Te-ai dus...

A trecut , fiecare moment trece , dar trece in alt mod decat cu ea , cea care s-a dus , s-a dus poate cand trebuie , cu un chin poate prea mult , a ei 80 de ani fix , un numar mare pentru varsta , un numar mic pentru cate emotii am din momentul in care corpul ei e mai usor cu cateva grame. Un discurs , o memorie scriu eu , despre ea si despre cele ce au fost atunci cand si ea era , trecutul ei il voi scrie , din pacate , acum si ea e un trecut , poate cam nou.

Ieri plangeam de dorul ei , azi la capataiul ei , ieri era , azi nu mai e , oare de ce , de ce trebuie sa murim nepasatori , oare de ce trebuie sa murim in chinuri. Moartea semnifica ultima secventa umana pe care omul o traieste , ultima actiune inainte de viata cereasca , viata de apoi , atunci cand ne nastem aducem bucurie copilareasca , de-a lungul vietii , mii de lacrimi de frica , mii de zambete de ras si un ultim dor inainte sa mor , o ultima lacrima pentru cel ce nu mai e , o ultima amintirea in cinstea celui ce a fost si o pierdere proportional in sufelt  , in inima si cel mai mult , langa tine. Murim de moarte buna , fie rea , fie mai buna , fie boala , fie intamplare fara sot , dar , murim , murim fara ca sa avem un cuvant de spus in toata acest roman , fara un deznodamant altul decat identicele celelalte , pentru ca intotdeauna , moartea este ultima , un deznodamant crunt si amarnic , un regret imens , pentru ca , lafel cum zice vorba mea ‘’nu-mi pare rau de nimic din ce am facut , imi pare rau ca nu puteam sa fac mai bine acele lucruri’’. Un stagiu foarte urat , un nivel inferior cu mult oricarei vieti omenesti , cazut la pat , cu ochii-nlacrimati privind in sus si doar in sus , zile-n sir fara noima vietii , menajat de toti cei dragi , dar nu si de cel urat , moartea , nu iti da ragaz un pic , nici macar o secunda , vine si te ia , oricat timp ai avut in urma , mi-e dor , mi-e dor de o voce calda si gingasa care uneori ma sfatuia babeste , alteori ma sfadea plin de reprosuri , chiar daca nimic nu era bine din spuse , tot imi era frica , tot imi era frica sa trec dincolo de cuvantul cel de sus , iar dinou , mi-e dor de ea , de cea care prin ocolul meu trecea , in fiecare zi mesterea voinic , cea cu un baston mancat de carii , cea imbracata mereu gros , fie vara , fie nor , mi-e dor , mi-e dor de ieri. Astazi , e o noua zi , o zi ca toate cele , dar putin mai diferita , un om trecut prin tot , a fost inlocuit e unul cu un trecut in fata . Timpul a trecut pe indelete , poate prea repede , an dupa an , unul dupa altul , putin peste 80 , putin sub , timpul s-a scurs , clepsidra e pusa de-oparte sub mult paienjenis , undeva sus pe un dulap , unde doar timpul naravas lasa urme pe sticla ei , praf si murdarie  , intuneric si lumina , trup si suflet au fost. Nu pot sa vad lumea , decat cu ochii rai , cu ochii plini de neastampar , neastampar de a face ceva , ceva pentru a o aduce inapoi , de a o aduce dinou langa mine , o vreau dinou printer noi , in lumea celor vii , in lumea celor care cuvanteaza , in lumea celor care sunt aici , dar poate e mult mai bine , e mai bine numai decat , in lumea in care simti , durere si agonie , un loc gol printre toti , acolo unde era locul tau , acum steaua ta a cazut , a cazut nespus , fara sa vesteasca moartea , fara sa vesteasca nou , pe cer sunt multe altele , ingerii sunt doar ei , prin negura noptii doar ei vin la tine , la tine in locasul unde corpul tau , unde corpul tau este acum , dar tu esti in cer , ne vezi pe noi , ne vezi cum suspinam la gandul bun si enervam la cel rau , mi-e dor , mi-e dor de tine , nespus. Ai intrat in viata mea , ca un dar , ca un nou sfat , dar ai plecat poate prea repede , ai plecat cum ai venit , ai lasat in urma ta , mii de ganduri , amintiri , povesti vechi si uliti goale , pana acum erai cu mine , pe banca din fata casei , pe ulita casei mele , sub umbra prunului din fata , pe banca din spatele gradinii , unde doar eu si vantul mai stie ce si cum vorbeai , mi te aduc aminte , vag in fiecare zi , dar chipul tau va ramane , va ramane pe veci o amintire , una buna pentru toti , un rea pentru oricine . O femeie simpla , ca de la tara , lasata-n ea urmele vietii , urme adanci pana in pantofi , opinci de pe vremea primii roti , o femeie in toate cele , mai mult ca un barbat , supusa vietii , fara maini si fara cap , trecuta prin ea , ca apa prin sticla , o adevarata luptatoare care a acceptat binele vietii , a distrus rau cu mainile goale , a indurate ierni grele , doar pentru binele familiei , doar ca ea sa fie judecata acum , judecata pentru cele , cele facute in viata , cu negot sau fara rost. Si acum gandu-mi traieste , amintirea nascoceste in gura mea , ca sa mai spun ceva , era ea demult cu mine , pe banca casei mele , spunea multe povesti , balade si memorii , bancuri , proverbe si invatauri , dar eu nu o ascultam si ma gandeam la momentul in care candva o voi vrea dinou , ii voi vrea dinou glasul , direct in timpanul meu veghear , memorii cu ea , cu clipele de cumpana , cu momente fericite , momente trecute in basm , de la casa de chirpici din fundul satului , de la munca dusa la picioarele altuia , a ajuns stapana pe ea , fara deprinderi de altii , fara influente natange , doar ea si al ei scop . Cu barbatu-i dus la razboi , sa castige pentru a lui tara , libertate  pentru toti , un erou intr-un sacou , intr-un sacou intr-o zi cu soare , in fata preotului si a lui stare , s-a legat de a mea raposata , iubire si deprindere o viata. Timpul a trecut , casa de chirpici a devenit mai tare , casa de chirpici e acum nou , doar ea si cu mosu’ ei au trudit la lemne grele , la ziduri prost facut , de un incepator cu planuri marete , dar uite , acum ei nu depind de nimeni , se au doar pe ei , truda lor a fost rasplatita cu pamant negru si tos pentru a tine familia pentru a mea mama. Lafel ca bunica , Doamne iart-o ,  mama e cea mai tare , nu cu maini pline de muschi , nici macar inalta-n toate , e doar o femeie mica , par lung si chipu-I oboist , dar un suflet de razboinic , pe urmele adevaratului razboi. Si s-a dus , nu acum multa vreme , s-a stins ca flacara unei lumanari uitate in darat , unde bate viforul , cum bate viata pe fiecare. Banca acum e goala , lemnu-i risipit de vreme , scorojit de timp si umplut de cuvinte rostite din gura protagonistei. Am o povestioara preferata , rostita din gura ei , o mica poveste in cateva cuvinte despre inceput pana la sfarsit . Se facea ca mi-o povestea de fiecare data cand eram eu , ea era mica , saraca , in posibilitatile vremii acelea , mergea la scoala , imbracata lafel , cu petice in orice rupture , in toiul razboiului , in vremea cand Romania era Ungarie de atunci , la scoala limba de predare era maghiara , limba de invatat era maghiara , bunica era romanca , iar iarna in fiecare an o prindea nepregatita si imi spunea ea ca zile la rand nu mergea la cursurile de predare pentru ca singura ei pereche de pantofi erau opincile de vara , opincile deschide , iar atunci cand indraznea pe frigul naprasnic sa paseasca catre scoala unde invata , acum muzeu de istorie a civiliziatiei din orasul meu , invatatorul ii plesnea palmile batatorite de nestat , cu un indicator mare si gros , pana cand rezistenta devenea amurteala . Si asa fata ascultatore si nevinovata a crescut , a trecut si de cea de a patra clasa , iar nevoile vremii si obligatia mamei , au fortat-o sa abandoneze , apoi , fata a invatat sa foloseasca masina de cusut , iar cat era ziua de lunga ea cosea , repara treburile casei , chiar nascocea haine noi pentru ai ei , pentru bani altora si nevoile ei. Timpul a trecut , fata a crescut , acum femeie  in toata firea , a gasit barbat , iubirea si s-a luat cu el , venit in permisie , de pe frotul indepartat , cu trenul si cum venea el catre casa , de la gara din satul alaturat , tragea cu arma din dotarea lui pentru a o anunta pe baba ca venea si el de departe , bunica repede , repede , punea masa , ceva de mancare , pana venea el , casa de chirpici , gata sa cada , era cea mai luxoasa locuinta , cu o baba si un mos. Dinou , poate obligatia , poate dorinta a facut ca mama mea sa ia nastere , sa devina un om pe pamant , din dorinta de a avea un loc propriu , bunicul meu a facut o casa , din ce era obijnuit la vremea de atunci , chirpici si lemnul brut , sculptat cu toporul , crapat cu icul de lemn , slefuit cu fier gol , cuie facute acasa , in cuptorul de paine , casa a luat forma , iar astazi , stau in ea , in casa unde au fost si momente de cumpana si momente de fericire , momente de rasteala , dar si momente de soapta , astazi casa noua de atunci , e cea mai veche , dar mama , cea din luptator nascuta , a devenit in sine , un urmas luptator , o casa vrea si ea , o casa doar a ei , pentru o familie urmasa , asa cum a fost mama ei. Si-mi spunea ea , bunica , trudea in fiecare zi , cu halterele de lemn in spate , spre varful case , acoperis fundatiei facea , doar ea cu mosneagul , fara nicun ajutor , doar ea si stejarul. Mai spunea ea odata ca nu toate erau bine , iubirea s-a risipit din prima privire , spunea ea odata ca rau mai era bataia , bataia pe care o primea , atunci cand incalca cuvantul , zice vorba aia ‘’bataia e rupta din rai’’ , dar atunci , raiul , de unde e?  Anii au trecut , mama a devenit fata , adolescent de liceu , bunicul avea o masina , poate prima in judet , un Fiat de mult fabricat , dar mergea si mergea cu el si cu familia , departe , departea in Romania , fiecare coltisor , fiecare margine , bunicul meu a vazut-o ca din avion , ce vremuri de toata fala.  Dupa , mama mea , a gasit , intr-un barbat ce lucra , ziua , noaptea , barbatul perfect de nunta , impreuna cu el , nu ii era sortit , dar timpul a trecut , iar el e tot aici , s-au cunoscut intr-o hala , poate prea sinistru , el lucre de dimineata , ea doar ziua si l-a atras , s-au atras reciproc , impreuna cu el , au cosntruit din mici bucati reziduale , locuinta de aici . Bunicul inca era , dar suparat nevoie mare , dragostea nu mai era intre el si baba , apoi el si-a vaazut cu ochii al lui destin schimbare , ia nastere a mea sora , mai mare , apoi , el vrand , mai putin zgomot si dorinta liberatii , a plecat , a plecat in concubinaj , e dorinta lui , nimeni nu o poate rectifica , doar el stie , implinire sau greseala. Acum el plange dupa ea , dupa cea cu , care a trait mai mult decat o dorinta , o dorinta greseala , asa poate i-a fost dat , asa poate a fost dorinta ei , ca ea sa moara in bratele lui , strangand-o ca un ajutor , bunicu’ nu-I vroia doar rau, poate doar bine , dar asa a fost sa fie , ea murind pe bratul lui , in patul cu multe secrete , bunicul uitandu-se la ochi-nchisi ai ei , zice ‘’ ai murit , mai babo?’’ , iar ea nimic , o scena de roman , de un roman trist , o viata alaturi de ea , o ultima imbratisare , sufeltu-i sa dus , colo sus in ceruri , departe de noi , dar intr-o lume lafel. Si bunicu’ incepea sa planga , niciodata scena ca aceea , niciodata nu mai vazusem o lacrima pe bata lui plina de riduri , niciodata atata dezamagire si soc suferit , singura lui dorinta , sa fi rapuns la vesnica intrebare ‘’ai murit , mai babo?’’ , iar ea ‘’nu , inca sunt aici , aici langa tine’’.  Aceasta a fost o mica memorie , in cinstea ei , cea care a fost mai mult decat un numar intre atatea numere de oameni. Si dinou , mi-e dor de ea , de reprosul ei , de fiecare bagare de vina pe care o facea , nu erau ele bine toate , dar cu ea era bine , acum nu stau departe de ea , dar doar de corpul ei , ea e sus , departe , poate citeste , poate ma aude , nu vreau sa ma bantuie . Nici eu nu sunt rupt din rai , nici eu nu am fost bun cu ea , dar consider merituos ca a fost un dar , un dar cu , care m-am mandrit atunci cand am vrut , cu , care m-am ascuns cand imi era rusine . Acum oamenii te vestesc , in fiecare seara de barfa , esti in gura tuturor ca o baba buna , ai fost , acum , nu mai esti , imi pare rau , toti vorbesc , cum erai tu asa , vestejita , ai trait sa fi iubita , dinou , acum toti vin sa te vada , dar prea tarziu , zaci , dormind pe veci intr-o cutie de lemn , zgronturoasa si noua , toti vin sa te vada , sa-ti cinsteasca numele , prea tarziu , acum vin sa te vada , dupa un panoua de sticla , unde dormi , dormi linistit , o liniste de vrivghi , asa cum si e.  Te-am vazut , te-am vazut intr-un cadru mortuar , lumea plangea pe langa tine , sotul , mosul de demult , un chip trecut prin vreme , nepoata ta , incercata de prea multe , cu lacrimi neajutorate , iti spun ramas bun si nu in ultimul rand , a ta fata , mama mea , tare cum o fi fost ea , o lacrima a lasat pe urma ta , eu , prea tare , imi pare rau ca am fost asa , ochiu-mi lasa de dorit , m-am uitat la tine , poate lafel de nejutorat. Mi-as fi dat din viata , pana si ultima farama de clipire , sa-ti mai vad odata vazul , fara chin , fara regret , o privire. Am mers cu tine , poate ai fost langa mine , in spatele meu , doar corpul tau , ai fost cu noi , am mers pana la ai tai parinti , unde te-am pus pe tine , langa ei , vechi ca lumea , trecuti ca timpul , ei se uita la tine , cum avei tu grija , de ei si ei de tine , asa acum , aveti grija de voi. Si cateva maini batatorite , de barbati in putere , te-au coborat la cativa metri , sub galbenul pamant. Aveai o alta credinta , o credinta mai ‘’ieftina’’ , o credinta in Dumnezeu , sper sa fi cu El si te-ai dus in pamant , acolo de unde omul a venit , te-ai dus dintre noi , te-ai dus sus , colo sus in ceruri , unde doar ingerii ca tine sunt , m-ai lasat in urma , sa ma vezi , sa ma protejezi , nu-mi pare rau , viata e pentru mine , de abea ce am inceput-o , clepsidra-I inca plina de-o parte , timp in fata mult. M-am nascut cu semnul norocului , un fluturas pe spate , jos , eu cred ca e noroc , nu doar o insemnare intr-un corp prea insemnat. Sicriu-ti luceste , e lac pur , nu stiu de ce atata lux pentru o moarte de tacut , de ce atata ramasag pentru o viata pierduta , de ce atata orgoliu pentru cineva care a murit . Tu ai fost o persoana , poate prea buna cu lumea , nu ai refuzat cererea , dar ai refuzat raul , iar acum , nimeni nu iti e recunoscator , lumea multa tu i-ai fost ajutor , ai slujit pentru traiul tau , dar acum , esti doar un mort , un mort intre atatea capete moarte si sper ca tu sa nu iei grija de vorbe fara loc material , de vorbe fara sunet , de vorbe fara rost. Pe ultimul tau drum , auzeam in spate tot , lumea vorbea de altii , vorbeau de cei vii , in caravana mortuara tu erai progatonista , dar fara rost , prea julti antagonisti , prea putine arme , o viata de rob. Am pus un bulgare de tarana peste al tau corp , sper sa nu te apese , e doar un omagiu , un omagiu in cintea celei care ai fost , fie ca ai vrut bine , fie ca raul te-a mai vizitat , nu l-ai bagat in seama si varsta ta spune tot , ai ajuns unde poate nu voi ajunge eu , e prea devreme , nu e drumul meu , eu , acum amarat ma gandesc la tine , ma gandesc cum stateam cu tine , la caldura sobei tale , o soba cam veche , dar nu asta ma incalzea , ci vorbele tale , pline de fast , onoare si intamplari reale , intamplari adevarate , cu tine facand fapte , de mica ai fost adult , ai murit ca un copil , un copil cu o jucarie , multumita ca in bratele tale era sotul tau , nu prea grijului cu vreme ,dar un cadou de ramas bun , dincolo de cuvinte , pe care in ultimele tale clipe , nu le-ai mai putut spune , nu le-ai mai putut rostii , dar ai fi vrut sa spui ‘’ va iubesc si va voi iubii , pana cand veti fi dinou cu mine  , cu mine pentru ca timpul nu iarta , ci doar trece si mai vreau sa spun , agonia a luat sfarsit , iti multumesc Doamne , pentru ca am trait‘’ , acum , scriind cateva randuri simt si eu ce ai simtit , ce ai simtit cand te uitai la mine , pierduta in spatiu , pierduta intr-un loc fara colturi , ochii imi lacrimeaza si stiu de ce , stiu de ce nu mai pot sa vreau sa tin in mine , acum lacrimile-mi nu sunt un lucru semnificativ , un lucru care sa te aduca inapoi , dar e un lucru simplu , un lucru plin de emotii , mi-e dor de tine. De mic copil , cand mama era plecata ca sa pot traii , cand tata era departe ca sa pot traii , tu m-ai ajutat sa traiesc , cu mancare pe care nu o agream , tu ma imbunai , cu lapte dus de pe soba ta , o soba plina de trecut , unde vocea ta am auzit-o , tin mine , ca si cum ar fi fost ieri , era o dimineata de toamna , asa cum era si ieri , nu stiam sa fac un amart de nod , un siret , un nimic , iar tu m-ai batut de fiecare data cand greseam , plangeam , furios pe tine , dar acum plang , fara tine , vreau dinou sa fi aici , fie ca ma bati , fie ca doar taci, sa fi aici , aici cu mine. O spun din suflet , pentru ca sufletu-mi traieste cu tine , corpu-mi e doar o uneltire , care ma ajuta sa exteriorizez , fiecare emotie , sentiment , dor de tine , si plang , plang neincetat , poate dupa ani de seriozitate , dar acum , nu realizez cu tot ca tu nu mai esti , dimineata nu mai am pe cine salute , cand vin de la scoala cea lunga nu mai am pe cine striga , nu mai am cu cine sa schimb o vorba atunci cand toti sunt plecati , pana si placerea ta plange dupa tine , patru pisici , care mai de care mai colorata , vie , colorata si zambitoare in felul ei , pisica e urma ta in caracterul meu , dimineata cand uitam , uitam sa hranesc cele din spatele casei , hoarele din Ardeal , tu mergeai asa cum erai , cu o cana , o vaza ciobita , iar ele iti multumeau necuvantand.   Si inca imi vine in minte , fiecare zi cu tine , fiecare zi cu tine pe un balasoar ruginit , unul nou , dar care scartaia , dupa tine , povesteam despre trecut , despre noi si despre tine , cuvinte vechi si povesti noi , cu si despre tine , curatam , poate zi de zi , cucuruz pentru gaini , ma chemai , eu nepasator stand in fata sutelor de pixeli care nu pot decat sa-mi aminteasca de tine acum , de prostia mea. Acum sunt singur , singur in pustiul meu , manecile-mi sunt pline de sare , sare din ochii mei , o sare plina de imagini cu tine , de trecut. Si iar imi aduc aminte , cum ma chemai pe banca afara , sa stam la vorba cu tine , pentru ultima oara , fiecare zi mai aproape de al tau sfarsit , fara sa stiu , fara sa sti , ai plecat de langa noi , te vreau inapoi , inapoi langa mine , sa taci , sa strigi la mine , dar inapoi , nu pot sa stiu ce e acela planset , daca tu nu esti aici , vreau sa ma bati dinou , vreau sa ma plesnesti inca odata , ca sa nu uit ca ai fost odata. Imi ziceai cand erai aicisa iti fac o poza , sa te stiu cu ochi deschisi , dar am fost prost , iar acum singura poza cu tine , e o poza intr-o cutine de lemn , sub pamant si cu mine pe un scaun , lipsit de viata , plin de lacrimi si prea incercat , imi vine sa lesin , de dor , de sanatate , dar nu o voi face , pentru ca sunt tare si nu te voi uita , fie santuri de lacrimi , fie oceane de plaset , de fiecare data vor fi pentru tine , pentru ca tu ai fost , esti si vei fi un adevar real. In lipsa ta voi continua sa traiesc , sa-mi vad de drumul meu , sa cresc frumos , sa fiu la inaltime sis a nu ma las calcat de un lucru mai mic ca mine , dar tu vei fi pentru totdeauna , factorul principal in caracterul meu.  Viata vine , viata e un dar , dar moartea , moartea e un sfarsit , parte rea a darului. Te-ai dus dintre noi , te-ai dus printre altii , te-ai dus de la durere , te-ai dus la implinire. Odihneste-te in pace , Domnu’ cu tine.