Inger căzut

             

               Se spune ca mai de mult, pe pamant, doi ingeri pribegeau, doi ingeri cazuti din cer, atat de aproape unul de altul, dar inimile lor reci ii faceau sa se simta departe, foarte departe... Cazuti intr-un abis intunecos...
                In cer de unde veneau ei, erau doua suflete pereche. Unde era unul era si celalalt, se spune ca inimile lor formau un soare care incalzea toti ingerii de acolo, iubirea lor ardea atat de tare, flacarile fericirii erau atat de puternice, isi aruncau cu priviri de afectiune, priviri coplesite de imensa fericire. Dar, intr-o zi, un inger cu inima de gheața, o inima care nu se lasa incalzita deloc, s-a apropiat de cei doi... Dar cei doi nu simteau deoarece pluteau in propria iubire, Ingerul rece se apropia tot mai tare, iar dintr-o data tot ceea ce daduse caldura a disparut. A izbucnit in toate colturil cerului si incet incet se evapora...
               Acum fiind pe pamant, cei doi ingeri aveau ochii sufletului legati cu pecetea ingerului de gheața neavand puterea de a vedea ca sufletul pereche era chear langa el. Pana intr-o dimineata in care se plimbau prin vazduh. Doua persoane atat de asemanatoare, dar totodata atat de diferite. Se plimbau cu ceea ce numeau ei ,, Blestematii pamantulu” adica oamenii... Ajunsesera sa isi imparta emotiile si iubirea cu acesti blestemati, suferind tot mai mult dupa rai, dupa ceea ce a fost o data, dar acum totul a fost uitat, totul a fost risipit in univers, totul se transformase in nimic... Cautand dupa iubire, cautand dupa caldura, din intamplare s-au intalnit cei doi... Isi aruncau de data aceasta priviri lungi, priviri straine, priviri pline de suferinta... Erau atat de aproape!! Atat de aproape! Dar totusi atat de departe... Tot asa, de mai multe ori se regaseau in mijlocul vazduhului , se imprietenisera  si incet, incet o scanteie s-a aprins... O flacara s-a aprins intre ei... Noaptea se facuse ziua, frigul a devenit caldura... In sfarsit s-au regasit. Dupa mii de ani, dupa atata pribegie, Din pacate nu a tinut mult pana cand unul dintre ingeri si-a amintit ca a lasat o persoana suferind, una muritoare, si avea de ales intre cele doua... Ori eternitatea, ori viata cu un sfarsit dureros. Avea de ales intre un inger ce toata viata a iubit-o si un muritor care pentru cativa ani o iubise cat o vesnicie. Lovita de ganduri, apasata de suferinta, ingerul a luat decizia... A luat decizia care o va costa toata viata pe pamant.
               Incet incet, din padurile reci, un inger se inalta la ceruri, dezamagit, suferind si cu ochii plini de ura. Acolo sus el asteapta. Asteapta sa revina ceea ce a pierdut. Asteapta a doua nemurire. Si pana in ziua de astazi el asteapta, plange, se gandeste in fiecare moment la sufletul pereche, se gandeste ca totusi va veni vremea cand o va avea inapoi. O va strange din nou in brate, ii va da toata iubirea ce exista in inima lui, iar cerul va fi din nou un loc plin de caldura iubirii si a fericirii... Asteptarea este dureroasa, dar merita, ca intr-un final sa reprimesti ceea ce a plecat de la tine.



Peace& Love!!!