Daca arunci un banut in fiecare baltuta pe care o vezi nu inseamna ca vei avea o dorinta indeplinita pentru fiecare banut irosti , ci o risipa de gandire si avere. |
sâmbătă, 21 septembrie 2013
Balanta
As vrea sa stiu cum alti oameni se simt atunci cand sunt pusi in fata unei balante a carei talere se inclina doar atunci cand ai ceva de gand , iar atunci cand infaptuiesti ceva a carui consecinta este una mai putin buna , talera se inclina spre sacul mai plin in partea cea rea , iar tu lupti o viata intreaga doar pentru a mentine in echilibru acea balanta , doar pentru a avea o sansa la a alege dinou calea spre un inceput , calea spre primul pas pe Pamant si calea noua spre o alt viata , o alta viata privita din ochi altui corp , dar purtat de aceeasi minte care a incercat sa tina atat balanta in echilibru perfect , cat si sa fie cu ochii asupra celorlati din jurul tau. Vrei timp pentru tine , vrei sa te strangi uneori in brate pe tine , pentru ca cel de langa nu e deschis unei noi provocari , ci doar unui sofisticat lucru de aici , vreau sa zbor , vreau sa privesc prin pereti pur si simpu , lucruri fara noima , lucruri imposibile , dar puse la cap au un motiv , poate cel mai mare rost in drumul nostru , mi-as dorii ca acest drum sa aiba aceeasi definitie pe care o are si drumul din real , drumul pamantesc , o cale special amenajata care face legatura intre doua sau mai multe obiective , dar in suflet acest drum , cale , nu e decat o piedica pentru ca definitia lui aici e una ce lasa de dorit si de implinit fictiv , aici drumul e o cale care face legatura intre inceput si sfarsit , intre prima zi si ultima dintre toate , plin de obstacole si lovituri grele , vei ajunge intr-un sfarsit la final , dar extrem de avariat si fara acel motiv pentru care ti-ai dorit sa ajungi la capat intreg. In acest moment ma simt eu , ma simt eu lafel ca o balanta , o balanta care masoara inedit faptele de o seama ale tuturor , iar cateodata ma simt indirect apasat , apasat la pamant din cauza greutatii enorme care imi sta pe umeri , insa atunci cand aceasta povara a constintei e luata de pe sufletul meu fraged , construti usor si simplu din motiv si defect , ma simt lafel de apasat nu pentru ca am ceva in spate , ci pentru ca , constinta mea ramane aceeasi indiferent de ce as avea atata pe inima cat si in spate . Ce pot sa spun nu vreau sa masor ceea ce fac , vreau dor sa traiesc si sa duc greutatea atata de mult cat pot , pana cand drumul nu mai va avea lini delimitatorii , pana cand drumul va ramane fara directie , pana cand voi cadea in prapastia de la capatul lui . Simtiti ceva atunci cand faceti ce vreti , cu siguranta , euforie , dar atunci cand faceti ceva rau?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu