In seara asta am ales sa vorbesc despre acea tabara , despre ce m-a invatat , cum m-a schimbat si ce nu mi-a placut , caci mereu exista mofturi puturoase dupa multa placere si relaxare.
In primul rand , in locul acesta divin , de o frumusete cum doar din inaltimile multor romane se poate vedea , un loc aflat in mijlocul naturii , acolo unde pana si ursul se simte singur , locul acesta era intesat de adolescenti , o tabara de calauzire , de indrumare spre pocainta , sper ca in viata mea fie ma distrez la maxim , fie ma pocaiesc si devin bogat , asta e lege , caci cel de e cu Domnu' are bani , ciudat. Caile Domnului sunt multe , dar nu la fel , caci El vorbeste in multe feluri , povestea devine mai mult una ateica , na , ce sa zic . La acest x de pe harta am invatat ca Dumnezeu e tare , poate face orice , iar prin pocainta ne oferim viata data de El , tot Lui , straniu , de ce am mai primit-o daca o redam inapoi , poate cineva sa-mi raspunda? Alte lucruri invatate ar fi acelea ca baptistii sunt oameni fixisti , sunt oameni frumosi , credinta lor chiar ii fac mai dedicati vietii si lucrurilor facut curate , facute cu cap , ascultarea lor din cuvintele Bibliei ii fac sa judece , ii conving sa faca lucruile cu a lor capatana , acesti oameni care se convertesc , ''se intorc'' la Dumnezeu sunt niste oameni de toata lauda , caci fie sunt cuminti , fie mai rai ca diavolul , ei reusesc , ei prin Biblie vad dincolo de prezent , stiu cum sa foloseasca un lucru inainte sa-l aiba sau sa-l fi vazut vreodata , este un intreg monolog spre cum sa fi , cum sa faci , cum sa ajungi la piatra filozofala fie ea neexistand , un adevarat miracol. In ceea ce priveste schimbarea mea din acea tabara , a fost una egala cu zero , caci , din punct de vedere confesional sau motivational nu a avut nici o putere sau vreun amestec in planurile mele , dar , mereu exista un dar , stiti vorba , acolo unde nu se intampla nimic , nu exista , asa ca , da , ceva totusi a intervenit din punct de vedere emotional acolo , nu ceva puternic , insa ceva incat si pot sa-mi aduc aminte cu drag , sa revad inagini tainice ramase in memoria mea vizuala . Fata cu parul de foc si punct.
In al doilea rand , acolo , nu mi-a placut atmosfera asta atat de artagoasa , mofturoasa , se pare ca pana si intr-un mediu atat de linistit si mininat , exista fite , la fel ca peste tot , nimeni nu schimba o vorba cu tine , decat daca ai ceva ce el poate folosii , nu ma supara chestia asta , ba din contra , stilul meu retras ma avantajeaza in situatii din astea , in rest , lumea a continuat sa imbatraneasca si sa creada ca El ne va ierta pacatele facute prin voie , caci cel din nevoie , consider eu ca este un mod prin care rasplatesti pe cineva cu ceea ce merita , uneori multi merita sa nu primeasca decat sa fie parte la comitetul de fericire.
Am cunoscut multa lume acolo , m-am simtit bine , foarte bine , insa modul in care oamenii , adultii aia ''mari'' , ''foarte mari'' te motivau sa mergi spre El , era unul dezolant , pur si simplu lipsit de politete , unul ar fi acela ca atunci cand ai nevoie de fie lasat in pace , unul dintre ei iti face rau , probabil ca Dumnezeu i-a spus asta , iar un al lucru ar fi acela ca , ei , mereu cauta sa recruteze , caci sunt putini , iar intr-o armata , nu e un om , sunt mii.
Acel loc , undeva pe valea unui parau cu apa limpede ca aerul nevazut , unul mic , mic ca si cararea prin padure , departe de unde omul poate sa zbiere si sa zica ''Au ma doare , Dumnezeu , iarta-ma'' , departe de unde lumea mai priveste inca in detaliu , departe de legatura cu centrul secolului 21 , internetul sau macar semnalul , dar ce poate insemna asta , decat ceva bun , caci asa se monteaza o casa din lemn , fiecare scobitura fixa la locul ei , asa cum spune planul , iar ele nu vor putrezi ploii patrunzatoare si vorbelor omului , care pot trece prin orice. Nu sunt un prost , nu sunt unul care face ce vrea el , dar vorba mea nu este impotriva nimanui , caci , asta e punctul meu de vedere , ceea ce am trait eu , iar asta este spusul meu , nu e gresit sa crezi , e gresit sa nu crezi , in tine . Primul cuvant care imi vine in minte dupa ce am avut parte de aceasta experienta minunata este defapt o culoare , verde , caci o culoare inchisa nu cunosc sa fi vazut , lumina de acolo , era una diferita parca de alte locuri din lume , oamenii vedeau mai bine , totul era condus parca dupa un plan de bunatate , un magazin de dulciuri. Iarba deasa , frumoasa , umeda dimineata , te facea sa iti spui , ''Vreau sa ma intind , sa iau pauza de la viata o secunda , ca sa vad daca pe lumea cealalta exista asa ceva.'' Aerul parca imbibat cu o licoare bahica care te ametea la fel ca multele bauturi spirtoase , care te purtau pe baranci , iti inchideau ochii si iti soptea ''Asculta cum soarele paleste pe pamantul acesta divin , asculta cum pomii danseaza prin mireasma bardului si a fiecarei flori din padure , asculta cum te mangai , asculta cum pielea ta devine un lucru valoros , dupa ce eu am magaiat-o , asculta cum apa ar vrea sa stea in loc si sa simta si ea cum eu definesc viata ta si a altora , asculta-ma caci nu exista poza , cuvant sau hieroglifa care sa ma exprime.'' E vara , e timpul in care traiesc la maxim , o coincidenta stranie , caci deviza taberei era ''Traieste la maxim'' , poate chiar e un semn , de unde nu stiu , ceea ce conteaza este ca , in inima mea , in jurnalul meu sufeltesc am mai notat cateva pagini din viata mea , e ora 12 noaptea , e timpul sa intorc foaia si sa-mi imbib pana in cerneala , caci maine e o noua zi , iar foaia arde de nerabdare sa aiba pe ea , murdarie care sa constituie un motiv , un limbaj spre absolutul fericirii.
 |
ABCDEFGHIJKLMNOPQRSTUVWXYZ , asta e alfabetul , dar defapt nu este , caci cu el construim insemnatati , nume de oameni , cu el construim un limbaj prin care ne exprimam viata , viata se exprima pe ea insasi si totul devine pe intelesul meu , ''Ana are mere'' , zambet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu