De cateva zile imi lipsesti , imi lipsesti foarte mult , dorul parca ma strange de gat si ma obliga sa-mi amintesc de tine , dar nu am niciun regret , mi-e dor , mi-e dor de tine , de fiecare imbratisare , de fiecare sarut , in timpul trecut , multe au trecut pe langa trecut , tema mortii , motivul dezamagirii si motivul din tine , faptul ca in aceste ore trecute , ti-am dus lipsa nespus , m-a facut sa te pretuiesc si mai mult , m-a facut sa vad in tine un idol care trebuie satisfacut , m-a facut sa vad in tine mult mai mult decat o sclipire . Inca iti stiu expresia fetei , cuvinte fara sunet pe care le-ai spus , doar zambind , inca imi aduc aminte de felul in care arati , cum arati tu asa bine , iar aici ma refer in primul rand la sufeltul tau , unul incocent in fata incercarilor , in fata emotiilor , unul de luptator in fata minciunii , in fata nedreptatii , iar nu in cele din urma , sti sa condamni , sa condamni rautatea , nedreptatile si sa alungi influenta. In ultimul timp , iubirea nu insemna decat un cuvant , unul lafel ca celelalte pentu mine , dar acum , acum descoperindu-te , am simtit iubirea , am gustat din oala incinsa cu bunatatile mamei si ma simt fericit , am un gust foarte dulce in gura , poate din cauza ta , cu siguranta. Nu-mi pieri din gand , oriunde ai fi , esti suportul vietii mele , stiu , poate e exagerat , dar o memorie intotdeauna spune un adevar ascuns , nu am nevoie sa fiu beat , nu am nevoie nici macar de nebunie , ci de sinceritate ca sa spun ca te iubesc. Imi aduc aminte de o seara neagra , o seara cu ploaie in care pana si tu lacrimai in fata trecutului , dar te-am linistit , te-am linistit cu cuvinte pline de fast , te-am linistit ascultand , fiecare detaliu intunecat , fiecare lacrima cazand , te ascultam pe tine si in momentul acela as fi facut orice ca tu sa fi fericita si ca impostorii sa plateasca , sa plateasca scum si raspicat , sa fie inchisi pe veci in ale lor caractere , scris pe o foaie negra , cu litere negre. Vreau sa stiu ce sta dincolo de trupul tau , vreau sa te explorez , sa plang la fapte triste , sa rad in hohote la glume bune si sa ne iubim la vazut nostru , vreau sa te am , nu ca pe un obiect , ci reciproc , pentru ca simt , simt ca nu mai pot , doar cateva zile departare si sufletu-mi bate la figurat , dar inima la propriu mai tare , dupa tine si dupa amintirea ta , una frumoasa , cu noi doi , pe un hol imens , dar mic , langa o usa gigantica , dar pitica , unde doar noi doi eram mai mari , frumosi si iubareti , unde asteptam sa scri , sa scri dinou in jurnalul de demult , sa scri '' si a venit ziua , ziua in care am primit primul sarut'' , un sarut , mii de cuvinte , o inima , mii de ani cuvinte. As vrea sa relatez un mic exemplu de nuvela , fara o actiune foarte complexa , foarte simpla , in care personajele suntem , doar eu cu tine si viata , tu , protaginista , iar viata , impotriva ta.
Nu departe , intr-un oras de campie , prin zona Ardealului , in mijlocul , asa zisului Codru Moma , langa cateva zeci de cetati, de pe vreme cand dacii inca erau aici , aici printre noi , prosperau in fiecare zi si se luptau pentru libertate si independenta , traiau de pe urma muncii si luptau pe urma drumului. Pe o strada care duce de la o asezare la alta , de la un capat la altul , uite , sta ea , intr-o casa poate nu prea modesta , poate prea laudaroasa , ca un cocanc , un conac regesc , al unui boier , incercat , dar laudat , cunoscut , dar nu de mine , intr-o parte a lumii unde cineva ca Petru nu era primit cu salut respectuos , ci cu haz de degust , o lume diferita de cea unde Petru era crescut , intr-un alt cadru , intr-o casa de chirpici , lipita pe alocuri de timp si apa de ploaie , pe o strada unde doar pasarile mai stau la vorba , pe o strada unde sunt mai multi mortii ca restul viilor , iar acolo , langa satul lui , sta ea , cea cunoscuta de el , de el , Petru , iar pe ea o chema Ana , cea dintai aleasa a lui , cea pe care a cunsocut-o inopinant din dorinta de a cunoaste mai multa lume decat cunostea , insa Ana i-a atras atentia , intr-un cadru linistit , ea era vorbareata , intr-un fundal colorat , ea era pigmentul de negru.
Era linistita , tacea atunci cand nimeni nu o lasa sa spuna , vorbea atunci cand nimeni nu era posibil , ea era mai presus prin gandire , fara fapte duse la prostie , cu mine in gandul ei , numele nu i l-am stiut pana in momentul in care din auzite mi-a sarit si mie in ureche , de atunci , Ana , e un nume unic , un nume unic , asa cu ea e , asa cum cea pe care am intalnit-o din intamplare e ea. Era o zi de septembrie , o zi in care copacilor inca incepeau sa le cada frunzele aurii , zgronturoase de timp , palite de vant ,o zi care pentru calendarul meu a devenit sfanta , ziua in care te-am cunoscut , o fericire enorma m-a cuprins in momentul in care am dat mana , facand cunostinta , tremurand de emotie , poate prea timid , lasat dus de val , spunand :
-Buna , ma numesc Petru!
Zamibind , ea a zis:
-Buna , iar eu sunt Ana
Iar imediat moment , am inceput sa vorbim , sa vorbim despre ceea ce cu siguranta am vorbit si ne-am intrebat mult in urmatoarele zile , apoi , am inceput sa vorbim in fiecare zi , ca prieteni , cunostinte , sentimente reciproce , intamplari comune si pline de fast. Moment urmator cand isi face aparitia , antagonistul cel precar , Barbu , coleg cu mine , oriunde ne intalneam , prieten , zis pe indelete , il priveam din darat , dar se pare ca m-am inselat , crescut in sanul nedreptatii , intr-o familie de crestini , poate prea pagani , iar acel prieten , privit de jos , e acum , un spectator care influenteaza o relatie pe care am ajuns sa o pretuiesc foarte mult , sa arunc numarul de pe eticheta , sa rup eticheta si sa ma mandresc ca acest dar e de la Dumnezeu , cel care l-a creat , ea , printesa imparatiei mele si a vietii noastre , timpul m-a facut sa cred ca , te vreau , o vreau , pe ea , Ana , fata de care ziceam , fata pe care o vreau. Zi dupa zi , adevarul iese si mai mult la lumina , iar adevaratul tovaras , se increde in cuvinte , astfel , vede in Petru o puslama , un impostor , insa , nu e asa , adevaratul caracter de lasat in paragina erai tu , Barbule , tu , cel care te credeai cel ales de Ana , nedrept spus , dar nu , minciuna are picioare scurte , iar adevarul o forta prea mare , astfel dinou ai ajuns in urma , in urma minciunilor tale , ai vrut sa distrugi ceva ce nu poate fi , ai bagat haza amarnica si regretabila de tine intre doi , intre mine si ea , cea cunoscuta ca find a ei , dar tu credeai ca e a ta. Prin multe am trecut ca sa o vreau pe Ana , iar fiecare incercare grea , fiecare bariera de neincredere , m-a fortat , m-a motivat sa o vreau , sa n-o pierd si mai mult , nu m-am dat batut niciodata , nu m-am lasat lovit de nimic si de nimeni , apoi intr-o zi linistita , mergand spre rasarit , am primit de veste cum ca Ana stie ca eu sunt prea preferat si care prea prefer multe , dinou , mana lui , vorba lui , mana Barbului , prin incercari grele am trecut , renuntari de lucruri placute am facut , dialog cu ea pentru a ei sansa am avut , dinou , am triunfat , asa cum mereu triumfa. Multe zambete am petrecut cu ea , multe zile in brate la ea , inima-mi batand dupa ea si zambetul ei , parca a unui inger topit , era o faptura neumana , o faptura prea frumoasa de adevar , cineva perfect , intocmai , nu renunt la varful de ata care ma atarna de prapastie , nu renunt la sansa ei , poate e in zadar , poate cu reusita , nu conteaza , sentiment ori emotie cu ea , nu am cunoscut . La momente de greu , am fost sa-i tin umarul , la momente de greu Petru a trecut prin exil din viata ei , pentru ca mai tarziu , puterea convingerii si adevarul sa il invite in el , el a fost pentru ea , poate un ajutor , poate o piedica , dar ea pentru el , un inceput de la zero , un inceput cu litera mare , in care sentimentul nu era doar un cuvant , ci un trofeu de bronz castigat cu multa sudoare , iar Petru , acum e fericit , e implinit , stind ca are o carte , o carte in care si Ana e , unde doar ea e.
Lovit de greu fusese Petru , moartea ii daduse tarcoale ogradei lui , iar o persoana de mic copil crescad cu ea , a fost dusa , regretata cu mii de lacrimi , plansa cu inima si condusa pe ultimul drum de a ei nepot , serios , dar gingas , plangas , dar puternic , sensibil , dar iubind , iubind nevinovat , o fata , pe Ana . Ea alaturi find de el in fiecare minut , ea alaturi de Petru intr-un nou inceput , un inceput cu lipsa , dar cu ea in plus , alegand pe Petru ca aspirant la sansa data , cu Barbu-n spate , suparand , sincer cu minciuna , dar neserios.
Petru inca spera , inca spera la viitor , la un viitor in care un sarut vor fi mai multe , in care Ana , va fi mai mult decat un nume , un viitor in care ninima-mi va bate mult mai tare si in conformitate cu a ei , a fetei , dar se intreaba zi de zi , oare de ce , oare de ce nu spun acum , ceea ce demult teama imi era , te iubesc , sa spun raspicat pe un ton domol si plin de vibratii echilibrate , oare de ce nu spune ea , oare simte ce simt eu. Nu conteaza raspunsul , implinirea exista , exista pentru ca o vreau , iar atunci cand vrei poti , cand vrei sti , iar cand te vreau , o spun tare si surd , TE IUBESC!!!
E un mic roman , fara noima , nu-i un romam , doar un motiv pentru ''ea'' , cea pentru care Ana ii e necunoscuta , dar persoana din ea , este ''ea'' , plina de trasaturi , plina de semne , plina de defecte , carora nu le pot rezista , iar sarutul ei ucigator ma lasa masca de fiecare data cand il simt , de fiecare data cand imi zici ca inima-mi bate , stiu , e din cauza ta , din cauza faptului ca tu esti ''ea'' , cea pentru care am renuntat la placeri , pentru a fi tu una , ea , pentru care am pus virgula oricarei probleme si am adaugat o intamplare fericita , aici apare si dorul , dar foarte ridicat , cote sub sus , o limita sub inaltul acceptat , ochi-mi se usuca , ramane doar piaza rea si imaginea ei , imi vine sa zac , sa zac intins pana in momentul in care vantul imi va inchide pleoapele , iar ''cutia'' de carton , va fi sub pamant , dar fara mine in ea , ci doar dorul meu , pentru ca te voi revedea , iar momentul ala va fi o supernova , o luminatie constelata , inceputul unui nou univers , pentru ca in fiecare seara imi spui ''vreau sa fi aici'' , iar eu ''asta imi doresc si eu'' , tu ma intrebi indata ''sigur? '' , iar eu pe indelete iti spun ''sigur , draga mea , sinceritatea mea e un adevar , iar iubirea mea , al tau eden '' , o spun dinou si o s-o spun mereu , te iubesc pentru ca pot , te iubesc pentru ca o simt , vreau ca si tu sa simti , un fior pe sirea spinarii , nu de durere , ci de racoare , sa isi faca simtita aparitia , fluturasii pe care tu asa mult ii indragesti. Acum imi aduc aminte ca am fost nascut , nascut in zodia tigrului , o zodie aleasa , dar implicit si nevoit , a venit cu o pata pe pielea mea , subtire si taioasa , sarata de nestampar , un semn cu fluturas , un semn de noroc , un semn pentru tine , ceva care ne leaga , in bine. Mii de pasari , fluturasi , mi-as dorii sa fiu si eu , sa traiesc o zi pe lume si apoi sa mor si eu , sa fiu langa tine mereu , sa zbor in urma ta pe furis , iar atunci cand mor sa fi langa mine , sa stiu ca m-ai vazut , m-ai luat in palma si ai zis ''fluturas , fluturas , toata lumeate iubeste , dar sa sti ca tu traiesti mai mult ca adevarul , iar mai putin ca timpul de care am nevoie sa-ti arat ca te iubesc''. Iti pun intrebare la care nu ai curaj sa raspunzi , te iubesc , doua cuvinte pline de suflet , sunt ale mele sau vrei tu sa le spui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu