Imi doresc sa mor , dar nu acum , ci niciodata

Sangele-mi paleste ochii , iar tot ce vad e doar trecut.

Vede multe , traim pe masura lor , dar uite , ceva nou nu e intotdeauna , ceva primit cu bine , raul e peste tot , astazi mi-a fost dat sa vad moarte , ori cel putin sintomele de inaintea ei , frica , durere , agonie , singuratate , putin spus , nu traiesc eu ceea ce spun , nu traiesc ceea ce vorbesc acum , dar traiesc momentul , prin ochi celui rapus , nimeni , niciodata nu si-ar dorii sa simta , ceea ce simte ea . Merita , merita sa induri o viata lucruri fara seamna , lucruri pe care ceilalti ti le fac , te nasti , inveti , inveti la randul tau , imbatranesti si mori , oare se merita , merita aceasta lunga viata sa induri , pentru ca ultimele clipe sa nu mai poti indura , decat sa suferi neajutorat? Probabil ca doar cel ce moare stie adevaratul raspuns tainic , imbatranirea e singurul fenomen ireversibil de pe aceasta planeta , o planeta in care vointa intoarce totul , in care increderea darama ziduri de ura , in care tu esti mai presus decat intunericul , dincolo de lumina , in implinire. Viata e pretioasa , dar de-a lungul ei , nu exista implinire , ci doar un fals miraj care te tine presat zi si noapte , implinirea , e viata de apoi , viata pe care o duci dincolo de noi , o viata imbracata in curatenie sufleteasca , o viata perfecta , timp mult nu mai e , secundele se scurg , iar cronometrul meu numara doar zile , imi pare rau , oricarui om ii pare rau , zi de zi , ora de ora , murim , murim incet , dar sigur , mergem pe o cale catre sfarsit , in intuneric , vad usa , e intes luminata , mii de culori , un zavor parca nou , o usa slefuita mai ieri , miroase a moarte , dincolo de tocul ei , acelasi fundal , negura inecacioasa , o deschizi , vezi , simtit un fior rece , un fior ingrozitor , incepi sa tremuri din orice incheietura , iar dintr-o data , te simti mai usor , totul devine confuz , iar dincolo de negura , e alb , dincolo de usa , e o noua lume. E urat doar gandul , e urata doar vorba , moartea , nimeni nu ravneste la acest lucru detestat , dar e unul dintre cadourile urate pe care viata ni le face , una dintre surprizele de care nu-ti place , iar noi trebuie sa il luam , sa-l desfacem si sa ne intristam ca exista. Boala , ceva inevitabil , remediabil uneori , dar fara leac intotdeauna , odata cu timpul , totul trece , pana si tineretea nostra trupeasca , astfel , boala , e ultimul inconvenient inaintea mortii amaruie , plina de bucati mari , plina de surprize exactrate.Imi pare rau ca scriu , ca scriu atat de putin , dar circumstantele isi spun cuvantul indescifrabil de amarat , nu pot vorbii despre moartea sfarsita , pentru ca nu o simt , pentru ca nu eu sunt protagonistul , intr-un roman asa cum traim noi , fiecare e protagonistul romanului in sine , iar antagonistul evitat e raul , raul care te paleste cu o palma peste fata de fiecare data cand uiti sa te aperi , uiti ca nu ai terminat sa lupti. In timp , ca sa traiesti ai nevoie de lucruri materiale , dar cand mori , ai nevoie de un destin bun.