ca lucrurile mizerabile din această lume să te înfășoare sacrificând alți oameni pentru binele tău! Sacrifică binele tău pentru cei dragi, astfel construind pe o dragoste jertfitoare o capodoperă originală care să radieze un viitor ceresc!


Peace&love

Tell him !

       Ce poţi obţine de la o iubire adevărată ? Căldură, sinceritate, sprijin, afecţiune etc.. Normal, noi toţi ştim deja chestia asta. E ceva normal ca într-o relaţie să apară toate acestea. Dar oare cât de normal este să plângi noapte de noapte? Cât de normal este să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu machiajul scurs pe faţă? Cât de normal este să aştepţi ca toate momentele deosebite să revină între voi ? Cât de normal este să aştepţi cu sufletul la gură ca toate amintirile să-şi amintească de prezent? Cât de normal este să îi zâmbeşti de fiecare dată când vă vedeţi pe stradă sau pe Skype, dar după ce pleci îţi pui înapoi ochelarii de soare şi laşi frâu liber lacrimilor. Cât de normale sunt toate acestea într-o iubire “adevărată”?


       Iubirea e mare, fără cuvinte de a o exprima.. dar vin momente când apare nesiguranţa, îndoiala şi altele. Deodată năvălesc toate peste tine. Ai impresia că toată mintea va lua foc în următoarele secunde. Că toate lacrimile pe care le strângi în suflet îţi vor inunda trupul. Că niciodată nu va veni momentul când îi vei spune că ai impresia că tot ce aţi construit, se va prăbuşii.


       Însă, e normal pentru el ca totul să pară în regulă. E normal pentru el să treacă cu vederea peste toate certurile banale care se născocesc din vorbele tale idioate sau pentru că el pur şi simplu a uitat să-ţi spună că te iubeşte înainte să închizi telefonul. E normal ca el să fie mult mai puternic decât tine. Astea sunt lucruri normale.


       Ce nu e normal, e faptul că el nu ştie că tu în fiecare seară după ce-i spui că-l iubeşti începi să plângi ca un copil mic. El nu ştie că după acea voce haioasă, ascunzi urlete asurzitoare. El nu ştie că numeri orele până când îl vei vedea şi-i vei sări la gât, sărutându-l cu foc. El nu ştie câte ai să-i spui , nu ştie că tu arzi de nerăbdare să-i spui cât de mult îl iubeşti şi cât de mult te temi că-l vei pierde. Nu ştie că fără el nu ai mai fi acea persoană. Nu ştie că fără el nu vei mai zâmbii la fel. Nu ştie că pentru zâmbetul lui ai oferi stelele. Nu ştie !!


       Nu ştie că te-ai schimbat pentru el, nu ştie că din fata care le dădea chix la toţi, care nu-i păsa de nici măcar o vorbă scoasă din gura unui băiat, ai devenit fata care, acum, îi ascultă orice şoaptă, care s-ar uita la el cum doarme ore-n şir, care s-a îndrăgostit de zâmbetul lui din prima clipă.


       Nu ştie că tu încă mai aştepţi unicul mesaj de dragoste înainte de culcare. Că tu încă mai aştepţi să-ţi zâmbească aşa cum ştie el mai bine.


       Nu ştie, pentru că ţie îţi este prea teamă să-i spui acestea. Ego-ul tău te opreşte din drum şi te întoarce de unde ai plecat. Pentru că teama te ţine în loc zile întregi.


       E momentul să-i spui ce simţi ! E momentul să-i spui ce gândeşti !


       Nu te mai ascunde după ochelarii tăi de soare fumurii, dă-i jos, priveşte-l în ochii şi spune-i ce e bine şi ce nu. Ia-l de mână şi arată-i lucrurile din perspectiva ta.

       Poate va înţelege. Poate !

Departe de tot, departe cu tine!

             

                 Totul a inceput desigur, cu inceputul. O copilarie frumoasa, fara grijuri, prin sat cu prietenii, prin vale cu vecinii, toate prostiile posibile lipindu-se de mine, eu , un adevarat maestru al stricaciunilor, un ascutit ghimpe in spatele parintilor. Macar eram inocent. Nu imi pasa de nimic, ma jucam toata ziua, nu aveam nevoie de bani sau de lucruri ce acum au devenit o dorinta arzatoare pentru mine.
                  Cu timpul lucrurile s-au schimbat. Niciodata nu va fi un factor mai mare ca timpul care sa ofere posibilitate unui om sa se schimbe. Doar ca, omul crezandu-se stapan pe ceea ce nu ii apartine, abuzeaza de timp si in loc sa se schimbe in bine, se schimba in rau. Exista insta un moment in care toate schimbarile rele sunt istorie, iar cele bune incep sa dea tarcoale in viata omului. Inocenta isi recapata valoarea, zambetele copilandre te gadila sub nas, ca atunci cand te bucurai de fiecare secunda a vietii. Lantul amintirilor adunate de-a lungul istoriei, incepe sa rugineasca. Acel om care vroia imposibilul, nu mai exista si se multumeste cu ceea ce ii ofera momentul. Se bucura de zambetele celuilalt, chiar daca ele sunt ironice si provin de la o persoana cu o rata de „ mi-a facut destul rau” foarte mare. Acel om incearca sa regaseasca dragostea in orice cuvant rostit, in orice gest sau miscare.
                   Mai demult acel om isi dorea atat de mult imposibilul. Se indragostea mereu de aceea care niciodata nu va fi a lui, doar pentru momente nesemnificative, momente in care totul s-a scurs prin buzele calde si imbratisarile furate din prea multa dorinta. Dorinta, dorinta si iar dorinta. Actiunea continua a unui individ. „ Imi doresc” ! Imi doresc, dar e ilegal. Imi doresc, dar e prea scump. Imi doresc, dar nu vreau sa depun efort. Imi doresc, dar ingrasa. Cui ii pasa defapt ca ingrasa?? O dorinta Implinita pentru un moment care il regreti din toata inima. Il regreti si nu il poti uita. Dar simti ca te atrage pe zi ce trece. Imposibilul te atrage! Cat mi-as fi dorit ca acele momente imposibile sa nu se fi terminat niciodata. Sa dureze vesnic. Sa fim doar noi doi si intunericul. As strabate tot intunericul iadului, toata groaza, daca as stii ca la capatul drumetiei m-ai astepta cu bratele deschise si cu multe pansamente sentimentale si fizice. Insa intotdeauna va exista acea piedica bat-o vina, care ne va despartii.
                   Singurul lucru care mi-a mai ramas este sa te iau de mana si sa fug departe de ochii lumii, departe de ganduri si departe de toate piedicile. Atunci intr-un final voi implinii imposibilul ce mi-l doream de mult timp implinit pentru totdeauna. Te voi iubi mereu indiferent in ce directie bate vantul! Te voi proteja de durere, de neplaceri si ma voi asigura ca nimic rau din aceasta lume nu te va atinge. Te voi imbratisa neincetat, te voi saruta pana ce nu vei mai putea respira! Niciodata nu iti voi lasa mana sa cada din palma mea! Tu vei fi soarele meu si luna mea! Luceafarul ce imi lumineaza viata pana voi pleca de pe acest pamant. Te iubesc!


Peace&Love&Love4ever !!!
                 

Momente...

       Exista momente in viata in care iti doresti ca totul sa dispara, abracadabra, sa fie liniste, sa te bucuri de singuratate si de un spatiu de meditatie infinit, unde imaginatia si gandul sa-si creeze propriile scenarii comice sau dramatice despre viata ta, dar totodata iti doresti sa gusti din toate, sa fi in centrul atentiei si sa dai clasa celor care se folosesc de talentul tau, sa le arati ca viata este grea, dar frumoasa, sa le colorezi retina cu dragoste si sa le alini dorul cu alinturi.
       Ei bine, in aceste momente in care iti doresti ceva, ai nevoie de cineva, ai nevoie de dragoste, ai nevoie de un suflet pereche care nu doar sa-ti incante privirea, ci si inima, sa faca dintr-un blues clasic, un dance energic, sa iti ofere ajutorul de care ai nevoie atunci cand esti intr-o capcana, sa-ti arunce franghia de care sa te ti si de care te vei folosii sa iesi din pierzare si sa-ti creezi un drum in nesfarsitul succes.
       Ai nevoie de ea, de iubirea ei, de jumatatea care te va completa, e un sentiment cat se poate de unic pentru fiecare caz, un sentiment de nedescris, aici se bat cap in cap toate placerile si neplacerile vietii. Dar astazi vorbim despre latura pozitiva a existentei in iubire. E atat de frumos sa iubesti, sa te bucuri de fiecare clipa traita, sa zambesti mereu, sa fi exact cine vrei sa fi, daca iubesti devii un om mai bun, daca iubesti, traiesti, daca iubesti, esti cel mai fericit, daca acea persoana te iubeste, este minunat, daca iubirea dintre cei doi este reciproca si intensa, acest lucru nu poate sa insemne decat ca aceasta forma de iubire este apogeul emotiilor si a sentimentelor, nu ai nevoie de niciun enegizant, cand iubirea este revigoranta, colorata si calda.
       In plan personal, recunosc ca am parte de cele mai frumoase momente din cate am trait, ma simt atat de fericit, parca iubirea iti da puterea de a merge mai departe in orice situatie, te invata sa perseverezi si sa iti creezi un atu mult mai pompos. Simt iubirea in gand si in inima, simt emotia care ma navaleste de fiecare data cand ochii mei zaresc silueta ei atat de frumoasa, cand ii zaresc ochii stralucii plini de emotie, de fiecare data cand imi spune ''te iubesc''.
       E greu sa pierzi o astfel de persoana, este foarte greu de indurat ceea ce va urma, de aceea trebuie sa iubim atat de mult cat inima ne daruieste putere si iertare, caci nu exista iubire fara suparari, cum nici perfectiune nu e.

Promisiuni promise promițând fericire

             

                    Ce sunt cuvintele atunci cand le rostesti fara rost? Ce sunt cuvintele rostite doar in clipe de fericire? Ce rost au promisiunile daca le rostesti doar de pe buze? Ce rost are libertatea daca nu sti sa o traiesti cu folos?
                    Noaptea, ora tarzie, suna telefonul, cu ochii bulbucati raspunde. Va fi o noapte lunga. Cu doi cai putere, pasesc prin intuneric, fara ganduri fara planuri, un mesaj a fost indeajuns ca toata noaptea sa se transforme in momente de mult asteptate de cei doi. Cuvintele rostite fara rost, promisiunile facute in zadar, toate clipele irosite aiurea au trecut. In sfarsit, toti trei erau in acelasi loc. Jocurile copilaresti dintre cei doi au inceput. S-a aprins un vulcan. Sangele clocotea tot mai tare, trece o ora, trec doua, cel de-al treilea s-a plictisit. Momentul potrivit pentru a da drumul sentimentelor, doar ca nu vroiau sa iasa. Buzele nu se puteau misca, glasul a pierit, totusi in ultimele momente un glas pierit s-a auzit: ,, Nu trece o ora fara sa ma gandesc la tine!” Un raspuns venit din adancul inimii: ,, Stiu cum e!” Vrea sa fie fericit, vrea sa fie fericita, ea il intreaba: Ma lasi? O intrebare care pe moment l-a facut sa o scape jos. un raspuns nesincer a spus ,, te las”. Un raspuns nesigur, un raspuns neadevarat. Raspunsul lui era ,, Nu te las! Imi doresc! Imi doresc sa fii fericita! Se imbratiseaza, pleaca, un zambet ce de mult timp nu a mai aparut s-a vazut pe buzele ei, fiorii sentimentelor, fiorii fericirii l-au cuprins, tremura ca o gaina, de atunci totutl s-a schimbat.
                   Chiar si cand e furtuna, chiar si cand tuna si fulgera, acel zambet, acele emotii, acea fericire nu inceteaza, promisiunile sunt gata de facut la momentul potrivit. Promisiuni adevarate, promisiuni ce vor tine vesnic. A spus ,, Te iubesc” si a plecat. Acele cuvinte nu au fost rostite fara rost, au fost din adancul inimii, au fost ceea ce va simti pentru totdeauna.


Peace& Love !!

Așteptarea nu aduce nemurirea

             

                  Te intorci pe o parte, te intorci pe alta, nu iti gasesti alinarea, incerci sa adormi, te gandesti mereu la ea... Ti se pare ca e mai aproape ca niciodata, iar pe cand sa o apuci, a disparut. S-a ispravit in ceața deasa, in intunericul uitarii. Te trezesti dimineata, incercand sa uiti ca inca o seara ai petrecut-o visand la ceva imposibil. Cu fiecare pas facut, esti tot mai aproape de ea. Pe cand sa o apuci, dispare... Din nou si din nou.
                   Intr-o dimineata insa, te trezesti fara sa te mai gandesti la ea. Te trezesti cu gandul ca nu mai are rost. Ajungi la scoala, si totul este atat de perfect. Unii colegi incep cu ,, Condoleantele ”, dar pentru tine este doar ceva strain. ceva ce nu te va mai impiedica sa iti urmezi scopul in viata, ceva ce nu te va mai face sa iti incalci principiile niciodata. Ochii inainte, mainile pe langa corp, si uite-o ca apare! Se joaca cu nervii tai, te joci cu nervii ei, te reindragostesti! O tii in brate, apoi pe cand sa o apuci dispare iara... Te lasa cu un fior rece, amar, plin de dezamagire si plin de durere.
                   Ajungi iarasi la acele seri lungi si interminabile, ajungi sa vrei sa te descarci de tot amarul, dar nu poti. Dimineata incerci sa uiti, dar nu poti. Si atunci apare intrebarea: Mai are rost? Apare si raspunsul: Nu mai are rost! Oare este doar un raspuns dat in vant sau unul foarte bine gandit? Traiesti cu speranta ca probabil acest raspuns se va schimba o data si-o data, cu fiecare respiratie, speri, dar ceva s-a schimbat. In timp ce speri, continui drumul pe care l-ai ales. Poate ca nu va mai fi nevoie sa astepti deoarece ai gasit deja ceea ce cautai.
                   Se intoarce pe o parte, se intoarce pe alta, nu isi gaseste alinarea, incearca sa doarma, se gandeste mereu la el, dar el a plecat! A incercat sa il apuce, dar deja era prea tarziu. A plecat definitiv! Dar traieste cu speranta, ca o minune se va intampla si el va veni inapoi. Si asa amandoi asteapta ca o minune sa se intample si probabil unul dintre ei se va intoarce. Pana atunci, pana cand minunea se va implini, multa suferinta va pluti in aer, din cauza ca niciunul nu si-a gasit curajul sa spuna ceva.



Peace& Love !!!

A obtine

     ''OBȚÍNE, obțin, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obținere (dupăține). ''  

       In ziua de astazi tot ceea ce meriti obtii cu un pret, sa nu mai vorbim despre lucrurile pe care ti le doresti ca placere, ca moft sau ca surplus, nici vorba ca tu persoana fizica sa te invarti impreuna cu lumea in jurul axei sale, ci lumea se invarte in jurul tau, caci fiecare lucru are legatura cu tine, fiecare lucru e despre tine, totul exista doar daca tu faci posibila existenta.
       Simt ca merit sa traiesc, sa-mi fac un rost independent, iar la randul meu sa ajut pe cineva, pe un amator, un succesor sa ajunga in locul meu ca novice, iar mai apoi ca profesionist. ''Elevul va devenii profesor.'' Fiecare lucru pe care ti-l doresti fie il primesti sub forma de cadou, fie trebuie sa muncesti pe branci pentru a-l apuca doar de un colt, totul se obtine cu mare greutate atunci cand esti singur impotriva tuturor, dar ceea ce meriti va fi al tau intr-o zi, deci lupta nu e in zadar, continua sa speri.
       In plan personal, trebuie sa lupt pentru ceea ce-mi doresc si sa invat din greseli pentru ca mai tarziu sa nu fiu din nou hipnotizat de un miraj, trebuie sa trec atat prin putinul bine, cat si prin imensul rau, trebuie sa gust din fiecare culoare, trebuie sa-mi adaptez papilele gustative fiecarui lucru cat mai pretentios, mai bun, mai rafinat, sa devin un om mai cult, mai filtrat.
      Nu tot ceea ce am facut a fost o greseala, nu tot ceea prin ce am trecut a fost o intamplare rea, insa destinul nu-ti da voie sa te bucuri prea mult de ceea ce e bun, asadar trebuie sa sari din floare in floare, sa-ti aduni provizii, iar inspre final sa te bucuri de tot ceea ce ai adunat in timp, amintiri, fapte bune, urme alte tale pe care le lasi drept semnatura.
      Viata unui om este construita din trecutul anevoios, prezentul scurt si viitorul nevazut, ca om simplu, drept fapt personal, imi doresc ca sa obtin in timp premii de care doar eu sa stiu, sa imi primesc laude, sa ma inalt eu pe mine ca rege al lumii mele si sa ma bucur de cele rele mai putin decat de cele bune. Sa obtii o amintire frumoasa e un lucru pe care cu siguranta nu-l uiti pentru ca va ramane imprimat in mintea ta, sa obtii un merit sau o titulatura este si mai frumos, asta iti va definii viitorul.
     Pana la urma, trebuie sa muncesc ca sa obtin tot ce merit, tot ce-mi doresc, insa drumul e lung si greu, e ca si mersul pe bicicleta, la inceput ai nevoie de ajutor, mai cazi, te lovesti, inveti, dupa un timp cu mare atentie reusesti sa mergi, dar din nou vei cadea, te vei lovii si vei vrea sa abandonezi, dupa inca un timp vei incerca cu o masura mult mai mare de motivatie si de data aceasta vei reusii, meri merge mai departe fara ca sa cazi, fara ca sa te ranesti, fara ca sa fi ranit de slabiciune. Partea mai proasta a acestui fapt este ca desii ai invatat si te descurci, iti vei propune incercari si mai andurante, azi vei merge inainte zeci de kilometri, dar acei kilometri cu siguranta nu sunt la vale, pentru ca tu vrei sa obtii ceva, asadar  vei urca pe un drum abrupt unde vei ajunge greu, iar la final vei fi obosit si lipsit de speranta, de motivatie, dar atunci cand vezi varful, constinta inceteaza din a mai functiona si da frau liber imaginatiei fara limite, de acolo poti sa conduci.
      Speranta moare ultima, incerca si chiar daca vei da gresi, mai incerca si daca nici dupa incercarea aceea nu-ti va reusii, las-o balta, apuca-te de pescuti.
   

Dead story

              

     

        Ea, atat de firava. Iar el, un demon pe 4 roti. Povestea celei mai bune prietene a mele. Cine ar fi crezut ca un inger se poate iubi cu un demon ? Cine ar fi crezut ca focul cu apa ar putea avea un legamant de suflet ?
Totul incepuse in iad, unde era locul lui. Ea, atrasa de acele masinarii care scoteau un "zgomot" de ti se impietria inima, iar el ,traind alaturi de aceste masinarii si sorband din plin acel "zgomot".In mijlocul iadului, el era intotdeauna castigator, iar ea se indragostise de raul pe care-l facea el. Prietena mea, intotdeauna imi povestea cat de frumosi erau ochii demonului, ochii verzi. Se uita in sufletul meu si-mi povestea cu lacrimi in ochii si cu zambetul pe buze cat de frumos se cunoscusera. Cat de frumoasa era ziua in care el a pasit in rai. Cat de frumos era chipul lui luminat de soarele care stralucea asupra lor. Cat de frumos ardea el in flacari. Iar ea, se atinsese de inima lui,fara sa se arda. Ii linistise jarul care inca mocnea, iar el incepuse s-o iubeasca, incet incet intre rai si iad se facuse pace. O vedeam cat de fericita e, ii vedeam ochii stralucind, zambetul care nu inceta sa ii apara pe fata.Ea,era fericita.El,era fericit langa ea.Sub soarele puternic ei isi traiau cea mai frumoasa poveste de iubire. Fie ca in rai sau in iad era vreme urata sau posomorata, ei ieseau din acel tinut si isi traiau fericire doar cum ei stiau.Ii vedeam cum se luau in brate tot mereu,cum se tineau de mana oricunde se duceau,cum o saruta pe frunte atat de suav cum ii atingea fata lui arsa cu mangaieli tandre, cum fugeau in lume, fericiti, pe 4 roti. Minute dupa minute, ore dupa ore, zile dupa zile, saptamani dupa saptamani, luni dupa luni fericirea lor nu inceta sa dispara. Pana cand..ea ramasese blocata in micul ei colt din rai, iar el nu mai putea sa ajunga la ea. Se luptase cu toti gardienii raiului, in zadar...el plecase dezamagit cu o parte din ea..
O vedeam plangand, suferind, raiul devenea din ce in ce mai intunecat. Imi luasem inima in dinti si coborasem in iad, m.am dus la el si am inceput sa urlu, aruncam peste tot foc, ii ceream socoteala pentru ceea ce facea cu prietena mea. Iar el, demon fiind, se juca cu mintea mea. Se urca in rai, trecand portile, apoi coborea din nou in iad si tot asa , la nesfarsit. Pana cand spusesem "stop!". Ii explicasem ,ei, ca timpul va trece. Amintirile vor ramane, iar el e un demon si asa va ramane mereu, indiferent cat de mare a fost lumina iubirii. El va ramane cu jocurile sale de foc, iar ea va trebui sa continue sa cante la harpa din micul ei colt de rai. A inteles, timpul a trecut, vremurile s-au schimbat, razboiul reincepuse, iar ei ..se uitasera..
Pana cand...mda, pana cand...ea se reintorsese in iad, avea un dor nebun de a mai auzi acel "zgomot". Imi povestea mai mereu ce rau o macina acel dor... Uitandu-se prin jur, il zarise, era ca prima oara, pe 4 roti , arzand in flacari ...mainile incepusera sa ii tremure, in ochii se stransesera lacrimile pline de amintiri vechi si pe fata ii aparuse un zambet plin de savoare...dar.. langa el aparuse o fata necunoscuta, o comparase cu Alba-Ca-Zapada, dar observase ca purta niste cornite si la fel ca si el, ardea in flacari. Observase de prima data, ca iubirea lor era doar de dragul iadului, de dragul de a trai in flacari..
Ochii lor se reintalnisera, acei ochii caprui si acei ochii verzi cu biluta se reimbratisara. Ochii lor nu incetau sa se indeparteze.
Venind la mine, cu graba, imi spusese cu sufletul la gura cat de mult dorea sa fie ea cea care il intorcea din nou in rai. Cat de mult dorea sa-i mai revada zambetul. Si de fiecare data ii spuneam : "Demonii raman demoni. Ochii verzi nu se uita niciodata, iar scrumul din iubirea aceia stinsa nu a fost suflat de tot. Ramai in raiul tau, lasa-l sa arda in iadul lui. Si nu uita ceva, demonii tot la lumina ingerilor ajung, unii dintre ei." ..

Schimbarile

       Fiecare schimbare in viata survine unei intamplari care iti da de gandit, unei intamplari care produce un colap psihic. Orice mizilic al zilei iti umple capul cu detalii si nu mai lasa loc intregului care conteaza, astfel mizilicurile iti mananca atentia, iar in cele din urma ceea ce conteaza cu adevarat ramane izolat intr-un colt intunecat in care eventual mai arunci privirea, iar in momentul in care se produce o ruptura generata de neatentia ta fata de faptele tale, detaliile devin probleme, iar acel intreg pastrat, s-a dizolvat printre infinitele ganduri spre a face ce vrei, nu ce trebuie.
       Fie ca suntem mai adolescenti sau mai adulti, mai imaturi sau mai crescuti, greseala e ceva omenesc, fiecare nu doar ca greseste din intamplare, multi vor sa calce stramb la rascruce de drumuri, multi vor sa adopte o cale mai putin ortodoxa pentru a ajunge la celelalt capat, astfel nu putem judeca oamenii dupa fapte, pentru ca nu le cunoastem scopul, poate chiar omul care te indruma si il crezi maturul profesor, greseste voit pentru a se ajuta necontenit.
       In acest articol este vorba despre schimbare, actiunea destul de rar intamplata in cazurile oamenilor care nu au motive intemeiate pentru a o face, fiecare om are valoarea de a detine un caracter propriu conturat si definit de el, astfel schimbarile  minimale survin vointei oamenilor de a pune trenul pe alt macaz si a nu mai urca dealul pe care pot sa-l ocoleasca, iar schimbarile majore survin unor intamplari care produc daune atat fizica cat cel mai mult psihice, pentru ca mintea umana in acele momente intra intr-un colaps, in acel moment te simti amnezic, poate chiar paralizat, nici macar CRBL-ul nu-ti mai spune sa misti mana dreapta.
       Tind sa cred ca oamenii au parte de intamplari tragice, ale caror urmare este schimbarea caracterului atunci cand urmaresc succesul, atunci cand singura tinta este varful, insa normal ca atunci cand cuceresti tot ce e posibil, ceva se va intampla, nu vei ramane stapan mereu peste acele melaguri, cum nici din punct de vedere psihic nu vei ramane stapan pe situatie atunci cand din marele om de succes nu se va mai alege nimic, aici apare si celebra vorba americana ''From hero to zero!''. Si chiar daca vei cucerii acel varf, succesul nu inseamna in totalitate o identificare cu fericirea, caci poate au puncte comune undeva, dar nu inseamna acelasi lucru, omul de succes poseda aurul, dar nu moneda unica a caracterizarii unui zambet, fericirea, iar omul de rand, cel care se crede fericit cu adevarat, nu poseda aurul, dar poseda o viata pe care o pot schimba mereu si mereu in functie de dorinta acestuia.
       Din punct de vedere propriu, ma simt un om fericit, de exemplu astazi am luat o nota buna la scoala, sunt fericit, simt ca eu pot sa ma fac om, pot sa ma fac fericit, nu depind mental de spatiul zen al altora, dar vreau mai mult, e absurd sa spun am asta si nu mai vreau aia, pur si simplu absurd, am convingerea ca pot si vreau, vreau sa fac din viata mea un spectacol pentru altii, sa rada, sa suspine, sa se bucure de scenariul vietii mele jucat de mine, condus de mine si vazut de toti cei care au abilitatea inascuta a vederii.
       Ultimul meu sfat: Oamenii trebuie sa se identifice cu persoana fizica si caracterul moral personal si sa nu se ascunda de ei, acestia nu trebuie sa se identifice in persoana si faptele altora deoarece intotdeauna originalul va fi mai bun.

     

Succesul

   

 Esti un om de succes? Te consideri un om care a reusit tot ce si-a propus, astfel esti de succes?
       In plan personal, eu, omul format din atatea oase, atata carne si putina minte, omul de mine, nu ma consider de succes, probabil pentru ca sunt tanar, dar sunt fericit chiar daca inca nu am dat de calea care ma face independent de forta care ma impinge de la spate in momentul asta, inca nu am cum sa fiu un om care sa munceasca pe rupte si la finalul zilei sa-si zica: 'Am reusit, sunt fericit!'.
       Nu esti un om de succes atunci cand vorbesti despre tine la persoana a III-a, atunci cand invinuiesti pe altii pentru greselile tale, atunci cand tot ceea ce conteaza este critica si ajutorul inspre a dobora visul altuia, atunci cand te mandresti cu faptul ca ai reusit ceva ce altii nu pot, ala e pur si simplu noroc sau doar o viziune pe care toti o au asupra ta, dar care va disparea in timp, pentru ca nu esti unic in actiunile pe care le faci pentru a fi fericit sau de succes, nu esti unicul care cauti dupa ce vrei, nu esti unic prin ce faci, esti unic prin ce esti, un om printre cele 7 miliarde care se invart odata cu Pamantul. Mai degraba oamenii sunt niste fiinte care doar au simpla abilitate de a se observa, caci daca asta nu ar fi, in timp ce ai merge pe strada te-ai lovii de lucruri ciudate si ai merge mai departe.
       Sa ai succes nu inseamna neaparat sa iti atingi un scop, iar de atunci in colo sa nu-ti mai propui nimic si sa te rogi la Dumnezeu ca fericirea sa fie vesnica pentru tine, sa ai succes si sa fi un om de succes inseamna sa reusesti anumite lucruri, sa arunci tinta de pe o conserva pe alta si sa le dobori pe toate pana cand infinitul te va imbatranii si te va omora, tu trebuie mereu sa perseverezi, sa mergi mai departe, sa incasezi lovituri pe care nu te asteptai sa le primesti, sa oferi un dar celui care te imbolnaveste cu groaza zilei de maine, cu frica viitorului pentru ca el te avertizeaza sa nu renunti la ce vrei, el te pregateste ca ceea ce te asteapta sa astepte mult dupa tine pentru ca tu vei trece fara ca actiunea sa poata sa aiba loc, pentru ca ai invatat cum sa faci asta. Alegerile sunt ca o usa pe care scrie ''Exit only'', pe acolo iesi, dar nu mai poti intra unde te aflai, dupa ce ai trecut de acea usa speri ca alegerea sa fie cea corecta, caci ce se va intampla nu va mai avea cale de stergere.
       Alegerile de succes intotdeauna prezinta o nesiguranta notorie care te invaluie tocmai inainte sa alfi daca e de bine sau de rau, doua sentimente de vor ajuta mereu sa faci un anumit lucru atat nou cat si o alegere, emotiile si siguranta pe ceea ce vrei sa faci, nu poti merge la un teatru pur si simplu sa iti joci piesa, sa schimbi costumatia si sa mergi acasa, iar totul e bine, esti fericit, nu, intotdeauna cand intri pe scena sa ai emotii si sa ai incredere, siguranta ca ceea ce faci va fi rasplatit cu fericire.
       Succesul alaturi de fericire au doua puncte comune, acestea nu trebuie obtinute ca un punct obsesiv dupa care cauti intotdeauna si faci orice ca sa ajungi la ele, aceste apogee trebuie obtinute ca un efect colateral, nu cauti, ci din fapte va rezulta tot.
       Acestea poate ca au un punct comun, dar defapt ele sunt lucruri diferite total, in viata poti sa ai parte de succes, sa fi bogat, sa ai totul la picioare, dar degeaba, totul fara fericire, parca nu are un gust atat de dulce, exista doua tipuri de oameni, cei cu succes, dar fara fericire si cei fericiti, insa lipsiti de succes.

       Tu, esti fericit?

Rascruce

     

Pe parcursul vietii lui, omul trebuie sa faca o multime de alegeri, trebuie sa treaca printr-o multime de rascruci si mereu trebuie sa aleaga calea corecta si buna, iar pe aceea trebuie sa o urmeze pana la final, insa din pacate se pare ca niciun om nu a reusit fara greseala sa ajunga la final fara sa fi omis macar odata calea corecta.
      Mai mereu ajungi la rascruci in viata atunci cand esti pus in situatii extreme sau cand esti prins la colt dupa ce ai omis deja un drum pozitiv, asta nu e o intamplare care nu poate fi ocolita, ci este o intamplare pe care oamenii o aleg, de cele mai multe ori drumul mai bun, mai scurt, mai frumos te duce acolo unde nu vrei sa ajungi, dar daca pe indicatorul de la rascruce scrie ''Hawaii - 1 km ; Acasa - 100 km'' mereu vei alege gresit. Mai scurt nu inseamna mai bun, deci gandeste mult inainte sa iei o decizie, ia in calcul cum arata locul unde vrei sa ajungi, adica consecintele imediat urmatoare dupa fapta gandita sau negandita.
       Logica omului, corectitudinea in constinta acestuia trebuie sa fie in plan propriu: atunci cand ajung la o rascruce de doua drumuri, aceste doua drumuri duc amandoua spre locul unde vreau sa ajung, insa unul dintre aceste drumuri este mai scurt si ferit de cei mai multi oameni, toti aleg calea mai lunga si probabil mai sigura spre locul acela, asa ca nu lua in considerare distanta si timpul in care ajungi acolo, pentru ca poate daca vei alege ce-i mai usor, vei da de cel mai greu si prin urmare cu siguranta nu va iesii cu o clauza buna din incurcatura. Pe parcursul drumului cel lung vei ajunge mai tarziu in noapte acasa sau la locul vizat, vei ajunge mai greu, mai obosit, dar trebuie sa intelegi ca trebuie sa lupti din greu ca sa reusesti, trebuie sa te fortezi, sa-ti dai peste cap fiecare plan, sa nu resusesti, sa ai emotii, sa ai fiecare sentiment de durere, melancolie si placere, asa sta treaba si cu alegerile astea, alege sa te gandesti mult, sa parcurgi fiecare moment pe care crezi ca te asteapta, iar prin urmare, greul va devenii o usurare la final, pentru ca persoana ta a indurat deja consecintele de pe parcurs.
       In plan figurat al exemplului meu de mai sus, spusele mele ar fi cam asa: cand te alfi in impas, nu stii ce e mai bine pentru tine sau ceea e mai bine pentru toti, alege lucrul care te face fericit, care crezi tu ca este corect, nimeni nu te va condamna, lista ta de pacate va fi aceeasi daca tu vei alege calea cea corecta fata de nevoile tale si intelepciunea celorlati.

       Pana la urma, toti vrem sa experimentam din toate, asa ca, alegeti pentru voi, nu daunati grav mediului inconjurator, oamenilor.
       

Intuneric

     

      Cum ar fi ca intr-o zi sa nu mai fie lumina pe Pamant?       Cum ar fi ca intr-o zi oamenii sa fie orbi, niciunul sa nu mai poata observa defecte, sa nu-si mai poata observa uratenia si nici macar propria gandire in intuneric?
      Omul are in componenta sa biologica o multime de organe cu o multitudine de aptitudini si intrebuintari, de la simt pana la centrul vietii, inima, insa oamenii mai au ceva, cap, iar in acest cap minunat, rotund, la altii patrat, mai au si ochi si creier, insa nu de cele mai multe ori aceste doua componente importante ale capului sunt folosite in norme corecte de utilizare. In anul 2015, majoritatea oamenilor de pe Pamant isi folosesc ochii pentru a vedea lucruri care nu le apartin, pentru a vedea momente care nu le apartin, pentru a vedea oameni mult mai buni ca ei, asta insemnand ca... ar trebuii sa fie orbi, ca sa invete cum e sa calci pe cineva si sa-ti ceri scuze, nu sa-l invinuiesti pentru greseala ta, ca sa isi dea seama cum arata lumea pe care o inrautateste fara sa o vada, fara sa stie ca cerul e albastru si sangele rosu.
      Totodata, am vorbit despre doua organe, primul era ochiul, iar acum urmeaza creierul, organul care insumeaza tabloul de bord al omului, locul de unde porneste fiecare gand, fiecare intentie fizica a omului, acolo se afla centrul nervos atot conducator de corp al tau si de asemenea, creierul mai este si baza de date, un fel de groapa de gunoi pentru altii, dar acolo este centrul informatiilor cuprinse cu ajutorul ochiului si procesate pentru ca mai tarziu sistemul nervos sa produca o miscare a corpului care sa dauneze altei fiinte vi, implicit altei minti procesatoare de informatii.
       Asta e problema omului, multi dintre voi sunteti buimaciti de ceea ce am zis mai sus, tocmai de aceea in viata trebuie sa invatam prima data sa reusim greul, iar mai apoi sa apelam la lejeritate. Oamenii isi folosesc aptitudinile pentru a produce un disconfort emotional si fizic altcuiva, din aceasta cauza nimeni nu se apreciaza cu adevarat, nu exista relatii suspuse sau relatii de durata in ceea ce priveste convietuirea in norme corecte si suficiente, cel mai usor este sa faci rau, sa daunezi lumii din jurul tau, cu ajutorul ochilor vezi lucruri interpretabile, creierul proceseaza cu totul si cu totul o alta viziune fata de cea reala, iar ceea ce iese din gura omului este barfa sau renumita opinie libera, dreptul de care se bucura fiecare om de pe Pamant, cata minunatie...
       Daca pentru o zi ar fi intuneric si nimeni n-ar mai avea capacitate vizuala, poate ca in acea zi lumea nu va mai judeca dupa aparente, in primul rand pentru ca nu mai pot vedea si in al doilea rand pentru ca ei nu se mai pot vedea, nu-si mai pot face freza sau nu-si mai pot etala talentele, pentru o zi lumea ar fi plina de sunete si voci, dar fara fiinta, fara materie vizibila, ar fi un labirint al unor suflete ratacite in propriul orgoliu si miros.

       Indiferent ce religie esti, ce culoare ai sau cine esti, infernul tot te va manca, nu e o alegere, ne nastem cu acest destin...

Vise

       Dupa o absenta destul de lunga, am revenit. In aceasta seara voi scrie despre momentele incetosate si pline de nedumerire din viata fiecarui om, voi scrie despre planurile care nu-ti ies si ghinionul de a vedea cum evoluezi fara placere.

       Personal sunt o persoana care are o multitudine de vise si planuri, insa aceste planuri nu au ca punct final reusita, de ce? Din cauza faptului ca banii chiar aduc fericirea, ai nevoie de ei pentru orice mizilic, poti cumpara orice, scump. Hobby-ul meu este ciclismul, il practic ori de cate ori am ocazia, iar uneori elimin orice impediment sau eveniment neimportant din viata mea pentru a pedala, pentru a-mi consuma energia sau mai corect pentru a-mi investii energia in ceea ce ma face pe mine sa zambesc in suflet, ceea ce ma determina pe mine zi de zi sa merg mai departe si nu in ultimul rand ceea ce insemn eu: viteza, tactica si putere. 

       Sunt inca un copil, unul care inca isi sterge muci de la nas cu maneca de la haina, unul care inca pofteste la mancarea vazuta la altcineva acasa, dar sunt si un om matur, unul care isi poate purta de grija si care chiar poate sa reuseasca daca are la dispozitie resursele necesare, ei bine in ceea ce priveste punctul principal al articolului, ciclismul, aici nu dispun de banii necesari, nu am cea mai buna bicicleta, poate nici cea mai proasta, nu am cel mai bun echipament, nici macar nu am unul, dar am incredere si vointa, am suflet si credinta ca pot si necesar voit acest lucru. Sunt inca minor iar legea nu-mi permite sa lucrez legal intr-o societate comerciala sau intr-o firma oarecare pe un salariu mic, scoala asta atat de buimacita si plina de inutilitate ma obliga sa merg mai departe si sa-mi pierd vremea stand intr-o banca incomoda in timp de profesorul, plictisit si el ne spune cu o voce raspicata ''ora asta stam!'', probabil buimacit si el de impertinenta sistemului care-l plateste cu o unghie de bani.

     Mi-as da fiecare dram de putere din corp ca sa-mi castig eu banul, nu ca parintii mei sa se chinuie si pentru batranetile lor si pentru mofturile mele, mi-as da fiecare culoare din par ca sa pot sa am ce-mi doresc si sa face ceea ce ma face fericit, as fi cel mai fericit sa stiu ca sunt obosit, plin de durere in palme si-n picioare, doar ca sa stiu ca ma pot face pe mine implinit si pe altii fericiti. Parintii mei mereu imi spun ''Mirel, vezi-ti de scoala ta si lasa munca, dupa ce terminti scolile doar munca vei vedea in fata ochilor!'', nu-i ignor, au dreptate, stiu ei ce zi, dar mereu placerea momentului a fost mai dulce ca promisiunile de viitor, de aceea visul meu este acela de a devenii omul care a visat, a putut si a reusit, chiar daca am sa incerc de mii de ori sa fac ceea ce vreau si voi esua, cu siguranta odata se va intampla sa gust din acel ceva.

      Parintii mei sunt deja in faza de batranete, unul inca munceste, celelalt asteapta ca sanatatea sa-i mai dea o sansa, mi-as da fiecare minut pierdut degeaba acestor oameni, as murii eu inaintea lor daca as putea doar ca sa nu-i vad in suferinta si stand in pat, privind in acelasi punct mereu ca niste oameni pierduti in ocean prin infinitul albastru. 

      Trebuie sa-mi fixez prioritati in viata, trebuie sa mai fac multe in viata si imi doresc nespus sa reusesc, voi continua sa-mi fac planuri si voi continua sa conving oamenii din jurul meu ca viata este frumoasa chiar daca nu toate intamplarile sunt bune, eu ma simt cel mai fericit ca am ce manca si ce bea, am unde sta si pot supravietuii, restul sunt mofturi care sporesc intensitatea placerii, dar viata e foarte frumoasa si fara cheltuieli.

       Voi incerca de atatea ori pana cand destinul mi se va plictisii si-mi va da frau liber la reusite.

Propria poveste nescrisă

           

             Buna din nou! Sper ca ziua ti-a fost una foarte plina de fericire si energie! Am vorbit de multe ori despre fericire... Fiecare vorbeste ce simte. Sau ceea ce nu simte si ar dori sa aiba parte de acel sentiment. Ce stiu cel mai bine adolescentii sa faca la fiecare moment? Sa viseze... Cel mai usor, frumos si iubitor lucru care niciodata nu te va parasi si nu te va lasa ”Groapa " ori de cate ori esti nefericit. Spune viselor tale sa plece pentru cateva minute! Deruleaza aceasta zi minunata si opreste-te la clipele in care zambetul a pierit. Acum, incearca sa uiti de acele momente! Ai obtinut o zi PERFECTA!
                  Fiecare zi este o zi perfecta... Chiar si lucrurile neplacute isi au locul. Chiar si lacrima care tocmai ti-a cazut acum cateva minute isi are locul. Oare, ce ne-am face daca nu am gusta din aceste neplaceri? Cred ca nu am mai sti ce inseamna a fi fericit cu adevarat. Niciodata nu ai simtit fericirea pana cand nu ai fost impuns de cei ce pretind ca iti sunt "prieteni" . Niciodata nu ai simtit durerea pana ce nu ai fost uimit de cat de mult tine o persoana la tine. Apoi, pleaca. Si toata lumea e fericita... Asta se intampla doar in basmele copilaresti. Basme care niciodata nu vor deveni realitate, deoarece nu mai credem in ele. Uita-te la un copil mic! Ce stie el? Nimic. Doar sa manance, sa doarma si sa se joace. Ei traiesc acest basm al fericirii. Ei cred in aceste basme si de aceea nici o grija nu ii pot cuprinde oricat de mare ar fi. Scriitorii acestor basme sunt mama si tata. Doi ingeri ce au grija ca puiul lor sa fie fericit. Puiul lor esti si la 40 de ani! Asta nu se schimba niciodata!
                  Acum, Da-i drumul visului sa reinceapa! Imagineaza-ti ca faci parte din acest basm super fericit, esti personajul principal si frâurile acțiunii sunt in mainile tale! Tu coordonezi tot ceea ce misca! De ce sa fi trist cand ai puterea sa fi fericit? De ce sa privesti spre cineva cu dispret, cand poti sa ii zambesti ? Poate ca pana la urma el se va simtii prost ca respira un aer atat de inmiresmat.
                 Sunt sigur ca ai multe motive sa zambesti! Primul motiv: Fara tine aceasta lume ar fi diferita ! Al doilea motiv: Ai facut unei persoane o zi minunata prin faptul ca i-ai daruit ceva, o vorba buna, tema la Engleza sau o palma sa se trezeasca la realitate. Celelalte motive le vei gasi singur! Insa niciodata nu uita ce fel de perosane ai in jurul tau! Unele vor ca tu sa fi nefericit! Unele persoane la care tu niciodata nu te astepti! Poate o persoana care ti-a sters candva o lacrima... Ca apoi sa ai loc pentru un val de lacrimi.
                   De multe ori intru in clasa cu multe semne de intrebare: Ce ma va face fericit azi? Ma va face ceva fericit? Va fi o zi in care pot face pe cineva bucuros? Sau va fi o zi ca oricare alta? O zi obisnuita in care profesorii sunt prea plictisiti ca sa nu vina la ore si in care colegii, unii nebuni, unii sobrii iti vor pune bețe in roate la fiecare secunda. Sa iti spun un secret... Apoi nu va mai fi un secret: Stiu unde se ascunde bucuria! Sub nasul tau! Nu te opri din viața gandindu-te la prostii! In schimb, opreste-te din viața, viseaza, traieste-ți basmul apoi continua cu lucrurile ”mature”, dar gandind ca un copil inocent si fericit fara nimic de pierdut!


Peace & Love !!!

Inimi desenate

"Mă abţin atât de tare ca să nu încep un scandal, deoarece ştiu că nu va ieşi aşa cum îmi voi dori eu." Un citat dintr-o carte, nu mai ştiu numele exact. Poate acum voi vorbi în numele a mai multor fete. Ce aşteptăm noi să primim? Să fim? Să uităm? Să iubim..? Poveştile de iubire din cărţi sunt foarte diferite în comparaţie cu cele pe care le trăim noi. Pe acea pagină, după o ceartă , băiatul apare cu un buchet de flori mai mare decât el şi se caţără pe verandă să-şi vadă iubita. Mă tot întreb..autorii aceştia n-au auzit de orgoliu? La noi se foloseşte. În viaţa reală, după o ceartă, idiotul nostru tace, ascultă şi după aceea pleacă. Desigur. În lumea asta mare există băieţi cărora le pasă, care lasă de la ei. Dar aceştia sunt 10 din 100 .De ce? Mereu ne întrebam asta. Există o mie şi una de explicaţii pe care noi le vedem, dar de multe ori preferăm să le ţinem pentru noi. Să înghiţim în sec şi să trecem mai departe. Nici o fată nu vrea o poveste de iubire ca şi în filme. Cel puţin nu o fată ca şi mine, care e prea puţin siropoasă. Dar cu toate acestea nu există dată, să nu ne plângem de ceea ce avem. Cu toate că e posibil să avem "perfectul" lângă noi. Vorbind în paralel, şi băieţii îşi aşteaptă "drepturile" lor. Doresc să fie alintaţi, iubiţi, să avem grijă de ei. Dar noi facem acestea pe 'gratis' ?!! Întrebaţi-vă puţin ! De ce noi să fim cele care iartă mereu ? De ce noi să avem pernele plânse ? De ce noi să cerem socoteală ? Nu uitaţi un mic detaliu, boys : Cu o floare nu se face primăvară !
Nu ţin partea nimanui. Dar există o vorbă : "Rău cu rău, dar mai rău e fără rău. Cine l-ar putea înlocui pe ăstă micu`a meu ?" Hah. Atâtea iluzii şi vise se pot construi într-o singură noapte. Încât atunci când ne trezim din "visare", e întradevăr tragic. :)) Uneori, avem nevoie doar de o banală îmbrăţişare când cerul se prăbuşeşte deasupra noastră, de o singură privire delicată ca să ne dea puterea necesară, de o singură vorbă dulce atunci când lacrimile ne-au invadat ochii. Dar nu de la orişicine. De la tine, boy !

Te-ai gândit vreodată că...?

                 

                   Te-ai gandit vreodata ca... Esti lipsit de sentimente? Orice s-ar intampla in jurul tau ai aceeasi privire ascuțită indreptata spre nimic, o privire visatoare, o privire neclintita de nimic. Poate nu esti om! Normal ca esti om... Altfel nu ai citi aceste randuri... Insa nu iti trebuie umanitate ca sa ai sufletul stana de piatra.
                   Te-ai gandit vreodata la parerea celorlalti despre tine? Ce pot spune despre persoana ta? Dar tu... Ce poti spune? Opreste-te puțin! Inchide ochii si da drumul viselor sa curga! Cum te-ai descrie? Probabil ca te vezi undeva jos, undeva unde nimeni nu te poate vedea si aprecia, dar toti te calca in picioare fara nici o remuscare. Sau poate esti deasupra tuturor! Te crezi o persoana minunata, cu multe realizari, cu bani si faima... Nu iti mai lipseste nimic! Ai mers la biserica de Craciun! De parca biserica nu s-ar fi tinut fara tine! Ai ajutat atat de multi oameni, ai muncit din greu pentru tot ceea ce ai acum sau totul ai primit de la parinti... Ceea ce iti lipseste este constiinta! Esti un om irascibil, egoist, nemultumit si plin de mandrie! Am o veste proasta pentru tine! O sa mori repede! O sa fi atat de sufocat de mandrie, vei avea primi poate o mana miloasa de ajutor, dar ego-ul din tine asa de șiret, te va trage in jos, te va ineca!
                    Te-ai gandit vreodata ca... Nimeni nu e multumit de tine? Faci tot ceea ce poti sa ii multumesti pe alții, obrajii brazdati de lacrimi nu apuca niciodata sa se usuce, continui sa cazi, sa te ridici apoi iara sa cazi. Auzi de multe ori strigate precum : ,, M-ai dezamagit ” ! Oamenii mandrii vor sa fie mai sus deca tine, iar daca ei vad ca nu reusesc vor face tot posibilul sa te traga pe tine in jos si sa te duca sub nivelul marii. Viata este lunga, frumoasa si plina de un gol imens! Toate lucrurile sunt complicate pentru tine! Nimic nu merge cum ar trebui sa mearga, Ceva iti spune ca trebuie sa renunti, iti spune ca a renunta nu face parte din viată, asa ca te strofoci in continuare pana la ultima picatura de sange. A renunta este ceva omenesc, ceva ce intr-un final esti nevoi sa o faci, si este cel mai bun lucru care ti s-ar putea intampla!
                     Te-ai gandit vreodata ca in spatele tau este intotdeauna o persoana care te urmareste, te studiaza, te ridica atunci cand nu mai rezisti, dar niciodata nu vei ajunge sa o cunosti? Mergi pe coridoarele scolii, cu capul plecat, cineva dupa colț se uita la tine... Te intorci, nu vezi pe nimeni, pleci si iti continui viata amara, traiesti doar cu speranta! Multi au trai doar cu speranta, dar nu au trait mult! Au murit cu ochii indreptati spre cer, visand ca poate, poate se va ridica din nou si va avea putere sa mearga pana la capat. Te-ai gandit vreodata ca e timpul sa te stergi de lacrimi, sa priveste inainte, sa visezi si sa mergi prin toate ca si cum nimic nu ar exista? Te-ai gandit? Gandeste-te! Intotdeauna o presoana iti va sustine visele si dorintele, iar ea se va uita la tine cu ochi de prieten adevarat, dupa coltul coridorului, sub numele de Anonim!



Peace& Love !

8

   

   Ziua de 8 martie, ziua femeii, ziua in care pana si soarele spune 'La multi ani!' prin stralucirea lui atat de calda si frumoasa, spunand 'La multi ani!' nu doar femeilor, ci intregii lumi. Luna martie, prima luna de primavara, prima luna de caldura, luna in care florile infloresc, natura se trezeste la viata, iar femeia este cinstita pentru meritele ei atat de multe si atat de frumoase. Femeile cele mai importante si mai imbucuratoare fiinte, a lor este frumusetea, a lor este sarmul, a lor este tot ceea ce inseamna feminitate, ele merita toti laurii, iar pentru macar o zi din luna, este ziua tuturor, nu doar a uneia.
      Aceasta zi minunata nu poate fi sarbatorita altfel decat langa o femeie, langa frumusetea ei, langa zambetul ei care radiaza atata fericire si reverie, ziua de 8 martie inseamna si mici atentii cu ocazia importantei, desigur e o zi de sarbatoare, deci sarbatoritele merita si ele o atentie firava, ei bine aceasta atentie este cel mai bine reprezentata printr-o floare, pentru ca acestea sunt semnele primaverii si totodata aduc culoare si fericire in viata sarbatoritei, ele reprezinta emotia transmisa, caldura sufleteasca si gestul atat de creativ pentru a sporii starea de fericire a femeii.
       Viata langa o femeie este minunata, alaturi de ea creezi o relatie trainica care poate sa se bazeze atat pe viata de zi cu zi, cat si pe o relatie de iubire, femeia chiar daca nu este puternica si brutala, aceasta are capacitatea de a te conduce fara aptitudini fizice, aceasta merita lauda barbatilor si in unele cazuri si a femeilor care sunt slabe din toate punctele de vedere.
       Consider ca femeia ar trebuii sa aiba drepturi mult mai putine decat barbatul pentru a fi scutita de munci care nu i se cuvin, dar aceasta sa fie si mult mai ravnita si respectata decat este acum, jucariilor le este data atentie mult mai mare de catre un copil, decat lumea in general da atentie unei femei oarecare, asa ca, ziua de 8 martie ar trebuii sa ne invete sa iubim si sa pretuim mai mult ceea ce avem si sa introducem direct proportional persoanele-gunoi in locul lor pitoresc si natal, tomberonul.
       Nimic nu este mai minunat decat inceputul lunii martie, de la 1 martie cand se impart martisoare ca semn al primaverii, pana la 8 martie cand toate strazile sunt impanzite de oameni cu flori in mana, menite, desigur pentru femeile lor, frumusetea momentului cand afara soarele incalzeste intreaga lume, iar florile isi indeplinesc rolul este de o intensitate enorma, simti ca lumea mai are o sansa, simti ca macar pentru o zi intreaga lume daruieste.
       In cele din urma, nimic nu se compara cu bucuria daruirii, fie ca raspunsul este unul mai negativist, par example, astazi mergand pe strada o copila, o fata ii cumparase mamei ei un buchet de flori si un cadou, aceasta daruindu-l, ma-sa raspunde: ''Nu trebuia!'', cu o fata plictisita... . Fie ea cum o fi, bucuria o simti tu, sentimentele sunt ale tale, daca persoana caruia ii este destinat cadoul iti raspunde pozitiv, scopul este implinit, daca nu, punct ochit, punct lovit.

       Hai sa fim copii mereu, sa nu mai crestem mari!!!

Nu vreau!

     
      Astazi luam in discutie vesnica problema a adultilor care mereu sfatuiesc pe cei de varsta mea, in jurul a 16-17 ani, sa se maturizeze, nivelul lor de constientizare sa treaca de la foarte mic, la atentie sporita, capacitatea lor de a face fapte cu caracter matur sa fie tot mai mare, iar comunitatea in care traiesc sa fie tot mai populata de oameni care se gandesc la painea de pe masa, nu la ultima tigara din al doilea pachet. Sunt de parere ca acesti adulti care obisnuiesc sa spuna acest lucru, sa ofere acest sfat au castig de cauza deoarece societatea contemporana are nevoie de specimene care sa gandeasca logic, nu in functie de gradul de placere pe care il ofera fapta sau actiunea realizata, dar in unele cazuri nu sunt de acord, deoarece, adolescenta inseamana placere, inseamana distractie, inseama ultima etapa inainte de zona restrictionata si plina de reguli nescrise.
      Argumentez cu faptul ca, copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii, atunci cand esti judecat pentru faptele tale ca un tanc sau o puslama, copilaria este inconstienta, copilaria este placere, viata este frumoasa, iar atunci cand un om matur imi spune mie ''Copile, maturizeaza-te!'', ii spun ''Nu vreau!''.
      Nu vreau ca ce a mai ramas din viata mea de copil sa se duce de rapa, vreau sa traiesc la maxim acel putin timp pe care il mai am, vreau sa ma bucur de toate si sa traiesc din plin fiecare clipa de minor, de copil fara creier, sa ma dezmat, sa am parte de tot ce-mi poate oferii copilaria, fericire si amintiri minunate de care imi voi aduce aminte atunci cand voi fi mare si voi zambii cu atata nesat fata de zilele alea, voi fi un copil matur.
      Mereu imi va parea rau dupa momentele in care nu-mi pasa de nimic, parintii mei aveau rolul de a ma creste, de a-mi da bani, de a-mi face pe plac, dar odata ce devii adult indatoririle acestor oameni atat de iubiti, dispar si apare rolul tau, sensul vietii tale de a devenii cineva, de a te intretine si la randul tau de a intretine pe cineva.
      Nu sunt de parere ca maturizarea este un proces nociv, ba din contra, este unul benefic pentru actiunile tale, cat si pentru societate, pentru parerea oamenilor din jurul tau, cat si pentru parerea proprie, dar pana la varsta la care trebuie sa fi asa mai este timp, iar in timpul ala vreau sa spun nu maturizarii si sa dau prioritate vietii de copil. Vreau sa trec peste cuvantul parintilor, vreau sa ies seara in parc cu prietenii, sa nu-mi pese de nimic si sa ma descurc pe spatele altora, asta inseamna copilarie, dar copilarie mai inseamana si prietenie, fericire, extaz, durere, frumusete, copilaria inseamna multe lucruri. In tocmai de aceea nu lasa ca aceasta etapa sa fie doar una dintre celelalte, vreau sa las impresia ca toate celelalte ramuri ale vietii sunt in jurul copilariei, pana la urma tineretea influenteaza invataturile de viitor si practicile acestora.
      Matur nu te face fata, matur te faci tu.

Robinet de cuvinte

   
  Fiecare om are in viata sentimente pe care vrea sa le expuna, sa le impartaseasca cu ceilalti, fiecare faptura organica cu o inima si cu un suflet vrea sa spuna ceva, vrea sa se bage intr-o conversatie, vrea ca si cuvantul lui sa fie un sunet in acest infinit de intuneric si placere. Tocmai din acest motiv articolul de astazi va purta titlul ''Robinet de cuvinte'', pentru ca in momentele in care adrenalina creste in corp, iar imaginatia ta trece de la real la ireal, adica de la dezamagire la reverie totul devine color, este momentul in care vrei sa dai drumul la robinetul de cuvinte, sa deschizi cat poti de larg haul unde ascunzi tot ce simti, tot ce vrei sa spui si sa traiesti, asa ca, pana si drepturile omului sunt de partea ta ''Ai dreptul la o opinie libera.'', asta e ocazia pe care o asteptai, dai drumul tata.
      Nu concep figura omului care nu a putut avea niciodata un vis sau o imagine de moment care sa-i starneasca adrenalina in vene si sa creeze un moment de melancolie exagerata si de nostalgie colorata si condimentata picant pentru o actiune cat mai tumultoasa. Atunci cand simti nevoia de a spune ceva, de a desface sigiliul rusinii de care esti constrans, nu conteaza cum arati cand faci acest lucru, nu conteaza cum te comporti cand reusesti sa faci acest lucru, nu conteaza decat faptul ca tu esti fericit si ca poti traii dupa legile impuse de tine, poti vorbii exact asa cum creierul tau compune, nici macar nu conteaza corectitudinea sau claritatea spuselor tale, conteaza sentimentul divin de implinire, placere intensa.
     Nici un energizant sau nici un drog nu poate invinge sentimentul pur de fericire, de libertate a exprimarii si de dezinvoltura, pur si simplu in momentul in care rupi bariera ai acumulat atata tensiune si emotie incat atunci cand te eliberezi in ochii tai s-a format un val care te va mentine la inaltime atat timp cat vointa ta va ramane aceeasi, adica sa ramai sus, sa ramai fericit cu ceea ce vrei tu sa faci si corectitudinea fireasca tie asupra faptului referitor. Fericirea e ca iubirea, nu merita povestita in cuvinte atat de seci, ci traita in culmile emotiei, in culmile imaginatiei omenesti, viata e atat de frumoasa, nu rata niciun moment care te arunca spre ceea ce se numeste destin planuit.
      Lumea nu mai exista pentru tine, oamenii ceilalti sunt doar niste figuri obscure care se plimba de colo-colo si bat din gura ca niste mori stricate, tu esti centrul universului, totul se afla in jurul tau, tu esti punctul zero in toata aceasta discutie, tu esti ceea ce a creat universul, adica lumea ta, gandurile tale, imaginatia ta, emotiile tale, fericirea ta.

      Nici o lege nu-ti poate taia limba, foloseste-o.

     

Degeaba alergi după fericire !

                 

             

In ziua de astazi toata lumea asculta melodia: ,,Si ingerii au demonii lor”. Intradevar, ca Bittman are dreptatea lui cand spune ca “ Si nu ma iubi, decat de vei afla ce se intampla acum in viata mea, sa intelegi ca tu esti linistea ! ” , ehh . Nu discutam acum despre muzica, chit ca eu sunt mai mult de partea lui Nane . Doamne, baiatul asta are o splendoare in el de neinchipuit. In orice vers ii pot da dreptate. Hahahahaa !

 Revenind la subiect .. ce parere aveti voi despre fericirea in sine ? Hmmm.. Cineva (special) imi spunea ceva.. despre o stea. Nu voi uita acea stea. Pentru mine fericirea insemna si inseamna acea stea. Multi dintre noi dorim tot ce e mai frumos, siropos, luminat de pe lumea asta sa existe intre noi si persoana iubita. Hai sa va spun un mic truc. Odata ce veti fi inabusiti de dragoste si lumina, veti pleca. Chiar voi , da voi , cei care cerseati asta. Neraspunzand la intrebarea “de ce?” . Raspunsul se afla in problema..odata ce peste tot e lumina, devine monoton, plictisitor. Lipseste aventura. Asa ca plecati si o cautati in alta partea. In acea parte e posibil sa existe doar aventura si nu si dragoste. Nici asta nu va convine. Totul trebuie sa fie in balanta si nu gasiti persoana potrivita, cautati disperati si orbi dupa fericire, dupa aventura, dupa iubire. Cautati fericirea in paturi reci si murdare. O cautati in alcool si narcotice, cele mai fine. Alergati kilometrii intregi dupa liniste si surasul zorilor linistitori de dimineata. Sfasiati ochii cenusii , rupeti draperiile sufletului, calcati in picioare increderea buzelor si fumati cu pofta dorinta si bunatatea pana cand totul devine scrum.
      Asta e cautarea. Aceasta vine din ura deplina, din sufletul nostru gol si pustiu. Ne oprim si asteptam. In fiecare secunda simtim gustul amar al lacrimilor dulci. O fericire vine, alta pleaca. Una ramane, alta se zbate in neconstiinta. Zambesti fals ! Uita-te la tine ! Ridica oglinda si uita-te la tine! Se vede in ochii tai, care se inchid la culoare in fiecare secunda a amarului. Iti e dor de soare? Fugi si prinde-l ! Inhata-l in maini, cu toata puterea ta. Da-I doua palme si trezeste-l . Fa-l sa straluceasca mai tare ca niciodata.
      E imposibil ? Nimic nu e imposibil. Spune-I ce simti cu adevarat. Nici acum nu straluceste ? Saruta-l ! Arde? Imbratiseaza-l ! Ti-a ars pielea. Asa apar cicatricele. Sunt mari si urate. Arata hain. Straluceste o raza, e cea mai dulce raza. O astepti pe urmatoarea, urmatoarea, urmatoarea. Astepti . Speri. Si in final ... se stinge ! Dispare si ultima raza, iar tu ramai. Chiar daca ai vrea sa dispari cu tot cu raza ta dulce, ramai…














By Sarah Petrica

Ajuta-ma sa-mi pierd mintile

 

       Mereu mintea mea a stat la urmatoarea miscare pe care trebuie sa o fac la jocul numit 'Viata de pe tabla', intotdeauna m-am gandit cum sa fac sa-mi fie bine si mie si celui de langa mine, intotdeauna am gandit, niciodata nu m-am sfiit sa o fac, dar observand ca toata lumea din jurul meu nu o face am considerat ca sunt mult mai fericit asa, cu constinta. Dar, se pare ca tot gandind cum o faceam mi-am dat seama ca poate chiar e mai bine sa te lasi in voia sortii, sa vezi ce se alege de tine daca faci doar ceea ce esti obligat si ceea ce cred altii ca e bine sa faci, ceea ce-ti place, dar nu ceea ce e bine, sa faci lucrurile fara cap, sa irosesti valori si sa creezi nimicuri, visul omului de rand, mai pe scurt.
      Dar am nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi pierd mintile, sa ma ajuta sa creez puntea peste rapa care departe doua lumi, lumea reala si lumea reala care e plina de culoare, lumea unde daca reusesti sa ajungi, cu greu si nevoit nu vei mai ajunge inapoi, pana la urma nu ai niciun motiv sa renunti la placere contra instictelor societatii, e fara sens sa dai prioritate altor chestiuni nefolositoare si neimportante in loc sa dai acces liber vietii tale. In opinia mea, sper sa nu aduc jigniri nimanui, dar eu cred ca pana si sanatatea depinde de starea ta sufeleteasca, adica cum sa nu suferi de cancer in grad avansat la 40-50 de ani cand tu toata viata ai muncit pentru altii, nu conteaza ca ai o familie, trebuia sa te gandesti inainte sa o creezi, nu trebuia sa dai curs placerii si inconstientei, deja a devenit o prostie pana si legile morale ale lumii, de ce sa faci bine altuia cand pe tine nu te rasplateste nimeni, iar tu dai din putinul tau.
     Mare prostia, tocmai de aceea am nevoie sa uit de toate asta, am nevoie sa observ doar, cum oamenii din jurul meu se chinuie, iar eu stau picior peste picior si ma uimesc cat de prosti sunt, chiar daca nu e nici macar o diferenta intre mine si omul de rand prost, eu stau mai bine ca el, eu stau comod in pielea mea, pentru ca nu-mi pasa, nu pun suflet in ceea ce nu e pentru mine, nu spun ca e un lucru rau sa faci asta, dar pentru mine e mai bine asa, ma simt eu implinit, ma simt fericit sa fiu doar eu.
      Ei bine, in lumea asta atat de controversata, am norocul sa am langa mine pe cineva care sa ma ajute sa uit ca dincolo de usa e un univers infinit, iar in conformitate cu varsta lui, varsta la care eu voi murii va fi... nimic. Ma bucur ca vad lumea cu ochi mai buni, adica o vad prin spatiul meu care cuprinde fericirea mea, in rest, fiecare cu p**** ma-sii... . Ba, oamenii is niste fenomene involuntare care au doar simpla abilitate de a se observa, cum ar fi daca nu ne-am mai putea observa, am traii intr-o lume de oameni singuratici, fara limbaj, fara emotii, fara capacitati, fara nimic, fizic aflandu-ne pe pamant, murind si tot asa, punct.

      Asa ca, alege, modest cu catuse pe maini si cu ochelari de cal sau bogat cu tot ce vrei la mana si cu ochelari de soare?

Tu, poti sa zbori?

      In articolul de astazi voi vorbii despre cum e sa te simti liber, nu in sensul in care vezi lumea cu alti ochi, ci in sensul in care cu adevarat simti ca nu mai stai pe picioarele tale si ca simti ca nimic nu-ti mai sta in cale, simti ca totul e doar o holograma si doar faptele tale se vad, doar tu contezi, restul sunt doar niste ciori duse de vantul puternic prin aerul tau atat de pur si bun.
      Cum e sa zbori?
      E tare fain, pur si simplu te desprinzi de pamantul atat de infiltrat cu greseli si scopuri rele, pamantul atat de pur si fertil a disparut, toata bogatia lui a fost irosita pentru a da nastere celor care vor distruge, nu celor care vor ca altii sa renasca, totul e atat de intors, nimic nu mai e logic, totul e neclar, incearca doar, sa te desprinzi de pamantul asta, negru si sa mergi printre adieri de vant, prin aer, acolo unde nu te lovesti de nimic, nu poti cadea in nicio groapa sapata de altii pentru tine, zboara spre alte orizonturi, mergi la fel cum o fac si pasarile calatoare, intotdeauna in cautare de bine, de cald, de placere, de locul unde pot traii linistite.

      Nimic nu se poate compara cu sentimentul de libertate deplina, de orizont infinit, atunci cand vezi ca nimic nu te poate dobora, iar tu esti singurul care poti distruge sperante, dar nu o faci, momentul in care sari, insa nu mai cazi pe pamant, acel moment in care dai la oparte tot si pana si corpul tau il lasi in urma, zbori, vezi tot ce-ti doreai, traiesti tot ce vrea mintea ta, devii una cu universul, adica o materie care va supravietuii odata cu infinitatea cosmosului. Chiar daca in comparatie cu universul acesta mare si fara bariere, oamenii sunt doar o nimica toata, asta trebuie sa-ti sporeasca motivatia de a-ti traii viata din plin si sa te bucuri de tot ceea ce meriti si poti sa traiesti, nu irosii niciun moment, macar odata in viata trebuie sa te simti ca o pasare care zboara si atat de maiestuos e libera si face ce vrea ea.
     

Ți-a fost dat sa știi secretul

             

      Era o zi de iarna, soarele stralucitor incerca sa ne incalzeasca umpic fețele si sa ne faca sa zambim. O zi in care m-am trezit devreme nu pentru a sarbatorii Valentines Day , pregatindu-ma pentru un drum cunoscut, dar totusi nestiind ce lectie imi va pregati. Ajunsi la locul mult asteptat, toate planurile aveau sa fie implinite asa cum imi doream.
                 Dintr-o parte in alta, dintr-un colț in altul, trotuarul se sătura de picioarele noastre mărșăluinde. In sfarsit am ajuns sa imi odihnesc sufletul si gandurile... Un ecran mare se afla in fața mea, doi nebuni in dreapta mea lasand imaginile sa ne rascoale mintea... Am plecat de acolo dezorientat, dar pregatit sa observ ceva fara ca eu sa imi dau seama. Pe la sfarsitul zilei, cu mainile si spatele incarcate, afara, sub razele soarelui mi-a fost dat sa descopar unele secrete. Ceva ce multi oameni in agonia lor nu au timp sa priveasca si sa se gandeasca. M-am asezat pe banca rece, in fața unui loc in care multi oameni isi aratau figurile si starea lor... Doar ca... Ei nu stiau ca cineva îi priveste si îi citeste. Intr-un singur loc se intalneau mai multe emoții, multe suspine, multe rasuflari de eliberare a gandurilor, multe fețe ingrijorate sau bucuroase. Ochii unora pur si simplu sclipeau de bucurie, altii se bucurau din plin de persoana de langa ei si de tot ceea ce ii inconjoara... Dar, am vazut si intunericul ce iesea prin pleoapele multimii, tristețea copiilor nebagați in seama de parintii lor, framantarile parinților ce puneau un zid negru in ochi, nevazand micuții lor ca au nevoie de afectiune, dragoste si atentie. In fiecare colț mirosul de droguri iți dadeau ochii peste cap, insa nu doar mirosul drogurilor ci si mirosul sufletului, un suflet pierdut, un suflet in care nu mai vedeai nici o speranta, nu vedeau nici un viitor,un suflet putred. Tot ceea ce aveai putere sa vezi era urmatoarea secunda in care s-ar putea sa mori sau, amețit fiind sa fi strivit sub cauciucurile nemiloase ce gonesc strazile.
                   Atunci m-am intrebat... Aceasta este lumea in care traim? O lume atat de pierduta. O lume in care treci pe strada si nu vezi ca cineva moare langa tine, nu ai puterea sa citesti privirile oamenilor, o lume infectata de crima, razboi, droguri si in care nimic nu e gratis. O lume in care oricare ar fi scopul tau in viata la un moment dat te vei pierde, incercand din rasputeri sa iți gasesti drumul din nou. Spre surprinderea mea, printre toate fețele triste si lovite de tren am observat ca totusi mai exista o pată de speranta. Am vazut ca exista oameni care desi sunt ingrijorati si tristi, stiu sa dea o mana de ajutor unui strain fara sa ceara ceva inapoi. Acel moment, a fost intiparit in mintea multora, dar oare va avea puterea de a schimba atitudinea lor? Asta nu vom sti niciodata. Ceea ce stim este ca oricat de amagiți vor fi oamenii, ei vor primi speranta cu fiecare zambet si cu fiecare fapta buna oferita. Nu te obosi sa dai speranta cuiva! Gandeste-te ca un om ar depinde de zambetul tau, daca zambesti, nu isi va lua viata, daca vei ezita, el va fi ca un combustibil pus pe focul eternitații.


Peace& Love& Smile !!

Text reusita in viata

      In opinia mea, reusita in viata este determinata de increderea in fortele proprii pentru ca odata ce ai siguranta pe actiunile tale poti sa le duci la extrem, poti sa te folosesti de ele pentru a te lansa intr-un domeniu de activitate, ori pe plan personal ca memebru al societatii sau cu ajutorul increderii in fortele proprii poti sa faci anumite lucruri fara emotii sau fara frica de a nu reusii, caci daca sti ce poti, sti ce vrei si sti ce ai, tot ce mai conteaza e ce obtii.
     In primul rand, reusita in viata reprezinta momentul in care planul pe care ti l-ai propus reuseste, devine realitate, la fel ca transpusul unor idei pe hartie, fiecare actiune din imaginatie, ori din vointa devine realitate pentru ca ti-ai propus acest lucru, ai incercat sa-l faci, iar increderea in sine te-a ajutat sa obtii roadele incercarii si a incrderii, in aceasta teza este vorba de doi factori, unul fizici si altul moral, forta fizica si motivatia, ori puterea de gandire.
      In al doilea rand, increderea in tine iti da posibilitatea de a incerca si mai apoi, poate nu chiar din prima lovitura, dar cu siguranta din a doua vei reusii sa dobori peretele de frica sau emotie care sta intre tine si reusita. Ei bine, avem nevoie de de motivatie pentru ca alaturi de ea si din ea ne luam inpiratia si acea exclamatie care in gand striga ''Fa-o, vei reusii!''. Aceste doua caracteristici, increderea si determinarea sunt cruciale in batalia pentru reusita, ai nevoie de fiecare intr-o masura pozitiva si posibila.
      In concluzie, la inceput trebuie sa-ti creezi un plan, detaliat, cu actiuni si scopuri, mai apoi trebuie sa ai motivatia de a-l implinii, dupa aceea vine incercarea si predestinat, reusita, deci nu renunta la ceea ce vrei pentru ca tu defapt nici macar nu ai incercat. Incercarea moarte nu are.

Text de cinste

      In opinia mea, cinstea este o caracteristica importanta a convietuirii in norme corecte si pozitive, aceasta ajuta la formarea de legaturi interumane bazate pe corectitudine si o buna convietuire alaturi de societate prin valorile ei. Cinstea are rolul de a echilibra valorile bune care sunt indeplinite si cel mai important ajuta la formarea unui aspect de caracter general pentru cei care te analizeaza si vad in tine o posibila oportunitate, vad in tine un om corect.
      In primul rand, cinstea pentru un om reprezinta momentele din viata cand iei in calcul toate posibilitatile, dar alegi calea corecta, adica cinstea, nu cauti solutie de mijloc intre minciuna si adevar, ci alegi adevarul pur si il pui la inaintare, oferi ceea ce trebuie, chiar daca acest adevar sau aceasta probitate nu e chiar lucrul care ii face pe oamenii din jur sa fie fericiti. In valorile normale, un om ar trebuii sa fie acelasi, sa fie fericit, sa fie impacat cu gandul ca a primit ceea ce merita, adica sa nu aiba o oarecare pasivitate fata de adevar, pur si simplu sa-l accepte si sa mearga mai departe.
      In al doilea rand, corectitudinea este una dintre cele mai mari si mai importante valori umane pentru ca alaturi de aceasta oferim o perspectiva asupra actiunilor noastre vazute de altii si ne conturam caracterul pe baza unor procese mentale care ne dezvolta cultura si abilitatile de comunicare in societate. Pana la urma cinstea este un caracter indispensabil, alegerea apartine protagonistului in functie de situatie, putem sa adoptam aceasta motiune votata de normele corecte ale convietuirii sau sa o negam.
      In concluzie, cinstea e calea catre reusita, avem nevoie sa o folosim, deci sa o folosim, aduce caractere pozitive in viata noastra si da un sens bun comportamentului, caci un om corect e greu de gasit astazi, asa ca fiecare putem sa devenim primul om foarte corect, foarte cinstit. Cinste celor care sunt cinstiti.

Instinct

     Sa iubesti, ce frumos suna, cat de colorat acest sentiment, cat de cald si gingas, atat de plin de fericire, un singur cuvant, iubirea. Ma simt indragostit, foarte indragostit pot spune, simt acel fior in piept atunci cand o simt in bratele mele pe ea sau doar atunci cand o vad, pentru ca stiu ca ea e ceea ce iubesc, motivul pentru care din instinct am apelat la iubire. Instinctul, un reflex innascut sau neconditionat care ne ajuta specia, adica omul la supravietuire, convietuire si in scop defensiv, da, acest instinct ma ajutat ca sa o aleg pe ea, sa o iubesc pe ea, instictul m-a ajutat sa adopt mersul spre directia corecta si chiar e directia corecta, ea e persoana care nu incearca sa spuna nu, ea spune, nu, e acea persoana de care ai nevoie, e indispensabila vietii cu acea fericire pura si in esenta, persoana la care instinctul a apelat.
     Ma simt ca un om, matur, un al om, parca evoluat, dintr-un alt timp si spatiu, universul este mare, cine stie?!Toate acestea datorita ei, cea care provoaca zambete si iubire, dragoste, fericire, cea care este ea, iubita mea. Ea imi ofera inspiratie, ea imi ofera cam tot, viata e destul de acceptabila si frumoasa atunci cand ai bogatii, dar n-ai un suflet pereche, dar e divina atunci cand simti ca iubesti, atunci cand simti ca ai un rol, sa o faci pe ea fericita, viata e frumoasa doar atunci cand e traita in doi, la puterea a doua si in inimile a doi oameni. Nu pot renunta la asta, deja o dependenta nesaturabila, am nevoie de ea, ma pot descurca si singur, dar e mult mai frumos si mai plin de actiune atunci cand ai cui sa povestesti sau sa ai cui sa-i alini rasule de neoprit.
     Ea e pentru mine o raza de lumina de la soarele care straluceste si in Rai, ea e sol din inima buna, din iubire, din universul unde pentru ea e putin ceea ce simte, dar aici in universul meu, ea e stapana, cea care trebuie sa invete lumea de ce viata e frumoasa sau de ce toata lumea zambeste la ceva amuzant.
      O sansa ai in viata, apuc-o cu nesat si investeste in ea.

Ajutor !!!

     

          Ajutor.....?! Hmm... Un cuvant care exprima atatea sentimente si trairi, sentimente de panica, de neliniste, frica, un abur ce se ridica din glasurile celor care striga din valea umbrei mortii, o vale a durerii, o vale secată de viață secată de putere si de pace. O vale in care au loc cele mai multe plansete si suspine a omenirii, a turor fiintelor cu constiință. Aceasta voce stransa de gat cere ceva, isi doreste ca cei din jurul ei sa vada ca are nevoie de o macara puternica pentru a o ridica si a-i oferi AJUTOR. Cand ne gandim la acest cuvant mintea noastra zboara in diferite spații si timpuri in diferite amintiri traite. Cu toții am strigat cel puțin o singura data, striviți de zidurile problemelor, cu toții am ragusit de multe ori cerand ajutor, insa de multe ori am primit un fulg de papadie de care sa ne prindem si sa ne duca in sus, dar multi suntem cei care stranuta si merg tot mai jos ținand in mana ceea ce ne face rau, ceea ce credem ca ne ajuta, ceea ce credem ca am cerut, dar a fost doar o înșelaciune a dusmanului nostru.
          Ajutor..... Ei bine, aceasta rugaminte avem ocazia de multe ori sa o oferim, dar de cele mai multe ori stam spanzurați de ego-ul nostru atarnand, uitandu-ne cu ,, mila ” catre cei care se afla in groapa, in probleme pana la gat. In aceasta lume depindem unul de celalalt, depindem de ajutor. Daca toate sufletele pamantului ar refuza sa se ajute unu pe celalalt, nu ar mai exista un univers in care sa ne aratam compasiunea si grija fața de celalalt. Sau am exista, toți am fi oameni sobrii, oameni care se descurca pe cont propriu, oameni duri si reci care nu mai stiu ce inseamna iubirea, nu mai simt absolut nimic, iar daca le-ar cadea o stanca in cap nu ar simti absolut nimic.
          Ajutor..... Ceea ce trebuie sa invatam este sa fim ființe in adevaratul sens al cuvanului, sa aratam ca ne pasa de cel care moare langa noi, cel care se sufoca in propriile lor strigate disperate. Suntem tentați sa formam un lanț de oameni plini de ego, tuturor sa ne fie mila, dar niciunul sa nu isi intinda mana catre cel ce zace fara speranta. Wake Up you lazy, unmercy, roude and full of EGO person!! Acest cuvant are valoare reciproca, ajutand pe alții ne ajutam pe noi, creând in viitor maini puternice care ne vor scoate atunci cand suntem lasați muribunzi in groapa pieirii.



Peace & Love !!!