Interviu cu femeia care a reusit sa intreaca viata , cu masura

Milioane de oameni au luptat pentru un scop
 , insa mama mea a fost doar una care a lupata miloane de motive

Buna ziua , dragi cititori , numele meu este Tudor Apostol , iar astazi ne aflam alaturi de Elena Savu in studioul editurii Aura din Bucuresti, intr-o zi de februarie cu un soare arzator si puternic , Elena reprezentand femeia de care v-am povestit de multe ori la rand in fiecare rubrica matinala , femeia care a reusit sa castige razboiul impotriva vietii.

-       Buna ziua , Elena!

-       Buna ziua si tie Tudor!

-       Cum te simti astazi dimineata alaturi de noi la acest interviu?

-       Bine , am inceput ziua destul de dimineata pentru a ajung la intalnirea cu voi , dar ma bucur ca pot sa raspund intrebarilor puse de tine , chiar sunt nerabdatoare sa aflu si eu ceea ce am reusit sa fac , sper ca-mi vei starnii rememorarea involuntara.

-       Si eu ma bucur sa te am astazi aici in fata mea , pe scaunul pe care nu credeam ca o sa te vad candva , sa trecem la subiect , daca esti de acord?

-       Desigur , sa pornim!

-       Elena , ce varsta ai implinit?

-       46 de ani!

-       Multi inainte , cum a fost copilaria ta si cum ti-ai fi dorit sa fie ea?

-       Ei bine , copilaria mea a fost foarte grea , am inceput sa muncesc foarte devreme , eram inca in clasa a 6-a cand am invatat sa crosestez si sa cos la masina de cusut , mama mea era destul de batrana , acum e moarta , vremea a rapus-o , saraca muncea zii si noapte pentru a putea ca eu sa am ce sa mananc , tatal meu era un aviator in razboi , desii a trecut de multe ori ca prin urechile acului de moarte , astazi el inca e cu mine . Copilaria mea a fost una scurta , nu am avut julituri in coate , nu am avut pata de sange din vina mea , nici macar cearta pentru ceva ce trebuia sa fac la varsta mea , nu am cunoscut iubirea asa cum toti o faceau la vremea aceea , mainile mele aratau de 46 de ani , atunci cand eu trebuia sa-mi managai fata de sudoarea muncii , de sudoarea meritata , am dus o viata modesta , aproape de saracie , parintii mei au muncit pe branci , mama mea cu ziua la cusut si peticit , tatal meu la o ferma din apropiere , totul era frumos in vremea aceea , ma bucuram de ceea ce aveam , chiar daca uneori ochiul meu mai cadea pe geam si vedea cum alti copii se joaca la umbra nucului meu , pana si aceal s-a uscat , odata cu tineretea mea , totul s-a dus. Acum , copilaria as mai vrea-o inca odata , dar aceeasi , pentru ca imi este foarte frica sa o traiesc in ceea de ma temeam , de durere , de nestinta , de usurinta , de moft si fita , as fi vrut o copilaria ca a Elevei Savu , o copilarie perfecta , deoarece fiecare om e perfect in ceea ce face , deoarece suntem oameni , gresim , deoarece gresim , lucrurile pot fi reparate , totul reinvie. Cam asa ar suna raspunsul meu final , varianta A!

-       Foarte frumos , Elena , daca astazi ne aflam in fata a doua monitore , inconjurati de un public larg si pe ecran scriind Vrei sa fi miliardar , raspunsul tau era corect. Elena , acum sa am aflat cate ceva despre tine , spune-ne cum a fost viata ta , cum a inceput cariera , descriene cum a fost prima ta iubire!

-       Cu siguranta , viata mea a fost una foarte ocupata , cu treburi , niciodata nu am avut timp sa ma bucur de jos sau de statul degeaba , ori de tehnologia care era cunoscuta prin anii 70’ , atunci era stric , cateva ore de curent electric , un film in fiecare seara , ba chiar atunci cand eram foarte mica , doar un desen animat cu o fetita care semana cu mine si care era adepta vietii , imi iubesc viata. Viata in timpul lui Ceausescu era plina de restrictii , nu puteam sa stau cu altii , nu puteam sa ne strangem ingrupuri , deoarece militia nu ne lasa , se credea ca vom complota impotriva tarii , asta e , a trecut , multumim lui Dumnezeu ca inca traim , viata mea a fost plina de suisuri si coborasuri , din lac in put si pana pe varful muntelui , tata , tin minte , avea un Fiat , singura masina din sat la acea vreme , acum , cu sutele , si mergeam cu el in week-end-uri si in zilele de sarbatoare peste tot , am vazut Romania de la un capat la celelalt , m-am bucurat de viata , asa cum mi-a placut si sa muncesc , pentru mine placerea era munca , pentru mine placerea era ceva limitat , noaptea dormeam cateva ore , de la 10 la 6 , apoi , mergeam la cules , in toiul noptii , veneam acasa cu mainile aspre si usturand de la atata amar de mar si strugure , eram foarte fericita ca atunci cand ajungeam acasa , duceam cu mine o plasuta de mere si de struguri , ne faceam poze pe camp , in livada , eu si femeile cu , care lucram , niciodata nu le-am zis prietene si nici acum nu am prieteni , deoarece eu numesc acesti oameni , cunostinte. Desigur , prima mea iubire a fost cunoscuta atunci cand inca eram o adolescenta , inca eram mica , dar am iubit din inima si din suflet , asa cum se zice din popor , prima dragoste nu se uita niciodata , o sa respect cuvantul celui care a inventat asta si nu am sa uit niciodata asta.

-       Mama ta si tatal tau , cu ce se ocupau?

-       Mama mea , nu avea decat 4 clase , nu era chiar un filozof sau vreun as in carte , dar mama mea a lucrat mai devreme decat mine , lipea pantofi si facea tot ceea ce ii statea inputinta pana la ultimul rasuflu , a invata sa crosesteze si ea , sa foloseasca masina de cusut , iar mai apoi , cu ziua , pe la oamnei , peticea si facea haine , ca sa pot traii si eu si sufletul meu. Tatal meu era aviator in razboi , nu am avut niciodata ocazia de a povestii cu el despre asta , nu stiu , parca nu sunt memorii de care sa vorbesti sau de care sa-ti aduci aminte , praful va ramane pe ele , apoi , razboiul s-a terminat , tata a venit acasa , cativa ani am stat in chirie intr-o casa cu acoperis de paie , ceva ne mai vazut astazi , am trecut la alta chirie intr-o casa de chirpici cu pereti nevaruiti , in timp ce la cateva case de mine , tata si mama construiau propira lor agoniseala , o casa , asa cum a fost de putinta. Ei , s-au cunoscut intamplator , el , era de la  Bucuresti , orasan , un copil cum spunea definita de atunci a copilului de novice , cu pantaloni de bumbac , un tricou tot de bumbac , cu o bereta de marinar , si o mama plina de nuanta , cu zeci de accesorii , care mai de care , margele si smaralde , lanturi foarte frumoase , tatal sau era mutat acolo unde eu eram , cum mama lui nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat , dar cred ca nici el nu stie , a stat cu tatal sau aici , unde sunt eu acum , apoi , cei doi s-au cunoscut in timp , nu stiu daca a fost iubire sau obligatie ,  nu stiu daca graba de a avea pe cineva de a lasa avearea in caz ca nu va mai venii de la razboi , cred ca asta a fost gandul tatalui , probabil ultimul bun. Acum , unul e in pamant , altul e aici , lumea e grea , e un joc pe care trebuie sa-l castigi .

Locul I , oameni care cauta lauda , mama mea , prima , dar o necunoscuta

-       Elena , vad ca esti o femeie incercata din toate incheieturiele , nu iti cer mai multe detalii, vad cu ochii mei ca esti o femeie de vis , o luptatoare fara cusur sau fara sot , ma bucut ca ne poti descrie atata de amanuntit cat poti tu , este o poveste mininata , ma simt atat de bucuros ca pot sa vorbesc cu cineva care are dreptul dat de la Dumnezeu de a vorbii cu merit. Noi , te consideram Femeia care a reusit sa razbeasca in fata vietii.

-       Eu va multumesc ca ma ascultati , niciodata nu ma gandeam ca cineva imi va cere lucrul acesta , desii eu find o femeie de la tara , precum v-am zis , una crescuta in saracie. Multumesc lui Dumnezeu !

-       Elena , spune-ne cum reusesti inca sa te mentii , cum reusesti sa continui inca ceea ce ai inceput devreme , precum stim , ai doi copii minunati , cum reusesti ca fi atat de buna? Spune-ne!

-       Tudor , aici nu sta totul in putinta , eu am reusit mereu sa trec un munte de probleme nu doar cu putinta , ci cu motivatie , impreuna , ori de cate ori am trecut un munte , am dat de altul mai inalt , alteori am mers pe o camipe lunga , lina , cu iarba proaspata , frumoasa , apa pura , minunata , animale , fluturi , soarele baland si frumos , alteori , culmi pline de namol , ploaie si recele din inima altcuiva , dar , sa sti ca nu mereum am reusit , uneori daca muntele nu-l puteam trece ,l-am ocolit , am ocolit neputinta , dovedind , inteligenta , manuire si infrangere . Da , de cele mai multe ori , defapt tot ceea ce am facut de cand m-i s-au nascut copii , a fost pentru ei , ei au constituit motivatia mea principala , tot ceea ce mi-am dorit , acum , trecuta de vremea cu sania si colinda , vremea cu scalda si inotul , vreau sa le ofer lor ceea ce au nu am putut avea , pentru ca pot , nu e ceva imposibil , vremurile s-au schimbat , vreau ca ei sa nu simta durere si neputinta in era tehnologiei , adica in era usurintei , vreau ca ei sa traiasca fara griji , lin , sa aiba un loc de munca , tocmai de aceea , le fac propria lor casa , propriul lor domeniu de viata.

-       Ma uimesti , Elena , eu am doar 24 de ani , ma simt o adevrata aschie in fata ta , esti o adevrata eroina , nu stiu daca esti ceva la care as aspira sau daca esti un model , insa , cu siguranta , cine te cunoaste , are o recunostinta maxima asupra faptelor tale , dar mai am cateva intrebari , daca tot ai adus vorba de tehnologie , cum te descurci in aceste vremuri , cum ai spus , nu era asa ceva atunci cand tu invatati sa traiesti.

-       Ma descurc asa cum se descurca majoritatea celor ca mine , am un telefon cu butoane la care stiu doar sa apelez si sa raspund , nu ca mi-as dorii ceva mai mult , nu am nevoie , stiu sa ma abtin , pentru ca a fost o obijnuinta in trecut asta , in rest , copii mei sunt cei care mai consulta acest domeniu , ei au tot felul de chestii moderne. In ceea ce priveste societatea moderna , e cu totul alta , acum , sunt atatea masini incat depasesc numarul oamenilor , asta s-a intamplat demult , oamenii s-au schimbat , sunt orgoliosi , plini de ciuda si fast , oamenii sunt foarte curajosi astazi , dar nu in domeniul in care ar trebuii a fie asa , oamenii acum se iubesc , insa dupa ce pierd contactul , apara injectivele adresate pe la spate , pe sub mana , ura si dispretul , teama , apoi , oamenii devin ceea ce nu vor , condusi de vicii , fumatul , bautura , drogurile si alte vicii nesanatoase pentru corp sau pentru viata de societate , acum distractia consta in masura de alcool din sange si din cap , atunci cand minte merge fara control , totul e perfect , asa zice legea noua. Copiii sunt din ce in ce mai adulti la corp , la fapte , dar nu si in psihic , unii inca plang atunci cand se julesc , desii o lada de bere nu-i ametesc nici pe o masea , ce sa mai spun? Lumea s-a schimbat , in bine , dar si in rau , si imi pare rau.

-       Elena , ma bucur ca astazi am avut ocazia de a vorbii cu tine , ma simt onorat , cu siguranta te voi mai chema pentru a avea alte discutii pe alte teme , insa titlul cu , care as vrea sa etichetez acest interviu este ‚Interviu cu femeia care a reusit sa intreaca viata , cu masura’. Sper ca esti de acord!

-       Desigur , Tudor , ma simt onorata si magulita de acest lucru , sper sa ne mai revedem , voi citii intreg articolul ca un anonim , te voi ruga sa pastrezi confidentialitatea fata de datale mele si numele meu .

-       Foarte bine , Elena , dorinta ta , e legea mea.

-       Iti doresc o zi buna si sper ca viata ta sa fie condusa de Dumnezeu si sa fi in continuare fericita.

-       Iti multumesc , o zi buna si tie , vei avea nevoie!

Dragi cititori aceasta a fost femeia care a reusit , ea nu a avut nevoie de un indrumator , ea mereu din fapte a stiut in ce directie sa o ia , ea mereu a stiut , nu idolatrizati , nu va creati un model , fiti voi modelul vostru , bucurati-va de viata , este scurta. Va urez lectura usoara si nu uitati , cine traieste , iubeste...