Revelionul

E aproape noul an , doar cateva zile ne mai despart de sfarsit si de inceput , se zice ca atunci cand bate ceasul de miezul noptii , atunci cand prima secunda din noul an incepe , trebuie sa iti pui o dorinta , sa te gandesti la ceva ce vrei , e specific intregii luni decembrie , o luna a bucuriei si a cadourilor , a zambetelor si a rasetelor , o luna perfecta , vorbesc despre trecerea dintre ani deoarece e inca un fel de sarbatoare de care nu sunt placut surprins , ma bucur de ea la fel cum toti ceilalti o fac , incerc sa o petrec cat mai bine , sa ma simt foarte bine , dar totusi ceva ma roade mereu atunci cand dau navala peste mine toate acele intrebari ''de  ce? , cum? , ce? , oare?'' , nu mai pun acele intrebari inoportune pentru ca nu-si au rostul , aceasta este poate ultima mea postare inainte de sfarsitul anului si as vrea sa inchei fara sa pun intrebari la care voi raspunde tot eu , insa in schimbul acelor lucruri fara rost voi povestii revelionul asa cum e , il voi rostii ca si cum il petrec scriind , o mare placere , pentru ca prin scris traiesc , prin scris sarbatoresc , nu exista eveniment important , zi de neuitat , intamplari de-o seama care sa nu le fi povestit , care sa nu le fi pedepsit in scris , iubesc ceea ce fac la fel cum iubesc destinul meu , la fel cum iubesc sa fiu , cum iubesc sa merg , cum iubesc sa traiesc. Aceasta trecere dintre ani , aceasta transhumanta de la un an la altul , chiar daca anotimpul nu cunoaste aceasta trecere , este sarbatorita pentru ca este un eveniment unic in perioada celor 365 de zile ale anului , este o sarbatoare care nu e cu rost calendaristic crestin , este mai mult ca o zi de nastere cotidiana anuala pentru ca atunci cand ceasul trece de fix , un nou an ia nastere , un nou inceput isi face loc , multe mituri legate de aceasta trecere sunt , unul dintre ele spune faptul ca in noaptea dintre ani pentru a avea noroc in anul care urmeaza trebuie sa porti ceva rosu pe tine , un obiect de imbracaminte colorat cu , culoarea rosie , pentru ca din vremuri  vechi se zice ca aceasta culoare focoasa si vie , plina de speranta aduce cu ea si norocul rar , al mit ar fi acela al mancarii inainte de aceasta trecere , ultima masa a anului vechi , macarea care contine carne de peste , stiim bine ca aceasta carne contine multe fibre , vitamine si mai ales fier care ne intareste oasele , din proprie deductie tin sa cred ca aceasta mancare este specifica perioadei deoarece ceea ce contine carnea va fi mult mai inmultit anul care vine , va aduce bogatie si sanatate trupeasca , vin cu un alt mit , acela al banilor tinuti asupra ta la momentul magic , la momentul de care toti se bucura , la momentul in care sampania curge , totul e scaldat in bucurie si zambete , alte ori din pacate unii nu au aceeasi melancolie flegmatica , nu poti schimba ceva ce se intampla acum , dar poti schimba ceea ce va urma , astfel de aceea sunt vestite aceste mituri pentru ca au ca scop aducerea de speranta celor care nu mai pot sa creada , acesti bani tinuti asupra ta la momentul fastuos aduc inmultirea lor peste an , chiar daca aceste mituri sa zicem ca sunt destul de nefondate , uneori chiar dau roade , chiar functioneaza , ori pur si simplu dorinta aceea se implineste la aniversarea anilor , o spun pentru ca tin sa cred ca am trait o astfel de implinirea. De-a lungul timpului , omul are nevoie de speranta , omul nu poate traii fara ea , as vrea sa spun ca tot ceea ce a fost creeat de Dumnezeu este intr-o armonie perfecta , timpul este pentru om , lumea se sprijineste pe socitatea umana , aceasta societate nu poate exista fara legaturi profesionale si sentimentale , cum doar omul detine aceasta caracteristica , omul este baza vietii , omul este apogeul creatiei , perfectiunea exista oriunde , dar avem nevoie de ochi si un suflet care sa poata , sa vrea si sa stie ceea ce este perfectiunea cu adevarat ,trebuie sa o simti. Revelionul , nu insemana doar bautura , muzica de proasta calitate , voie buna , bucurie , dans si mancare , revelionul mai insemana si deschiderea unui nou  drum , unui nou capitol al vietii , daca aceste mituri relatate mai sus chiar aduc cu ele implinirea , viitorul se poate schimba in fiecare moment , lucrurile trupesti aduc implinire doar trecator , mancarea grasa , bautura ispititoare , betiile de uitat , petrecerile care tin intreaga noapte , o zi in care Pamantul si omul sarbatoreste aceeasi sarbatoare , indiferent de religie , majoritatea va fi intotdeauna cea mai mare , aceasta perioada sau acest moment al anului aduce cu el si implinirea in sine , aduce cu el un cadou , cum stim ca la fiecare zi de nastere este bunul obicei de a cadorisii sarbatoritul , ei bine , acum este exact viceversa si este un fenoment incredibil , sfant , divin cum poate ceva ce nu exista sa incante omul , cum poate ceva invizibil sa aduca omului placere , implinire , ma gandesc profund si gasesc ceea ce vreau sa spun , este ca omul nu e satisfacut doar trupeste , ci si sufleteste , deoarece aceasta mana cereasca aduce iubire , fericire , perfectiune , dar mai ales iubire , pot povestii indelungat faptul caci pana si pe mine simpla viziune a unor fiinte care invata iubirea , ma imbucura , voi lasa ceea ce e al Cezarului , Cezarului si imi voi continua suita cu alte itamplari. Cred , vreau sa cred si sper ca aceste mituri pot sa fie implinite nu doar odata , acum poate o zic cu lacomie , dar in aceast adevar trist exista si ceva bun , nu sper asta doar din stilul meu posesiv , ci si din cel comunicativ , pentru ca daca ceva bine mi se intampla mine , poate duce la un zambet zdravan si celui care este langa mine , celui caruia ii ofer oportunitatea implinirii , o parte din mine , fericirea , nu sunt cel mai bun exemplu de om , am vicii , am frici , am multe altele , dar eu cred ca stilul meu de gandire , sufletul meu , poate constituii un model pentru cei care vor ajunge in impasurile traite de mine , pentru ca de fiecare data cand am ajuns intr-un punct mor , am acceptat consecintele dreptatii sau am comentat pur si simplu acel subiect , argumentandul si concluzionandul cu un sfarsit previzibil , bun , nu sunt Dumnezeu , nu mi-as dorii asta , este o hula , parerea mea , El este tatal nostru , trebuie sa-l respectam pe deplin , chiar daca uneori sunt mai demoni decat demonii , El stie ca noi credem in El , El stie ca nea dat in dar libera constiinta  , libertatea , cel mai bun parinte , creatorul nostru , dar vreau sa cred in El si sunt multumit cu ceea ce am , bunatatea cu , care sunt petrecut mereu de familia mea , nu mai mereu , dar cum se zice , acolo unde e loc de bine , e loc si de mai rau , asta e , dar din nou sunt multumit cu ceea ce am , sanatate , increderea in ziua de maine , bucuria trecutului si multumirea durerii trecute , trecute , dar nu dorite , chiar daca este un inconveninet , aceasta m-a invatat , aceasta mi-a dat un sfat , nu mai fa asta pentru ca data viitoare te va durea si mai tare , insa eu sunt incapatant si stiu ca acea durere nu a fost resimtita fara rost , acea durere am resimtit-o pentru ca am vrut , pentru aceasta este obstacolul spre implinirea , pe un drum de munte , sec , nebatatorit , neplanuit , ceea ce ai de indurat e dificultatea , oboseala , inclinatia , motivatia , dar si increderea , insa daca una dintre acesta nu e la locul ei , apare durerea , aceasta poate sa fie una resimtita adanc , aceasta poate fi resimtita mult timp , dar cand toate sunt in armonie cu tine , iar ele sunt intr-o continua linie de plutire pe cursul apei , cursul brizei care aduce cu ea mireasma , ceea ce te va aduce sus nu e nimic din ceea ce am enumerat , ci acea briza , nimic nu va mai fi dificil , nimic nu va mai fi in panta , nimic nu va mai cere o motivatie , incredere , totul va fi de partea ta. Nu mai sunt decat cateva zile pana la momentul basmic , momentul in care milioane de litrii de sampanie va curge , pana la momentul in care majoritatea oraselor vor fi luminate de sus nu de soare , nu de becuri , ci de om , de ingeniozitatea lor , de maiestria lor , pocnitori peste tot , acesta constituind un alt mit , pocnitorile si artificiile colorate de pe cer in momentul acela , de banchet , insemana alungarea raului pentru a nu mai fi si in anul urmator , acesta are ca scop insituirea fricii in frica , in rau , iar cu aceasta fiind spune , am incheiat ultima mea postare cotidiana , noul an poate imi va aduce nu doar inspiratie , ci si un nou inceput. Au trecut milioane de ani de cand Pamantul exista , au trecut un infinit de momente decat este , dar omul , gandul si speranta lui , vor exista mereu?!

Tata

Tata , un om care inca din vremurile lui , atunci cand el era inca un prunc sub aripa mamei lui , a indurat mult mai mult decat o carte poate , mult mai mult decat vremea poate sa ne indure , crescand intr-un catun undeva in Carpatii astia vechi , undeva nu departe de cetatea Devei , pe langa malurile Crisului Alb , intr-o regiune de munte , in mijlocul naturii , acolo unde verdele e alb/negrul pe care-l vedeam la inceputuri la televizor , acolo unde vorba buna , mancarea sanatoasa si varsta omului batran intrece orice limita a bunatatii , intr-un loc magic , sfintit , parca trecut prin picioar de sfant. Din auzite , nu din traite , tatal meu a fost cel incercat din familia lui de doi , frate langa frate , cu o mama nu prea iubitoare , un tata exigent , o familie dezbinata de patima bauturii , un cuplu neatins , iar tata un copil din gura caruia nu iesea niciodata nu , un copil care pana si prin frigul iernii , cu o pereche de ciubote subtiri pedala pe o bicicleta care tine inca minte data cand mama tatalui meu s-a nascut , iar el prin frigul iernii , prin vantul si viscolul acela , in adancul naturii , printre animale cu sange rece trebuia zi de zi sa mearga pana intr-un sat din apropiere pentru a ajunge la scoala , pentru a ajunge in locul de unde totul poate devenii o posibilitate , cum in acea vreme a dictaturii posibilitatile unui copil erau destinse doar prin munca , tatal meu accepta orice munca care putea sa ajute familia , pana si o bucata de paine neagra cum pe vremea aceea doar de aceasta era , un venit nepretuit . Tatal meu , inalt , cumsecade , chipes , slab , iubitor , silitor , muncitor din cale afara , un destin neprevazut , asa era el demult , cand in tinerete el umbla haihui , acest om este un om care a fost atat de supus unor conditii inumane , unor trairi de filme horror , chiar daca rasplata a fost pe masura speteniei , nu era nicio multumire , vremea era prea grea , acest om a fost trecut prin , pentru ca azi sa treaca pe ceilalti prin greumantul emotional , cel fizic fiind o scuza a vremurilor , celebra vorba ''daca eu am dus lipsa , de ce sa duca si ei?'' , e greau de explicat comportamentul omului din vremea aceea cand un sigur om conducea o tara , vointa ii apratinea lui , reguli nu mai erau , dar cu el in frunte , aveam , aveam bani , dar nu ce sa cumparam cu ei , in acea vreme totul mergea ca pe roate , nimic nu era in zadar , omul putea sa fie , omul era drept , exigenta este meritorie pentru cel ce a primit-o , chiar daca cruzimea uneori a exagerat , tradarea pedepsita a ajuns astazi sa pedepseasca oamenii care nu mai au posibilitati , acum banii sunt putini , totul e scump , viata nepretuita , omul mai negru , omul mai inchis , omul nu mai e om , acum nimeni nu mai are acea roseata din obraz in vala frigului , acum nimeni nu mai dardaie de frig , ci saracia duce direct spre moarte , acum e o alta lume. Tata omul care din dorinta alaturi de mama mea , m-a facut , din dorinta de a avea un urmas , din dorinta de a vedea cum cineva din proprie dorinta va devenii om , iar destinul pe care tata l-a trait , va fi urmat si de mine , ma voi naste , voi traii , insa voi si murii , nu stiu daca la inceput totul era o fericire , o nostalgie fara cusur , dar acum cu siguranta nu mai e , inteleg cum greutatea apasa nu doar peste suflet , dar si peste puteri , inteleg ca omul imbatraneste , dar nu inteleg de ce sufletul omului se schimba mereu , nu inteleg de ce omul de azi , nu va mai fi cel de maine , chiar se poate ca sufeltul sa iasa din corp si sa urmeze calea raiului sau a iadului , ei bine , daca e asa , sper , vreau , cred ca maine eu voi fi urmatorul om care se va schimba , tatal meu  a suferit aceste schimbari emotive , fizice , seculare pentru viitorul lui , iar el intotdeauna s-a intors spre iubire , astfel renunat la un viitor de inalt om , la un viitor de grad superior , a ajuns aici , aici langa mine , nu atent la mine , dar cu sufletul care-i inca iubitor de mama , care-i inca iubitor de mine ,poate intr-o zi voi putea citii ganduri, poate intr-o zi voi putea citii ce scrie si in alta limba , in limba iubirii. Tata e om trecut prin greu , de la prima iarna din viata lui , de la primul bocanc in spate in fruntea plutonului din armata , de la frigul care i-a patruns in oase atunci cand isi dorea doar bine , pana la momentul in care vorbesc de el , nu cunosc , nu vreau sa mai stiu un alt om care seamana pe tata , acest om este un supererou , a inceput sa munceasca de la o varsta de la care eu am crescut destul , e un om ca niciunul , este tatal meu. Imi iubesc viata , imi iubesc parintii , iubesc tot ceea ce-mi apartine , tot ceea ce ma iubeste , nu am cuvinte sa multumesc parintilor mei ca mi-au facut viata posibila , nu vreau sa ma gandesc cu era , daca tata ocolea unul dintre toata lucrurile pe care le-a facut , bune sau rele , eu am ajuns sa fiu un produs al acestui parcurs , eu sunt astazi aici , pus la bara , iar in curand va trebuii sa iau locul lor , sa trec prin ceea ce au trecut si parintii mei la varsta aceasta , sa pun mana pe prima mea slujba , sa devin omul cu picioare care niciodata nu am fost , sa umblu acolo unde-mi vrea gandul , sa zbor din floare-n floare si sa ajung cineva. E ciudat cand ma gandesc ca nu demult totul era mai tanar , totul era mai nou , pana si unele persoane care ieri imi pareau tinere si inca moi , astazi au fire de par albe , astazi de abea se mai pot misca , astazi unele nu mai sunt , nu mai am ocazia de a le vorbii , nu mai am ocazia de a putea face ceva in plus , mi-e sila de nou , mi-e mila de trecut , vreau sa dau viata celor care o merita si sa o iau celor care nu o vor , nu vreau sa fiu Dumnezeu , dar vreau sa judec , pentru ca pot. As vrea sa traiesc vremurile de demult , pentru ca acelea ma invatau bine , astazi , invat pentru ca sa uit , trec pentru a nu sta pe loc.

Linistea din ziua aceea

M-am gandit si m-am tot gandit , cum ar fi sa fie , o zi in care sa fi singur ,  sa nu cunosti alta persoana decat propriu-ti suflet si carnea de pe el , sa privesti totul de sus , nimeni sa nu mai fie , sa nu primesi ordine , sa nu asculti decat vocea ta , sa faci totul asa cum iti place , sa fi tu , nu altul , sa devii macar o zi propriu-ti sclav, dar probabil ar suna deplasat de la normalitate , deoarece , ceea ce e azi e pentru ca lumea a putut fi o echipa , lumea a putut coexista , mi-e greu sa cred , sa fiu si sa traiesc intr-un loc unde nu am mai fost , intr-un loc din umbra mea , totul e facut dupa mine , dar de abea dupa ce forta mistica care ma trage in acel univers paralel pentru o zi imi arata cum este lumea mea , incornorata si urata , intunecata si umeda , uscata si rece. Nu stiu de ce spun chiar eu asta , cel al carui ideal era fericirea , cel de care imi era frica , eu , propriu-zis , fericirea nu poate exista fara alte persoane care sa o poata improviza , pentru a o creea asa cu e ea , dar cum in urma am mai spuns , totul poate fi schimbat inafara de destin , totul poate purta alta culoare , dar lumea ba , iar eu m-am schimbat si am nevoie de acea zi in care sa nu cunosc indatorirea , sa nu fiu copilul care are o mama , sa nu fiu Mirel , cel care inseamna ceva pentru cineva , vreau sa plutesc , sa nu stiu pentru o zi ce sa fac sa nu stiu cine sunt , sa mor , sa nu-mi fie foamne , sete , mila , sa nu iubesc pentru o zi , iar acea zi sa o uit , sa traiesc momentul , clipa , trairea , dar maine cand deschid ochii , nimic , decat o alta zi , un nou rasarit , un nou inceput , o trecere de la noapte la zi , de la ieri la azi , de la omul tanar ieri , la batranul e astazi . In ultimul timp cel mai deschis subiect in mintea mea a fost ziua , trairea de moment si lucrurile care m-au schimbat in acea zi memorabila , as vrea o carte fara coperta , o carte care sa-mi spuna ce si cum sa fac , de ce si pentru ce sa fac , unde si cand sa fac , sa fiu , sa trec , sa merg , sa fiu , fericit cum as mai fi , rau , bun , treaz sau beat , incantat sau neiertator , nu exista capat fara fund , ziua trece , iar dupa ea urmeaza alta , nu stiu cum de atatea mii de ani Pamantul inca se roteste , viata continua sa existe , iar raul sa creasca in continuu , sa infloreasca mereu , iar bunatatea tot mai aspra , mai putina si mult mai umila , ce sa cred despre viata cand ea nu crede in mine? Tot acest subiect a pornit de la o simpla stare de nervozitate avansata pe care am avut-o in urma unei discutii mai aprinse din care am ajuns sa ma regasesc , sa ma caut , insa , santajul , slabiciunea mea pentru prioritatea vietii ma lasat in urma intr-un nor de fum , pierdut si nebagat in seama , o haimana printre sute de vieti fara rost , pentru acest fapt lupt , de aceea vreau si imi doresc ca viata mea sa aiba un rost , sa urmaresc sirul destinului asa cum e el , bune , rele , dureri si placeri , imi doresc cel mai mult ca o zi , sa reinventez tot , sa pot traii dupa legile mele , ei bine , chiar daca stiu sigur ca ceea ce omul vrea nu e intotdeauna ceva bun , cred ca am nevoie de o escapada din cotidian , nu stiu , pana si prilejul sarbatorilor ma nelinisteste , toata lumea umbla dupa ceea ce nu-i apartine , toti au scopul lor , pur si simplu , lumea a devenit ceea ce niciodata nu a mai fost , lumea nu mai e asa cum o stiam , nu stiu daca cer mult sau daca e o rasplata bogata , dar acea zi m-ar putea schimba , iar in cele din urma am sa-mi retrag orice afirmatie , mi-as dorii ca fiecare om de pe aceasta planeta sa traiasca neprogramat o zi din viata lui , singur , indimidat , speriat de faptul ca e singur , pragmatic , lipsit de constienta , speriat , in pragul sinuciderii , gandu-mi e negru , dar calea calauzirii e departe , nu stiu ce altceva m-ar mai putea tine in loc de la zambetul tau si interesul meu. Stiu ca lumea e nedreapta , ziua de maine aduce tuturor surprize , iar ceea ce ne asteapta este neprevazut , mi-e frica pana si mie de ceea ce va avea loc , tot ce pot sa spun e ca ziua in care totul se va schimba va venii , cu siguranta. Sunt la fel ca ceilalti , ganditor , dar nu saritor , pun in seama mult prea mult la ceea ce ma gandesc , dar prea putin la ceea ce vreau , sunt prea slab sau mult prea gingas ca sa pot sa-mi pun o dorinta la trecerea dintre ani , la momentul in care trebuie sa suflu in lumanari de ziua mea , atunci cand vad o stea cazatore sau pur si simplu cand imi doresc ceva , simt ca mor , totul  nedrept cu mine , nimeni nu ma doreste , sunt un fel de lucru frumos care ar trebuii sa stea mereu pe varful etajerei in praf , iar ca si globurile de craciun care trebuie puse pe brad , o singura data in an sunt cu adevarat folositoare , din gand nu inceteaza sa se opreasca intrebarile retorice , le pun , dar nu am nevoie de niciun raspuns , doar ma gandesc la ceea ce stiu , ce vreau ca raspuns , iar rezolvarea adevarata e aici intotdeauna. E iarna , totul e nu chiar alb , e a doua zi de Craciun , iar totul nu e decat un dezastru , ulitele sunt pline de namol , flescalau de iarna , soarele ne incalzeste de parca ar fi primavara , ce sa mai spun despre acel Mos Craciun pe care-l asteptam , e un om care nu exista , decat in mintea mea , care raspandeste un bun motiv , sarbatoarea , fericirea , spiritul , nu stiu , parca in sufletul omui a patruns recele care e afara , frigul naprasnic din inimile oamenilor , totul ma respinge , pana si natura , totul se intoarce cu dosul , eu stau ca un spectator si privesc ca la meteo , vad ce va fi , dar nu pot schimba , deci , astept. Am sa incetez sa mai pun intrebari , am sa caut raspunsuri , am sa ma dau din calea celui cu prioritate si am sa-mi astept consecintele dureroase ale destinului , oricum ar fi el.

Maine

Maine totul va fi nou , azi ma fi vechi , iar viitorul tot mai modern , ma intreb oare in viitor cum va fi lumea? Oare chiar vor impanzii strazile sute sau mii de roboti , masini care merg in aer , avioane doar cu reactie , masini electrice peste tot , oamenii imbracati in haine fluorescente , purtand fiecare casti care stralucesc , oare oamenii in viitor vor mai fi oameni , oare tot ceea ce vedem va mai fi natural sau in viitor nuanta de verde , oxigenul si frumusetea vor mai exista , oare maine va fi mult mai rau ca azi sau in viitor oamenii vor lupta pentru entietate , pentru bunadispozitie si revenirea la inceputuri , traditii , naturalete , reinvierea faunei si a florei , omul , in viitor va lupta pentru viitor sau tot pentru placere? Gasesc interesant fiecare subiect care face referinta la omul de maine , omul din viitor si ma tot gandesc daca cineva din viitor isi va amintii despre oamenii de astazi , daca istoria va continua sa fie creata sau doar vechiile scrieri de astazi vor devenii si mai vechi in viitorul de maine , iar ceea ce e azi nu-si va mai amintii nimeni , viitorul suna promitator , fiecare detaliu planificat , tehnologia , etica , umanitatea , legaturile sociale , omul , toate vo decurge spre evolutie cu siguranta , chiar daca in unele domenii evolutia va duce pierderi sau minusuri , metodele de musamalizare a faptelor ilegale , brutalitatea , controlul , santajul , rautatea vor evolua intr-una cu timpul , iar ceasul care azi arata o ora fixa , maine nu va mai fi pe perete. Sunt sigur ca as putea sa creez o paralela intre avantaje si dezavantaje care ne impanzesc astazi si cele care nu mai sunt maine , lumea se duce de rapa , parerea mea cu durere de inima , sincer , mi-as dorii sa fiu un om care poate conduce lumea , as impune , as repara , as creea , stiu , puteri mari care conduc lumea din umbra probabil ca nu-mi vor permite , dar incercarea moarte nu are , as putea fi proclamat , in umbra desigur , cel mai nesabuit om care a incercat sa reinventeze , sa redea nastere lumii , iar acum as vrea sa-mi exprim in cateva randuri o lista cu ceea ce as dorii sa fac , daca , dar doar daca intr-o zi as putea privii lumea de sus , privind fiecare detaliu , stiind tot . Pamantul se afla in centrul galaxiei numita Calea Lactee , nu stiu de unde provine acest nume , nu stiu semnificatia acestuia , tot ceea ce scriu se bazeaza pe cultura generala si nu pe inspiratii integrale din trairi si scrieri ale altor oameni , Pamantul , este o sfera care timp de 24 de ore face o rotatie completa in jurul axei sale , adica ne ofera posibilitatea de a primii lumina soarelui ziua , iar noaptea lumina soarelui , indirect prin intermediul lunii , un satelit natural al Pamntului , Pamantul inafara de miscarea de rotatie , mai serveste ca obiect al miscarii de revolutie , prin aceasta miscarea ne sunt oferite anotimpurile , prin urmare , oare daca viitorul afecteaza toate acestea , cum va fi viata , mai grea sau mai usoara? Pamantul presupun ca in decursul anilor va devenii un loc tot mai putin ravnit pentru a putea fi un loc prielnic supravietuirii , ei bine , daca as putea sa fiu , sa fac si sa dreg , as alege urmatoarele , as incerca sa impun legea cu forta , as creea un stat unitar continand fiecare continent in parte , as creea o limba universala , o limba comuna , as pedepsii pe fiecare pentru orice mizilic , deoarece cu siguranta ce azi e nou , mai va fi mai vechi cu o zi , iar Pamantul chiar de avand el o suita de ani , mii , trebuie protejat si mentinut intr-o calitatea optima pentru supravietuire , totul ar fi drept , locuri unde omul ar putea sa-si exprime sentimentele , dorurile , sa-si deschida sufletul , sa supravietuiasca dupa bunul plac , sa duca la implinire placeri , ar exista pretutindeni , un spatiu sigur , izolat de tot ceea ce inseamna normalitate , iar siguranta va devenii sigura lege care nu trebuie incalcata , daca iti pretuiesti viata , Dumnezeu a creeat Pamantul nu ca omul sa-l distruga , astfel , sunt putin contrariat , de ce ne ofera posibilitatea ca sa-l putem distruge , de ce Soarele de astazi va devenii intr-o zi o supernova , brust totul se va cufunda in intuneric , iar posibil Pamantul va devenii pustiu si fara viata. Sunt un copil , cred aproape tot ce mi se spune , iar teoria ca in acest univers mai umba si cineva inafara de rasa umana e destul de prielnica si destainuitoare mintii , cum stim , imaginatia e nascuta din samnata de adevar , iar ceea ce mi-a fost dat sa vad cu siguranta e samanta de adevar din aceasta minciuna , din aceasta inventie , continui fara sa clipesc , omul nu e singur , presupun , nu vreau sa fiu judecat doar de dorul ca cineva poate face asta , judecati-ma ca find un ciudat , nu cel care va spus adevarul. Mi se pare ca omul e incontra lui , face totul doar pentru a pune o farama de scandal intre el si aproapele lui , nu mi se pare ciudat , sunt om , din intentie fac la fel , totul e omenesc , normal si fara scrupule , omul e diavolul , iar Dumnezeu priveste , doar priveste cum creatia lui a devenit , cum zicea El , ''chipul si asemanarea mea''  , dar ceea ce apartine celelilalte baricade a patruns in om , iar totul in timp va devenii un iad dracesc , real si simtit , poate atunci omul isi va da seama ca jocurile video pe care le joaca sunt decat jocuri , nu vieti de om.

Azi

Azi nu-mi mai pasa ce a fost ieri , azi , nu-mi mai pasa ce va fi fost maine , azi nu mai conteaza ca odata chiar asteptam sa vii , asteptam sa revi , chiar daca amandoi stim ca nu vei mai venii , azi am uitat tot , azi e o noua zi. Ziua , poate insemna un interval de 24 de ore , in care globul pamantesc efectueaza o rotatie completa in jurul axei sale , in aceasta perioada scurta destainuim secretul luminii cu toti oamenii , chiar daca nu toti il pot vedea in acelasi moment , ziua , e lumina , ziua e frumos , ziua e cel mai prielnic moment cand poti sa te gandesti ca astazi nu-ti mai pasa , ce a fost a trecut , chiar daca maine va fi , va trece , va imbogatii amintirile , mi-e greu , azi m-am indragostit , am simtit acel fior minunat pana in adancul oaselor , plecat de la inima , care-mi bate tot mai rar atunci cand emotiile ma sufoca , atunci cand te vad , te simt , te sarut , azi am fost ranit , ma doare , am un gol imens in orgoliu , in suflet si in inima , azi ai plecat , m-ai dat uitarii , dar stiu ca nu poti fara mine , nici eu nu pot fara sentimentul de iubire , am nevoie de el , azi , e azi , maine e maine , sper ca timpul va schimba fiecare zi. Azi , nu mai cred in destin , ci doar in noroc , azi am sa caut un trifoi cu patru foi si sper sa am noroc , sper ca azi sa vii inapoi la mine , sper ca azi sa fiu vindecat de iubire , spre ca azi sa se termine cat mai repede , pentru ca maine , va fi un nou azi atunci cand ma voi trezii , azi mi-am deschis ochii la o ora de amiaz , tarziu , am trecut de o pasa prosta , azi am mers ca sa pot venii , azi am distrus bani , am arucat ici si colo , chiar daca in mana nu aveam nimic , azi mi-a fost foame , am manacat , dar tot infometat am ramas , azi m-am ridicat pe picioarele mele , am simtit cum pot sa ma conduc , sa fiu eu , sa merg din nou , m-am scobarlit la ochi , m-am desteptat , m-am imbracat ca sa pot sa ma apar de frig , azi a inceput viguros.  Azi , am uitat ca e o zi , am uitat sa fiu fericit , am uitat sa zambesc , sa zbier , sa rad , sa plang si sa ma gandesc la ea , azi am uitat-o , azi m-am simtit foarte fericit , ceva foarte cotidian pentru mine , dar cu motive destul de vaste , azi dintr-o simpla nota muzicala , din mai multe portative aruncate la intamplare , un ritm in sine , m-a facut fericit , nu o vioara , nu un tambal , nu o chitara , nu un trabadur , azi am zambit si am batut ritmul , am catat si am dansat , am zambit si am plans , azi am fost eu , la fel cum in fiecare zi ma regasesc , ma recunosc , fac cunostinta din nou cu mine , ma arunc intr-o piscina goala , cad , dar ce sa vezi , pe fundul ei e ceva care nu ma ranit , chiar daca ea a facut asta fara ca macar sa ma atinga , azi , nu simt durerea , azi e greu , dar usor , plec sa vin , ma urc ca sa cobor , sar ca sa cad , ma vindec. Nu-mi dau seama de ce azi m-am trezit , nu stiu motivul , atunci cand am dat jos patura de pe mine , totul era frumos , liniste , intunecos , afara frig de crapa pietrele , in casa cald ca intr-o vatra , de ce m-am trezit astazi , de ce am clipit de sute de ori pana acum , poate mii , de ce sunt eu , de ce nu pot fi altcineva , macar o zi , o singura zi , pentru ca un azi in alta piele mi s-ar parea mult mai extravagant , chiar stiu motivul de ce azi n-am fost un el , o ea in alta piele , pentru ca azi nu mai imi puneam atatea intrebari , azi nu mai ma trezeam , azi era distrus , vreau un azi in care sa fac ce poftesc , sa gust din toate aromele , sa simt orice placut , sa ma bucur nespus , sa o vad din nou pe ea. Azi , o zi nebuna , e doar inceput de ea , nu stiu ce ma asteapta in continuare , poate ma duc sa mai fumez o tigara , sa mai ametesc , sa rad , poate ma duc sa mai arunc din sanatate , poate ma duc sa imi implinesc placerea , viciul , azi , poate ma duc afara , sa simt frigul in pielea mea , azi , poate ma duc sa vad lumina , sa ma orbeasca , sa ma uit la soarele care nu se vede de norii grei si plini de nea , albi si inecaciosi , parca o spuma care ma tine in ea , nu ma pot misca , azi , nu stiu , azi e foarte ciudat , vorbesc despre o zi care in fiecare zi va fi , vorbesc de parca sunt un neghiob , nu ma gandesc la maine , nu ma gandesc la ieri , nu ma gandesc deloc , scriu de parca azi , soarele , lumina , frigul si aerul scriu in locul meu , azi , toate aceastea vorbesc despre ele , soarele , chiar daca e foarte cald , acum nu ma incalzeste , e frig , e mijlocul iernii , Mos Craciun inca nu a venit , anul nou e inca departe , soarele mult mai departe de noi , foarte ciudat , soarele e galben , alb , e cald , dar rece pana la el , soarele e o minune , soarele e o stea , iar acum , lumina , lumina e ceva care scoate din umbra , lumina ne ofera vazul , astfel in intuneric nu am putea sa fim , nu as putea sa scriu asta , lumina e o cale , lumina e data de la Dumnezeu , lumina nu are culoare , frigul , e rece , e o temperatura infima , negaiva , urata , o urasc , ma ingheata , ii ingheata si pe ceilalti , ingheata inima omului , sentimentul nu mai e sincer , totul e mecanic , dar pana si acest mecanism fara caldura , se opreste , aerul , ne folosim de el ca sa traim , e singura sursa de viata care nu are culoare , gust , miros , avem nevoie de el pentru a traii ,pentru a fi , pentru a murii , ne nastem cu el in plamani , murim cu el in plamani , unii mai negri , altii mai curati , omul e darul suprem , e raza de lumina pentru creatie , e apogeul creatiei. Azi , mi-a fost greu sa scriu despre aceasta zi  care inca nu e trecut de ceas de seara , e inca lumina , afara e frig , dar nu inghetat , afara e rece , dar fara zapada , afara e afara , e mult mai mare decat inaontru , azi , nu stiu ce va mai fi , azi astept sa vii , azi , astept ca lumina sa se sfarseasca , iar incercarea omului de a crea un soare mic si cu curent functional , sa lumineze asa cum poate , sa ma increada in mine , sa ma faca sa ma gandesc la azi , poate la maine , poate o nou zi. Ce mai pot spune despre azi , azi am cunoscut singuratatea , frica , grija , azi am devenit un nenorcit in opinia cuiva , inavata-ma , ajuta-ma , arata-mi , apropiete , pe mine , mie , de mine , spune-mi cum , spune-mi de ce , arata-mi cum , arata-mi de ce , inavata-ma cum , invata-ma de ce , ajuta-ma sa vad , ajuta-ma sa plec , nu mai conteaza ochii tai , nu mai conteaza aroma ta , azi , nu mai conteaza frumusetea ta , nu mai conteaza zambetul tau , azi , nu stiu cine esti , cine ai fost sau cine vei fi , poate mare , poate mica , azi , nu stiu cine esti. Azi , ziua in care am uitat , am invatat si m-am trezit din nou.

Omul fericit si lista pentru Mos Craciun

Pentru ca este perioada sarbatorilor , iarna , toata lumea , dupa bunul obicei , isi doreste ceva de la Mos Craciun , de ce sa nu-mi doresc si eu? Eu , imi doresc ceva simplu , care nu are multa importanta , nu conteaza pentru nimeni , decat pentru mine , deoarece este ceva special , ceva in sensul caruia acest lucru este venit din raiul oamenilor buni , din lumea ingerilor albi si clari , frumosi si adevarati , curati ca dorinta mea , aceasta dorinta nu numai ca este una pe care bunavointa fiecaruia ar putea-o indeplinii , este o dorinta ca nicio alta dorinta , viata este cel mai oportun cadou oferit atunci cand faci cunostinta cu lumina , cu trupul oferit de Dumnezeu , sansa sa traiesti , sa simti si sa cresti , nu-mi dau seama ce am facut atunci cand m-am nascut , nu-mi aduc aminte nici macar ce am facut la 5 ani , dar ceea ce este important este ca acum stiu ce inseamna sa traiesti , stiu de ce m-am nascut , am idee de ce am nevoie sa visez , am nevoie de aceeasi dorinta , zilnic. Dorinta mea e ca fericirea sa ma cuprinda , sa cunosc noi granite , sa ma indragostesc din nou ca un nebun fara scrupule , dorinta mea e sa ajung din nou undeva unde am fost , inapoi pe tarmul basmului meu , acolo unde sunt fericit , implinit , e o dorinta simpla , una foarte simpla , am nevoie de ea precum de apa , in viata omul ca sa poata supravietuii are nevoie de hrana , apa si dragoste , acum , acum in aceasta perioada magica a anului in care zambetele apar peste tot , fie ea pana si frig polar , fie ea pana si zapada la mine in gat , fie ca nimeni sa nu mai stie limba proprie , dragostea este peste tot , am nevoie de ea , am nevoie de o ea , poate ca am gasit ceea ce cautam in aceste randuri , implinirea faptului ca mi-am putut destainuii dorinta , dar ramant cu o pata de negura pe creier acolo de unde va incepe toata nedumerirea , de ce nu pot lua parte la fericire , la dragoste , la tot ce-mi apartine , acum , nu maine , nu ieri , acum , stiu ca pe viitor dorinta va fi una cotidiana , chiar daca nu zi de zi , dar va persista mereu si nu vreau sa abuzez ca un prost de ea , vreau ca fericirea sa fie cu mine , sa ma tina de mana , ea sa ma tina de mana , am cunscut zambetul , frumusetea , iubirea , ceea ce implicit conduce la stimulul care ne inmoaie picioarele si ne lasa amutiti in  mijlocul drumului , ori fie unde , sunt mic , un pici , inca cu pistrui ca al celor care inca nu stiu ceea ce eu am dat de voie , nu am varsta de aur , dar nu am nici varsta la care de abea cunosc ceea ce inseamna a fi copil , atunci cand imi dau seama ca odata eram copil si imi doream sa fiu mare , sa scap de gura mamei , de obligaitiile fata de ea , de greutatea scolii , de orice ma impiedica sa fac ceea ce voiam , credeam ca a fi mare inseamna libertate , fara prejudecati , un zeu peste sine , acum , nu sunt un om mare , dar nici departe de a valorifica acea varsta , acel ocol spre maturitate , granita pe care in curand o voi trece legal si licit , imi doresc sa fiu copil ,  sa pot striga tare 'fac ce vrdeau' , iar cineva de acolo sa spuna 'asa e , dar ceea ce vrei tu , nu e ceea ce vor altii' . E Craciunul , putin ciudat , anul a trecut ca si cum ceasul meu purta doua baterii , nu doar una , chiar daca ceasul meu e unul mecanic , in acest an am avut parte de multe , de multe senzatii , durere , dulce , amar , acru , colorat , frumos , fericit , iubit , mort , inviat , distrus , inocent , liber , grijuliu , prost , destept , nepasator , iar acum am ajuns la capat as putea spune , la finalul unui an , nu inteleg de ce atata harababura , totul continua la fel , este doar o perioada a unei sarbatori mari , Nasterea Domnului Iisus Christos , oamenii abuzeaza , totul continua ca la inceputul anului acesta , lin , greu , frumos , pentru ca dupa aceasta escapada de cateva zile , totul se duce de rapa , unora le pare rau ca a fost acest moment , le pare rau ca si-au dorit o dorinta , aceasta a fost indeplinita , iar ei nesatisfacuti. Mi-e frica , oare ceea ce-mi doresc eu , e corect , oare pot sa gresesc prin asta , pot sa fac rau , chiar daca imi pun problema ca nu-mi pasa de ceea ce li se intampla celorlalti , imi pasa , sunt ingrijorat de ce poate urma , care poate fi urmarea a ceea ce imi doresc , vreau sa fiu fericit , iubit , perfect pentru cineva care nu  vrea decat fericirea , imi doresc sa gasesc din prima cautare viitorul , sa ma nasc inca odata ca sa pot sa depind doar de o ea , pe mama mea o iubesc la fel de mult cat imi pretuiesc viata , adica , cel mai ridicat grad de iubire , de e bine , de e rau , la capatul tunelului e doar o iesire , nu vad nimic dincolo de perdeaua impermeabila de lumina , astept ca sa trec de ea , iar dincolo poate fi potopul care ma alunga din varf spre vale , din respect spre pierzare sau poate fi soare si frumos , cald si destins , iar , ceea ce am trait ca sa pot ajunge , va fi trait de altcineva pentru a ajunge. Mi-e greu , chiar daca am detoate , nu-mi lipseste nimic material , familia mi-e aproape , totul merge ca pe roate , am nevoie sa iubiesc , sa simt cum sarut buzele celei pe care o iubesc , sa ii mangai parul , sa ma holbez mirat la ochii ei , pentru ca in fiecare gasesc cate ceva , sa strang in brate corpul ei plapand , sa mai simt odata acel fior de nesiguranta , sa mai simt acea emotie patrunzatoare. E Craciunul , din nou , ciudat , bardul nu-mi e impodobit inca , astept sa pot face asta , astept sa vina Ajunul , astept sa vina Craciunul , sa vina urmatoarea zii , sa pot sa ma bucur de cadouri , chiar daca nu am , sa astept ziua dintre ani , sa ma bucur de ea , la fel cum multi o fac , nu vreau sa fiu ciudatul dintre normali , ci normaul dintre ciudati , sub brad voi gasii o multime , lumina lui , mirosul prielnic , gustari dulci , sarate si de mama faurite , sub brad voi gasii , cadouri , impachetate cu grija , in foaie de cadou , rosie sau albastra , galbena sau verde , bradul e semnul Craciunului , iar simbolul lui , Mos Craciun , asa ca , ca multi copii , am sa fac o scrisore lui Mos Craciun , chiar daca suna prostesc. ''Draga Mos Craciun , anul acesta nu am facut doar bine , dar am invatat sa pretuiesc ceea ce cu adevarat merit , nu stiu daca tu chiar existi , mama spune ca nu , eu cred ca da , anul acesta am trecut prin mult rau , am fost rasplatit cu durere , am iubit ca mai apoi sa fiu ranit , am pretuit ca mai apoi sa fiu vandut , am trecut pe aici ca astazi sa revin din nou , Mos Craciun , ceea ce-mi doresc eu de la tine nu e ceva care sa fie greu de dus in sacul tau , nu necesita niciun cadou , nici o foaie , niciun ambalaj , poti sa-l arunci pe fundul sacului , dar vreau sa-l primesc acel cadou pe care-l vreau , e usor , nu e mare , e mic , dar nu cuminte , e a sufeltului meu menire , nu al gandului placere , draga Mosule , vreau de la tine , fericirea , sa zburd pe un deal cu sania , sa zambesc , sa ma bucur , dar cel mai mult sa iubesc , sa fiu fericit , asta imi doresc , sa zbier , sa plang de fericire , nu am simtit niciodata asta , dar cred ca e frumos , foarte frumos , vreau sa fiu fericit , iar acest cadou , il vreau ultimul , e tot ce-ti cer vreodata  , fie mult , fie putin , asta imi doresc , asta vreau , lasa-ma sa pun mana pe piatra filozofala , iar multumirea mea e tot ce ai nevoie. Mosule , daca citesti asta , cred ca stii ce ai de facut , sa cantaresti tot ce e de facut , tot ce am facut , sa vezi daca merit , sa vezi daca anul acesta sub brad va fi ceea ce-mi doresc . Spre incheiere , draga Mos Craciun , tu acolo , in Laponia , departe , unde e frig , tu si cu spiridusii tai, faurind cadouri pentru cei care nu-s de mine , te rog , nu trebuie sa folosesti nimic , nu trebuie sa gandesti aproape sub nicio forma , te rog , fericirea insemana totul , noroc , viata , moarte , inviere , vesnicie. Sper sa nu ma uiti , pentru ca eu sunt acela care in toata viata ta a fost singurul , singurul care a cerut ceva mai mult decat o jucarie , a cerut sa fie fericit , sa fie omul fericit.'' Date fiind , totul e gata , mai sunt 4 zile pana la Craciun , lista pentru el e gata , nimic nu opreste timpul , merge tot fuga . Mosule , sper ca stii ce vreau sub brad , acum nu mai am decat de asteptat , sa fiu fericit.

Pasiuni

De ce sa fiu ceva ce nu vreau , de ce sa imi doresc sa fiu ceva ce-mi place? Ma intreb mereu , ma gandesc mereu la ceva ce ma poate face fericit , la ceva care-mi aduce implinirea , am o multumire aparte pana si pentru o bucatica de zambet rupt din gura celei care-mi e draga in vaz. Destinul este ceva care apartine fiecaruia in parte , insa acesta este diferit pentru fiecare , destinul nu inseamna decat un drum prescirs pe care-l urmezi in viata, niste actiuni care iti sunt date pentru a fi infaptuite , acest destin inseamna un mod de a traii , in opinia mea ceva care nu poate fi schimbat sau prin urmarea a unei reusite in acest fel , mai tarziu ceea ce ai ocolit iti va fi scris din nou , nu lasa pe maine ce poti face azi , este o maxima care poate fi aplicata in cazul destinului , ceea ce destinul fereste astazi , beleaua de maine e si mai mare. Ca fiecare copil de varsta mea , o tinta nu exista , un scop pentru a devenii ceva inca nu se infiripa in minte , dar eu , eu sunt la fel ca ei , singurele mele pasiuni sunt creatia si miscarea , creatia apartine mentalitatii , gandirii mele , a imaginatiei , tot ceea ce fac e pentru ca vreau , tot ceea ce rezulta din istorisirile mele sunt teme de viata , greseli , sfaturi care sa ocoleasca orice bariera a greutatilor , a vietii , creez pentru ca-mi place sa formez cuvinte din litere , pentru ca-mi place sa dau noima vietii , pentru ca asa imi gasesc linistea , calmul de care am nevoie , scriind , uneori nu corect , uneori negramatical , uneori gresit complet , deraiat de la subiect , perfect pentru mine ,ma simt un rob in lanturi care taraie o bila de fier grea si rece , umbland de colo colo pentru a-si respecta obligatia trairii , un rob fara vaz care este nevoit sa depinda de ceea ce vede , negrul , intunericul si teama din ochii neclari cu pupile dlatate mereu. Atunci cand caldura induiosatoare a camerei mele ma cuprinde , intunericul si singura raza de lumina venind de la ceva lumesc imi aprinde dorinta , tot ceea ce mai pot avea in gand e somnul si o alta lume , o lume in care eu scriu justitia , o lume in care sunt primul stapan al lumi , un univers condus dupa singura constitutie dreapta , Crezul , iar mai apoi un altfabet dintr-o limba materna , limba mea , ma ajuta sa creez cuvinte atat de sonore si atat de melodioase in urechea si gandul omului , ma ajuta sa-mi imbucur mintea , sa ma eliberez de robia aceasta a zilei de maine , cuvintele care formeaza o punte peste haul pe marginea caruia ma aflu mai in fiecare zi , o punte care acum , se afla doar la stadiul de proiect , in decursul vietii , puntea va ajunge la capat , iar tuda pe care am starnit-o va fi meritata pentru tot ceea ce am trait sa fiu , pentru tot ceea ce am fost ca sa pot traii. Doar Dumnezeu imi poate lua din mana , imi poate lua din cap singura pasiune pe care nu credeam ca o am , inventivitatea , creatia literara , nonconformismul , libertatea , independenta , gandul , felul , iubirea , pe mine , nu stiu ce inseamna pentru altii acest lucru , imi pasa prea putin , dar cu sigurata pasiunile altora masoara acelasi grad de atentie cu cele care-mi apartin. Am doua pasiuni , scut si obiectiv , creatia si miscarea , mai precis , ciclismul , la fel cum scrierile mele ma ajuta sa ma eliberez de stres , sa-mi povestesc dorurile si durerile , ei bine , mersul cu bicicleta sau pur si simplu , a impinge din greu , a te obosii , a transpira fara cusur , sa gasesti motivul pentru care durerea si oboseala resimtita merita orice , ma simt eu , ma simt liber printre palele de vant care-mi bat in fata , printre razele de soare care ma napustesc si ma invaluie incalzindu-ma , printre sutele de vietati care ma privesc spetindu-ma fara rost , printre atatea si atatea , avand un drum cu un sigur sens , o singura determinare sa ajung mai departe de locul in care ieri mi-am pierdut increderea , pentru mine nu conteaza cat de greu ,nu conteaza cat de departe , nu conteaza nici macar daca pot , motivul meu e acela ca , daca am reusit astazi , maine voi devenii invingator , daca am reusit astazi , maine pot sa pierd , daca am resuit astazi , ceea ce va fi maine va fi un mister , e foarte ampla durerea pe care o simti atunci cand gresesti atat de putin , am avut ocazia nenorocita de a simtii aceasta durere in adancul oaselor , ca pe un glont in inima , dar nu renunt , e pasiuna mea , e ceea ce-mi doresc , chiar daca nimeni nu este de acord cu mine , placerea dauneaza , mie mi s-a aratat , astept ca tu sa fi urmatorul caruia i se va arata si sa mi se astepte sfatul ca atunci cand cazi , mereu te vei ridica , depinde de tine , daca vrei sa te vindeci sau sa suferi in liniste. In creierul meu un simt este stimulat , ca intr-un act sexual , ma simt fericit fara ca ceva sa ma multumeasca , am reusit , am reusit sa ajung undeva unde nu am mai fost , ma bucur pentru ca astazi a fost lumina , astazi am iesit din casa , am privit in sus , mi-am facut o schema de joc , daca plec acum , atunci vin inapoi , nu ploaie , nu vant , nici urma de inconvenient , intr-un colt prafuit sta bicicleta mea , noua , far cu semne vitale , ma uit la ea , vad o multime de peisaje , aud o multime de cuvinte , vad zambete , aud copii , vad locuri unde mi-a fost dat sa trec si sa aud ca acum sa pot povestii , cauciucurile vechi , trecute prin apa , mizerie si soare , vechi , ma urc in saua prafuita , testez daca ce ieri mergea , astazi e mult mai performant sau timpul loveste in fiecare clipa , ies , ies pe usa ocolului , plec , nimic  nu spune stai . Ieri soarele dogorea peste tot , ieri bicicleta imi era prieten , ieri a fost o zi , astazi totul va fi la fel?!

Motivul

Buna seara , ca in fiecare seara , astazi , astazi vreau sa vorbesc despre ceea ce ma motiveaza pe mine ca sa-mi deschid gandurile ca intr-un jurnal , ca intr-o carte in care scriu zilnic , dezvolt cotidian tot ceea ce are legatura cu mine , ei bine , in acest jurnal am o tenta de judecata pentru tot ceea ce mi se intampla , nu pot fi judecator unde toti sunt supusi , nu pot sa devin stapan cand insumi eu am nevoie de un rege , scrierile mele sunt niste articole consacrate , de multe ori au avut legatura cu cele mai importante teme literare , iubirea si dezamagirea , tristetea , iar ca motive , fericirea si durerea au fost printre cele mai importante , in viata omul are nevoie de un motiv pentru a continua , pentru a se da batut sau pentru a renunta sa lase moale mana atunci cand trebuie stansa. Ceea ce ma motiveaza pe mine zilnic sa continui este faptul ca , daca acum ceea ce fac nu ma ajuta , cu siguranta maine o va face , maine va fi o noua zi , iar eu un al om , nu renunt , pentru ca atunci cand renunti nu mai e cale de intoarcere , iar sangele-ti schimbat , lumea ma obliga mereu sa fac si ce nu vreau , lumea ma obliga zilnic sa o urasc , dar in fiecare zi imi dau seama cu adevarat cat o iubesc , depind de ea , totul depinde de mine , cat timp traiesc , destinul ma calauzeste. Motiv , convingerea care te determina sa infaptuiesti ceva , in domeniu psihic , am nevoie de acel motiv pentru ca maine dimineata sa ma trezesc , sa deschid ochii , sa ma imbrac , sa ies pe usa casei mele si sa plec spre un camp unde ma afund in ceata asteptand ziua in care luna decembire se va termina , firgul va fi mult mai rece , iar soarele va inceta sa mai lumineze orice. Zilnic ma ridic din pat si ma intreb amarnic 'de ce inca mai fac asta , de ce trebuie?' , chiar daca eu sunt cel care a formulat intreaga intrebare , doar eu gasesc mereu adevaratul raspuns , iar raspunsul sta in trup si gand , inca mai fac acest lucru pentru ca merita pe deplin , cum ar putea fi viata fara mine , cum ar putea fi viata cu mine in continuare , Dumnezeu mi-a oferit sansa la libertate , la proprile decizii , la un nou inceput mereu dupa orice sfarsit , iar raspunsul la intrebarea 'de ce trebuie?' , aici , aici am nevoie de cineva pentru a depinde , trebuie sa ma motivez , trebuie sa continui sa caut acul in carul cu fan pana in momentul in care il gasesc , iar dupa aceea , nu am de ce sa ma hazardez , pentru ca provocarile vin mereu una dupa alta si mereu ma vor gasii intr-o pasa prosta , o pasa in care nu voi fi in stare sa ma gandesc la ceea ce e bine si ceea ce e rau. Intr-o zi voi ajunge mare , asta era visul meu de mic , intr-o zi voi face tot asa cum imi place , visul meu mereu , intr-o zi totul va fi impotriva mea , in fiecare zi , intr-o zi , acea zi va fi perfecta , mereu , si ce daca esti ranit , si ce daca nu mai poti , si ce daca nu-mi sti limba , tocmai din acest motiv nu renunta , nu pune capat unui capitol fara sa pui un gram de concluzie , maxima 'intotdeauna cel mai destept cedeaza primul' e una dintre cele mai stupide , nu gasesc explcatia ei , de ce sa renunti la ceva ce-ti apratine , de ce sa cazi in groapa celuilalt , oferindu-i sansa ta , inteleg exista situatii in care chiar trebuie sa te comporti mai matur decat ceilalti copii , dar atunci cand vine vorba de motiv , de convingere , tu esti singurul stapan pe situatie , decizia e libera , concluzia e trasa de tine , destinu-ti urmareste si te indruma cu sfat , dar nu si fapt. Sunt un neghiob , mereu ma judec pe mine insumi pentru tot ceea ce fac , chiar daca sunt preinaltat , mereu sper la mai mult , sunt cel mai slab , nu pot sa conjug viata decat la o singura persoana , eu , iar asta ma raneste cel mai tare , nu pot sa am incredere nici macar in aproape , nu pot sa privesc pe cel care se uita cu emotie , pe cel care se uita cu ura , nici macar la cel care ma iubeste , problema imi apartine , ceea ce am inceput , trebuie sa termin , astfel , pun capat a tot , caut sa incep si sfarsitul nu vreau sa-l cunosc , nu mai dau importanta decat lucrului care ma afecteaza , lucrului care ma merita , lucrului care sunt eu. Constant scriu aici , aici in cartea vieti mele , chiar daca acest loc , virtual a fost creeat cu un alt scop , ceea ce e acum , nu mai conteaza ce a fost , imi doresc mereu sa fiu acelasi om , sa nu-mi pese , dar sa fiu atent , sa iubesc si sa urasc , sa fiu prieten si cel mai mare dusman. De aceea fac asta , pentru ca pot si pentru ca maine nu e astazi , azi te iubesc mai mult decat ieri , dar mai putin decat maine.

Craciunul

Craciunul , este o sarbatoare anuala in care celebram nasterea lui Iisus Christos , aceasta sarbatoare aduce cu ea multa bunavoie , fericire , implinire , relaxare , este si o sarbatoare a darurilor , o sarbatoare in care oamenii isi fac viata mai buna unul celuilalt , oferind cadouri , oferind momente de neuitat , chiar daca de-a lungul anului cele rele nu s-au pazit de tine , ci chiar au recidivat inspre tine , in decursul acestei luni , totul dispare , amagirea devine un zambet imbucurator , tristetea un alt motiv pentru viata , un noua motivatie spre scucces , unn nou inceput va venii , anul se termina , dar viata nu , chiar daca intotdeauna o luam de la capat , dorinta care este cea mai scumpa din an , cea care se pune in prima vorba din anul nou , este dorinta care poate , sigur sau niodata nu se va implinii , dar sperata nu moare si chiar daca raul te ia mereu de mana , binele iti sta in carca si te calauzeste mereu. Este luna decembrie , o luna in care toata lumea e ocupata ca singura zi din an in care stam si trandavim toata ziua , celebrand ziua nasterii Fiului Lui Dumnezeu ,sa fie singura zi care sa merite a fi definita perfecta , chiar daca perfectiunea nu exista , un ideal pentru o zi ca aceasta se construieste in gandul fiecaruia , chiar daca mai nebunesc , chiar daca ceva parca rupt din rai , gandul iti aparitine. O perioada a anului in care cea mai predominanta culoare este albul imaculat , neauna care acopera totul , natura , frigul care ingheata apa , pasarile care nu mai sunt , plecate in indepartatul cald , linistea de pe ulite , codrul care doarme , animalele care nici macar hrana nu mai gasesc , totul este surd si mut , nimic nu traieste , nimic nu se misca , somnul e molipsitor , iar fericirea pretutindeni. Omatul sclipitor si rece care ne acopera noua copiilor inimile cu bucurie , fericire si amintiri de care sa ne readucem aminte , nu intarzie niciodata sa apara , zapada este singurul motiv pentru care iarna este iubita , chiar daca multi dintre noi apreciem iarna ca pe un trecator rau , urat . In aceasta perioada minunata , Craciunul , copii descopera un fenoment pe atat de rece , pe atat de cald , acesta ne ofera oportunitatea de a putea sa lunecam fara sa avem nevoie de ceva anume , este un anotimp mirific si alb , in care sania , derdelusul si bucuria sunt cuvinte care nu inceteaza sa piara din gura fiecarui copil , varsta nu conteaza , uneori in acest sezon , nimeni nu mai e un adult , lumea , o lume de copii , visele tuturor de a ajunge acasa , de a fugii imediat pe derdelus si trecerea timpului fara cusur sunt fenomene specifice iernii , iarna este cel mai destins anotimp , mirosul de brad din casa , dulciurile gustoase... . Tot in aceasta perioada isi face aparitia si asa-zisul Mos Craciun , un mosneag din indepartata Laponia unde-si are el casa cu ale lui ajutoare , spiridusii , unde ei fauresc fiecare cadou pentru fiecare copil cuminte de pe acest mapamond , Mos Craciun , un batran care se afla inca in forma , un batranel care intotdeauna imbracat in rosu si alb , o caciula plusata , impreuna cu sania lui si renii sai care calatoresc in noaptea de ajun a Craciunului pentru a aduce darurile pregatite peste an celor mici , acest batran cu barba alba si deasa , sprancene dese , un batran ca de 60 si ceva de ani , grasun , cu voce groasa si al lui ''HO! HO! HO! , care nu uita niciodata de noi , acest om in toata firea exista , exista in inimile noastre , tocmai de aceea , aceasta sarbatoare este sacra pentru fiecare religie , fiecare popor , nu exista cineva care sa nu fie , cineva care sa nu vrea , nici macar cineva care sa nu o sarbatoreasca , este o zi sfanta data de la Dumnezeu in care trebuie sa-l cinstim pe fiul Lui. De-a lungul timpului  , Mos Craciun a venit in fiecare an in casele noastre , chiar de fiind el un grasun , el incape pe hornul casei tale si de-i avea un brad langa foc si o cana cu lapte cald acolo , Mosul va fi multuit si de el rasplatit , daruri multe vei gasii chiar sub brad de dimineata , sa fi cuminte si sanatos , la anul voi venii din nou , Mos Craciun este un simbol prin care lumea a raspandit bucuria , a raspandit bunăvoie si nu in ultimul rand , Mos Craciun semnifica un purtator al cuvantului bucurie , acesta a fost mereu folosit ca un miraj frumos in ochii celor mici si inocenti , o explicatie plauzibila despre cum apar fara nicio urma o mutime de cadouri chiar sub bradul verde din aproapele casei . Bradul este simbolul bogatiei , un simbol prin care se arata dedicatia fiecaruia fata de sarbatorirea cu fast a acestui sezon , sutele de luminite si globuri aurii , stralucii si zglobii , de stica si de plastic , cu beteala si sclipici , bucuria oricarui copil de a impodobii singurul copac care vesnic verde e si iarna , nu are frunze care sa cada , nici macar un regret , acest brad cu o stea mare si luminoase chiar in varf , aceea purtand semnul stelei care i-a calauzit pe cei trei crai de la rasarit pentru a se duce in directia unde Domnul Iisus Christos va lua nastere , locul unde va incepe mantuirea , un loc sfant pana si in zi de astazi ,  acestia au adus cu ei daruri pregatite , lui Iisus menite , aur , mir si tamaie . Ma bucura nespus acest cadru familial in care ma aflu in fiecare an de sarbatori , mancarea traditionala , cozonaci , o multime de dulcuri , zambete pretutindeni , emotii in fiecare zi inaintea Craciunului , familia se uneste in aceasta perioada a anului si ia parte la o sarbatoare unica anuala , cotidiana an de an , fara incetare , o sarbatoare care are loc de mai bine de 2000 mii de ani , este transmisa de biserica , de religie din momentul in care Iisus s-a nascut , o zi de nastere pe care toata lumea o sarbatoreste , o zi unica. Aceasta lune decembrie semnifica si sfarsitul anului , sfarsitul unui trecut , inca un an spre tarziu , o luna care pune capat unui an si care mai tarziu dupa ce va venii 1 ianuarie anul urmator va duce la inceprea unui nou ciclu , nasterea unui nou viitor , o alta bucurie , decembrie friguros , acest anotimp , iarna , nu se sfarseste odata cu anul , aceasta continua timp de peste 59 de zile pana cand primavara reinvie tot ceea ce toamna a omorat fara mila. Sunt foarte fericit ca aceasta luna este o luna in care cineva care nu stie , poate invata munca in echipa si o alta sarbatoare , sarbatoarea Ignatului , in care cel mai des si de obicei , oamenii juganesc cel mai gras membru al familiei , porcul , aceasta semnifica un ritual prin care omul se pregateste de ce-i greu , frigul , o perioada indispensabila de munca in exteriorul casei , o perioda grea , din aceasta vor fi preparate multe bucate care vor fi puse pe masa de sarbatori , Craciunul , Revelionul si alte zile in care avem nevoie de manacarea data de la Dumnezeu. Cele mai importante obiceiuri din aceasta lune sunt prezentate ca fin ceva traditional , o cerinta a vremii , a perioadei in care ne aflam , colindatul , un obicei de cand Iisus s-a nascut pe pamant , acesta este un simbol al credintei , un simbol prin care raspandim nasterea lui Iisus Christos pe Pamant , versurile acestor melodii care se adu in seara de Ajun a Craciunului au ca protagonist pe Domnul Iisus , Mantuitorul nostru , Fiul Lui Dumnezeu , acesti copii de obicei se duc pentru a primii merinde de la casele oamenilor si pentru a imbucura cu versurile melodioase ale catecelor spuse pe frigul de afara , aceast obicei incepe din devremea dimineata pana in tarziul noapte inaintea zilei de Craciun . Dumnezeu e minunat , El ne ofera ce gandul nu poate imagina , El ne ofera tot ce putem visa , El ne ofera tot.

Nu

Sunt un nenorocit ,  sunt cel de care fugeam cel mai tare , sunt un nebun care se invarte in jurul cozii fara ca niciodata sa o pot apuca , e o cauza pierduta , dar nicio alta actiune nu se poate compara cu asta , nu poti face paralela nefondata , nu exista sinonim , insa intreb , atunci de ce e un lucru anormal , de ce e un fapt care te defineste a fi scos din minti , de ce ceva cotidian si la comun e intotdeauna ceva special , iar ceva care nu are loc nicodata e deja destul de deranjant si sacaitor , uite , tocmai din acest lucru nu renunt a fi ciudat , nu renunt a tanjii la mai bine , nu renunt la telul meu , chiar daca nimeni nu-mi pareciaza zmerenia si dedcatia cu , care fac tot ceea ce mi se cere , tot ceea ce face pe omul din jurul meu sa se simta bine , mai vreau o zi , inca o zi in care nimeni sa nu ma cunoasca. Chiar daca modestia imi iese in evidenta chiar si atunci cand scriu doar pentru mine , defapt , acea modestie exista , nu-mi doresc ce nu merit , pentru ca nu-l vreau , dar prin urmare chiar cred ca exista ceva ce vreau , ma simt uitat , poate o zic doar din aroganta , ma simt singur , poate o zic doar deoarece cineva a uitat sa-mi trimita 'ce faci?' , ma simt stapan pe ceea ce sunt si ceea ce fac , cu siguranta o zic deoarece asa e , sunt stapanul meu , iar cum in momentele in care eram mic si mama mea lua o joarada din stejarul din gard si ma palea asa cum e scris celor care le e frica sa nu-si piarda cel mai unic iubit lucru , dragostea agonisita intr-un cufar ferecat pe care incerca sa-l educe , sa-l protejeze , ei bine , ca si in acele momente cand nu ma puteam stapanii sa nu urlu de durere , nu ma puteam stapanii minute in sir din plans , cum nici acum nu pot uita ce a fost , de-a lungul timpului am crescut , am invatat ca binele nu intotdeauna e rezultatul raului , nu stiu de ce inca o fac , nu stiu de ce inca vorbesc despre o cauza pierduta , nu gasesc drumul calauzitor spre atotimplinirea care mi-o doresc , nu gasesc drumul spre raspunsul pe care-l caut , de oamenilor le e frica de mine , de oamenilor li se pare ciudat ceva frumos , de ce oamenii se sperie de ei?! Am o parere proasta despre tot ceea ce se intampla in jurul meu , dar sunt fericit pentru ca sunt multumit , am mai mult decat mi-e necesar , de aceea nu-mi doresc ceva care ma tine pe loc , aici in trecut , ci imi doresc ceva care-mi construieste un viitor , un viitor de care sa fiu mandru , am lasat in urma destule fapte de care nu sunt mandru , iar acum sunt pregatit pentru a-mi umple din nou vistieria cu altele , din acelasi motiv din care nu incetez niciodata sa ma gandesc , din acelasi motiv din care nu incetez niciodata sa ma gandesc la ceea ce simt , sunt foarte confuz mereu. Chiar stand intr-un scaun , in linistea mea , toti erau intr-o euforie fantastica , toti zambeau , radeau , stiau ca doar ei exista , insa eu stand , uitandu-ma , privind , mirandu-ma de ceea ce lor li se pare atat de cotidian , putin cam nervos , destul de inganfat , stresat de linistea mea , gandindu-ma la ce pot face sa evadez din acel loc fara sa fiu vazut , sa ies afara , sa ma relaxez complet , sa nu-mi mai folosesc niciun muschi , sa fiu mortul viu care niciodata nu a fost printre voi , de ce nu poate fi lumea asa cum mi-o doresc , sa fie simpla , dar dificila , sa ma izbesc mereu de obstacole care sa nu-mi pericliteze viata , dar sa imi fie greu sa trec de ele , sa invat mereu din greseli , sa dobandesc posesia motivatiei mereu. Am pus intrebarea aceasta destulor oameni 'cum gandesti?' , ei bine , raspunsul nu a incetat sa vina , iar acesta a fost simplu , scur si obiectiv 'da' , nu ma simt la fel de sigur de mine , cum cel putin ei cred ca au acest control , iar raspunsul meu e nu , e nu deoarece nu mereu ma gandesc la ceea ce fac , ci doar la ceea ce urmeaza imediat , la placerea trecatoare si consecintele induratoare care mai apoi vor urma si ma vor calda ca pe un pamant bine semanat. Sunt copil , inca unul naiv care se increde in omul care imi ofera o bomboana , sunt inca inganfat de faptul ca nimeni nu e mai presus ca mine , sunt foarte stapant , sunt foarte artagos , nu rau in sine , dar va rog sa vedeti , daca eu sunt rau , cine e bine? Vorbesc cu ea , cea de care am avut grija , cea de care mi-a pasat , cea careia i-a fost frica sa spuna da si ma simt nepregatit , spun nu intrebarii 'atunci cand faci ceva , gadesti cu cap?'.

Vinerea neagra

Sunt dezamagit de mine , sunt dezamagit caci tot ceea ce ma caracterizeaza tinde tot mai des catre extrema opusa binelui , ma simt atat de prost fata de mine , in acest moment nu mi-e clar nimic , pur si simplu nu stiu ce as putea face sau de ce as face ceva , sunt un infractor in vazul luminii , sunt un presedinte in varful ierarhiei , sunt un om intre oameni , dar diferit , prin fapt , prin ceea ce fac si prin ceea ce gandesc , nu stiu cum , nu stiu de ce , nu stiu ce vreau sa fac ca sa ma pot schimba ,  sa pot pasii din nou in plina forta printre toti cei vii , printre toti cei drepti si fara de care nu ar exista pacat. De ce sunt intotdeauna ocolit de ghinion atunci cand am nevoie de el si ispasit de bine cand nu ma astept , de ce mereu sunt inconjurat de ura , iar cand am nevoie de ea , totul se coloreaza , de ce toata lumea ma vede ca pe o haimana , de ce , de ce? Mi-as dorii ca intr-o zi toti cei care ma cunosc sa-mi duca lipsa , sa priveasca catre ceva ce nu mai este , sa se gandeasca precum niciodata nu au facut-o , am o atitudine egocentrica , nu o pot schimba , chiar daca sunt destul de introvertit , relatiile interpersonale nu intarzie sa apara , mi-as dorii sa fiu cel care-mi doresc , omul care sa fie destept , dar iubaret , omul care sa fie petrecaret , dar invatacel , omul de care nimeni nu are nevoie , dar intotdeauna apeleaza la el , omul pe care mi-l doresc eu. Viata e grea in opinia celor slabi , iar eu nu am sa ma las atat de usor , nu am sa ma las parada unui tantar amart , mai bine mancat de leu cu demnitatea in mana , decat mancat de greu cu lupta-n mana. Nu stiu ce sa-mi mai doresc , nu stiu ce sa mai vreau , familia e singura care inca mai face parte dintr-o legatura , dar si aceasta cu timpul va disparea , mult prea curand , iar eu nu stiu cum ar trebuii sa procedez , cum ar trebuii sa reactionez , un singur lucru am invata din tot ceea ce am trait pana acum , chiar daca nu ma pot considera nici macar un prostanac copil , e ca niciodata nu ma voi da batutm pentru ca nu vreau , e ca niciodata nu voi renunta la ce-mi doresc , e ca niciodata nu voi resuii ce-mi propun , pana acum nu ma incredeam in chestii , in predictii false , imaginare , dar faptele ma fac sa crez ca in lume exista si invizibilul care traieste printre noi , atata de multa fericire aici pe acest pamant , atata lucru care sa te imbucure pe aceasta planeta , atata sadism pentru un singur scop , implinirea . Probabil ca nu o voi gasii niciodata , dar nu renunt , pentru ca oamenii nu ma vor intreba ce faci cand lumea e foarte vie , ci doar atunci cand pe marginea prapastiei stand , doar pala aceea de vant pe care ti-o inspira intrebarea aceasta te va face sa cazi lin si usor intr-o groapa fara fund , o groapa a suferintei , o groapa neagra. M-am plictisit insumi de mine , m-am plictisit insumi de tie-ti, as fi facut tot ce e mai dulce pe acest pamant , daca stiam macar ce-mi aduce clipa urmatoare , nu conteaza ca furtul e pedepsit , nu conteaza nici macar ca aceea pedeapsa minimala este pe cat de minutioasa , pe atat de slaba , de ce mi-as dorii tot ce-i mai rau pentru cel de langa mine , cand eu predestinat cu un semn de noroc pe partea mea din spate a mea , nu pot sa-mi ofer doza zilnica de zel. E vineri 13 data cand am inceput sa scriu , o data prescrisa ca fiind rea , ei bine , ma incred in ea , in aceasta zi am cunoscut noi sentimente , destul de anevoioase , de zbengoase , prostesti , nu-mi pare rau ca le-am trait , cu atat mai bine , daca nu era asa , oare cum era? Nu vreau sa ma gandesc , pana la urma cum celebra vorba zice , 'hotul neprins e negustor cinstit' , eu sunt hotul care niciodata nu a fost negustor , ci doar pradator , adevarul raneste , dar minciuna te omoara. Poate ca am sa pierd cel mai apropiat prieten din cauza a ce am facut , poate o sa fie singurul lucru pe care-l voi regreta , nu-mi pot explica de ce lumea judeca fara cap , nu-mi pot explica de ce lumea se judeca , sunt deajuns de mare ca sa pot sa vad ca eu sunt vinovat , sun deajuns de inalt ca sa ma pot vedea chicotind , stand in propriu-mi bart cu frica langa mine , durerea ma loveste , consecintele intotdeauna exista , iar eu imi astept sentinta. Chiar daca in mintea mea , perfectiunea exista in ceea ce fac eu , de aceasta data m-am inselat , am dat de capatul bunatatii , iar dupa acest sfarsit nu mai exista speranta , in cautarea mea pentru perfectiune , pentru potrivire am dat de degradare , iar intr-un mediu in care prieteni iti sunt cei care fac exact ce faci si tu , nu poti sa devii dependent de tine , ci dependent de atentie , intr-un grup esti acceptat doar daca esti exact ca toti ceilalti membri , trebuie sa compui muzica pe care sa danseze toti si sa fie incantati ca exista , nu de talentul celui care a compus acel ritm de bunavoie , sunt pasibil de orice soarta , dar cel mai mult imi doresc sa trec peste tot , iar destinul meu sa fie acela de a ma naste , a traii si a murii. Tot ce povestesc are legatura cu o singura zi , la fel cum alte articole faceau legatura cu o singura ora , o singura intamplare , ei bine prin urmare a tot ce am facut eu , ghinionul chiar exista si in pondere foarte inalte , unele date de la Dumnezeu printr-un castig nedrept , vineri , o zi in care saptamana de munca se sfarseste , o zi ultima in care mai pot schimba ceva , dar uite ca acea zi chiar a schimbat totul , am fost prins facand ceva ce niciodata nu putea omul gandii , am ajuns la capat cu foarte mare rapiditate. Mi-e greu sa ma incred in cei ca mine , mi-e greu sa ma incred in mine , mi-e greu sa cred in cineva , dar greseala se repara nu se uita.

Nebunia

Pana in acest moment , am cunoscut nebunia ca un fel de manifest copilaresc , dar acum , acum nebunia este o boala generica care afecteaza judecata omului , implicit actiunile lui. O intamplare ca orice alta intamplare , spre exemplu , poate schimba un om , in fiecare zi cunosc din nou o noua limita tot mai inferioara a omului , este destul de dezgustator sa stii faptul ca oamenii pur si simplu se reinventeaza pe ei pentru a fi oameni mult mai rai , mult mai dezapreciati , mult mai superior in opinia lor , acesta este un jurnal in care scriu memorii , intamplari bizare , lucruri cu bucurie si o multitudine de povestiri care ma fac fericit , dar acest fapt scris acum este putin diferit de celelalte , deoarece implica mult mai mult decat simpla-mi persoana , implica familia mea , iar ceea ce neglijeaza mentenata grupului din care provin , deranjeaza si caracterul meu , am un temperament flegmatic , dar precum stii , temperamentul este educabil si eu ma pot incovoia dupa cererile mediului , pentru ca vreau sa apar o demnitate si sa distrug o alta , critica nu este decat frica de a vorbii prin fapte. In ultima perioada a acestei generatii au aparut atatea controverse in legatura cu ceea ce are loc in trupul si mintea unui adolescent , cresteri , evoluari , trupesti si mintale , pot sa vad decat cu un ochi deschis ceea ce altii nu pot simtii cu inima , toti au un caracter aparte , superior ca temperament , dar inferior ca si calitate optima de functionare in cererile mediului , nu aspectul , nu vorbele , nu trupul te face om , ci tu te faci om , familia iti e oferita de Dumnezeu , prieteni iti alegi tu , dar conducatorul propriului caracter este tu , iar simplul meu sfat nesemnificativ este acela ca , nu exista inceput fara un sfarsit previzibil , nu exista trai fara rau , iar copii de astazi , adulti in toata firea , inca au o gandire egocentrica , plina de intoleranta , lucruri marete , dorinte care nu-si au rostul si superioritate inferioara . Tocmai din acest fapt , gena cred ca a fost mostenita telepatic de catre oamenii care in trecut erau cei mai mareti , astazi nebuni pe toata strada , nu stiu sa tina minte ce e bine pentru ei , ciuda , inconveninetul suprem , daca doresti un lucru , prima data trebuie sa il vrei , mai apoi sa obtii convingerea lui si sa te bucuri in sfarsit , oamenii adulti , parinti de copii , muncitori fara rost de comenta , au o inteligenta mult inferioara a unui copil care de abea in acest moment invata posesia unui obiect , afla indeletniciri kinestezice precum mersul , mancatul , lucruri banale , cotidiene , lucrui care au facut lumea complexa un mod simplu de traire. Voi , voi oameni care aveti scoala , sunteti invatati , diplomele pe care le ascundeti de vazul lumii pe fundul unui sertar , de ce sunteti asa? De ce nu exista tupeu , curaj , in orice fel , pana la urma , din nou , temperamentul este educabil , iar sustinerea unei teze cu diverse argumente este o specialitate generala a tuturor , asta este printre putinele lucrui care sunt invatate in adolescenta si persecutate de-a lungul vietii in orice colt al lumii. Nu pot citii ganduri , nu pot merge in locul altcuiva , dar singura mea nelamurire este aceea ca , oare , dar oare de ce nu putem fii cei care ne dorim , de ce perfectiunea nu exista macar fizic , mental nu folosim decat 10% din creier , dar acea parte neinsemnata poate sa imagineze lucruri nestavilite , basmele , rima , fabula , discursul , romanele , prezentarea , nu au fost totdeauna o definite , nu au exsitat mereu cai care sa te indrume spre crearea lor perfecta , mai intai sa existe acestea , a existat creatia , a existat initiativa , stilul liber , cel pe care-l adopt mereu , nu vreau sa traies dupa reguli , dar pot realiza singur si sigur ca aceste reguli nu sunt reguli restrictive pentru a nu putea creea placere , ci sunt legi care trebuie respectate pentru ca societatea sa functioneze intr-un cadru 'perfect' , nu de multe ori pana si eu am fost o exceptie care nu a luat in seama reguli , insa consecintele m-au invatat care sunt cauzele , mereu neglijez pe altii pentru a ma putea menaja pe mine , o singura data am incercat sa fiu cel pe care toata lumea il are la ideal , cel pe care toata lumea l-ar dorii la inima , ce credeti , am devenit asa cel putin pentru o minimala persoana? Sub nicio forma , nu eram decat copilul natang care sta mereu si se gandeste la ce face , cel iubaret , neglijent , intreb , meritul nu trebuie cerut , dar meritul exista? Din acest fapt , ceea ce fac nu are un scop material , tot ce ma inconjoara depinde de mine , tot ce ma inconjoare , depind de tot , nu renunt , speranta moare ultima , iar dupa ea , eu. Cea mai slaba arma a omului este forta , zic eu , dar uneori ma gandesc , care e cea mai dureroasa durere , ce te raneste mai tare , un glont in cap sau o dezamagire permanenta , nu pot compara pentru ca cea mai mare durere a mea a fost cea trupeasca , las deznodamantul altuia care chiar vrea sa puna bazele unei defintii , eu nu ma simt in stare . Ei bine spre final vreau sa-mi exprim dezamagirea pe care o port pentru comportamentul meu nesuferit , negandit , cunosc cauzele si consecintele deja resimtite si imi dau seama , poate prea tarziu ca placere dauneaza , oricare ar fi ea , nu stiu cum sa ma comport , nu stiu cum sa fiu eu , sa fiu perfect , nu vreau sa port ura , nu vreau sa-mi fie purtata , dar vreau sa cunosc singurul om de pe aceasta planeta , poate inca nu a luat nastere , dar in viata asta vreau , vreau sa-l cunosc pe omul care seamna cu mine , care poate sa ma fericeasca in aceeasi masura in care au am ridicat ponederele definitiei fericirii , ma rog zi de zi ca acea persoana sa existe langa mine , sa o cunosc , sa traiesc o poveste ca intr-un film cu adolescentii de la liceu in care cel mai bun prieten te intelege , poti sa-i expui orice dorinta , implinirea nu conteaza , sa ma cert cu acel cineva , iar maine sa o tin de mana si sa-i spun cat de mult o iubesc. Oameni , rugativa pentru voi , jocul murdar va va improsca pe voi cel mai tare.

Cum ma simt?

Sunt atat de fericit , lumea mi se pare un loc unde pot incerca orice , pot sa zbor atunci cand vreau , pot levita gandintu-ma la un singur lucru , viata , e un mijloc oportun prin care vreau si pot sa-mi exteriorizez orice fel de sentiment , ma pot gasii in ziua de maine , pasind prin acelasi loc prin care trec in fiecare zi , iubind ceea ce ma iubeste , trecand pentru ca maine sa trec , sa fiu , sa mor din nou , vreau , orice mi se cuvine , acest loc minunat , creat de Dumnezeu , oferit mie , sunt cel mai priceput om , imi doresc , vreau din nou , sa trec greu , sa simt durere , sa zbor , dar totodata am nevoie de cineva care sa ma aduca cu picioarele pe pamant , sa ma mangaie , iar aceea esti tu , tu , draga mea , am nevoie de tine , dar din nou , poate ca , convingerile mele sunt putin exagerate , la inceput nu am crezut ca pot iubii decat o singura data , dar timpul m-a invatat ca omul mereu se inseala si sunt atat de bucuros , vreau mereu sa simt acel sentiment tandru , plin de mangaiere , plin de extaz , parca m-am imbatat cu o singura picatura de apa. Nu cunosc greutatea , nu cunosc raul , sunt atotcunoscator , simt orice , iar sigura mea slabiciune e ca mereu ma atasez , mereu fac aceeasi greseala , chiar daca cineva iti vrea binele si iti spune ca atunci cand gresesti , mai tarziu o sa inveti sa nu mai savarsesti amarnic acea greseala , sub nicio forma , greseala e construita pentru a fii mereu traita , e ca un cantec , note joase , note inalte , mereu e la fel , aceeasi melodie , dar daca gresesti un ton , totul se duce de rapa , iar ritmul melodios e destul prost , dar mereu fac acea greseala , imi sta in caracter sa repet ceea ce nu-mi place , dar dupa un timp devine o greseala care nu mai e judecata , iar in acest timp vreau sa spun ca atunci cand vorba vine si spune ca din greseli inveti , dupa ce realizezi fapta , ce faci? Cum te comporti? Nimeni nu stie raspunsul , pentru ca invatatul din greseli nu iti ofera un sfat pentru urmatoare data cand vei gresii , deci , nu exista un remediu , sunt atotgresitor , sunt robul lui Dumnezeu , greseala imi e in sange , traiesc pentru ca inima-mi bate , trec peste toate pentru ca pot , traiesc greu pentru ca pot , iubesc pentru ca vreau , dar nu vreau sa ranesc , e ceva omenesc , dar e cea mai amarnica greseala de incepator , la fel cum un adolescent se comporta la primul sau sarut , nu stii ce sa faci , nu-ti mai aduci aminte nimic , nu-ti vine in gand niciun impul , iar totul e din invetie , voi repeta greseala. Vreau sa plec in locul unde soarele rasare , sa am duc la capatul lumii , sa ma intind intr-o intindere nesfarsita de iarba verde , sa iti urmez pasul , sa deschid ochii catre cer , vreau sa ma regasesc in ziua de maine , sa traiesc clipa de acum si sa-mi creez un viitor de care sa fiu mandru , pasesc pe acest loc moale si ma gandesc la tine , esti departe de mine , de gandul meu , departe de inima mea , orice fiinta umana poate simtii ca viata este in el , uneori poti fii atat de uimit de lucrurile care sunt facut de oameni incat naturaletea lor poate fi un dar suprem atunci cand doar privesti acel lucur , pistruii unui copil inocent , ardoarea ochilor lui , parul blond si valvoi , fata de care m-am indragostit lulea , nu pot explica ceva care trebuie simtit , repet , nu am sa scriu despre iubire niciodata , iubirea e acel sentiment pe care trebuie sa-l simtit inainte de orice , iti exprima o inspiratie de fiinte extratereste , umanitatea a creeat societatea din care provenim , lumea e un loc pentru noi , iar tu esti acolo , ceva vechi poate creea un concept nou , iar amintirile cu tine imi spun multe lucruri , poate te-ai sperait de faptul ca tandretea mea e mult prea brutala , nu-mi dau seama , dar esti atat de naturala , imi placi , insa , spre nelamurirea mea , nu din aceasta cauza sunt fericit , nu din acest fapt traiesc , toate vin si trec , asta e mersul fiecarui mecanism , orice fel de om , fie el catusi de puternic , nu exista punct invers , la fel cum o sfera intoarsa pe fiecare parte are aceeasi forma , tu esti unica , dar m-ai dat uitarii , frica ti-a intrat in suflet , alegerea e a ta . Desi poti fi uneori poti fi santajat  , dar mereu alegerea e in mana ta , totul decurge cu bunastirea ta , incearca , traieste , mergi , sari , fugi , mereu , treci de greu , ajungi la bun si ia-o de la capat. Mereu ma gandesc la un loc frumos atunci cand ma simt bine , un loc unde doar eu sunt , in pustietate , departe de existenta oricarui fapt cerut , natura ma inspira , tot ce e virgin , verdele , copacii , soarele , vantul care-mi bate in fata , ma istovieste , gandu-mi parca cel mai ganditor , chiar daca omul foloseste in totalitatea vietii lui doar o mica parte din el atunci cand foloseste imaginatia , invatarea sau orice indeletnicire psihica , atunci cand ma gandesc cum fericirea patrunde in muschii mei , totul e frumos , gandu-mi folosit total . Dar atunci cand sunt dat uitarii de ceva care nu merita importanta , ma simt legat de manii , deschid ochii si ma aflu intr-o pustietate rece , zapada este peste tot , fug , dar nu stiu de ce , sunt speriat de moarte , inima parca bate atat de tare incat nu o mai pot simtii , tremur , este atat de greu , mi-e frig , simt moarte in spinarea mea , sunt mort. Nu e nevoie sa-ti inchizi ochii pentru a visa , nu e nevoie sa-ti lasi sufletul , insa trebuie sa iti doresti , trebuie  sa vrei , atunci cand incepti sa visezi , sa aspiri din nou la un tel , totul e intunecat , te aflii mereu intr-o pustietate , nimic nu e asa cum cunosteai , nimic nu mai e , totul este defapt un gol imens , iar in momentul in care te trezesti , te alfii in mijlocul multimii , esti bucuros , totul este intr-o miscare hipnotizatoare . Nu mi-e frica de moarte , nu mi-e frica de mine , nu mi-e frica de nimeni , vi sa-mi soptesti la ureche caci raul nu are un barem de corectare , dar eu pot sa te fac sa simti acest lucru mai adanc decat poate orice durere sa spuna , nu mi-e frica , pot traii , nu mi-e frica. Voi , cei care vedeti ca totul e nedrept , va simtit nedreptatiti , voi , cei nedrepti , unde cautati dreptatea?!

Oamenii pe care ii aleg

Ma simt plictisit , nimic nu ma mai duce la limita adrenalinei , decat gandul si amintirea. In acest moment as vrea sa discut despre placerea mea fata de cei din jurul meu , de multumirea pe care le-o port lor , despre cum imi aleg personajele care ma pot influenta , donatorii povestii in care traiesc , iar ca aceasta sa continuie , finalul sa fie unul previzibil in latura buna a busolei , trebuie ca scopul sa scuze mijloacele si motivatia sa invinga orice durere , piedica a garzilor din fata usii. Exista oameni in jurul meu care apreciaza tot ceea ce altii creeaza , de la constructii monotone , lucruri marunte si neinsemnate , dar si unele influenta majore , vicile spre exemplu , fiecare detine un pamant pe holda celui rau , iar acela este viciul , unii stiu , dar nu renunta , unii cred , dar nu reusesc , pana la urma viciul este o placere daunatoare , fumatul , alcoolul , drogurile , sunt vicii trupesti , insa pana si ceea ce se numenste dezamagire emotionala are parte si face parte din aceasta categorie a dependentei de rau , nu exista farama de bine in rau , cu ajutorul lui construim ceva bun. Cum spune un proverb ''familia iti e data de Dumnezeu , dar prietenii tii alegi tu'' , ei bine , in mod special , prietenii mei sunt alesi nu dupa un criteriu , ci dupa faptul ca acea atractie afectiva inca exista , inca poarta o urma in noi , prietenii sunt cei carora le poti spune un secret , insa nu e nevoie sa le spui ca nu trebuie sa fie divulgat , acesta are indatorirea civica si un fundament moral prin care din obisnuinta are cunoastere de cauza in ceea ce ar vrea sa spuna insemnatatea psihica a notiunii morale. Prietenii mei , in majoritatea lor , i-am cunoscut prin intermediu unui lucru , societatea , scoala , mediul comun de convietuire , vecinatatea , atractia reciproca , dar totodata in acest fel  am pierdut prieteni , prieteni de nadejde pe care i-am dat la o parte pentru a face loc noului in viata mea , o greseala pe care am comis-o deoarece am judecat cartea dupa coperta , iar focalizarea mea a fost atintita asupra aspectului , nu profunzimii din care provine credibilitate si increderea . Nu am un prieten adevarat , unul caruia sa ma pot istorisii in adancul sufeltului , nici nu simt lipsa unuia , in primii ani de viata dezvoltarea incepe intr-o nota de ceata , astfel , in acel parcurs , familia este cel mai important factor , mai apoi , esti introdus intr-un sistem de invatamant post-scoala , gradinita , dincolo de toate , scoala primara , gimnaziala si liceul , trei etape foarte importante prin care ne dezvoltam abilitatii indiscutabil folosibile de-a lungul vietii care isi va face loc , isi va deschide calea catre noi , in aceasta perioda apar primele influente , apar tentatiile , usurinta , obijninta de a detine , insa caracterul este o latura a personalitatii , iar aceasta latura este usor influentabila , este ceva dobandit , deoarace de-a lungul dezvoltarii ceea ce vedem luam ca model , iar prietenii pot fi o influenta destul de rea in anumite imprejurimi , nu depind de lipsa , nu depind de creatie , dar depind de dorinta. Ma duc in fiecare zi intr-un loc unde s-ar presupune ca exista o placere emotiva pentru ceea ce altii fac , o placere din oficiu pentru invatatura, insa nu exista termen care sa descrie nostalgia negativa , fericirea inexistenta , zambetul fals si dorinta nasrujnica de simplu petrecut , nu e ceva care sa-mi starneasca atentia acolo , dar e un bun prilej prin care pot sa studiez , sa imi creez propriul exepriment cu detalii , hartii , sa studiez omul , sa ma studiez pe mine , sa-mi repar idealul incat perfectiunea sa fie posibila , sa-mi doresc perfectiunea incat sa existe , din acest studiu , poate foarte ciudat , am reusit sa-mi dezvolt o gandire paralela , de ce sa fiu dusman in loc de prieten , in acelasi fel gandesc foarte putini , ma incred in cei de care nu am nevoie , depind catusi de putin de acesti presupusi majordomni , ma folosesc de ei , nu am niciun scop de a fi o influenta , nu am niciun scop de a ma implica vreodata in viata altcuiva , vreau sa trec prin aceasta experienta a vietii foarte repede , nu-mi place de nicun dintre prietenii mei , dar imi plac , pot sa vorbesc , pot sa ma bat , pot sa plang cu ei , pe umarul lor , sa ma exteriorizez in tot ,  nu pot concepe o viata fara interactivitate umana , avem nevoie sa dobandim permanenta obiectului , deprinderi care includ pe ceilalti. Inca nu am putut explica sau invata cum din acest studiu sa ma pot contura dupa cererile societatii , sa fiu ceea ce vor toti , dar ceea ce vreau eu , sa pot sa fug , dar sa fiu mereu in acelasi loc , sa sar , dar niciodata mai sus de sol , sa fiu prieten , dar cel mai rau dusman , eu asta cred despre prietenie , este defapt o pune vesnica trecatoare , cu doua sensuri , din colo si spre colo , o punte intre bunatate si minciuna , intre dusmanie si pricepere , ei bine , societatea a cunoscut rau ca pe un desert , iar fiecare l-a savurat dupa bunul plac , astfel , am dobandit gustul , iar tentatia ne atrage sa mai incercam de multe ori aceasta , iar cotidianul devine un viciu , insa adevarul doar un loc din care toata pleaca. Oamenii din jurul meu mii aleg eu , asta este vorba unui prieten din acele duzine de persoane care-mi zambesc , ma cred prieten , dar nu sunt , ei bine , oamenii din jurul meu nu mii pot alege , nu poti sa coordonezi orice , decat ceea ce ce contine , iar sociegtate este bazata pe intrg colectivul de oameni din lume , tu , esti decat o parte neinsemnata , iar daca tu vrei sa fi de acord esti primit , insa daca nu , societatea te va macina incat intr-un anumit moment , ajungi intr-un apogeu in care nu mai poti sa renunti la vicii , trebuie sa fi ca ceilalti. De multe ori m-am gandit , daca omul nu cunostea raul , oare cum era lumea? Oare cum putea sa fie doar bine , doar fericire? Niciun inconvenient , nicio disputa? Nu e nevoie sa concep o astfel de lume , doar Dumnezeu stie acest lucru , singura mea dorinta e sa trec prin viata , cu grele , cu bune , sa ma simt fericit , sa simt durerea , sa fiu prieten cu dusmanul , iar dusmanul sa se gandeasca mereu la mine. Din toate acestea , mi-as dorii sa simt ceva , orice , poate o intepatura , poate o durere crancena , poate fericire , dar cel mai probabil mi-as dorii sa ma lipsesc de orice prieten cu care m-as putea intelege , am nevoie de o persoana pentru care sa dau uitarii multe lucruri , inca sper , fara certitudine , ca intr-o zi , nu va mai conta masura a ceva , decat iubirea mea. Mi-e greu sa cred ca cineva ar putea traii  cu lipsa mea , precum si eu pot traii  cu lipsa cuiva , dar oricum , precum daunatoarele noastre priceperi , spre exemplu , daca te abtii de la un lucru , te tenteaza si mai tare , iar acel frau care te tine strans cedeaza. Imi e dor de copilarie , de vremea in care pana si numele erau greu de retinut , dar legatura dintre noi facea ca un lucru sa ne faca cunostinta , sa devenim prieteni dupa ce l-am lovit pe cel de langa mine , mi-as dorii ca acum , cand sunt spre final sa scriu lucruri bune despre societate , dar am un oarecare sentiment de nemultumire fata de faptul ca toti cei din jurul meu se cred superiori mie , eu mereu cel de jos , ei bine , ma simt mai bine stiut mic , dar ferit , ma stiu bine prezent , dar lipsit de bine , ma simt mai bine intre toti acesti necunoscuti decat printe nimeni.

Incert

Nu stiu ce-mi doresc de la viata , sunt inca la inceput de drum , iar motivatia imi lipseste cu desavarsire , inca ma gandesc la ora care m-a schimbat pe vecie , ora in care tava pe care mi-a fost servita alegerea era plina de nimic , nu stiu , nu-mi doresc , vreau doar sa traiesc , sa imi satisfac tot ceea ce am nevoie , sa fiu cel care ma vreau , sa traiesc ca un luptator , dar din nou , ceva ma impiedica. Experienta pe care o traiesc zi de zi , e una destul de , nesemnificativa , in fiecare zi , zambesc , sunt trist , ma imbucur , ma simt frumos , sunt fericit , iar in momentul urmator ma vad pe un varf unde pot sta doar intr-un picior , ma vad crutat sa nu ma aflu in acel varf , ci undeva mai jos , de aceea , viciile mele , deciziile mele , viata pe care o traiesc , vreau sa stau intr-un picior atata cat imi este permis de mine , motivatia dispare , iar varful se erodeaza , peste mine ploaie mereu , cu ura , cuvinte care nu ma au intr-o umbra buna , o umbra care ma ascunde de razele destoinice ale soareleui , care , din nou , ma fac sa ma simt uitat , poate e asa , poate nu , dar imi lipseste ceva , imi lipseste iubirea , imi lipseste sprijinul , imi lipseste o persoana careia sa-i pot spune cat de mult o iubesc , impreuna cu ea sa pot creea o lume , sa imi fixez notele , sa adaug pauze unde sa-mi trag suflul si sa continui , pentru ca atat timp cat valsez , muzica va continua sa cante , chiar daca e sa fie repetat , chiar de e sa fie un refren cu versuri si note joase , care sa ma intristeze , intotdeauna , o nota suspusa e pentru mine. Vad in fiecare zi o dovada de imaturitate din partea caruia nu ma asteptam , vad oameni in toata firea care sunt afara de orice indeletnicire , sunt atat de prostscrisi , nu exista ceva ce vor , dar obtin mai mult decat se asteapta , oare pot si eu sa obtin asta , oare pot sa devin mai presus de dorinta . Zilnic , ma duc undeva de unde pot sa ma intorc , zi de zi , traiesc pe niste culmi inalte , dar joase , nu pot fi optimist cand ultima mea obtiune este pesimismul , nu pot sa traiesc undeva unde nu exista trai oportun sau climat care sa favorizeze orice astfel de trai. Sunt dezamagit ca pun increderea in ceva care nu mi se cere , sunt dezamagit ca sunt folosit , sunt dezamagit de mine , totul nu e decat un bairam , o betie trecatoare , beau pahar dupa pahar , ma simt ametit , continui , vad lumea mult mai colorata , iau sticla de alcool si dansez , muzica parca incetineste , totul devine mai domol , ma simt atat de fericit , nu am motiv , dar pana si drogul betiei e un motiv pentru care sa uiti ca existi sau sa uiti ca maine te vrei trezii cu o durere de cap imensa si te vei intreba , care e dezideratul acestui fapt. Nu stiu , totul e incert , nu ma pot gandii decat ca frica predomina in mine , sunt atat de infricosat ca maine nu mai pot sa fac ce vreau , vreau ca mersul lucrurilor sa decurga in natura neschimbata , sa fiu eu cel care imi scrie tema si cel care o critica , in cele din urma , creatorul este cel mai bun critic , nu exista un cerc de suspecti care sa se stranga de fiecare data cand gasesc o dovada sau un motiv pentru care sa trec la urmatorul nivel , eu sunt principalul vinovat si creator . Ma uit lung la stele , iar ele sunt foarte sus , iar eu foarte jos , as vrea sa privesc totul ca pe un musurori de furnici , sa vad cum totul lucreaza , cum se pot organiza atatea fapturi intr-un loc atat de restrans , cum se pot amesteca atatea vieti intr-un singur cadru , cum pot coopera atat de bine ceva care foloseste doar instinctul , nu are memorie , nu detine amintiri , nu foloseste creier ca totul sa iasa bine. Arta , nu inseamna doar desen , arta inseamna maiestrica cu care s-au putut creea lucruri de-o seama , de-o faptura si de-o mama , arta este eea ce ne defineste pe noi oamenii , am preluat instinctul animal , ne-am folosit de el ca sa putem duce o convietuire pasnica cu acest cadru virgin , am preluat naturii , resursele , ne-am folosit de ele ca sa putem supravietuii , dar ma intreb , noi ce oferim celor care ne-au oferit , aici nu ma refer doar la natura , fauna si lucruri lipsite de judecata , aici vorbesc despre oameni , vorbesc despre ceea e vad unii in noi , daca luam , trebuie sa inapoiem , daca suntem rasplatiti , multumim , iar daca furam , suntem condamnati , insa frutul este o indeletnicire judecabila pentru ca este o fapta ilegala din punct de vedere moral , exista bariere al constintei umane care respecta unele principii morale , din instinct , acolo unde scrie doar locul barbatilor , femeile nu au ce cauta , din instinct , acolo unde nu suntem vruti , nu mergem , din instinct acceptam ceea ce nu ne apartine , lucram dupa legi , lucram dupa reguli care nu mereu sunt luate in calcul cand aplicam , teoria este foarte simplista , practica poate echivalentul principal pentru care memoria noastra asimileaza si destainuie ceea ce a invatat pentru ca mai apoi sa poata duce spre sfarsit , inceputul. E viata mea , zilnic sunt impiedicat , zilnic ma simt neputincios , iar nimeni nu vede asta , dar sufletul meu e tare , nu ma las la lucrurile care vor sa ma doboare , pana laurma , carul manuit de mine nu se va rasturna doar de la o buturuga mica , nici macar una mare nu va face ca ceva si mai mare sa poate fi expus , nu am fost eu mereu de treaba , am avut multe mofturi , dar din viata mea , fac ceea ce vrea inima mea , pofta mea este aceea ca sa trec prin viata , greu , sa simt , sa stiu , sa aflu , sa devin una cu pamantul din care neamul meu a devenit ceea ce e azi , la moarte , e foarte greu sa idolatrizezi creatura care niciodata nu te-a vazut ca pe un dusman prima data , in procesul nostru de traire , prietenii se fac cel mai greu , iar dusmanii cel mai usor si nu-mi pot dobandii linistea si calmul inainte sa aflu , de ce nimeni nu vede in mine un dusman , de ce nu ma pot lupta pentru a castiga ceva , de ce sunt eu cel care trebuie sa fie respectat , iar atunci cand vreau modestie , imi este oferita bogatie , sarutui tandre , o rasplata pe care nu o vreau , dar toate la timpul lor , spune ca la urma , rasplata care nu e de merit , va fi cu consecinta pe masura faptei. Pe Pamant nu mai exista om care sa nu se creada superior , pana si cel de colo , tocilar , pana si cel de colo , fara vedere , e stapan de ceva , de ce nu mai exista supunere , de ce nu mai exista fraternitate. Pun o multime de intrebari , din structura postarilor mele reiese ca nimeni nu-mi poate da un raspuns , chiar daca-l cer , acolo unde ma duc in fiecare dimineata , ma duc ca sa pun aceleasi intrebari , iar ceilalti  sa ma intrebe la randul lor ''asa , si?'' , e greu sa-ti doresti ceva , nu stiu. Pornind de mic , ai o mama , in ea iti pui toata increderea , poate singura fiinta in care dragostea nu moare niciodata , este o fiinta sigura , e ca o definitie , nu o poti modifica cu intelesuri diferite , pentru ca sensul va fi cu totul altul , dar ea va insemna mereu acelasi lucru , in ea poti sa-ti ascunzi orice secret , in ea poti sa ai incredere , cu ea esti mereu acelasi , dar cu cei carora crezi ca le datorezi mai mult decat iti datorezi tie , aproape nimic. Prietenii , sunt o influenta usoara de care depindem nevoit , ma simt liber alaturi de ei , dar ei ma invata si ceea ce nu-i bine , ei ma invata si ceea ce nu-mi apartine , mereu vreau mai mult , mereu in varf. E lipsit de noima tot ceea ce am spus pana acum , dar e plin de sens pentru mine , viata este o oportunitate in care poti sa-ti expui orice dorinta , evolutia ne-a adus din ce in ce mai multe avantaje , iar cum ceva creat nu poate fi sters pur si simplu cu buretele , amintirea nu va disparea , iar lucrurile se vor inmultii pretutindeni , in minte si inima , sa uiti e ceva temporar , un lucru lumesc , dar mereu va fi ceva care sa-ti aminteasca de ceva pierdut , viata ceva care-ti ofera de toate , ceva care-ti ofera putin din fiecare , este titlul a tot ce ni se intampla , este corpul uman din care ies atatea indeletniciri , din care reiese tot ceea ce se intampa in jurul nostru , omul este singurul inventator de pe acest Pamant , Dumnezeu este creatorul a tot , stapanul fiecaruia , stapanul superm , din om reiese teoria psihologica a intelitentelor multiple , inteligenta : lingvistica , muzicala , spatiala , logico-matematica , kinestezica , interpersonala si intra personala , acest ansamblu se intalneste in fiecare om , dar ordinea lor este pusa in functie de cerintele si utilizarea acestora intr-un cadru nou , omul este creat ca sa fie creator. In viata e greu sa reusesti , iar dezideratul meu e mult mai superior decat gandul oricarui dusman , ma simt singur impotriva tuturor , vad ca in momentele in care fiecare ar trebuii sa aiba un punct de vedere comun , apar controversele , acuzatiile si scuzele care nu duc decat la o concluzie anosta , aceea ca cel care are o scuza buna este iertat , cel care propune negresit este ascultat , iar cel sincer este judecat , nu e o satisfactie sa fi pedepsit pentru ceva pentru ce ai facut , nu e o satisfactie sa minti , dar singura satisfactie care are un punct comun de geneza cu fapta comisa este adevarul , cum poti sa nu ai o frica , daca adevarul nu graieste , cum poti traii , ce-i drept o perioada mica de timp , cu gandul ca odata si odata vei fi prins , odata si odata minciuna te va afunda si mai mult . E un fapt destul de insolubil , unul destul de prostscris , discutabil , acela ca atunci cand comiti o fapta atat de neimportanta , lumea o dramatizeaza , astfel sfarsitul lumii devine un plan secund fata de norma zilnica de disputat , fapte ca ale mele , iar spre exemplu , coruptia , fapte penale , furtul masiv , santajul , inselaciunea , nu au ca si consecinta niciun efect asupra celui care le comite , vad un om care ar trebuii sa-mi fie conducator , care sa judece mai mult decat pot eu , dar se pare ca acest om ii este frica de indatorire , de judecata , de un alt om caruia i-ar trebui sa fie mentor , asta e , modelul nu-si are elevii , iar elevii nu au niciun viitor. Imi doresc de la viata , un trai lin , lipsit de nevoi , dar vreau sa traiesc din plin , sa ma pot caracteriza corect , sa ma pot bate cu propriile arme , sa simt durerea primului pumn , sa primesc o palma pe zi ca semn de respect , sa invat ceea ce nu stiu si sa uit ceea de ce nu am nevoie , vicii , defecte , calitati , multe alte de care sa ma dezmat. Am prea multe de facut , gande-mi sta doar la greu , insa , stiu ca pot , stiu ca voi reusii , scoala e acum in curs , mai tarziu cresc si ma duc , ma duc altundeva , unde viata va continua , undeva departe sau aproape , mereu voi contiua sa ma duc mai departe , drumul meu e in fata , chiar daca pe acest drum , voi face cunostinta cu multi oameni , mai prosti , destul de superiori pentru a ma supune , oameni de care-mi va fi teama , oameni pe care ii voi considera idoli , dar nu cu adevarat ceva demn de inchinare , deciziile stau in mainile mele , respectarea lor in gandul meu , ceilalti imi sunt doar sfatuitori , ganditori in locul meu , mi-e frica sa o spun , dar nu stiu , nu stiu ce-mi doresc. Foarte sinistru ca fi cel bun in toate si rasplatit cu nedreptate , e ca un serial despre un criminal , se comporta asa cum o cere mediul e un familist convins , nu vrea decat dreptate , este foarte increzator , destept de sine , foarte puternic in trup si minte , dar familia si cei care nu-l vor , vor distruge pretul corect si vor adauga pe nedrept , ceva ilegal , prejudecatile il vor aduce mai aproape de prapastie , chiar daca nimic nu-l poate deraia de pe linia lui , melancolia si stilul flegmatic ii sunt al lui . In viata avem alegeri , greseli si oportunitati , dar cand deschidem ochii avem o lume intreaga , dute spre iesi , iar de acolo vei intra altundeva.