Nu ma salva

   

  Toata lumea are nevoie de o salvare atunci cand sunt prinsi in situatii limita , atunci cand singura scapare e sa te arunci in haul intunecat , fara fund , o melancolie pe viata , o boala incurabila care te va macina psihic pe vecie , ei bine , sunt fericit sa spun ca nu ma aflu in postura de a cere ajutorul nimanui.
      Am gasit continuarea , caci nimic nu s-a sfarsit , doar a inceput , nu am nevoie de salvare , cineva deja m-a ajutat sa zambesc intr-una , rar gasesc personal un motiv pentru care sa zambesc mereu , sa ma gandesc la el si sa incep sa rad in hohote sau doar sa schitez un fel de zambet trist , probabil ca si daca ar fi unul , ar devenii monoton , plictisitor , scarbit de el as fi , ei bine , uite ca am gasit motivul pentru care sa zambesc cu adevarat , in zambetul meu sa se citeasca fericirea , sa nu ma plictisesc de el niciodata , sa incerc in fiecare zi sa zambesc si mai mult , sa fac eu la randul meu pe cineva sa zambeasca , sa zambeasca din suflet , sa se simta bine , sa se simta foarte bine , totul devenind ca o radiatie care te afecteaza in sens bun , e minunat , zambet.
      Precum atunci cand mergi la mare sau te afli pe un vapor si cazi in apa , aproape sa te ineci , cineva de pe punte sau de la mal iti arunca un colac de salvare , d-ala alb cu rosu , plin de design clasic , te prinzi de el ori intri in el si cineva te trage la mal sau te urca inapoi pe punte ca sa nu te ineci , mare pacat ar fi , eu nu am nevoie de salvamari , de colace , eu sunt pe mal , zambesc si nu sunt singur , am langa mine sursa fericirii mele , aici langa mine se afla motivul , se afla ... ea , cea la care gandu-mi sta chiar daca trupul e altundeva , nu conteaza ca nu zambesc fizic mereu , sufletul meu niciodata nu va iesii din starea continua de euforie .
     Sti momentul acela cand mergi pe strada sau faci ceva perfect si chiar nu realizezi , nu-ti faci griji , mergi pe strada , uiti sa saluti cunoscutii , uiti unde mergi , ma simt exact ca un copil inocent , care merge pana in oras de dragul de a face un concurs de pasi , ma simt atat de bine in preajma ei , imi da putere , chiar daca poate nu intotdeauna ma simt bine fizic , ea este cel mai tare medicament pentru sufletul meu , este leacul dezamagirilor , amintirilor , serul care imi da viata si ne croieste viitorul , nu exista dorinta mai importanta decat de a avea pe cineva in genul langa tine. Ma simt implinit , eu chiar am si nu-mi vine sa cred , o consider cea mai valoroasa , chiar daca o subestimez , este mult mai mult decat valoroasa , probabil , pentru ca o iubesc , sursa tuturor valorilor , m-a estimat bine , eu sunt pentru ea , eu sunt salvarea de care nu are nevoie , dar totusi o are si nu-i va fi frica sa profite , pentru ca a profita nu inseamna mereu a exploata ceva in scopul placerii si mai apoi sa culegi doar cioturi , a profita in acest caz minunat inseamna a te bucura la comun de ceea ce nu costa .
      Ma gandesc uneori cu o fata de disperat , dezamagit la trecut , la ceea ce am facut , dar stiu ca dupa ce am facut o fapta rea mereu mi-am cerut scuze , stiu ca am lasat loc de ''Buna ziua!'' , stiu ca trecutul e trecut , iar ea viitorul meu. Nu te poti satura de cineva ca ea , are resurse regenerabile , resurse care nu se vor termina niciodata , daca cineva are grija de ele , asa cum fac eu .

      Salvandu-te pe tine poti salva si pe altii , incearca , merita orice secunda.