Avem ceva in comun

Te urasc , nu pentru ca esti sub mine , ci peste , te urasc , pentru ca trebuie sa fiu si eu cineva in viata ta , des intalnit de mine , des folosit de altii , cuvintele astea spun de la sine si exprima clar o forma de protest inpotriva celor care sunt mai buni decat tine , dar mai prost scrisi decat el. De ce , de ce ne uram , de ce vrem sa punem la colt pe cineva atunci cand lucru bun vrand sa faca , de oameni impiedicat , poate pentru ca ne sta in fire , poate ca ne este caracteristic , dar nu pentru ca ne iubim , nu ne iubim aproapele ca pe noi insine , pentru ca pur si simplu intr-o prietenie exista un anumit gram de ura , de ciuda , de rau. Mi-a fost dat sa vad , cu siguranta si celor care au fost langa mine sa vada cum o prietenie buna ramane in urma si se pierde in ceata densa a unui trecut bun , dar trecuta in intuneric sumbru si plin de amaraciune exacrabila. In acest moment am un ideal , un drum fara ramnificatii inoportune , drumul meu e in fata , las in spate ceva vechi , ceva trecut si fac loc in viitor raului din mine precum si a binelui facand , mi se pare ciudat ca imi doresc o viata virgina , o viata in care nimeni ca nu huleasca gandul meu , insa , intotdeauna ma astept ca cineva lipsit de sine sa interpreteze asta ca pe ceva de ras minute in sir cu o prietena , tu. As vrea sa pot ura lumea asta asa cum toti o fac , dar nu am motiv , nu pot , nu vreau , iubesc sa traiesc si traiesc sa te iubesc.

Candva ceva vechi va fi mai frumos decat noul , iar atunci singurul lucru de facut este sa ...  sa inoiesc trecutul si sa continui prezentul.