Made in China

      Oare este bine? Oare daca capacitatea mea selectiva are in vizor un singur om, iar restul sunt doar niste pramatii, sunt rau? Pentru mine restul lumii, este restul lumii, nimic altceva, oameni de care am nevoie pentru a ajunge ceva, aici exclud familia, pentru ca familia are insemnatatea cea mai mare in viata de zi cu zi, chiar si in viitor, restul lumii nu conteaza, nevoile lor sunt nule, fiecare cu p**** ma-sii, cel putin, in plan personal am invatat ca daca altuia nu-i pasa de ceea ce insemn eu pentru societate, atunci nici mie nu-mi va pasa in ce cimitir va fi ingropat.

      Exista oameni care merita tot respectul si stima cuvenita, dar si altii care merita sa traiasca in locul meu, adica cu nevoi, placeri si libertate, iar restul, sa-si vada de ale lor. Parerea mea este ca fiecare isi croieste drumul in viata dupa propria vointa, asa ca, poate enervant pentru altii, pana si cei nevoiasi isi merita soarta, probabil ca veti crede ca aceei oameni trebuie ajutati, iar eu nu sunt decat un inganfat, dar voi cu credinta voastra de toate zilele, de ce nu va intrebati ''Unde e Dumnezeu pentru acei oameni?''.
      Viata e grea, dar e frumoasa si chiar daca uneori treceti prin perioade de care va aduceti aminte in fiecare moment, perioade urate, de uitat, nu trebuie sa dati la o parte speranta, speranta este rezultatul imaginatiei, de ce sa nu transformi nefiinta in lucru care poti sa-l ai in mana? Vreau sa fiu cineva care vrea, creeaza si se bucura, intotdeauna am momente cand am atatea planuri, iar in momentul urmator va ca sunt neputincios din cauza nepasarii si totul dispare, ramane un vis neimplinit, dar in continuare imi propun sa fac, sa dreg, sa fiu, sa devin cineva, chiar daca o sa starnesc dispretul multora, zambetul este pe fata mea, in sufletul meu, poate credeti ca vreau decat sa ma folosesc de anturaj sau persoanele cu inima buna din jurul meu, nu, oamenii care cu adevarate sunt oameni buni, primesc din partea mea tot ce e mai bun, tot ce au ca merit, insa in ziua de astazi, daca esti bun, pierzi, in ziua de astazi oamenii au invatat cu totul si cu totul altceva decat materia de la scoala, au invatat sa ascunda chipul cu ranjetul profitor dupa fetisoara dragalasa si atat de credibila care iti cere ajutor.
      Multumire nu mai exista decat in discursurile de la televizor si in rugaciunile parsive alte oamenilor care merg la biserica la Craciun, in rest totul e din ogligatie, totul este ceva care te trimite la multumire gen ''Multumesc, raman dator!'', insa ceea ce cu adevarat inseamna acest gen de multumire suna astefel ''Multumesc, imi ramai dator!'', este o lume ciudata in care totul e pe dos, cum ai putea sa accepti mana de ajutor a cuiva, sa-l tradezi, in arunci in locul tau, mergi cativa metri, zambesti si te lauzi cu ceea ce ai facut.
     Imi place foarte mult sa analizez oamenii, sa vad care cum e, insa tot ceea ce vad este un mare grup de crima organizata, acesti oameni isi ucid parintii in primul rand, adica acestia muncesc pe branci pentru cateva milioane, muncesc pentru odrasle desigur, realizez asta, iar ei nu au apreciere pentru ei nici macar cat negru sub unghie, acestia agonisesc cateva luni pentru tine ca tu sa ai cel mai performant telefon din zona, cele mai de firma haine, dar parintii uita, uita ca ceea ce trebuie sa fie de calitate la un om nu este gadgetul din buzunarul unor pantaloni de cateva sute de euro, ci sufletul, carcaterul, degeaba pe eticheta de la camasa scrie Zara, iar pe suflet o stampila mare ''Made in China''.
      Nu sunt cel in masura sa judec oamenii, asa ca parerea mea nu conteaza, implicit parerea altora iroseste oxigen, asa ca du-te fa ce vrei, ai o viata, numai una, traieste-o, asa cum sti tu mai bine, fie ca esti mereu fericit, ori trist ca toti artistii, viata e frumoasa, alta nu mai ai, fie ca te plimbi intr-un BMW, ori ceri bani pentru o bere, spera.