Ma cheama

Repar ceea ce am gresit , dar nu pot repara ceva ce tu ai stricat.

           Ma simt altcineva atunci cand raspund unui salut , unui gest ori de ce nu unui zambet , imediat as vrea sa evadez din momentul acela si sa dau frau liber imaginatiei de dupa acel moment oportun unui nou inceput. Cateodata atunci cand sunt singur , in fundal doar vocea mea interioara mai are glas si incearca sa tipe de dincolo de un perete imens , lucid , insa in momentul acela pu si simplu ma simt chemat din adanc pentru a imi imagina continuarea a ceva trecut , a ceva la care ma gandesc pana si acum , oare , oare trebuia sa continui flirtul acelui salut , oare trebuia sa raspund gestului cu un gest , insa oare puteam sa-i zambesc asa cum si ea mi-o facea? Cu siguranta , dar rusinea , teama de moment isi face simtita aparitia marsava in plan actual acelui moment inexplicabil de buna-stare si lasand ca totul sa continuie ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , mai tarziu singurul alin va fi amintirea si ganduri viitore , maine vreau sa o salut , maine vreau sa o intreb ceva , maine e o alta zi , un nou incipit cu inceperea sau reluarea aceleasi intamplari , dar cu o motivatie mai solida si un curaj magulitor , ce va urma va fi , ce a fost , nu mai conteaza. Destui oameni spun ''maine e ziua mea , e ziua in care nu mai scapa , voi decide sa fac acel lucru'' , insa , oare , chiar o vei face , dinou , probabil ca nu , pentru ca cuvintele sunt mai usor de rostit aici , decat de vorbit ambitios acolo. Mi-as dorii sa nu fiu cel in cauza acestei mici naratiuni , sunt , deoarece fiecare cuvant e al meu , silaba de dincolo de spaiul liber e un viitor acum , dar un trecut in silaba urmatoare , iar ce a fost nu mai poate fi sters , dar intotdeauna ai o sansa in plus . Ai pus la indoiala convingerile corecte ale aproapelui , cere-ti scuze , nu conteaza timpul , ci motivul , pentru ca niciodata nu e prea tarziua sa repari , nu este nicioata gresit sa repari si nu va fi probabil niciodata sa dechizi ochii dimineata si sa ii inchizi seara. Noapte de noapte sub clarul unui firicel de lumina de la becul cae vegheaza casa mea ma scaie pentru a-mi amintii si a ma chema spre pocainta nu religioasa , ci sufelteasca , pentru ca singurul care are de pierdut in urma refuzurilor agasante chemarii care te indruma sa duci o viata aproape perfecta esti tu , cel care ramane noapte pe intuneric si are ca scop un motiv , cel de a isi readuce aminte ce am facut rau , ce pot repara , ce trebuie sa reiau de la zero , ceea ce am scris pana acum se refera la chemarea unui fapt ramans pe continta ta , dar acum vreau sa incepem un nou paragraf si odata cu el si faptele fizice.
        Chemarea , poate fi exprimata intr-un infinit de moduri , atat verbale , cat scrise si gesticulative , si am ca scop de a descrie acele gesturi oportune momentelor de clasicism , aici ma refer la momentele de iubire , de atractie calduroasa , din gesturi poti sa deduci partial o stare de spirit , dar dincolo de acel corp minunat e un mister nedeslusit si care va fi in propria lui alegere descoperit de mantia groasa si nevizibila atunci cand va exista o mai mare farama de incredere . Toata lumea ar vrea sa arate si sa le fie aratate aceste limbaje codate ale corpului care au ca scop atragerea , imbratisarea unor scopuri manipulative , dar nu obligativ , ci de voie. ''Cum ai vrea sa-ti arat ca te plac , daca tu nu imi arati!'' Aceatsa exclamatie destul de vorbareata in cuvinte si imaginatia ta , vrea sa redea un sentiment de nervozitate , de explicatie pe un ton ridicat , deoarece cel care va face primul pas va fi supervizat de tot , va fi atacat din toate partile si tinut cu voie de aceea ce se numeste iubire , precum am mai spus , acest sentiment nu merita descris si trait din plin atat cat timp il ai la dispozitie. As fi vrut sa ma strigi atunci cand m-am pierdut , as fi vrut sa te uiti la mine cum cadeam , insa ai intors spatele si ai continuat drumul , nu regret , nu imi pare rau , te iubesc.