Vara

     Totul este din ce in ce mai monoton , odata cu venirea verii si sfarsitul oricarei activitati scolare , totul se duce spre moleseala , cel putin in cazul meu  , pe parcursul verii nu faci decat sa te relaxezi , sa te racoresti cat e ziua de lunga , sa iti creezi amintiri placute si sa-ti provoci multa durere , sa face ce-ti place si sa pierzi vremea atunci cand nu ai altceva mai bun de facut. Vara , un anotimp frumos in care toata lumea viseaza sa meraga la mare , sa stea cu fundul la soare , sa polueze apa cu pielea lor asudata , sa manance si sa bea cat ee ziua de lunga si da , sa strice bani fara vreun rost , caci , atunci cand te intorci , ai fost la mare , iar ceilalti vecini , nu , barosan. Vara un lung prilej pentru a inrodii minciuna ludanta atunci cand mergi la munca , fie la scoala , ori la cafeaua de dimineata cu tigara-n gura , sanatatea e pe primul loc , placerea mai departe , pe parcursul acestui sezon calduros , chiar foarte , pur si simplu lumea nu mai are energia necesara de a muncii , astfel , orele in minus de la munca , absenta toata a oricarui gand fata de fapta pe care o faci , nepasarea , sunt scuzate de temperatura prea ridicata , ori sutele de persoane care apar la televizor la stirile de la ora 5 cu titlul ''Rapusi de caldura'' , oameni buni , nu va scoate mama dracului in soare , ca oricum chiar daca ati fi fost nevoiti sa iesiti in soare , tot nu faceati ceva atat de important incat sa va afecteze in sens bun , caci rau e deductibil ca este , dar stai , defapt , cam in fiecare sezon apare un astfel de titlu la stiri , iarna ''Rapusi de gheata'' , primavara ''Rapusi de flori'' , vara ''Rapusi de caldura'' si toamna ''Rapusi de frunze'' , de parca intotdeauna ne invadeaza ceva si ne creaza un disconfort iminent mortii . Nu inteleg cum oamenii din statele care dispun de un climat foarte calduros cu temperaturi minime care nu coboara sub 40 de grade Celsius pot sa supravietuiasca , la noi , oameni care au 60 de ani , se prabusesc stand pe banca in parc , loviti doar de cateva raze de soare care razbat printre frunze , minune sau matanii. Vara , ganditi-va la o imagine specifica , o plaja cu nisipul auriu , soarele uitandu-se spre tine , palmierii perindandu-se de pe o parte pe alta purtati de vant , tu , pe un sezlong cu o nuca de cocos in mana , ochelari de soare , tot tacamul , minunat. Sa nu credeti ca nebunia este ceva rau , dar in cazul acesta este , caci nu intamplator , dar titlurile postarilor mele au o intorsatura negativa sau mult apreciata in cadrul textului integral. 

A venit vara , sa inceapa pozele in costume de baie , petrecerile nebunesti si suferinta. 

Muzica

     Cel mai raspandit lucru de pe Pamant este oxigenul , dar pe langa acesta , muzica si suntele sonore cu un ritm stabilit genului apar la tot pasul , tocmai de aceea in momente de cumpana , in momente in care ai nevoie de o indrumare apelezi la sunete , la muzica , la note joase sau inalte , la ceva ce-ti delecteaza urechea ascultanda mereu la detalii si la greseli . Mereu este in cautarea armoniei absolute , in cautarea supremului , dar niciodata nu gasesti scara ascunsa dupa invizibilul gol , spre exemplu , ca o orchestra simfonica cantand o melodie de Tchaikovsky , o vioara solo si o sala plina de alte instrumente , insa suntetul viorii este unicul liber spre armonie , spre ridicarea la ceruri , ridicarea la geniul autorului , viata de zi cu zi ne pregateste cotidian lucruri de genul acesta , vrei mereu sa fi ca un inger sa te inalti la cer , ca in imaginatia ta , cu aripi albe ca perlele de pe fundul oceanelor , zburand inspre sus , spre cetatea norilor , acolo unde spre surprindere , cor de ingeri , sunet divin , minune absoluta , supremia . In aceasta simfonie , nu conteaza dirijorul , nu conteaza nimic din sala , doar tu , tu solistul sau solista cu vioara pe gat , arcusul in mana si spre batalie , santuri , transee de viata , caci muzica ghideaza plutonul si tu , vremea. Cu o harta nu faci decat sa te incurci , dar precum in buzunar gasesti mereu castile telefonului incalcite , viata devine mai simpla cu muzica-n san , da.
     Muzica este o un apogeu al inventiilor , caci nimic nu este mai linistitor decat psihologia sunetului care iti indruma gandurile dupa arpegii si multe alte note , zgomote care in prezentul modern , inseamna un ritm , un gen idolatrizat , plecand de jos , mereu vei ajunge sa zbarnai pe note inalte din voci de femeie , caci doar ea este liderul suprem al masculinului. Muzica a aparut ca ritm primitiv , insa in trecerea timpului a devenit un mod prin care exprimam sentimente , a devenit ca o scrisorare auditiva prin care tu vorbesti , tu asculti , tu intelegi ceea ce vrei , ''Hai sa zburam spre speranta , spre visare sau chiar mai sus , implinire'' , asta spune muzica , mie personal imi place acel moment oportun cand pur si simplu gandul iti zboara la locul faptei , iar pielea ti se face de gaina , parca in acel moment esti ce-ti doresti , nu e un vis , nu e realitate , esti tu facand ceea ce-ti doresti , degeaba speri sa ajungi in varful Everestului , daca tu ai tot ce-ti doresti , asta e omul , niciodata nu-i ajunge , dar atunci cand ai o casa , ai caldura , mancare , zambetul de pe buze si iubirea din inima , de ce sa vrei masini tunate , vile cu piscina , femei cat curpinde sau sa fi rege peste ai tai robi , tu esti robul lui Dumnezu , nu trebuie sa ai tu robi , caci , tot ceea ce ai , meriti , muzica. 

Ca si cerceii purtati tot timpul in urechi , poarta muzica in suflet.

Canta-ti o melodie care iti place , canta-ti de jale atunci cand esti trist , canta-i altcuiva de iubire , dar nu-ti canta de mila , caci toti sunt bogati.

Cei doi

     

El: ''Doctore , ce e cu mine?''
Doctorul: ''Totul e in regula , sunteti pe moarte.''

E ciudat sa fi doar martor , dar niciodata protagonist , adesea vad doua personaje cotidiene care se plimba intre rivalitate si dragoste , dar niciodata in concordanta unul cu celelalt , totul a pornit de la un trecut care nu va mai fi si de la un viitor care nu va fi fost niciodata impreuna cu ei , cum ar fi o melodie interpretata pana la jumatatea fara nicio greseala cat de minora , iar mai apoi intrerupta de un mascarici comunist strigand ''Viitorul ne apartine!!!'' ,  evident si pur ca ceea ce se va numi continuare nu va fi decat un balci care va prelungii nota joasa cu care se terminase strident acel moment apocaliptic , totodata ducand mai departe visul ca a traii nu exista fara verbul a fi , impreuna , la bine si la greu , pana cand moartea ii va despartii , desigur , pana si in iubirea adevarata , curata , momentul in care realizezi ca cineva chiar spune ca veti traii pana moartea va va despartii , este un moment de cumpana in care incepi sa te interebi , incepti sa redevii arogantul si egoistul care se gadeste la egoul din el si nu la persoana care nu are un pronume de persoana I , ci doar impreuna. Cei doi protagonisiti , adica el , ea , el si cei doi , mereu cand se ivesc , cand privirea unuia da de a celuilalt si atrag , se resping , dar pana la urma se imbratiseaza , e o poveste intortocheata , de aceea nu o explic , ci o pun in scena ca o zi din viata mea , privind ca un observator ce sunt , lumea , caracterul ei si ceea ce mi se intampla mie fara sa las amprente.
     ''Dimineata de vreme , trezit de nenorocitul de cosoc de peste drum , ma ridic din pat incet , nesigur pe picioarele mele si merg spre usa , ma dus spre baie , intru , ies , ma imbrac si plec , merg ca un zombi zburator , praful si pietrisul de pe mijlocul drumului imi umple pantofii cei vechi si jerpeliti , ajung in statia de autobuz , ma urc intr-un miros de batran , stau cu capul improptit de bara de sustinere , ma dau jos din el , parca mai energic si voios din cale-afara , merg din nou ca un mort pe strada , ma arunc pe scaunul de lemn tare de la scoala si privesc , privesc colegi ai mei care nu au nimic legat de normalitate , unii intra si strg tare ''Ceau''  de parca-s surd din nastere , evident , daca as fi , mirculos , as reauzii din nou dupa ragetul de bou sau vaca al acestora , lumea este frumoasa . Ala , baiatu' protagonist al romanului fara crime , dar cusut cu ata alba , desii materialul este alb , zambet , sta , astepta , se mai uita la telefon , uite-o si pe ea , se saruta cu un sentiment de monotonie extrem , se pun in banci diferite si nu-si mai arunca nicio privire , ora decurge cu rasete , strigate si acelasi profesor batut in cap , de mic , cu ligura de la jumari , prima pauza ii gaseste pe cei doi in brate tinanduse de parca iubirea s-ar fi nascut odata cu ei , in acelasi spital , din aceeasi mama , ajutat de doctor , minunat . Un joc dute-vino , pleaca-hai , sari in jos , daca economia tarii noastre , ar merge ca acul iubirii celor doi , falimentul ar fi un dezmierd pentru ceea ce ar fi fost , mai degraba , s-ar putea ca eu in viitor sa devin un invetator , voi inventa apartul care masoara iubirea , la fel ca apartul care masoara iradirea , dar sunetul ar fi mult mai straniu , pentru ca iubirea nu prea este pe la mine prin zona , acum imi dau seama despre motivul pentru care cei doi odata colaborau intr-un duet la melodia aia , ea era o fata cu prietene care aveau anuturaje , ea , cuminte , destepata , tot tacamul cel gustos si pretios , dar ea avea nevoie de un derbedeu , ca asa zice Facebook-ul , fetele cuminti cauta baieti cuminti , dar doar ii cauta , ca de ales , se leaga cu vesnicele cromate catuse sau cu blanita , zambet , ori din cauza faptului ca mereu prezenta prietena cu o fata adorabila , un anturaj plin de stele aurii , a facut-o sa-i fie ciuda , sa fie geloasa , caci mecanismul vietii nu merge fara un motiv , ei bine , uns de rautate . 
     Sa continuam , povestea mai zice in fiecare zi ca cei doi se contrariaza mereu , pe tot parcursul luminii zilei , caci , pana si sub clar de luna , un te iubesc mincinos, este urmat de o injuratura cat se poate de sincera  , asta-i viata mai , nimic nu cuge din uscat , cum nici apa din piatra seaca . Se pare ca acum cum nu mai am nicio idee legata de mine , trec la alti prosti , pardon , destepti cum am fost eu , nu demult , dar a trecut , stim cu totii , trecutul ramane in scris sau in poze , spre sa nu aiba nimeni poze cu mine din trecut , caci imi afecteaza viitorul , zambet . Si cat de ciuda imi este de faptul ca mereu isi zambesc si cand se streg la gura , aproape ca vomita de ura , nu poti impune sentiment aparte unei inimi de caine , caci el nu are constient de ceea ce face . Timpul trece , jocul este la fel , la despartire , se saruta induiosator si isi spun ''Pa'' , pe autobuz , acest baiat , car intamplator imi este prieten ,  printre cei mai buni , ma intreaba ''Ce mai sti de ea , a mai vorbit cu ala , ce au mai facut la scoala , i-ai vazut?'' , ma uit cu ochi de adormit catre el si ii spun ''Cauta-ti jumatatea cu care vei ajunge la casatorie , caci asta te duce la durere'' , uneori sunt chiar mandru de sfaturile mele prietenesti , hai sa te pup Costine. Zambet!!!''

     Si cam asta e povestea , mereu in cumpana , niciodata in echilibru , obligati sa se vada , din oficiu iubinduse , sinceri pana la un punct , maine departe , monoton tarind , niciodata dor de el , de ea , de ei . O seara placuta , stele sus pe cer .

O pauza de la viata

Natura nu ia pauze , e creata sa leneveasca.

     In fiecare zi ma trezesc , mananc , invat , muncesc si dorm , da si sa nu uitam ca slujba cu norma intreaba , leneveala , insa pe langa toate activitatile zilnice mi-as dorii sa am timp pentru mine , sa am timp pentru a face exact ceea ce-mi tuna capul , sa pun viata pe pauza , iar timp de o ora sa fac de toate , ar fi minunat , asa este. Sunt tanar , foarte tanar , varsta la care inca ma joc cu masinutele in nisip , exagerez , stiu ce-i dragostea si de ce sa ma feresc , deci , am buletin , matur , in aceasta era a tehnologiei in momentul de fata ar trebuii sa joc jocuri video , sa am peste 80 de kilograme si sa traiesc pentru a irosi , dar precum cineva mi-ar spune asta , ce as face cu acel timp in care in dreptul vieti ar scrie ''Pause'' ?
     L-as folosi cat mai cu putinta in favoarea placerilor mele , par exemple , noapte de noapte inainte sa adorm ma gandesc la ziua de maine , la ziua imediat urmatoare in care ma trezesc cu speranta si ma intorc in pat tot cu ea pe umeri , dar nu asta conteaza , ci faptul ca mi-as dorii sa cotrobai prin natura , sa-mi gasesc inspiratia absoluta , sa visez practic , ciudat . Toate culorile au o semnificatie , au o imagine de ansamblu , au un sinonim practic , insa culoarea verde are eterna semnificatie a naturii , a libertatii , a vietii , ceea ce u adevarat ador la aceasta culoare este ca oricate modificari i-ai aduce nuantei , niciodata nu-si va schimba principala proprietate , aceea de a te face sa zambesti , aceea de a te face mai viu. O pauza de la viata , o maxima potrivita indeajuns pentru semnificatia textului in cauza , precum o pauza de cafea , o pauza de pranz , o pauza de odihna , o pauza in care te relxezi , in care incerci sa uiti si sa revi la normal dupa ce timpul s-a scurs , ganditi-va , o pauza programata pe care poti sa o iei de fiecare data cand esti obosit , niciodata , stiinta ne-a oferit 24 de ore calculat , iar Dumnezeu lumina de la soare si umbra de la straluciul lunii dincolo de frunze , crengi si vise zburatoare , avem o pauza continua in cadrul careia nu mai incetam sa ne vaicarim ca avem o slujba grea , o familie insuportabila sau probleme cu corasonul , caci in era asta , in secolul 21 , limba romana nu mai este folosita in proportie de 100% , ci undeva la un ghiveci cu altele , poate 50% romana , catre un 40-45% engleza si cateva cuvinte din telenovele , muzica si de pe masini aduse din tari straine , germana , spaniola si vesnica maghiara , pretutindeni. De ce spun ca mereu de plangem in legatura cu totul? Pentru ca asta e adevarul , vad zilnic oameni care nu au nici varsta buletinului de majorat , care se plang ca ii dor spatele de la dusul ghiozdanului la scoala , ce s-ar intampla cu acesti oameni daca ar frecventa munca , s-ar dezmembra? Probabil ca nu , dar statul degeaba si munca imaginara sunt ca niste automate de placere , iti confera liniste , iti confera posibilitatea de a nu avea probleme niciodata si totodata o viata monotona in care te apuci sa munceti la varste de peste 30 de ani si tot asa , ca de dat tot e.
     Pierdut intr-un labirint de aer , asta e stampila de pe fruntea fiecarui mototol , ce greseala , se pare ca si in fruntea mea sta scris ''Aici , acum , gandul departe.'' , dar ce pot sa zic , daca as fi o exceptie , nu as mai fi un om normal , iar daca nu as fi un om normal nu as putea ca maine dimineata sa merg la o cafea si sa fumez o tigara , deci , respectand cererile mediului , pot cere mai mult , stati departe de iarba , dupa ce o fumati , nu mai e verde.

Engleza , bai frate.

Amintiti-va ca verdele e culoarea eterna , decat lumea si Pamantul , pana azi , maine si ieri , ea tot verde va ramana pana in ceas de zi.