Ultimul aspect al fericirii este sau poate fi mai mult decat insultator. Poate fi dezamagitor. In viata noastra nu este timp de dezamagiri, de regrete, de lacrimi. Viata in sine este un drum strabatut de un muritor inconstient, iar daca acest fir de viata ar fi constient suferinta nu ar exista ! Viata nu ar mai cunoaste nici suferinta nici dezamagirea, nu ar mai regreta nimic!
Dar noi de ce suntem aici ? Ca sa suferim ? Nicidecum! Suntem aici ca sa zambim, sa luam un esec ca pe o sansa noua, sa ne ridicam si sa luptam. Cand vorbesti de acestea de ce nu iti apare o persoana in minte ? Ca atunci cand vorbesti de dragostea in sine ? Cand auzi acest cuvant, gandul deja ti-a zburat la cea mai de pret persoana din viata ta, deoarece dragostea nu e pentru toata lumea. E pentru cei care o inteleg, o au si o tin strans.
Dragostea e ca o inghetata ! E atat de buna incat vrei sa o ti in palma strans si sa nu o dai nimanui, dar daca nu esti atent, ti se poate topi chiar in palma. Ti se poate scurge printre degetele infierbantate. Se prelinge usor spre pamantul aspru, iar noi calcam pe ea, cu toata greutate noastra. De ce ? Pentru ca suntem inconstienti . Suntem inconstienti din cauza acelei fericiri , care zace in noi si asteapta ca cineva sa o ia de mana si sa o scoata din acel gol in care doar sta si priveste. Iar odata ce acei ochi iti apar in cale, iti fac un semn nesigur si raman langa tine , riscul de a fi inconstient este mai mare ! Deoarece aici apare adevarata sclipire, una care nu se compara cu celelalte si pentru ea, ai face orice ca sa o poti vedea , macar putin , oricand, oricum, oriunde. In concluzie, dragostea ne face inconstienti in orice imprejurare a vietii noastre . Fie ca este sub forma unei inghetate, fie ca straluceste in acei ochi mari.
By Sarah Petrica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu