Doar un joc fara reguli

Astazi mi-a fost dat sa trec prin multe stari sufletesti , mai mult sau mai putin specifice , de la dor la agonie , de la iubire la dezamagire , de la fericire la ciuda , iar sirul poate continua nespus prin mii si mii de stari fara sot , o zi ca alte zile pentru unii , dar nu si pentru mie , astazi , ziua nu a avut 24 de ore , ci mult peste , atunci cand nu te uiti la ceas timpul merge inapoi , iar atunci cand astepti ora perfecta iti  dai seama ca asteptarea e fara rost. Insa , dinou , aceasta zi probabil ca nu a marcat trecutul meu , nici trecutul nostru , dar trecutul nostru e scris impreuna intr-o nota de dezonoare pentru ca niciunul dintre noi nu vrem sa ne amintim cu bine de ce a fost azi , poate nici maine. Asadar atunci cand incerci , vrei si reusesti un lucru esti pe culmile inalte ale fericirii , dincolo de nori , in puful relaxului , dar dintr-odata apare , apare neasteptarea , cel ce te impiedica , cel care dizolva norul de odata si aduce ploaia , tocmai asa simt cei care pun ceva pe picioare , intretin strajnic si curajos dezvoltarea si menajarea directa a faptului si dincolo de acel frunzis se ascunde o capcana , o capcana in care cazi inevitabil si planuit , iar incercand din rasputeri sa sari sus si sa nu lasi acel fapt liber si sa fie sustras marsaveste asa cum planul are duce la final bine , se intampla , vine cel , cel de care nici noaptea nu vorbeste , cel de care nu mi-e frica , insa din pacate necunoscutul de acum e defapt cel mai vrasmas om. De ce vrem noi oamenii sa punem intre noi o multime de pauze , multe portative goale si sunete fara versuri , lipsite de noima , o melodie cu un inceput din dorinta si cu timp neprevazut , plin de steaguri patate cu sange nu din eroism , ci din ocara oamenilor de acum , cei care duc acest steag de fiecare data cand au ocazia si se mandresc , dar nu explicat , o fac din obligatie sau pur si simplu din obijnuinta inoportuna. De ce Dumnezeu nu a creat un burete imens pentru a sterge fiecare greseala pe care o comitem , fiecare intorsatura gresita , alegere fara cap , poate ca e o intrebare retorica , poate deja stiu raspunsul , o opinie dezarmanta ar fi ca , acest burete nu exista din acelasi motiv pentru care respectul dintre oameni nu exista intr-u-totusi. Multe intrebari , putine raspunsuri , curiosi inexistenti si eu intr-un lan de nimic asteptand ca ploaia sa se opreasca inainte ca apa sa-mi ajunga la gat , iar indemanarea mea sa paralizeze din dorinta de a fi pare la proesul de creare a nimicului existent , pentru a fi parte la o dezamagire , prescirsa , dar din egoismul inuman care-l dovedim , ceea ce zic eu acum va fi mult apreciat candva ,nu de critici enormi , ci de oameni minusculi , care la momentul dat , nu vor sti ce simt eu de fiecare data cand scriu ceva aici , dar vor sti ce simt ei la momentul dat pentru ca pana la urma nu poti contura un sentiment , nici sa-l prinzi intr-un borcan , iar apoi sa-l arunci in deriva intr-o apa , poate intr-o balta unde peste cateva minute te vei intoarce si il vei deschide dinoun pentru ca ce e al nostru e al nostru indiferent de cum se simte. Ma simt uitat , plin de panze prafuite de paianjen , plin de negreata timpului , uitat in fundul lumii , laat de izbeliste , ce o fi , va fi , aici vine vorba ''toate la timpul lor'' si chiar asa va fi , pentru ca toate o sa fie la timpul lor , nu poti grabii nimic. Te-ai uitat la mine astazi , te-ai uitat la cel de acolo astazi , dar ai ale doi , greseala suprema. 

Intr-un lan de trifoi , norocul nu-ti da sansa sa fie doar trifoi cu patru foi.