Poti?

Cum pot sa descriu lumea asta? Putin probabil perfecta , perfectiunea nu e de lumea asta , dar lumea asta e pentru mine , o lume cu plante verzi , intamplari fericite si nume sonore , dar si intamplari mai putin fericite , rele si nu in ultimul rand , foarte rele , suntem judecati pentru lucrui marunte , pe cand , acele lucruri care ies in evidenta doar prin caracterul lor dezagreat si rautacios , sunt neinsemnate in fata celor care judeca , in fata celor care sunt in masura sa ia decizii si sa puna capat ori punct acelui fapt , dar nu , lucruile facute de mine , vi se pare destul de rele in comparatie cu grijile lumii , dar de ce? De ce lumea mea , e atat de fercita , de ce nimic nu ma afecteaza , de ce trec in fata chiar daca nu pot , incerc , incercarea moarte nu are si reusesc , imi propun imposibilul si cu siguranta o sa ies invingator , pentru ca lumea mea , e o lume modelata de mine , un univers a carui nume il asimilez in propia mea descriere , o lume frumoasa , repet , voi repeta pana in momentul in care nu voi mai fi pe acesta lume , pana cand voi ajunge sus , intr-o lume cu un al proprietare , dar cu un termen ne mai intalnit , perfectiunea. Mi-a fost dat sa aud , ca lumea e importiva cuiva , dar oare e asa , oare chiar e impotriva noastra in ciuda faptului ca depindem voit de ea , necesitam de actiunile lor , ii bagam in seamna , ne focalizam odata cu deciziile lor , oare , lumea ti-o faci tu , el e doar un al pronume pe care-l folosesti in propozitii ori pentru a exprima atentia catre cineva. Lumea e frumoasa , ai sansa de a fi independent , pe propriile picioare , de a umbla in lung si in lat atat cat iti e posibil , atat cat energia , motivatia iti ofera capacitatea de a face acest lucru , lumea e frumoasa , atunci cand viata iti este oferita , primesti mana libera , libera-constinta , poti decide , poti fi tu cel care te decizi , poti sa faci orice cu putinta , pentru ca poti , primesti in mana , nimic , dar poti creea tot , nu ai nevoie de materiale de constructii , piese introtocheate , lucruri sofisticate , cand simplitatea este prea sofisticata , clasicismul prea modern , iar tu , tu , un simplu trecator , pe marginea drumul , dar in urma ta , fiecare pas ramane , fiecare vorba spusa pe indelete , orice soapta raspicata , auzita de cel netrebnic , barfitor , cel care iti e prieten , nu exista . Dumnezeu a creat omul cu unele talente inascute , unele aptitudini , dar pe parcursul vietii , caracterul poate fi educat , in scop bun , ori rau , dar este educabil , iar darul oferit de Dumnezeu , este foarte mare , dar nu fiecare stie sa se profite de el , sa il maximizeze si sa il puna in top , sa faca din el , o mandrie , un dar foarte pretios , multi il iau ca pe o batjocora , altii ca pe un lucru cotidian , dar norocul nu e ceva cotidian , e ceva prescris , in destinul tau apare , trecutul , prezentul si viitorul , dar niciodata , nu poate fi schimbat , lafel cum nici raul nu te ocoleste , ceea ce e al tau , va fi al tau , interpretat in parte de fiecare , acesta e bun sau rau. Dimineata ma trezesc tare buimac , cu ochii umflati de oboseala si de dorinta de a mai atipii umpic , de a mai visa la persoana perfecta , intr-un cadru idilic , pe o margine de paradis , dar nu , te trezesti inevitabil , cotrobai dupa o haina potrivita starii , iar tu ramai pe ultimul loc , te indrepti catre usa camerei , inca buimac , cauti o sursa de energie , dar nu exista in astfel de momente naturale , incisive , apoi , dinou , mai ravnesti la o usa , usa spre deschis , spre ultimatumul , lumea libera , un spatiu nedelimitate , decat de o dorinta vaga de a nu fi prostscris , apoi , te indrepti catre o institutie prea urata ca sa fie ceva frumos , prea utila pentru a fi iubita , prea anevoioasa pentru a fi fericit si a nu mai fi buimac , te asezi pe un scaun din care inca ies fire de lemn , cioturi taiate inegal , te uiti si vezi o multime de persoane , fiecare se comporta altfel , fiecare arata altfel si te intrebi foarte nedumerit , daca nu eram aici , oare unde eram , oare ce eram , daca toti imi sunt necunoscuti , atunci cine sunt eu , cine ma poate numii , cine exista? Afara , soarele incepe sa razbata printre norii cenusii plini de ploaie , dar nimic nu se intampla , soarele iese cotidian , in fiecare dimineata devreme , ne lumineaza pe noi , dar nu si sufeltul nostru , ori in ansamblu , pe mine , lumea e frumoasa , stiu , ciudatenia , e foarte normala , iar eu destul de ciudat , ma uit la o doamna , timp de cateva minute vorbeste in continuu , inteleg fiecare cuvant , inteleg ca asta e rolul ei , sa imi aduca aminte de ce traiesc , de ce sunt pregatit acolo , apoi , un sunet de fier pe fier , un ecou pe lungul colidor rece si fioros se aude , se aude tare de tot si toata lumea din jurul meu , zambeste , ori sta serios , dar face ceva anevoios , insa eu , eu sunt unic , fiecare e asa , dar eu , raman in banca pana ce toti devin dintr-odata lafel de tristi  , nu intelg de ce , de ce atata sentiment pentru nimic , ma ridic , plec din camera mica , prea mica pentru ma ascunde de atentie , de vrobe si ies , ma dau jos de pe scaunul incalzit din propria caldura , ma duc pe colidor , parca betivan , nu stiu ce sa fac , sa apuc calea rea sau sa ma fac doar ca sunt fericit si aleg , aleg sa merg pe calea rea , sa infrunt greul  , sa ma obijuniesc cu idea ca nimic nu e pentru mine , plec , dar oare unde? Ajung altundeva , intr-un spatiu opus celui din care am iesit , acolo , o agitatie de nedescris , de ce exista oameni? Ma intorc de unde am plecat , iat totul se reia de multe ori , de multe ori  in sir , ma urc intr-o caravana ambulanta in care toti invata sa zambeasca fals , apoi  , ajung , ajung in fata portii de la care am plecat , cu o fata judecata pentru fapte comise usor , dar cu un scop prea usor , bunatatea , de ce traim , de ce sunt fericit? Imi iubesc viata , imi iubesc semenii , dar intotdeauna exista o intrebare , o las in seamna retoricii , nu vreau un raspuns , dar totusi , vreu sa ofer un raspuns unei intrebari nepuse , pentru ca existam , suntem facuti , pentru ca nu am vrut ceva , am fost vanduti , dar , daca maine , lumea va fi lafel si tu vei fi asa?!