Pictiseala

Ciudat , imi gasesc inspiratia doar seara , dar asta e , nu e niciodata prea tarziu sa fii batran , in aceasta seara as vrea sa vorbesc despre sentimentul de plictiseala care te curpinde nemarginit in orice moment al zilei din toate temeiurile . Astazi a fost o zi destul de inacceptabila , urata in tot ce inseamna , din primul moment in care m-am trezit pana in ultimul cand am pus capul pe perna , asteptand sa adorm , a fost o zi asa cum nimeni nu si-o doreste , calma , trecatoare , inceata , neclara , plictisitoare , este destul de deplasat acest subiect , dar este unde dintre trairile mele din clipa de moment , este destul de semnificativ deoarece acest sentiment de oboseala , de plictis se tine de tine ca o boala , ca un scaiete , nu exista loc , nu exista remediu , natura te inzestreaza la intamplare cu acest sentiment foarte detestat de mine , sunt enervat . Ziua a decurs parca cu spatele , incet , chinuitor , totata lumea mi se parea foarte ciudata , la fel cum am lasat-o , linistita , moarta , astazi a fost una dintre zilele pe care nu le voi uita pentru ca a insemnat cel mai mare chin de pana acum , dupa ce acum cateva zile , a inceput noul an , o alta oportunitate de fericire , oboseala , nesomnul de peste noapte si-a spus cuvantul astazi , cel care e raspunzator de fapte sunt eu , nu ma inchin durerii , dar stau drept in fata adevarului , il accept si merg mai departe , maine e o noua zi , poate mai iubita de mine decat azi , poate imi voi schimba scrisul si maine voi discuta acelasi subiect , plictiseala , in ziua de astazi oamenii in general atunci cand sunt intrebati ce fac , raspund 'ma plictisesc' , in locul trecutului in care toata lumea nu avea timp de raspuns , nu pentru a zice o intrebare , lumea se schimba , iar plictiseala devine un subiect de discutie , mi se ppare din nou foarte ciudat ca am ajuns in momentul in care chiar am scris despre plictiseala , dar , asta e , nu pot spune ca ma plictisesc pentru ca as mintii , momentan , imi ocup timpul scriind , nu asteptand ca din cer sa cada o caramida care sa ma ucida , viata e nepretuita , dar plictiseala , o moneda de schimb a timpului folosit in joaca , irosit. Ma duc acolo , pentru ca mai tarziu sa vin , o pierdere de vreme , daca tot am ajuns in stadiul in care vorbim despre irosire , atunci abordam un alt segment , irosirea timpului in general , sunt de parere caci daca ar exista un indicator al pierderii in fiecare minut , limita ar avea un numar cu multe zerouri , nu spun ca sunt perfect , pentru ca de multe ori fac parte din acele multe zerouri , nu pentru ca nu as avea initiativa , nu pentru ca nu as vrea , dar totul imi displace , iar aceasta plictiseala de care ma acuza multa lumea , e o boala incurabila , nu afecteaza pe cei de varsta mea , ci pe toti cei din jur , o maladie rezultata in urma oboselii , a stresului si a neincrederii . Pierderea de vreme , o lene mare , vorbesc deschis , cu termeni de taran , dar nu pot schimba ceva ce e perfect , pentru ca as da la o parte tot ceea ce am castigat , aceasta pierdere de vreme nu este decat un abuz asupra odihnei , o pauza mult mai lunga decat necesarul , o portie mai mare de bunatate , care desigur va conduce la alte urmari , dar ce conteaza , abuzul se plateste , iar munca la fel , cui ii pasa de timp , cand plata este cea asteptata. E un scris nostalgic , dar fara sens , interpretativ , aici vreau sa vorbesc despre timp , dar in cuvinte putine si cu un sens conotativ. Ai un ceas , orar si minutar , doua aratatoare , un mecanism complex , timpul trece , clipele raman , da ceasul inapoi , oare timpul va ma fi ?