Te-am pierdut !

           

          Astazi... Astazi am facut ceva ce trebuia facut de mult. Ceva ce mintea nedecisa ma impiedica. Astazi am facut curat... Am luat toate lucrurile rand pe rand, le-am intors, le-am rasucit, iar apoi le-am pus in ordine. Am luat praful de pe inima, am sters cu peria urmele depuse pe covor, am scos afara tot ceea ce nu imi trebuia. Am aruncat la gunoi, in infinita prapastie toate resturile, toate minciunile dureroase, toate incertitudinile false, tot ceea ce imi dadea dureri de cap, dureri de inima si punea un lacat pe imaginatia mea, tot ceea ce imi indeparta ținta vieții tot mai mult. Am aerisit sufletul si l-am umplut cu miresme foarte rare, miresme ce iti aduc inapoi zambetul pe buze, miresme ce dau culoare vietii, miresme pe care nu le gasesti doar daca esti dispus sa renunti la ceea ce te raneste.
               Facand curat, am incercat sa te gasesc... Te-am cautat intr-un colt intunecat, insa nu te-am gasit. M-am dus, m-am asezat langa fereastra, dar nici acolo nu te-am gasit desi probabil ai evadat din incaperea mea. Apoi, am iesit afara, si in mine ardea tot mai mult dorinta de a te gasi... Am cautat pana la radacinile copacilor, pana la ultimul fir de iarba, printre trandafirii rosii, chiar si printre papadii, dar cred ca un vant neasteptat, te-a luat si te-a purtat pe bratele lui facandu-te straina fața de mine... Gandurile ma duceau tot mai departe, in lumea larga, in cele mai frumoase locuri, in cele mai intunecate vai. Apoi... Am incetat cu cautarile pamantesti. Am scormonit in inima. Oare... sa fi acolo? Am dat praful la o parte, rasturnand tot sufletul cu susul in jos. Dar, surpriza!! Nici acolo nu te gaseam... Imi doream ceva ce imi lua durerea. Imi doream ca tu sa pleci! Imi doream sa nu ma mai gandesc niciodata cu lacrimi in ochi ca esti aici, dar defapt nu esti... Dar stai putin! Am gasit solutia! Sau... Cel putin asa cred. Solutia este chiar in mainile mele. Solutia este la o propozitie distanta, la un verb fara de care nu ar exista aceasta lume. Insa acest verb ar trebui sa astepte pana la momentul potrivit. Sa nu mai fie spus fara nici o valoare, sa nu iasa din gura lumii fara sa insemne ceva. Sa nu fie o pricina de suspin, o pricina de durere. Sa nu minta si sa nu distruga inimi.
                Te-am gasit! Ai fost departe! Te-am apucat cu o mana, iar tu te-ai smuls puternic fara nici un motiv. mi-ai lasat un gol in stomac. Unul ce imi da dureri zi si noapte. Te-am pierdut de mii de ori, dar niciodata nu o sa te poti ascunde de mine mai mult decat te pot eu gasi. Voi da de tine din nou si din nou, si voi savura clipele ca fiind ulimele din viata mea!




Peace & Love

Categorii

      Sunt atat de fericit. Nu pot fi altfel, atunci cand am siguranta ca stiu ce ma asteapta, stiu ca ceea ce am va fi si mai frumos in viitor. Viata e atat de minunata, dar sunt putin sceptic in legatura cu viitorul celorlalti, adica ce se va alege de cei care acum traiesc in puf de bani, fum de droguri si in suc de hamei, ce se va alege de cei care isi vand trupul pentru ca au consumat prea mult alcool, ce se va alege de ei pentru ca ei nu stiu cum aiba grija de ei. Cum va fi lumea lor in viitor?
      Cu siguranta jumatate dintre ei vor continua in stilul invatat, altii vor devenii oameni mari, platiti ca sa urmeze mirosul de prost, vor muncii o luna pentru o saptamana de rasfat, iar mai apoi cu imprumutul pe la prieteni, aceasta parte a oamenilor pe care toti ii credem foarte nefericiti si extrem pesimisti, defapt sunt chiar cei mai fericiti,  sunt fericiti pentru ca se bucura de tot felul de lucruri, nu muncesc din greu pentru aceasta fericire, pur si simplu rezulta din faptele lor, de ce sa nu astfel cand muncesti pentru 10 milioane, te distrezi weekend de weekend, ai o iubita in fiecare saptamana, mananci si bei cat sa supravietuiesti si ai tot felul de prieteni. Pentru ei viata e foarte frumoasa, asa si trebuie, dar ar fi cazul ca toata lumea sa invete ca viata e frumoasa, nu doar aceasta jumatate.
      In cealalta extrema se afla lumea care a invatat sa supravietuiasca pe propriile picioare, acestia au invatat sa pretuiasca banul si desii modesti cum sunt, sunt foarte invidiosi pe cei care se distreaza si dau cu banii, chiar daca nu-i au, in extrema asta, cei care se afla aici au parte de putine, dar si multe, aici exista alte doua categorii, cei care traiesc bine, modest si cei care se intrec pe ei, cei care ajung foarte bogati si reusec sa darame orice bariera care le sta in cale.
      Insa intre cele doua jumatati exista linia care desparte cele doua lumi, iar linia asta consta intr-o altfel de categorie de oameni, oamenii care sunt fericiti cu adevarat, oamenii care au noroc si vointa, aici nu exista nicio explicatie logica pentru reusita lor, oamenii din categoria asta sunt cei care se conduc pe ei insasi, viata lor indiferent cat de modesta e, este cea mai frumoasa, nu se bucura de tot ce exista pe pamant, nu au oportunitatea de a experimenta orice, dar in momentul in care experimentezi fericirea chiar nu mai ai nevoie de nimic altceva, devii un dependent notoriu de fericire.

Fericirea necunoscută

           Unde s-au dus zilele cu soare? Acea bucurie de copil care iti rasare in palme? Acel suras de dimineata, atunci cand auzi telefonul sunand ?! Vremurile pline de mireasma fericirii trec, iar persoanele se schimba. In rau sau in bine. Aceasta doar viata o poate decice. Zi de zi, consumam fericire. Aceasta are ambalaje diferite. Bomboane, haine, mancare, baloane pestrițe, masini, sport, carti , o persoana.
            Ultimul aspect al fericirii este sau poate fi mai mult decat insultator. Poate fi dezamagitor. In viata noastra nu este timp de dezamagiri, de regrete, de lacrimi. Viata in sine este un drum strabatut de un muritor inconstient, iar daca acest fir de viata ar fi constient suferinta nu ar exista ! Viata nu ar mai cunoaste nici suferinta nici dezamagirea, nu ar mai regreta nimic!                   
              Dar noi de ce suntem aici ? Ca sa suferim ? Nicidecum! Suntem aici ca sa zambim, sa luam un esec ca pe o sansa noua, sa ne ridicam si sa luptam. Cand vorbesti de acestea de ce nu iti apare o persoana in minte ? Ca atunci cand vorbesti de dragostea in sine ? Cand auzi acest cuvant, gandul deja ti-a zburat la cea mai de pret persoana din viata ta, deoarece dragostea nu e pentru toata lumea. E pentru cei care o inteleg, o au si o tin strans.                                                   
              Dragostea e ca o inghetata ! E atat de buna incat vrei sa o ti in palma strans si sa nu o dai nimanui, dar daca nu esti atent, ti se poate topi chiar in palma. Ti se poate scurge printre degetele infierbantate. Se prelinge usor spre pamantul aspru, iar noi calcam pe ea, cu toata greutate noastra. De ce ? Pentru ca suntem inconstienti . Suntem inconstienti din cauza acelei fericiri , care zace in noi si asteapta ca cineva sa o ia de mana si sa o scoata din acel gol in care doar sta si priveste. Iar odata ce acei ochi iti apar in cale, iti fac un semn nesigur si raman langa tine , riscul de a fi inconstient este mai mare ! Deoarece aici apare adevarata sclipire, una care nu se compara cu celelalte si pentru ea, ai face orice ca sa o poti vedea , macar putin , oricand, oricum, oriunde.                                                                  In concluzie, dragostea ne face inconstienti in orice imprejurare a vietii noastre . Fie ca este sub forma unei inghetate, fie ca straluceste in acei ochi mari.



By Sarah Petrica

18 ani

      A mai trecut un an, a mai crescut, e mai mare, pentru ea e un nou inceput, an dupa an fata despre care vorbesc a implinit 18 ani, 18 ani fericiti si plini de amintiri, de momente in care a uitat sa zambeasca sau momente in care lacrimile de fericire ii curgeau pe chipul ei atat de fin si frumos, momente atat de dragi si clipe atat de frumoase cu familia ei, are 18 ani si nu pot sa cred ca timpul a facut-o cea mai frumoasa, stiu ca timpul trece, iar oamenii imbatranesc, dar pentru ea timpul nu e decat ceva invizibil, un mod prin care ea va arata de fiecare data mai frumoasa, mai buna, un mod prin care ea va fi la fel toata viata, ca la 18 ani.

      Nu o stiu demult, dar mi-au ajuns cateva clipe in preajma ei ca sa-mi dau seama ca ea mereu a fost o fata majora, ea mereu a putut lua decizii asa cum a dorit ea, pentru mine ea e cea care a reusit sa castige cele mai multe batalii in razboiul cu viata, pentru mine ea este adevaratul semn al curajului, e o fata, una gingasa, uneori timida, dar frumoasa, uneori fricoasa, alteori iubitoare, dar cea mai buna, ea e exact asa cum spune legea perfectiunii, la locul ei, in locul ei si in locul tuturor. Sunt fericit, poate la fel de fericit ca si ea, e varsta la care ea a devenit un adult, a devenit o conducatoare a propriei vointe, de acum inainte nimic nu o poate oprii, stie exact ceea ce vrea, iar cu siguranta viata ii va oferii tot ceea ce isi doreste pentru ca pana si Dumnezeu poate vedea in ea o fata care mereu a fost buna cu cei din jur, care mereu a lasat loc de 'Buna ziua' si o fata care nu a uitat sa spuna 'Multumesc!' , ea merita de acum inainte toate multumirile oamenilor, ea merita de acum ca toata lumea sa o respecte, ea e acum asa cum isi doreste, mare, frumoasa, stapana vietii ei.

      Alaturi de ea, are cea mai frumoasa familie, familia pe care orice om pe acest pamant si-ar dori-o, orice om de pe acest pamant ar merita-o, o consider pe ea, majora mea, familia ei, tot ce se invarte in jurul ei, un grup fara defecte, nu exista perfectiune, dar eu totusi cred ca dincolo de bariera aparentelor se ascunde ceva si mai concentrat, e iubirea, toti sunt atat de frumosi, atat de oameni unul cu celalalt, viata alaturi de ei, chiar si ca un simplu prieten e atat de amuzanta, plina de zambete, atat de iubitoare, creeaza o dependenta care te tine in viata, e un mod prin care adrenalina e inlocuita de iubirea din preajma lor, e tot ce ti-ai putea dorii vreodata, o fata ca ea, o familie ca a ei, o viata ca a lor. 

      Acest nou capitol din viata ei, tocmai a inceput, in cartea care se ascunde in sufletul ei, tocmai a fost scris primul titlu al capitolului 18, ''Ca la 18 ani''. Viata merge mai departe, amintirile se acumuleaza si totul devine mai colorat in preajma ei. Ea e o fata care atunci cand zambeste, starneste zambete, ea e cea care cand e fericita, radiaza fericire, cand e trista cere ajutor, cand plange vrea sa stea pe bratul cuiva, e o fata minunata, cea care iti da viata cand bateriile iti sune secate de oameni fara suflet, ea e cea care merita sa traiasca vietilr tuturor celor care doar le irosesc, ea e o regina, cea care poate conduce mai mult decat o lume.

      Pentru ea soara rasare, pentru ea totul e atat de frumos, pentru ea florile miros, sunt colorate, sunt frumoase, pentru ea noaptea stelele rasar, insa din seara in care ea sa nascut, pe cer au fost mai putine stele, in acea seara au rasarit mai putine, mama ei ia pus in ochi cateva stele, cateva vieti, iar pus sclipire in ochi, in suflet si in inima, incepand cu acea zi, pur si simplu totul a fost mai bun, totul a devenit mai roz, soarele parca a zambit, pentru ea totul se face, nimic nu se cumpara.

       Acum ca are 18 ani si e judecata ca un om matur, un adult, e pasibila de inchisoare, amenzi, fapte penale, corupere... hihihihi..., acum e mare, are responsabilitati si obligatii, acum poate sa devina una cu oamenii care muncesc pentru a traii, acum este una cu ei care au rolul de a-si conduce viata, viata e atat de frumoasa.

      Si nu in ultimul rand vreau sa-i multumesc ei pentru ocazia care mi-a oferit-o si pe care sunt bucuros ca am acceptat-o, sa fiu langa ea, langa inima ei, sa simt caldura din jurul ei, sa ma simt fericit si iubit, nu exista pe lume nimic mai frumos ca momentul in care simti pentru ce traiesti, stii ce vrei, simti ca ai pe cineva langa tine, stii ca vrei sa o faci fericita, sa se simta iubita, sa-i oferit doar ceea ce merita, iar ea merita totul.  

La multi ani, Daduca!!! 

Rolul educatiei in dezvoltarea personalitatii umane

   
 Educatia in viata unui om are un rol foarte important, educatia dezvolta nenumarate laturi senzitive, emotionale, cat si laturi pragmatice de viata, educatia ca definitie este un fenomen social care reprezinta transmiterea de date si trairi existentiale, a generalitatilor despre cultura si societate. Educatia dezvolta stilul unui om, pana la urma aceasta invatare ti-o predai tu, nu exista un profesor, invatarea ajuta la formarea unui scop in viata, la formarea viitorului, insa si cantitatea face diferenta in acest caz, tocmai de aceea in functie de invataturile primite, personalitatile sunt diverse. Adica un om plin de cultura si invatat ca la carte niciodata nu va fi cel mai popular sau cel care se pricepe la cele mai multe lucruri practice, insa unul care cu adevarat este educat sa faca fata fizic vietii nu poseda o cantitate atat de mare de informatii logice si teoretice.
      Dezvoltarea personalitatii unui om incepe in momentul in care persoana in cauza este capabila de aputea face alegeri, pentru ca un om care stie sa mearga intr-o directie stie si de ce a ales sa mearga in acea directie, asta e educatia, atunci cand sti de ce faci un lucru si sti cum sa faci un lucru. Totul conteaza intr-o lume in care sunt putini cei care au carte, iar restul face parte din acei 7 ani de acasa, acei 7 ani care se vor transforma intr-o viata. Educatia din zilele noastre si de pe taramurile noastre reprezinta niste foi cu indrumari care niciodata nu s-au schimbat, mereu educatia teoretica primita in institutii de invatamant a fost inutila, tot ceea ce se invata printre banci si ore scurse in noapte nu au nicio importanta, nimic din ce inveti intr-o astfel de camera cu 4 pereti, sala de clasa, nu te va ajuta in viata de zi cu zi, ca om care vrea succesul si fericirea pe plan personal. Omul din zilele noastre are nevoie de o personalitate puternica, plina de anturaj, doar asa poti reusii intr-o societate contemporana plina de cerinte spre fizic, nu spre psihic, teoria nu iti ofera acea lingura de mancare pe care visezi sa o ai primita pentru munca depusa.
      Fie ca dai importanta educatiei din scoli, fie ca dai importanta educatiei primite ca om de rand, educatie elementara, aceasta invatare este importanta pentru caracterul si personalitatea ta, asa iti conturezi motivatia si vointa, ceea ce iti doresti, o intamplare nefericita nu ar trebuii sa schimbe ceea ce educatia te-a invatat sa faci, mereu trebuie sa ai o tinta, sa tragi inspre acea tinta si sa ai norocul ori siguranta ca vei nimerii din prima. Sunt multe pareri despre educatie, bune si mai putin bune, insa atunci cand omul care vrea sa te educe nu este un om cu carte la cap, adica unul capabila sa fie invatator, nici tu nu vei devenii un educat.

Repetitia e mama invataturii, nu prea sunt de acord, viata e mama invataturii.

Dezamagirea doare așa-i ??

         

           Cred ca fiecare dintre voi ati simtit macar odata sentimentul dezamagirii... Va place nu e asa?! De abea asteptati sa fiti dezamagiti de cineva!! Va da putere si tarie sa nu va opriti din drumul vostru?! Daca ar fi asa lumea aceasta ar fi un cuib de zombi care se hranesc din dezamagiri si niciodata nu se mai satura. Dezamagirea este un sentiment groaznic, un sentiment care te apasa in inima si te face sa regreti de ce te-ai increzut in acea persoana. Iti creeaza ganduri care defapt in realitate nici nu exista. Te macina, te loveste si te seaca de toata increderea pe care poti sa o ai intr-un om
               Nici o fapta nu poate fi data inapoi chiar daca vrem. Traim intr-o lume in care totul se concentreaza pe viitor, nu poti influenta trecutul, dar viitorul il construiesti prin faptele tale de fiecare zi. Poti sa il construiesti fie cu paie fie cu piatra. Ceea ce face o fisura in viitorul nostru sunt dezamagirile. Deja m-am scarbit de acest cuvant. Doar cand ma gandesc la el imi vine sa inchid blogul si sa uit de tot ceea ce exista in jurul meu. Toti am avut parte de acest sentiment atunci cand te astepti mai putin. Iti pui increderea in cineva, iar el te minte pe față, iti spune ca poti sa ai incredere in el si brusc atunci cand viata ta incepe sa isi reia culoarea fericirii, un pumn greu de dezamagire iti loveste obrazul si cazi la pamant secat de orice putere.
               Din fericire exista mai multe solutii, Degeaba stai suparat si nervos zile saptamani sau chiar ani intregi ca cineva te-a furat pe la spate. Degeaba porti in sufletul tau aceasta durere si aceste intrebari de nimic. Trebuie sa lasi trecutul trecutului, sa traiesti prezentul si sa influentezi viitorul. Daca porti in inima dezamagirea, ea va fi ca o piedica pe care o ai pusa inaintea ta atunci cand vrei sa faci ceva, dar nu esti bine dispus, esti suparat, toata lumea se prabuseste pe tine si cel mai rau, ii faci si pe altii sa se simta asa. La 100 de metrii patrati in jurul tau creezi o dispozitie negativa si rea, iar nefericirea radiaza in inimile altora facandu-i sa se simta intr-o incapere rece si amorțită. Solutia este uitarea!! Nepasarea! Si cel mai important... NICIODATA sa nu mai ai incredere in acea persoana doar daca ea dovedeste ca ii pare rau si se schimba. Dar persoanele care dezamagesc des aproape niciodata nu se vor schimba, asa ca imi pare rau, dar visul tau frumos in care poti sa ai incredere in toata lumea a luat sfarsit! The End!! Stop cadru! Trezeste-te la realitatea ce te inconjoara si ai grija in cine si in ce iti pui increderea!!!


Peace & Love & Leave the Present !!

Omul are intotdeauna nevoie de poveste

      Sustin afirmatia ''omul are intotdeauna nevoie de poveste'', pentru ca omul de zi cu zi are nevoie de inspiratie, omul de zi cu zi este mereu in cautarea unor noi povesti, atat traite in cadru real, cat si fictive in cadru imaginar, pentru ca aceste povesti nemuritoare, scrie in diferite contexte imaginative, pot dezvolta vocabularul unui om, cat si stilul de vorbire si comportament.

      Un argument adus in favoarea sustinerii acestei idei are ca punct principal motivul povesti in viata de zi cu zi, o poveste citita implica in primul rand dezvoltarea culturii generale, a vocabularului selectiv folosit cotidian. Povestea aduce in prim plan fictionarul, multe actiuni cat se poate de normal, dar si unele cat se poate de inumane, adica fictionare, vocabularul bogat si imaginativul contribuie la imaginea care se fixeaza nu pe retina ochiului si in mintea ta. Ca definite , intr-o poveste au loc actiuni fantastice in care exista un protagonist luptand mereu cu fortele raului, iar in final, prescris, protagonistul iese invingator.
      Tocmai de aceea povestea trebuie sa-ti creeze o imagine de ansamblu nu a actiunilor imaginate si cat se poate de supraomenesti, ci a scopului acelei povesti, totodata daca nu cunosti definitia povestii, nu ai cum sa realizezi importanta ei in viata ta si in actiunile tale, imaginea de baza care trebuie sa ramana intiparita in mintea ta este aceea ce tu esti protagonistul, iar unele persoane sau unele grupuri ale societatii iti sunt inamicii, iar tu esti intr-o lupta continua, iar previzibilul prevesteste ca tu trebuie sa fi invingator in aceasta batalie. Nu poti sa spui ca daca ai citit o poveste si ai inteles rostul ei, gata, aceea a fost prima si ultima, nu mai vezi rolul altora. Nu e asa, trebuie sa citesti cat de multe povesti iti permite capacitatea ta de memorare si capacitatea ta e infinita, asa ca citeste fiecare poveste, pentru ca motivatia de a invinge mereu sa fie intotdeauna un titlul de incepere a fiecarei zile.
      Fiecare minciuna a pornit de la un adevar cat se poate de real, o actiune cat se poate de traita, insa povestea reprezinta imaginatia cuiva, a autorului, poti fii tu insati autorul propriei povesti.

Tine minte de ce citesti, despre ce citesti si cu ce te ajuta sa citesti o poveste.

Made in China

      Oare este bine? Oare daca capacitatea mea selectiva are in vizor un singur om, iar restul sunt doar niste pramatii, sunt rau? Pentru mine restul lumii, este restul lumii, nimic altceva, oameni de care am nevoie pentru a ajunge ceva, aici exclud familia, pentru ca familia are insemnatatea cea mai mare in viata de zi cu zi, chiar si in viitor, restul lumii nu conteaza, nevoile lor sunt nule, fiecare cu p**** ma-sii, cel putin, in plan personal am invatat ca daca altuia nu-i pasa de ceea ce insemn eu pentru societate, atunci nici mie nu-mi va pasa in ce cimitir va fi ingropat.

      Exista oameni care merita tot respectul si stima cuvenita, dar si altii care merita sa traiasca in locul meu, adica cu nevoi, placeri si libertate, iar restul, sa-si vada de ale lor. Parerea mea este ca fiecare isi croieste drumul in viata dupa propria vointa, asa ca, poate enervant pentru altii, pana si cei nevoiasi isi merita soarta, probabil ca veti crede ca aceei oameni trebuie ajutati, iar eu nu sunt decat un inganfat, dar voi cu credinta voastra de toate zilele, de ce nu va intrebati ''Unde e Dumnezeu pentru acei oameni?''.
      Viata e grea, dar e frumoasa si chiar daca uneori treceti prin perioade de care va aduceti aminte in fiecare moment, perioade urate, de uitat, nu trebuie sa dati la o parte speranta, speranta este rezultatul imaginatiei, de ce sa nu transformi nefiinta in lucru care poti sa-l ai in mana? Vreau sa fiu cineva care vrea, creeaza si se bucura, intotdeauna am momente cand am atatea planuri, iar in momentul urmator va ca sunt neputincios din cauza nepasarii si totul dispare, ramane un vis neimplinit, dar in continuare imi propun sa fac, sa dreg, sa fiu, sa devin cineva, chiar daca o sa starnesc dispretul multora, zambetul este pe fata mea, in sufletul meu, poate credeti ca vreau decat sa ma folosesc de anturaj sau persoanele cu inima buna din jurul meu, nu, oamenii care cu adevarate sunt oameni buni, primesc din partea mea tot ce e mai bun, tot ce au ca merit, insa in ziua de astazi, daca esti bun, pierzi, in ziua de astazi oamenii au invatat cu totul si cu totul altceva decat materia de la scoala, au invatat sa ascunda chipul cu ranjetul profitor dupa fetisoara dragalasa si atat de credibila care iti cere ajutor.
      Multumire nu mai exista decat in discursurile de la televizor si in rugaciunile parsive alte oamenilor care merg la biserica la Craciun, in rest totul e din ogligatie, totul este ceva care te trimite la multumire gen ''Multumesc, raman dator!'', insa ceea ce cu adevarat inseamna acest gen de multumire suna astefel ''Multumesc, imi ramai dator!'', este o lume ciudata in care totul e pe dos, cum ai putea sa accepti mana de ajutor a cuiva, sa-l tradezi, in arunci in locul tau, mergi cativa metri, zambesti si te lauzi cu ceea ce ai facut.
     Imi place foarte mult sa analizez oamenii, sa vad care cum e, insa tot ceea ce vad este un mare grup de crima organizata, acesti oameni isi ucid parintii in primul rand, adica acestia muncesc pe branci pentru cateva milioane, muncesc pentru odrasle desigur, realizez asta, iar ei nu au apreciere pentru ei nici macar cat negru sub unghie, acestia agonisesc cateva luni pentru tine ca tu sa ai cel mai performant telefon din zona, cele mai de firma haine, dar parintii uita, uita ca ceea ce trebuie sa fie de calitate la un om nu este gadgetul din buzunarul unor pantaloni de cateva sute de euro, ci sufletul, carcaterul, degeaba pe eticheta de la camasa scrie Zara, iar pe suflet o stampila mare ''Made in China''.
      Nu sunt cel in masura sa judec oamenii, asa ca parerea mea nu conteaza, implicit parerea altora iroseste oxigen, asa ca du-te fa ce vrei, ai o viata, numai una, traieste-o, asa cum sti tu mai bine, fie ca esti mereu fericit, ori trist ca toti artistii, viata e frumoasa, alta nu mai ai, fie ca te plimbi intr-un BMW, ori ceri bani pentru o bere, spera.

Adevar suparator

      Oamenii astia, mereu cand le oferi totul, refuza si accepta viata in singuratate si saracie, tipic oamenilor care nu vor sa aiba un viitor. Am intalnit de cele mai multe ori situatii in care as fi vrut sa ofer tot ce era posibil ca cineva sa se simta foarte bine, sa aiba acces la orice resursa, dar in finele concluziei, am fost refuzat, se intampla ceva ciudat aici, cred ca e vorba de o maladie care se raspandeste si poarta numele de ''modestie idioata''. Modest inseamna acel sentiment de multumire cu o masura mica dintr-un bun sau ceva trupesc pe care ti-l permiti , tocmai de aceea esti modest si refuzi calitatea scumpa pentru cantitatea ieftina, ori spui nu placerilor mofturoase si da nevoilor, dar atunci cand cineva iti ofera oportunitatea alegerii amandurora, de ce sa nu alegi amandoua , de ce sa nu ai parte de modestie si in plus de asta, sa ai parte de tot ce-ti doresti, nu doar painea mica? Stilul omului de rand , sarac si cu pretentii, pana la adanci batraneti.

      Am intalnit oameni carora fata le devine ridata, rosie de furie, atat de ascutita si letala pentru ca le rostesti cuvinte atat de adevarate, adevarul care e pretios, aceei oameni nu doar ca devin foarte deranjati si ciupiti la orgoliu, dar devin si o arma, deoarece adevarul pune in garda caracterul si orgoiul omului, cei mai slabi apasa pe tragaci, cei puternici incaseaza loviturile si realizeaza ca sunt ceea ce vocea de acolo a strigat. Adevarul evolueaza , la fel ca si armele , de la simple pietre folosite ca arme , la intregi arsenale de lupta, tehnologii, in ce sens spun asta? In sensul in care adevarul e folosit ca arma sau in lumea in care lucrurile bune sunt letale, pentru ca daca unui om simplu, avand legaturi cu tine, ii rostesti cuvinte adevarate, o mica caracterizare glumeata, un raspuns hazliu, o bataie de joc insesizabila, acesta iti va raspunde, nu cu acelasi ton de amuzament, aceasta va folosi tragaciul ascuns dupa paravanul de camuflaj al adevarului.

      Mereu am incercat sa exprim punctul de vedere personal intr-un mod cat mai comun vointelor persoanelor cu care ma aflu in discutie, dar prin nevointa, mereu reusesc sa starnesc starea de nervozitate a cuiva, adica de ce daca imi exprim vointa de a uita trecutul, de a da atentie viitorului meu, privat, cu nimeni altcineva in preajma mea si de a discuta lucruri cat se poate de serioase, aceastea creeaza disconfort? 

     Inteleg, teama de a nu ma pierde, teama de a nu reusii ceea ce-mi propun si multe alte motive putin cam prostesti, oamenii se dezvolta, devin constienti pana la varsta care te trimite din clasa mijlocie, la stadiul final, dar aminteste-ti ca si tu ai fost om, si tu ai avut permisiuni, si tu ai vrut, ai trecut peste cuvantul cuiva, accepta acest adevar care astazi iti este spus fara a fi vrut a ranii ceva din tine, adevarul e ceva pretios, singura cale prin care poti ocolii acea parte tare aspra a adevarului, este minciuna.

      In zilele noastre, dintr-o batalie intre doua parti, amandoua partile pierd. Razboiul este castigat de toti.

Sentimentele îngropate de vii nu vor pierii niciodată

El, un baiat cu cei mai mari si minunati ochi . Ea, o fata blanda, cu privire patrunzatoare. Parcul, inconjurat de stejari. Banca, veche si rupta. Stelele si luna, care vegheau tot ce se intampla . Acel parc in care a inceput totul, intr-o seara calda, un inceput de vara si o adevarata poveste... O privire, un ranjet politicos, o prezentare si niste prieteni retardati au fost indeajuns incat sa apropie doua maini si in acelasi timp doua inimi. In toiul noptii 3 cupluri se plimbau nestiind destinatia, de mana, atunci mi-am dat seama ca nu conteaza locul unde esti, ci persoana pe care o ai alaturi ca sa dai la o parte tot raul dinauntrul tau sau gandurile sacaitoare. A fost indeajuns pulsul inimii ce se simtea batand in palma transpirata si buzele uscate care se apropiau timide, nestiind ce poveste urmeaza sa spuna.
Telefoane, mess... Da! , exista messenger-ul pe atunci... Web, aceleasi parcuri si terenuri de fotbal. Acolo incepuse povestea… Tot ce foloseau pentru a-i da viata era zambetul. Cei mai tampiti prieteni posibil erau ei. Doi pusti de 13/16 ani, care isi spuneau orice tampenie facuta, care mergeau impreuna oricand, oriunde, care se injurau si se comportau mai ceva ca in “Dumb & Dumber”. Pana atunci cand ea, se indragostise de el...Cum ? Nu isi putea da seama. Din pacate nu vedea acelasi lucru si din partea lui. Asa ca “plecase”...! La figurat! Ea era in continuare alaturi de el, ca sa-l scoata din belelele in care intra, dar tacea. Altcineva aparuse in drumul ei, era deosebit, cel putin asa il vedea ea, isi inecase golul in acea inima nevinovata, tot amarul il varsase in sufletul aceluia, iar ea scapase. Dar nu se indepartase de acel bun prieten. Pana intr-o zi cand acel suflet deja amar, trimisese un mesaj destul de explicit ca sa ii lase prietena in pace. De unde o prietenie atat de buna, poate sa distruga o relatie?! Nu exista asa ceva, doar ca sufletul acela amar, credea altceva. Si uite asa, cei doi nu-si mai vorbisera ore, zile, luni si chiar ani. El trecuse prin multe, la fel si ea, dar gandul nu inceta sa zboare prin vazduhul ce era deja plumburiu pentru ei.
Ce era mai urat de privit si de simtit decat un curcubeu gri? Unde naiba disparusera culorile din el ? Treceau anii, pana cand toamna deja ii acoperise sufletul fetei, iar frunzele ce cadeau ii aducea un dor nebun, dorul de acei ochi mari. Il cautase, isi imaginase cum totul se prabusea destul de devreme. El raspunse si de acolo un nou capitol incepuse sa se scrie. 

Totul capata culoare. Mesajele, cuvintele, noptile, visele se prelingeau pe pernele lor pline de amintiri false, amintiri ce nu ii lasau sa doarma. Se regasisera si ramasesera aceiasi prieteni tampiti din totdeauna, nimic nu era schimbat. Doar un mic detaliu... Inima lor era impietrita pe jumatate, din cauza multelor dezamagiri. Timpul trecea…visele si sperantele se adunasera-n siruri imense. Stoluri de zambete zburau deasupra lor. Venise ziua cand pentru ea nimic nu mai parea imposibil, trecuse peste atatea incat tot ce I se adeverea in cale era ca un obstacol mic si foarte usor de trecut. Sentimentele ingropate de vii, niciodata nu vor pieri ! si n-au pierit niciodata. Acele buze timide se regasisera, acele pulsuri traiau momentul , curcubeul prindea culori, iar aceleasi stele straluceau mai tare atunci cand cei doi erau imbratisati sub cerul plin de ele.
Doar ca nici lacrimile de pe perne nu se spala atat de usor, ele raman, la fel ca si amarul din ceaiul de dimineata. Lupti, pana simti ca esti extenuat. Te ridici si lupti din nou, dar apoi la un moment dat te dai batut..lasand in urma un capitol neincheiat. Apoi apare el si incheie capitolul cu un simplu mesaj … “ Proasto, te iubesc !”

By Sarah Petrica

Fericirea nu este eterna

             

                Si iata ca Cerurile s-au deschis si din el a cazut o dulce si neinteleasa fericire, caramele cu un gust divin de sentimente preparate printr-un amestec de multumire si implinire sufleteasca. Ploaia cădea incet pe umerii grei, alunecand si simțind fiecare firicel de fericire ce iesea din suflet si se imprastia pe tot corpul. Chiar si norii incepusera sa zambeasca, tunetele si fulgerele s-au transformat In melodii armonioase ce te inaltau in albastrul infinit, pe un fundal de lumini puternice, extraordinar de uimitoare imprastiate peste tot, creeind in jurul lui fire de diamante impletite cu aur si pietre pretioase.
                 Sentimentul de gol in stomac devenea incet o plinatate de iubire si de emotii calme, fiori ce se jucau cu parul ei umed, vantul facand inconjurul lumii, verificand fiecare colt al planetei ca nu cumva cineva sa fie trist in cea mai mareata zi pe care oamenii au gustat-o vreodata. Apa din urma zapezii topite s-a transformat in oglinzi ce reflecta frumusetea celor doi.
                 Inima batea in ritmul pasilor. Daca pasii se opreau, inima se oprea, astfel viata devenind o alergare spre ținta fericirii, alteori un mers usor, calm si limpede, un mers in care el se ținea de mana cu fericirea, privirea nu se intorcea deloc inapoi, regretele disparand, iar suspinul era sters din ochii de cristal. Unii cu inimile reci si pline de ura, erau invidiosi pe fericirea celorlalti, altii care isi doreau fericirea atat de mult si in sufletul lor erau multumiti ca cel de langa el este fericit, primea si el bucuriile eterne... Nimeni nu putea sa distruga intr-o eternitate ceva ce s-a creeat intr-un moment, un moment in care tic tac-ul se oprea pe loc, nu mai facea nici un pas, nu exista nimic doar o euforie eterna. Amalgamul de cuvinte induiosatoare umplea inima, privirile sincere si bogate in iubire incalzea sufletul, mainile fine atingeau obrazul, iar imbratisarile deveneau tot mai stranse si tot mai pline de afectiune.
                  Insa acest curcubeu al fericirii nu dureaza pentru totdeauna. Oricat de sus ne-am crede, oricat de mult ne-am imagina ca fericirea tine o vesnicie, aceasta nu va schimba faptul ca fericirea nu dureaza mult ceea ce face ca orice moment sa fie ca o vesnicie simtit din plin. Apreciaza persoanele pe care le ai langa tine atat timp cat ele nu vor pleca odata cu fericirea. Orice moment sa fie de folos si simtit din plin, iar greselile sa nu existe in vocabularul mintea si faptele tale deoarece doar o viata ai  si chiar daca ea nu va fi perfecta asta nu inseamna ca nu poti macar sa incerci!

Peace& Love & Happiness

Tic-tac

      Ceasul ticaie , secundele trec , viata ta e pe terminate intotdeauna , nu sti ce se ascunde dupa colt , asa ca accepta orice provocare si reuseste in viata , fi fericit , zambeste la probleme si plangi de fericire , lasa departe in urma trecutul , nu faci nimic cu amintirile , sunt doar niste greutati in plus in spate , renunta la chestiile daunatoare din viata ta , renunta la prieteni de care nu ai nevoie si fa ca tu sa fi prietenul de care ai cea mai mare nevoie , fara de care viata e indispensabila .

     Propuneti tot ce e mai greu , straduieste-te , omite , greseste . ia-o de la capat , reuseste , ambitioneaza-te , propuneti sa cuceresti lumea , totul e posibil , ai in maini o viata de om , omul care are la dispozitie un glob si nu numai , omul care are puterea de a controla , de a judeca , de a intelege si de a conduce lumea viselor spre o portita care duce direct in realitate , propuneti ca nimic sa nu ramana nefacut , fa o lista , scrie exact ceea ce vrei sa faci in viata , lucruri marunte , lucruri nebunesti , iesite din comun , fa ceva cu viata ta , nu lasa sa fie condusa de oameni care o vor distruge , fi tu cel care investeste emotii si castiga pe cineva alaturi , fi tu cel care investeste munca si obtine recompense care intretin iubirea , fi tu cel despre care se va scrie in cartile de istorie , drept omul care a reusit in viata , cel care a fost fericit mereu , iar toata lumea care va citi despre tine sa se intrebe mirati ''Cum sa fi fericit tot timpul?!'' . 

     Nu astepta ca altcineva sa faca primul pas , fa-l tu , astfel cel care va intra primul pe usa iti va fura oportunitatea de a fi primul servit , tot ce exista in jurul nostru e atat de minunat , de ce sa nu ne bucuram de ce avem , vad in jurul meu oameni cu fetele pline de riduri , cu parul carunt , buzele crapate , cu coloana toata rupta , obositi , batrani fara varsta , care nu au fost fericiti pentru ca au facut ce au vrut , ci au fost fericiti pentru ca au auzit o gluma buna sau au mancat o prajitura , vad in jurul meu atata tristete , elevi de scoala mica , fetiscane carora nici sanii nu le-au crescut , care plang si se gandesc serios sa se omoara pentru ca au fost dezamagite in iubire , unde va ajunge lumea asta?! 

     Alege calea ta , ceea ce-ti place si chiar daca nu primesti sprijin , lupta , munceste pentru tine , fi ceea ce-ti doresti , nu o mana de lucru pentru profitul altuia.

Groapa de gunoi

      In acest moment , un om moare din cauza poluarii , in clipa urmatoare o padure dispare de pe fata pamantului din cauza poluarii , in ora urmatoare , tu poti sa fi urmatoarul care cazi prada poluarii , cazi prada a ceea ce ti-ai facut cu mana ta , a ceea ce omul isi face cu mana lui.
      Lumea asta e poluata intr-o proportie de 100% , de oameni , oameni sunt poluarea , ceea ce fac oamenii polueaza viata altora , totul are un scop si in majoritatea cazurilor scopul scuza mijloacele , asadar , protagonistul castiga , iar celelalt pierde , este poluat , moartea si pierzarea e tot mai aproape de el. Peste tot unde privesti , gunoaie , deseuri menajere aruncate la gunoi , dar se pare ca aceste gunoaie , au picioare , maini si chiar vorbesc , sunt oameni , sunt niste gunoaie care fac parte din societate , oamenii sunt niste gunoaie menajere care isi arunca statutul de deseu de la unul la altul , profita de slabiciunea si gingasia unei fapte bune pentru a destrama inca o speranta .
      Oriunde te duci , n-ai cum sa fugi , peste tot unde te uiti , totul se degradeaza , de la gesturi tandre care nu mai exista , pana la vorbe atat de imputite , ce mai , gunoi. Ceea ce m-a motivat pentru a scrie acest articol este scoala mea , care este o pubela publica , unde omul de rand isi arunca odraslele , gunoaiele facute din atata dragoste si le lasa acolo pentru a duce mai departe naravul unei masini de gunoi si in vietile altora. Scoala pute , miroase a smecherie , a nespalati si cel mai important , a fum de tigara , scoala este o groapa de gunoi , nimic din ce intra nu prea mai are speranta de a fi reciclat , macar refolosit , trecem de la progeniturile societatii , minori cu trup de adult si creier de tarate , la oamenii culti , gunoaiele care miros cel mai tare , cel mai greu , alea care lasa in urma o dara de superioritate , profesorii , tomberoanele care intra in scoala pline si pleaca goale , impart fiecare mizerie cu ceilalti , ei , oamenii astia culti care s-ar presupune ca ne invata ceva , ne ajuta pe viitor , ei care nu-si dau interes pentru nimic , le multumim si le uram tepe de a lui Vlad Dracul , tot asa in locul lor ne-am putea educa noi insine .
      Pierzi vremea timp de 8 ani , ascultand si invatand lucruri fara sens , care sunt aplicate doar pentru a sporii mirosul de stricat in bancile scolii , se iroseste atata gram de inteligenta pentru a memora cum arata cea mai de temut materie , iar mai apoi , un tomberon plictisit si obosit de caldura de afara , ori pentru ca nu si-a baut cafeaua , crede ca poate sa puna stapanire pe viitorul tau si te aptituie cu ceea ce nu meriti . Domnilor si doamenlor tomberoane , numarativa cunostintele , insiratile pe o foaie si introduceti-o usor cu putin lubrifiant de gaoaza exact in gaura minunata pe unde iese gunoiul din voi , sunteti niste rezultate ale mirajelor , 18 ani si doi ochi negri si ati crezut ca puteti ajunge profesori universitari , defapt ati ajuns niste sclavi ai unor reguli impuse fara rost , ati ajuns sclavii prostiei si cel mai important este ca ati avut in fata o foaie pe care ati semnat totusi ca vreti sa faceti asta , sunteti minunati , sper sa realizati si voi intr-o zi ca nu ati invatat pe nimeni , nimic , ci ati invatat pe toata lumea , nimic. Nimanui nu-i pasa ca tu sti sa conjugi verbul a fi , cand tu nu existi pentru nimeni , nimanui nu-i pasa unde se afla Sorbona , cand defapt nimeni nu o sa ajunga acolo , iar altii probabil ca vor dorii sa aiba un viitor promitator , nu un motiv pentru care sa piarda timp si bani , nimanui nu-i pasa unde s-a nascut Iisus , pentru ca painea se fabrica la brutarie , asta e adevarata logica , nu ''Invata!!! E viitorul tau!!!'' .
      Oamenii nu mai scot cuvinte din gura , sunete , deja au inceput sa arunca cu peturi de bere , ambalaje de prezervative , cutii de tigari si seringi , e deja o lume pierduta , doar Apocalipsa ne mai scapa de aceasta autodistrugere lenta si dureroasa . Pentru cine accepta orice oportunitate , viata e frumoasa , pentru toata lumea viata e frumoasa , depinde prin ce metode obtine acest crez .
      Singurul meu scop care ramane in picioare mereu , este sa traiesc cu zambetul pe buze , fara macar sa privest deseurile aruncate de altii , sa calc pe langa ele si sa merg mai departe , eu contez , pentru mine , fiecare cu pi**a maicutei lui.
      Da , pana la urma si tomberoanele din care au iesit odraslele cred la fel , daca ei nu au invatat si au ajuns sa munceasca pe 8 milioane , ce se va alege de capul gunoaielor daca nu invata , probabil la fel , dar aici nu intervine problema invataturii , poti devenii cel mai important om din lume si fara scoala in care te dezgusti , trebuie sa ai credinta in ceea ce poti , trebuie sa sti ce vrei , sa accepti orice oportunitate si sa inveti doar ceea ce te ajuta , parintii tai inca sunt copilasi care se joaca cu masinutele in nisip si cu papusile pe banca din fata casei , chiar daca ai 18 ani , ei inca nu stiu cum sa creasca si sa indrume un copil , pur si simplu iti spun ''Dute la o facultate care-ti place!'' , in ziua de azi niciun gunoi nu mai are un plan de facultate pentru ca domnii si doamenele tomberoane care freaca manganu' in cancelaria liceului nu te ajuta cu nimic , muncesc pentru salariu si nimic in plus , iar mai apoi dupa ce mergi la facultate si parintii tai nu se descurca cu banii , tu esti vinovat , ''De ce ti-a trebuit facultatea asta?!'' , paradoxal , daca faci ce vrei nu e bine , daca faci ce vor altii nu e bine , daca te sinucizi nu e bine , daca mergi la biserica nu primesti nimic !
      Alege libertatea , viata e grea , dar e frumoasa , iti ofera tot , de la zambet la lacrima , alege sa iti pui niste patele de tenis in picioare ca sa nu te afunzi in gunoi si mergi pana la capat , bafta omule.

Inger căzut

             

               Se spune ca mai de mult, pe pamant, doi ingeri pribegeau, doi ingeri cazuti din cer, atat de aproape unul de altul, dar inimile lor reci ii faceau sa se simta departe, foarte departe... Cazuti intr-un abis intunecos...
                In cer de unde veneau ei, erau doua suflete pereche. Unde era unul era si celalalt, se spune ca inimile lor formau un soare care incalzea toti ingerii de acolo, iubirea lor ardea atat de tare, flacarile fericirii erau atat de puternice, isi aruncau cu priviri de afectiune, priviri coplesite de imensa fericire. Dar, intr-o zi, un inger cu inima de gheața, o inima care nu se lasa incalzita deloc, s-a apropiat de cei doi... Dar cei doi nu simteau deoarece pluteau in propria iubire, Ingerul rece se apropia tot mai tare, iar dintr-o data tot ceea ce daduse caldura a disparut. A izbucnit in toate colturil cerului si incet incet se evapora...
               Acum fiind pe pamant, cei doi ingeri aveau ochii sufletului legati cu pecetea ingerului de gheața neavand puterea de a vedea ca sufletul pereche era chear langa el. Pana intr-o dimineata in care se plimbau prin vazduh. Doua persoane atat de asemanatoare, dar totodata atat de diferite. Se plimbau cu ceea ce numeau ei ,, Blestematii pamantulu” adica oamenii... Ajunsesera sa isi imparta emotiile si iubirea cu acesti blestemati, suferind tot mai mult dupa rai, dupa ceea ce a fost o data, dar acum totul a fost uitat, totul a fost risipit in univers, totul se transformase in nimic... Cautand dupa iubire, cautand dupa caldura, din intamplare s-au intalnit cei doi... Isi aruncau de data aceasta priviri lungi, priviri straine, priviri pline de suferinta... Erau atat de aproape!! Atat de aproape! Dar totusi atat de departe... Tot asa, de mai multe ori se regaseau in mijlocul vazduhului , se imprietenisera  si incet, incet o scanteie s-a aprins... O flacara s-a aprins intre ei... Noaptea se facuse ziua, frigul a devenit caldura... In sfarsit s-au regasit. Dupa mii de ani, dupa atata pribegie, Din pacate nu a tinut mult pana cand unul dintre ingeri si-a amintit ca a lasat o persoana suferind, una muritoare, si avea de ales intre cele doua... Ori eternitatea, ori viata cu un sfarsit dureros. Avea de ales intre un inger ce toata viata a iubit-o si un muritor care pentru cativa ani o iubise cat o vesnicie. Lovita de ganduri, apasata de suferinta, ingerul a luat decizia... A luat decizia care o va costa toata viata pe pamant.
               Incet incet, din padurile reci, un inger se inalta la ceruri, dezamagit, suferind si cu ochii plini de ura. Acolo sus el asteapta. Asteapta sa revina ceea ce a pierdut. Asteapta a doua nemurire. Si pana in ziua de astazi el asteapta, plange, se gandeste in fiecare moment la sufletul pereche, se gandeste ca totusi va veni vremea cand o va avea inapoi. O va strange din nou in brate, ii va da toata iubirea ce exista in inima lui, iar cerul va fi din nou un loc plin de caldura iubirii si a fericirii... Asteptarea este dureroasa, dar merita, ca intr-un final sa reprimesti ceea ce a plecat de la tine.



Peace& Love!!!

2014

   

  La multi ani , tuturor ! La multi ani , 2015! Am trecut intr-un nou an , ne incepem viata la fel de anevoiosi cum am si terminat-o in anul precedent , adica sub influenta alcoolului , in majoritatea cazurilor , dar normal , exista acele exceptii care sunt ciudate , aceeia nu sunt oameni normali la cap , cum sa nu consumi alcool in ultima zi din an si de ce sa nu fi mahmur in prima zi din an?! Da , se pare ca a inceput un nou an , ma tot intreb oare cat o mai rezista sirul asta de ani , nu ca am vreo problema cu infinitatea vietii , dar daca tot religia povesteste despre apocalipse banale si intamplari pe care doar in vise le vezi ca pe un miraj , sa vedem daca e adevarat , piece of s**t... . Viata e frumoasa , acum ca am inceput un nou an , s-ar zice ca multi isi pun in plan sa inceapa cu dreptul , sa-si schimbe stilul de viata , sa fie mai buni , mai altcumva , ceea ce este imposibli , prin darul ceresc , adica propria decizie , libertatea , dar intentia conteaza , omul tot ala e , doua maini , doua picioare si in cap , tarate.
      Ce frumos , luna decembire , desigur a anului trecut , o luna minunata , mult sange curs din porci , majoritatea animale , dar si porci oameni , mult alcool , e luna in care fabricile de spirtoase fine si podgoriile fac bani cu carul , o luna a cadourilor , minunata luna in care cadourile sunt constituite din motivele diabetului , dulciurile , o gramada de mireasma improspatanta , adica miunatele seturi de parfumuri si spray-uri , clasicele plusuri pentru iubit/a , sticlele de sampanie sau vin , mai pe la tara , tuica , traditionala arzatoare tuica , gustoasa si care te tine cu capul in buda jumate de ora , minunat. Pe langa toate acestea , mai e si minunata zapada pe care anul trecut doar cateva zile am apucat sa o vedem , noi astia mai saraci si cu pretentii de la tara , de revelion , ca de Craciun , erau pe rasarite ghioceii si pe ulite baltile sticloase .
      Ca spiritul de Craciun sa fie impartasit tuturor , in ajunul Craciunului vin colindatorii sa vesteasca nasterea lui Iisus Chiristos din Nazaret , ce-i drept , pe 3 carari , cu ochii in toate partile , colindand ca niste adevarate ciocarlii fara cap , pusi pe scandal si bataie , incepand cu anul 2015 America nu mai este tara tuturor posibilitatilor , Romania a fost declarata tara tuturor posibilitatilor pentru ca doar in Romania poti sa te trezesti in ajunul Craciunului cu cateva kile de jeg pe covoare , cu sticlele golite in casa , multe injuraturi si batai , caci doar in Romania , toate lucrurile sunt facute cu cap si sub influenta alcoolului , viata e frumoasa.
      De Craciun , ca tot omul , la televizor , la festiva masa , musafiri , chestii , trestii si o multime de lucruri frumoase , bradul impodobit , cadourile , Mos Craciun si seara , ca sa fie sarbatoarea sarbatorita , sa curga spirtoasele fine , sa mancam cat mai mult porc , ma mir ca unora nu le e scarba sa-si manance fratii , dar sa trecem peste asta , apoi neaparat lautarii , clasicii lautari ai zilelor noastre , cei care dintr-un cuvant reusesc sa faca o melodie de 3 minute , saxofoanele , tambalu' , vocile minunate din care rasuna doar cuvinte de lauda asupra dusmanilor , concertele de Craciun , este o sarbatoare atat de minunata si incantatoare. Nu am spus nimic de biserica pentru ca acolo merg cei care chiar nu se gandesc doar la bautura , mancare , distractie si iar distractie , acolo merg doar cei care chiar au credinta si chiar isi doresc ceva in viata.
      Apoi perioada aia minunata din decembrie , anul trecut , dintre Craciun si Revelion , cand toata lumea in general are concediu , sta acasa , fie treaz , fie beat pe sub masa , se odihneste , se pregateste temeinic pentru nou al si tot asa , apoi ajunul revelionului cand toata lumea da navala la cumparaturi de ultim minut , lenjerii rosii , bautura , tigari , (altele) , femei si alte multe traditii care cica aduc noroc ... cica , noroc ai , ma , ca ai ajuns pana la revelionul asta , asa ca la 12 fix roaga-te sa mai ai si anul asta noroc sa o duci cum o duci pana la revelionul viitor sa-ti mai pui o dorinta , viata e frumoasa , ocaziile speciale din ce in ce mai multe , de ce sa nu fi mereu fericit si zambaret? Ai toate motivele.

Hai cu plugusorul:


Aho! Aho! Copii si frati

Stati putin si nu manati
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul ne-ascultati:

Maine anul se-noieste
Plugusorul se porneste
Si incepe a ura
Pe la case a colinda

Iarna-i grea omatu-i mare
Semne bune anul are
Semne bune din belsug
De sub brazda de sub plug

Ia mai manati mai flacai
Si sunati din zurgalai!!!