Intr-o dimineata insa, te trezesti fara sa te mai gandesti la ea. Te trezesti cu gandul ca nu mai are rost. Ajungi la scoala, si totul este atat de perfect. Unii colegi incep cu ,, Condoleantele ”, dar pentru tine este doar ceva strain. ceva ce nu te va mai impiedica sa iti urmezi scopul in viata, ceva ce nu te va mai face sa iti incalci principiile niciodata. Ochii inainte, mainile pe langa corp, si uite-o ca apare! Se joaca cu nervii tai, te joci cu nervii ei, te reindragostesti! O tii in brate, apoi pe cand sa o apuci dispare iara... Te lasa cu un fior rece, amar, plin de dezamagire si plin de durere.
Ajungi iarasi la acele seri lungi si interminabile, ajungi sa vrei sa te descarci de tot amarul, dar nu poti. Dimineata incerci sa uiti, dar nu poti. Si atunci apare intrebarea: Mai are rost? Apare si raspunsul: Nu mai are rost! Oare este doar un raspuns dat in vant sau unul foarte bine gandit? Traiesti cu speranta ca probabil acest raspuns se va schimba o data si-o data, cu fiecare respiratie, speri, dar ceva s-a schimbat. In timp ce speri, continui drumul pe care l-ai ales. Poate ca nu va mai fi nevoie sa astepti deoarece ai gasit deja ceea ce cautai.
Se intoarce pe o parte, se intoarce pe alta, nu isi gaseste alinarea, incearca sa doarma, se gandeste mereu la el, dar el a plecat! A incercat sa il apuce, dar deja era prea tarziu. A plecat definitiv! Dar traieste cu speranta, ca o minune se va intampla si el va veni inapoi. Si asa amandoi asteapta ca o minune sa se intample si probabil unul dintre ei se va intoarce. Pana atunci, pana cand minunea se va implini, multa suferinta va pluti in aer, din cauza ca niciunul nu si-a gasit curajul sa spuna ceva.
Peace& Love !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu