Visul

Vreau sa am mult mai mult decat am , oare e bine ce vreau , oare pot sa ma abtin? Pentru toate exista un raspuns , eu il caut in consecintele care urmeaza imediat dupa ce dorinta mea nastrujnica isi face simtita prezenta printre miile de ganduri bune , dar cum zice si una dintre legile pocaintei ''trebuie sa constientizam starea de pacat'' , stiu ca fac un rau , dar cred cu induplecare ca acel rau va fi insotit de o placere. Astazi am auzit acordurile unei chitari care spunea asa : ''Eu iti cant , tu ma asculti , iar ce auzi , vezi , vreau o gama inalta , o pauza scurta si pe tine langa mine.'' Fiecare avem acel vis unic in felul fiecaruia , ''o noapte senina de vara , pe varful unui delusor spalat de timp , departe in zare fumul casutei mele unde am visat sa stau , stelele stralucind sus pe bolta cerului intunecat cu mici pistrui stralucii , sub coroana imensa a unui copac umbritor , o usoara briza cu o mireasma de vis care sa-ti aduca mai aproape sufletul ultimului element , ea , cea pentru care acesta este visul suprem'' , nu mai continui , pentru ca fiecare are idealul lui , dar idea este ca vrem , vrem sa avem ce e mai bun , tocmai de aceea , chiar daca ne dorim un vis sa devina realitate , hai mai bine sa transhumam o intamplare basmica intr-un vis. Scriu pentru ca singura mea memorie esti tu , pun in tine tot ce mi s-a intamplat si las sa se afunde odata cu mine , privesc inainte ca un vultur pasnic si ridic capul atunci cand ma vad , telul meu e dincolo de vise , iar eu stiu ca visul este o inchipuire tulburatoare care lasa urme adanci . Visezi sa fi aviator , vizezi sa conduci o tara , visezi sa fi un zburator , iar eu visez ca viata mea la final sa devina un vis reprezentativ pentru mine si de ce nu pentru altii , aceasta lume in puf are o portita inalta ca un dud , iar regatul meu e o intindere mare de intamplari , pentru ca visul , in opinia mea nu e decat un pre-vú care ma avertizeaza despre viitor. Dar sa lasam asta , voi cum va simtiti daca sunteti in plus sau ca stai in calea altora , esti intr-o multime de oameni , si singura cunostinta esti tu , ceilalti , se mira , rad si pandesc deasupra fumului gros care-mi iese din tigara vietii si asteapta mucul de tigara sa fie aruncat in gol spre propria-mi decadere , vreau sa cant la un pian si sa-mi spun dorul , vreau sa rup corzile chitarii si sa mi le pun in jurul gatului , vreau sa pedalez cat pot si sa ajung la capat , la capatul meu , acolo unde cred eu , se afla perfectiunea , insa , am sa vreau sa spun ''nu'' pentru ca vreau , pot , stiu , imi doresc , am primit ceva desavarsit si nu am sa las slabul meu de inger sa ma lase fara apogeul tehnologiei clasice , viata . Ma pun in pat , ma acopar cu patura plina de lacrimi , defapt plina de sentimente si am sa inchid ochii in intuneric si am sa-mi spun ''ce poate fi mai frumos decat sa dormi si sa te trezesti intr-o alta lume''.

Usa aceea , un simplu camp in fata ei , un camp simplu in spatele ei , dar dupa ea , un simplu sofisticat , o lumea , taramul meu , visul.

Flacara risipita

Tu , esti fata care m-a aprins ,cea care m-ai atins si niciodata nu voi mai fi inchis.

Poate fi un vis un nou inceput? Eu cred ca da , e o cale inevitabila prin care mintea iti creeaza o viziune nocturna care iti desfasoara o entietate de actiuni la care aspiri din rasputeri si a carui implinire , viata vesnica , asteptare . E frig afara , stelele clipsesc dincolo de funinginea arzand deasupra noastra , dar pana si focul mi se pare rece atunci cand tu esti departe de mine , dincolo de orice perete invizibil care mi-ar putea incalzi singura speranta la tine , dar totul e gandit , iar singura stea care era peste crestetul meu , a cazut , a cazut destoininc , in deriva , fara nicio speranta la descoperire , la vedere ori de tine. Imi place mult sa scriu despre un ''tu''', o ''ea'' sau chiar foarte mult , despre ''noi'' , dar , intotdeauna este un ''dar'' , pentru ca perfectiunea nu exista , iar cautarile oamenilor in descoperirea ''pietrei filozofale'' nu vor inceta chiar , daca e o cauza pierduta , un drum fara capat si o vale fara niciun parau . Realizez ca ceea ce scriu voi intelege doar eu , dar cred ca in acest fel e singura modalitate de a trece un vis pe hartie , o imagine pe un ecran sau chipul tau in mintea mea. Imi doresc foarte mult sa curm grijile si nevoile , dorinta si speranta cu o simpla implinire , un unic cadou si un singur scop. Oare iti aduci aminte noaptea in care cantarea destoinica a unui grup de crestini ne-a atras in mrejele sentimentului de moment , iar tu ai fost singurul meu inger pazitor , iti simt atingerea , iti simt caldura , chiar daca tu tremurai din rasputeri , nu-mi pasa , poate ca nici tie , dar te-am incalzit , si am ascultat incantati cu lacrima fericirii in ochi cum trecutul va influenta viitorul , Dumnezeu , vreau sa-ti ofer ceea ce am primit , fericire , dar sunt slab de inger , iar gandul meu sta la un tel , insa nu cel potrivit , pentru mine Tu esti un cineva , nu ar trebuii , Tu esti totul , insa , nu cred , nu vreau , dar sper , pentru avem libera-constinta , sa nu iei in seama ce facem , e un rau fara intentie. Acum este soare , o vreme palida de caldura , jarul inca mocneste ascuns , dar , tu ai plecat , fara vreun regret , fara vreo amagire , doar sentimente ascunse , acum totul mi se pare o prostie , faptul ca nu am avut puterea de a ma motiva in a te cerceta in de ajuns pentru a te apropia , praful imi intra pe geam si ma ineaca , merit , stiu , probabil ca moartea e mai buna decat indurarea , dar , speranta moare ultima , iar eu dupa ea , vezi tu , chiar daca nu o sa ajungi vreodata sa citesti asta , eu pentru tine am scris-o si m-am uitat in oglinda , dar nu acneea adolescentina mi-a sarit in ochi , ci tu , cant de mult m-ai schimbat intr-o valoare minuscula de timp , pe care nu l-am acordat tine , si da , proverbul meu ''nu regret nimic din ce am facut , ci doar faptul ca puteam sa fac mai mult'' , si cred ca unii ar putea fi de acord . Sunt aproape de sfarsit , iar pe buze imi sta un nume , dar nu aveti cum sa intelegeti insemnatatea numelii decat , daca il aveti si in suflet , iar soclul acestui nume iment este in varful oriceului. Melodia are nevoie de un anumit ritm , mai lent , mai rapid sau o combinatie maiastra , simt ca am gasit acel ritm , dar prea tarziu , versurile nu au niciun sens , iar ritmul major ar rapiditatii , devine unul lent , sumbru si plin de negura bolnavicioasa ascunsa dincolo de pauzele imense dintre note fara rost si portative trasate cu un liniar imperfect. In momentul asta ma uit spre strada si-mi dau seama dezamagit ca am pierdut viata , vlaga si orice urma de incredere , vreau sa te vad , sa cada dinou noaptea peste noi , razand si suspinand dupa o crezare. De ce a trecut timpul repede atunci cand am fost fericit?! De ce fumul gros al focului destoinic a acoperit ceva mai mult decat cerul , pe noi , iar in cautarea mea , m-am pierdut prin ceata densa?!  Nu te oprii la inceput , pentru ca nu va exista niciun sfarsit , daca continui.

Te vreau

Poate chiar imi doresc ca tu sa fi aici , aici langa mine , sa ne tinem de urat unul altuia sub bezna stelelor indepartate de mine , parca din nesimtire , vreau sa fi exact langa umbra mea ca sa vorbim pe indelete prin bezna neagra ca un noian de negura lasat doar peste noi , vreau sa-ti sarut gatul moale si fin atunci cand soarele va iesii de dupa deal , atunci cand soarele va rasarii ca o flacara nastrusnica de dupa pomi , vreau sa-ti mangai buzele cu mana-mi cea sfanta , vreau sa te strang in brate sa si cum ar fi ultima zi cand vad , ca si cum ar fi ultima zi cand pot sa zic ce vreau , vreau sa te am , vreau sa te bucur , vreau sa ma placi , dar se pare ca nu tot ce vreau pot avea , odata , de mult in trecut , a fost cineva dupa care ma uitam doar sa o vad pentru ca imi era atat de draga , dar se pare ca mirajul unei fete pline de perfectiune era gol de orice era bun si a pretuit un lucru , mai mult decat infinitul de simturi pe care i-l puteam oferii prin atatea vorbe care o puneau in cuier cu o masca de somn pe ochii si ascunsa de toti . Poate ca m-ai iubit , dar nu cum am facut-o eu , dar ce a fost a trecut , ce va fi va urma , sper sa te mai vad pentru ca degeaba m-am saturat sa te aud pentru ca ochii imi cer ceea ce o imagine nu poate reproduce. Si ma intreb , oare e sfarsitul unui inceput frumos? Sau , acest sentiment poate fi unic ? Sper sa nu , pentru ca ceea ce simti atunci cand iubesti nu poate fi descris , de aceea nici macar nu scriu cuvinte in vant, vreau doar sa spun ca nici o melancolie nu e asa de accentuata in momente de cumpana ca atunci cand melancolia unui singur sentiment este atat de tare supra pusa peste ganduri si fapte. Gandurile-mi spun multe , poate prea multe , pentru ca creieru-mi nascoceste in cele mai negre tenebre pana pe fundul fara fund unde nu gaseste decat un intuneri pe care nu am cum sa-l vad . E seara dincolo de geamul in fata caruia ma aflu si sticla parca se face mata dincolo de pupila mea si sper ca macar un meteorit ratacit sa o sparga si sa scap din fortatreata in care sunt inchis de atata timp si dincolo de cioburi lucitoare sa fi tu , nu stiu exact cine pentru ca mintea-mi sta altundeva , dar speranta moare ultima , iar tu vei murii dincolo de orice bariera a timpului , pot sa te descriu in doua cuvinte , dar pe acestea nu le pot descrie in tine pentru ca tu esti construita dintr-o infinitate de litere care nu sunt puse cap la cap , ci construite din timp. Simt ca totul trece pe nevazute , dar sunt prea tanar sa inteleg asta sau sa fiu in stare sa o povestesc in cuvinte desarte pline de metafore scoase cu jumatate de gura pe gura care multa suparare a dat. Ma oftica gandul ca nu pot pune mana acolo unde frige , ci doar unde ninge , ma enerveaza ideea ca vreau sa-mi creez un mine in sine care sa tina de mine pentru ca simt din adancul meu ca nu suport sa stau pe intuneric , ''singur'' , pana si stelele ma lumineaza orbitor stand pe o iarba prea uscata pentru a putea ramane o pata verde prin atata arsita , luna , doar jumatate , in curnad nimic , norii toti adunati deaspura acoperisului meu sperand ca sa fiu intr-o zi un soare care sa le deschida calea spre un alt orizond , dar ziua inceteaza sa vina spre dispperarea indulgenta a un sentiment nespus , singuratatea , de lup . O mica paralela poate fi creata pe baza unei comparatii dintre un suflet ratacit printre atatia copaci lafel , insa se pare ca sufletul pierdut a gasit un miraj in care prostesc s-a increzut , un om span , in care a avut incredere si era cat pe ce sa-i rapeasca si ultima parte a omului ne atinsa de nimic , inima , care bate nu din inertie sau nevoie , ci din speranta , din speranta ca in viitor va mai fi una care sa bata intr-una cu amea , spanul a supt pana si ultima faramita de gandire si  l-a tras adanc pe o scara intr-un put rece pe o vreme calda de vara torida , dar se pare ca maxima ''ce e bine va fi salvat'' functioneaza atata pe o foaie rupta , precum si in romanul vietii mele , iar ceva poate , nu stiu ce a tras ca un revolutionar magnet spanul spre el , si se pare ca un span are navoie de cineva lafel ca el. Dar tot am ramas dezamagit , se pare ca pana si raul are parte de un destin mai superior mie , ce sa fac? ce sa compatimesc? pe mine sau un mine? Las totul in voia sortii si ma bucur de ceea ce pot face , pentru ca pana la urma , daca cauti sa primesti , te alegi cu nimic. Pun punct cu o exclamatie , daca cauti fericirea nu o vei gasii niciodata , ea se invita singura in noi!

Munca

           In opinia mea , munca este o necesitate , dar dupa mult timp ea devine un obicei , ceva cotitdian , acest folos care la randul lui aduce foloase cuvenite prin ore de munca , este o nevoie , din aceasta munca ne rezulta bani , chiar si cultura , deoarece cultura oricarei popor s-a facut prin munca. Avem ca rol in aceasta viata sa crestem , sa ne sprijinim si sa fim sprijiniti la final , deoarece , acestea este sensul vietii , doar in fata , ca sa poti dupa la bun sfarsit un ideal trebuie sa-l implinesti , aceasta necesita munca grea , sudoare si timp pierdut , in opinia mea sau timp folosit cuvincios pentru a obtine ceva ce meriti. 
          In primul rand , avem nevoie de un loc de munca pentru a ne intretine pe noi insine spre imbatranire , fiecare ramura a societatii munceste , acest folos infaptuit de tine pentru altii sau pentru tine insati , are ca rezultat bunuri materiale sau de ce nu , sufletesti , din munca fiecarui cetatean au rezultat foloase comune adesea de care s-au bucurat la randul lor si altii , prin acest proces de creare a unor necesitati prin munca fizica foarte extenuanta uneori fara castiguri pe masura energiei determinate , societatea a creat un proces care leaga fiecare ramura a muncii prin foloase de care depind fiecare , deoarece de produsul finit al unei afaceri depinde ca produs incipient in procesul de finisare a altei afaceri.
         In al doilea rand , de la inceputul lumii si pana in momentul de fata , fiecare om a luptat pentru ce e al lui , de aceea fiecare om are ca scop si determinatie ,  o cariera din care sa nu-i lipseasca nimic , sa dupa o viata lipsita de nimic si sa fie plina de tot , societatea se bazeaza pe fiecare om in parte , atat ca popor cat si ca forta de munca ,  uneori chiar in domeniul militar la sprijinirea tari pe plan de atac cat si sprijinirea economica in societate. Cultura a fost creata pe acest principiu , munca , fiecare cultura , a ficarei tari , a fost creat din munca , din obijnuinta , pentru ca prin munca multi au vazut un mod de viata in antichitate , pentru ca exact aceea era , folosirea energiei fizice pentru a crea foloase si pentru a primii recompense de care depind necesitatile zilnice.
        In concluzie , pentru a fi cineva trebuie sa-ti construiesti un traseun cu tinte stabile pe care iti  doresti si esti motivat sa le atingi prin munca si foloase pe care le creezi celor din jur si chiar tie, fiecare om creste , este educat , isi castiga primii bani cinstiti prin munca istovitoare . Pune accentul pe litera care se aude mai tare si lasa restul literelor sa aiba sunetul lor normal , astfel muzicalitatea va incinge atmosfera.

Arta

Fiecare om este inzestrat cu o capacitate minima de imaginatie , aceasta poate sa se dezvolte ajungand pe alte plaiuri analitice sau poate sa ramana la stadiul incipitual. Imaginatia este singurul curent uman care ne ajuta sa creem si sa punem in practica imaginativul , omul este facut ca sa creeze la urma lui noutati asa cum Dumnezeu ne-a lasat in manile noatre naucite de miile de idei puse in practica cu ajutorul singurei capacitati umane de a creea un incipit si de a dezvolta un lucru simplu si usor intr-unul complet si complex. Cu ajutorul gandirii traim nu doar creatie , ci si simturi , direct vorbind , pe o cale dreapta si nefixata din interiorul gandirii noatre care proceseaza orice , totul va ajunge odata in inima si sufletul nostru , pentru ca intre doua lumi diferite intotdeauna exista o legatura astfel nu am cunoaste decat singularul pluralului. Iubirea se manifesta prin gesturi soave intre noi doi , dar in fiecare , altfel , pentru ca odata inceput , dorim si speram ca totul sa infloreasca pasnic si cu pasi repezi spre un rasarit fara sfarsit si spre o satisfactie nepretuita. Tot ce scriu , tot ce vorbesc , vine de sus , din capul meu , poate nu din imaginatie acum , dar sunt sigur ca din mine , dintr-o parte din mine , o parte care atunci candva a uzat timp liber si a irosit clipe bune . Fictiunea e un fals adevar inventat si adus la superlativ prin procedee pe care criticii le apreciaza , dar un cititor de rand... , eu cred ca trebuie lasat ca ce se intampla sa ramana intamplat si povestit , nu lasat sa se intample , umplut cu varf pana la refuz de cuvinte care nu vin de aici si care se vor duce anevois spre colo. Imi imaginez ca te iubesc , dar stai , un sentiment nu poate fi impus sau creat din interes , un sentiment nu este un capitol de fictiune , ci un roman realist a carei protagonis sunt eu , asa dar , te iubesc , dar nu din cuvinte , ci din fapte trecute.

Din toata aceasta arta a culorii , inteleg un singur lucru , ca fiecare vede ce vrea, pentru ca fiecare simte ce altul respinge , pentru ca fiecare se simte cand altul se respinge.

Te iubesc...

Ei oare pot vorbii sau un singur gest tine locul unor mii de cuvinte?

Cuvantul , cel mai folosita mijloc de comunicare verbala , dar atat si scrisa , poate exprima mii de intelesuri sau poate fi doar un simplu cuvant printre altele fara sot. Astazi nu voi vorbii despre cuvant ca pare scrisa sau verbala , ci despre ceea ce vrea sa redea in momente de cumpana sau chiar de extaz. Acasa , un substantiv comun pentu unii , dar un loc indragit si pe deplin de neinlocuit pentru altii , acasa , acolo unde unii scriu povesti adevarate despre un mine si despre o tine , acasa , acolo unde inventezi fictiune pe care incerci sa ti-o transmiti singur tie insati prin exercitarea sentimentelor fata de intelesul fiecarui sens . Te iubesc , doua cuvinte pentru tine , dar pentru mine o dezlantuire de sentimente dragi si comune cu o ea pe care inca nu am cunoscut-o , dar sigur candva aceste cuvinte nu vor mai tine locul unui fals miraj , acela ca persoana care iti adreseaza un val de sentimente in cuvinte , chiar o face intentionat sau doar pentru a sporii radacina mincunii , interesului sau batjocorii extaziate . Poate ca ar fi mai bine ca nimeni de pe Pamanat sa nu mai foloseasca cuvinte permanente, ci semne trecatoare , insa ce e din suflet chiar orice cuvant nu o poate transmite mai bine decat faptele aferente unui suflet cat o carte , impartinduse pentru tine doar intr-o parte. Naratiunea mea nu are un inteles expus tuturor , astfel sper ca cei care interpreta aceasta involburare de cuvinte cu rol de comunicare scrisa , sa inteleaga ca nu conteaza ce scriu eu pe foaie sau ceea ce vorbesc eu , ci faptul ca trebuie sa folosim cuvintele ca un mijloc comun de a ne apropia unul de celelat si de a creea un lant fara inele , un lant imaginar . Orice incepe , se si sfarseste la un moment dat , dar nu si pentru mine , imi place sa cred asta pentru ca maine , maine e o alta zi , o alta durata de timp in care soarele ma trezeste sau poate nu , dar sunt sigur ca intotdeauna va fi un maine. Te iubesc , nu din litere , ci din tine.

Un vis...

Am visat la tine , am fost cat pe ce sa te am in intregime , am pus varful degetelor pe buzele tale fine , dar timpul mi te-a luat , umbra ta a disparut odata cu tine , nici macar ce a fost nu-mi mai aduc aminte , poate pentru ca nu vreau , poate pentru ca nu pot sa mai indur o suferinta desarta urmata de lucruri bune , lucruri bune care le faceam impreuna . Cand te vad mie rusine , cand te aud  vreau sa vad , dar sper ca intr-o zi de maine sa facem tot asa cum candva noi doi am fost un suflet pereche , o inimaintreaga , un destin unic . Astazi ploaie in sufletul meu asa cum din ziua in care ai zis ''nu mai vreau''  , cerul s-a inegrit , fulgere au lovit si timpul s-a oprit , dar nu e amagire pentru ca pe stresinile casei mele inca curge apa , geamurile inca sunt inchise , dar stiu si vreau sa cred in continuare ca soarele va rasarii dupa atata ploaie. Mai sti tu oare , mai sti tu , cum zi de zi te sarutam , cum ora de ora vorbeam , cum minut de minut te imbratisam , probabil ca nu pentru ca tu ai dat tot ce ti-am oferit pentru un nimic , un nimic plin de tine. Ochii tai luciosi , chipul tau angelic , mainile tale fine si parul tau moale , candva ma tineau in priza zi de zi pentru a spera ca maine te voi vedea si iti voi spune cat de mult tin eu la tine . Cuvintele nu fac decat sa prelungeasca durerea la nesfarsit , bun prilej pentru tine , cea care , nu inteleg de ce vrei sa ma faci sa regret tot , dar nu am sa-ti joc jocul , ci am sa trisez , am sa scurtez drumul , am sa sar garduri si voi ajunge la tine , nu pentru ca vreau , ci pentru ca pot , intotdeauna am putut , cei lenesi vad problemele , vad un lucru care-l pot indeplinii , dar nu-l fac , isi imagineaza un sfarsit , dar eu ignor toate acestea pentru ca mie imi apare in fata ochilor doar posibilitati , lucruri care le pot face si le fac si o noua pagina pe care pot sa scriu din colt in colt . Vezi tu , nu scriu aceasta mica situatie uitata de trecut pentru ca vreau , o scriu pentru ca amintirile ma indeamna sa traiesc dinou un rau necesar. Oare oamenii sunt facuti din piatra ?! Eu cred ca nu pentru atunci , daca am dreptate , piatra se topeste de fiecare data cand soarele isi face aparitia metaforic pe cerul rosu si plin de stele . Ca sa vezi stelele nu ai nevoie de noapte , ca sa te vad pe tine am nevoie de muzica , o muzica a carei note si diezuri sa ma conduca negresit pe calea spre rasarit unde portative de vis am intalnit si o lume noua am regasit. Poate viata mea e doar o rima intr-o poezie , dar vreau ca aceea rima sa fie cea mai ritmata din toate celelate rime , pus de punct , lasat de virgula , rima continua , titlu fara inceput , conceptie de negresit si lumi paralele. Se pare ca am trait un vis intr-o lume dintr-un vis pentru ca aici , aici langa mine sunt doar sticle goale si un munte de regrete. Sper sa nu citesti asta vreodata pentru ca eu deja am uitat ce a fost. Vreau sa te vad...

Nemuritoarea

Ceva imi zice de fiecare data cand vreau sa ma opresc ''nu o face!'' , ''nu te opri!'' , ''mergi mai departe!'' , pentru ca lafel ca o masina tinuta pe loc la nesfarsit , se va alege preaful de ea , insa acel ceva este un stimulent , nu ceva dependent , ci ceva care apare atunci cand sufletul are nevoie de el , nu mintea . Celebra vorba ''Speranta moare ultima'' , sunt indeplin de acord cu ea , deoarece , nu odata , ci de mai multe ori , mi-am amintit-o atunci cand am cazut , mi-am amintit-o atunci cand afara ploua , dar cel mai important mi-am pus-o in practica atunci cand eram pe cale sa o pierd , speranta. Cum valea pura curge asa cuvintele zboara fara neputinta in vant , fara a putea face ceva intr-o lume in care pretuiesc faptele mai mult decat o litera , in care zabovesc o clipa nu pentru ca sunt obosit , ci pentru a ma gandii ca sper si ca voi reusii , daca nu voi lasa ca vantul sa bate indeajuns de puternic incat sa-mi ia si propriu-mi gand cu el. Sunt unul intre milioane , asa cum toti sunt un cineva intre toti , dar acest statut necesar depinde de noi , de fiecare dintre noi , fie mici , fie mari , fie cu cap sau fara tinta , speranta moare ultima. De ce sa ma intreb ce obtin , daca continui , cand singura mea deviza e dincolo de spatiu-timp , departe de unde sunt astazi , indeajuns de sus de josul unde voi fi . Pun punct acestui articol cu o intrebare , poate anosta , poate potrivita : ''Cum sa faci un bine cuiva , fara ca sa nu tinzi si tu la o rasplata sau fara a-ti crea un sentiment de ciuda?''

Am facut ceva mai inalt decat altcineva , dar oare pot sa ma intrec pe mine?

Inceputul unui sfarsit

O mica ghicitoare , ce e intre doua lumi si de care ne e frica?! Moartea . In opinia mea , o bariera de care ne e frica sa trecem , dar tot odata foarte simplu de abominat . Aceasta etapa inevitbila a vietii , chiar daca vine incet sau uneori mai repede , pana la urma ce e de intamplat , va fi intamplat. Pentru mine , moartea , nu este decat o trecere dintr-o lume construita din pamant , aer si apa intr-una in care invatam sa pretuim ceea ce poate ni s-a parut prea domol sa facem atunci cand am avut funia in mana , atunci cand am avut pixul intre degete si o foaie imaginara in care sa scriem memorii viitore. Cum omul a fost creat din pamant , locul lui este inapoi in originile lui , in nefinta , acolo unde totul a inceput ,  acolo unde fiecare sentiment a fost abolit sau inflorit prin fapte bune si mai putin bune care ne-au influentat imaginatia fata de locul unde o sa ajungem , locul in care nu vom fi doar noi , un Pamanat diferit de cel de sub picioarele noastre tari , un Pamant pe care vom traii doar binele , unde vom zbura cu gandul atunci cand in fiecare noapte , intunericul ne patunde in ochi pana in inima . Procesul acesta de diferentiere a stilului unic de gandire aprofundat in memorii pe care le vom regasii cu multa incredere in ''lumea cealalta'' , emotia te cuprinde , tremuri cu giecare gand si iti pare rau ca nu poti sa atingi raul , un lucru bun in cuvinte , dar nu si in fapte , pentru ca pana si raul influenteaza abolirea propriului , incercat sa faci un bine implicit vei infaptuii si un rau. Cu fiecare paragraf tainic dincolo de cuvinte vreau sa va spun ca moartea nu e ceva care merita frica , ci ceva care are ca scop punerea in exces a curajului pentru ca adevarata frica trebuie sa o avem fata de noi , pentru ca pana la urma noi suntem cei care sustin alegerea unei lumii , unei lumii drepte sau a unui Pamant inflacarat. Odata va urma un punct , dar dupa acel punct va incepe o propozitie noua si nu doar una.

Intre tot ce vezi , tu esti singurul vizibil.

Lucrul meu

De ce sa placi un lucru? De ce sa nu fi tu propriul lucru? Doua intrebari care isi au rostul inegral in raspunsul lor care deriva inexplicabil din noi. Finetea , excelenta si rafinamentul pe care il descrii atunci cand ceva ce e al tau este doar al tau. Sa vorbim despre lucrui care ne-au schimbat viata radical , dar sa lasam in ziua de azi imaginatia si sa trecem la realismul neinlocuibil , cromata pe alaturi , rotunda la roti , moale sus si tare drept , o roata intotdeauna va face sa se invarta o alta , bicicleta , poate o pasiune obisnuita pentru altii , dar personal nu ma numar prin acele estimari nesemnificative , eu vreau sa fiu , eu vreau sa pot , eu am reusit , am lasat in urma un vis care niciodata realitate nu va fi si am luat in brate singura sintagma care poate sa traga o linie dreapta printre atatea mazgalituri gresite , viata este un rau , un singur inceput , la mijloc milioate de solutii si un unic sfarsit. Intotdeauna cand avem ceva vrem sa aducem acel lucru nu la capat , ci la limita , pentru ca ceva ce nu iubim , va avea un sfarsit inexplicabil. Pentru mine , bicicleta nu inseamna un hobby , ci un mod de a traii pentru ca adrenalina clasica obtinuta prin efort psihic si nu numai , lasa o dara de ceara alunecoasa in urma fiecarei cazaturi , o rana , o zgarietura , un nou inceput si un alt sfarsit , personal , aceste intamplari fara voie , inseamna un nou drum , durere si rasfat , sange si apa , dar poate si bariera alungata dintre viata si moarte .

Printre copaci , doar cel mai gros iti va atrage atentia.

Ambitia nu este doar un cuvant de ramasag uitat , ci un sentiment care are ca scop o motivatie de otel , ea nu numai ca ne deschide un drum , dar ne obliga sa-l urmam pana atunci cand limita se va duce dincolo de minusul-plus al Pamantului care desigur stim ca nu este doar un loc de joaca , ci un loc de unde rotile au invatat sa se invarta , fizica a devenit logica , lumea s-a dezvoltat , iar totul a devenit un mecanism cu un numar infinit de rotite care nelubrifiate identic duc la o stricaciune. Bunicul meu avea o vorba '' ce nu e rotund sta in loc , iar ce nu e destul de bun , avem noi grija sa-l facem'' , sterg praful de pe cadrul carui crom odata cu timpul rugina rosiatica a creat , ung lantul cu zale rotunzi care odata cu zilele mele a creat elixirul batranetii , pun piciorul pe pedala de a zilelor uitat miscare si a luminii zare. Fiecare om este unic in felul lui , nimeni nu se aseamana , nici macar simturile , ceea ce simtit atunci cand iti pui manusile si iei casca in cap este decat un inceput misterios al carei viitor depinde de lucrul drag fiintei mele , nu pun iubire in cea ce fac , ci pun trup si suflet in ceea ce-mi place pentru ca nimeni niciodata nu va putea pune punct un creatii a carei autor nu este el , pot murii , pot sarii de pe cel mai inalt versant curatat de apa pana pe a vaii negura de abur , fara ca sa ranesc ultimul ramasag cu mine insumi , dar cum imi place mie personal sa spun ''nu regret nimic , ci doar ca nu am putut sa fac acel lucru mult mai bine'' . Excelenta se obtine pein timp si desavarsire . Intru pe usa pe care de multe ori iesind am fost , intru pe usa pe care de multe ori am adus inapoi cuvinte de-o portiva , cuvinte fara folos pe foaie , dar cu mii de intelesuri care ma inmoaie , imi pun ''cartea'' in pe marginea peretelui si astept inceputul muntelui de vorbe care vor fi scrise in dictionarul verbal al gurii mele , inchid usa pe care nu de mult am descuiat-o si odata cu ea un trecut , pun zavorul ruginiu si las in urma nu o bicicleta plina de noroi , ci o bicicleta plina de mine. Pretuieste perezentul acum , pentru ca tot ceea ce iubim va fi spulberat de singura forta misterioasa care distruge totul fara chemare.

Vreau si eu...

Mi-a fost dat ca sa vad ca orice mi-as dorii , nu pot avea , insa din multe ganduri puse cap la cap am reusit sa ajung la unica concluzie ca nu am nevoie de acel lucru , la baza lui statea doar simpla lacomie fata de ceilalti din jurul meu . Findca merit , nu inseamna ca trebuie sa am , muncesc pentru ce mi se cuvine , nu pentru ce lacomesc . Astazi am sa pun ca simpla si intensa tema , ciuda , pentru ca acest cuvant este folosit sinonim drept dusmanie in cele mai multe cazuri , vreau sa am ce are cel de langa mine , chiar daca nu am nevoie de acel ceva , uneori acest cuvant pus in practica este dus la cote inalte care au ca rost sume mult mai mari decat cotele unor pariuri fara valoare sentimentala  , sunt puse in joc orgolii si caractere care nu vor permite nedrept , in opinia lor ,  ca un simplu cuvant sa stea intre doua executii , litere scrise , litere sterse si apoi rescrise pe o foaie gaurita au ca motiv descrierea unor decizii extrem de josnice si de tot nerasul , care sunt puse in practica doar din simplul si ipocritul motiv , eu nu am , de ce sa ai tu?! Am inceput sa am incredere intr-o zicala , care zice ca ''daca totul ar fi haotic ar fi inteles fiecare , dar intr-o lume in care exista si cei drepti , nici urma de dat mana'' . Nu trebuie sa lacomim la ceva ce nu este al nostru , dar nici speranta la ceva mai bun nu trebuie ratacita prin intunericul uitarii , azi nu e posibil sa pui mana pe cei al tau , dar maine , daca din tot ce faci , vei primii. Rabdarea rezolva mult , pentru ca fiecare motiv de ciuda fata de aproape are ca loc incipient sau ca scanteie prima zabava de rabdare , Dumnezeu a creat tot pentru ca fiecare om sa aiba insusi tot. Intreaba-te pe tine , poti sa pleci capul o perioada nedeterminat de mica , in loc sa iti pierzi omenia tot restul vremurilor .

Nu manca ceva crud , timpul va indulcii acel lucru , il va inflorii.

Punct ochit

Daca urc , ajung in varf.

Motivatia , singurul si unicul simt al omului care il impinge spre a reusii , spre a de din el pana si ultima suflare pentru a implinii o intietate ne mai vazuta , care pentru fiecare dintre noi insine este mult mai mult decat un singur obiectiv. O cauza simpla pentru tine , nu este o cauza pierduta pentru mine , poate pentru ochii celui care vrea sa atinga Sfantul Gral al motivatiei , aceasta cauza este singura si unica cale de a traii , de aceea , fiecare tinta pusa pe o harta nu va fi usor de atins , ba din contra , avem nevoie de cat mai mult timp sa o ajungem , iar saturatia celesta creste pe masura ce distanta dintre tine si x este tot mai scunda , vreau sa sterg praful de pe sticla ca sa vad prin ea , vreau sa curat o oglinda pentru a ma vedea pe mine insumi si vreau sa fi reusit sa nu fac nimic din ce mi-am propus inainte sa-mi dau seama ca o prostie facuta odata , va fi repetata probabil de mai multe ori pe masura ce consecintlee acesteia ti se vor parea tot mai atractive , lafel va un magnet cu poli diferiti care se vor atrage , insa dupa o vreme inversand inevitabil cele doua colturi de lume , totul va fi tinut la departare de lucruri exacte , lucruri intacte. Intotdeauna trebuie sa ne dorim mai mult , mai mult pentru ca este posibil , in nelimitatul infinit singura bariera nu exista , nu exista nu pot , nu vreau , nu stiu , avem forta de a putea sa creem lucrui demne de basme fara sot si nuvele cu un singur personaj in care lucruile sunt simple cuvinte , vointa este cea care ne tine in viata , vointa un simplu si modest sinonim contextual in cadrul acestui subiect , motivatia , iar stiinta , stiinta pe care o are la indemana oricine , dar toti o folosesc intr-un singur scop , cel de a reusii ceva pentru ei insusi . Nu multi oameni spun ''L-am vazut pe Dumnezeu'' atunci cand reusesc ceva care tin numai de ei , Dumnezeu a creat omul pentru singurul motiv , acela ca intr-o zi vor realiza ca pot face lucruri de care nici macar cartile nu pot soptii ,  nu o spun odata , nici macar de doua ori , o spun de zero ori , cel ce a fost facut , va face la randul lui. Desigur precum stim din lucruri anterioare , o creanga va avea mai multe ramuri , fiecare in partea pozitiva inmultirii ei insusi. In momentul cand veti cunoaste un om care poate spune drept si fara urma de negot , ca L-a atins pe El insusi prin intermediul lui , atunci sa stiti ca in jurul vostru nu exista nimeni altcineva , pentru ca cel care l-ati intalnit sunteti chiar voi , cei care cred , cei care pot si cei care au ca scop stergerea x-ului de pe harta si inlocuirea lui cu un x imens care sa cuprinda tot , pentru ca pana la urma , scopul fiecaruia este sa atinga bogatia infinita , dar in cele din urma cred si sper ca toti vor intelege ca bogatia infinita nu este pe Pamant sau oriunde altundeva in acest univers virgin , ci in lumea sfletelor , acolo unde noi insusi suntem tot. Ridica-te atunci cand esti lovit , estompeaza sangerarea atunci cand esti ranit si vei vedea ca durerea va fi rasplatita cu singura moneda de schimb adevarata , liberatea , libertatea impreuna cu El.

Focalizarea

Dedicatia , o forma atat de intalnita , dar totusi atat desavarsita prin propriu sens , care are ca insemnatate prima focalizarea totala si nu ceva partiala asupra cuiva in mod special si in mod indirect asupra celorlalte lucruri de care nu se leaga nici o lege omeneasca si de bun augur. In mod special dedicatia fata de cineva , fata de cel de aproape tine in mod direct din trairile mele , de sentimente relevante situatiei in cauza si desavarsita in circumstante comune cu sentimentul exteriorizat fata de subiect. Sustin ca dedicatia nu trebuie sa fie o sustragere de la orice alt lucru sau placere , ci trebuie sa fie un lucru ca orice alt lucru , dar care necesita focalizarea automata atunci cand e nevoie pentru ca exact cum stim , nu putem tine ochii deschisi la nesfarsit prin vant. O alta forma a dedicatiei este aceea care are ca sens sustragerea de la anumite actiuni sau infaptuiri care pot detesta acel propriu lucru . Pune in fata faptului implinit lucrui de prezent , astfel va fi in intuneric , va definii lumina. Intotdeauna ni se ofera ocazia de a avea ceva la care sa tindem , la ceva la care vrem sa avem o sansa , la ceva al nostru , insa nu toti stiu sa stranga tare de pestele auriu pentru a nu le aluneca.

Nu te uita in ce oglindeste apa , ci uita-te unde continua batul.

Linia

Putem schimba lucrurile dupa bunul plac , fara sa intervenim indirect si fara voie in actiunile altcuiva? Probabil ca nu , la fel ca mersul trenurilor , daca schimbi macazul gresit , doua trenuri se vor ciocni , iar o singura decizie poate schimba alte zeci sau sute , inclina spre a face ce trebuie , iar macazul va fi schimbat doar atunci cand linia va fi goala. Prin bunul plac , nu poti multumi si pe altii , astfel ma voi duce drept fara a schimba directia , in fata unde mi-e locul si inainte peste tot. A fi bun inseamna ceva , dar a fi rau , fiecare interpreteaza dupa bunul plac , dar desigur ca bunul plac nu este si al altuia de asemenea , implicit nu exista o interpretare finala care sa puna punctul pe i si virgula dintre subiecte. 

Pune mana pe ce iti e mai aproape , nu pe ceva de acolo , de departe.

De mult ori deschidem carti care nu ne apartin , insa nu asta este marea problema si minima greseala , ci faptul ca multi dintre noi uitam sa o continuam sau sa fim un personaj-autor in creatia urmatoare. In opinia mea , ceva lasat neterminat este o mare rusine , daca nu este pe placul nostru pune capat , daca are ceva din noi continua si daca suntem chiar noi implicati direct lasa numarul paginilor sa se piarda in ceata de cuvinte si litere ale cartii. De acum sper ca nu voi mai citii nimic , de acum sper ca voi traii , basmele si nuvelele nu sunt decat scrieri fictive , de acum vreau sa pun mana pe imaginatie in realitate , exact cu mainile mele vii.

Aici nu va fi acolo

Oare e bine ce fac? Oare e bine ce gandesc? Probabil ca nu voi sti niciodata , la fel cum nicio necuvantatoare nu-si poate spune dorul , fiecare gand , fiecare dintre noi are un punct de incepere , insa de fiecare data ne ramnificam , pentru mine aceasta despartire in diferite sensuri inseamna implicarea indirecta , dupa caz , a raului si a binelui . Pe marginea prapastiei ma aflu si voi ramana acolo pentru fiecare moment de cumpana in care am ales raul mistuitor pentru placerile oferite in loc sa pun mana pe cel dintai alb inger care sa ma duca spre sus. Nu stiu , daca e bine ce fac acum... , nu stiu , daca este bine ce fac acum , am rolul meu in viata , stiu si sunt increzator in acest lucru descoperit din proprile rasputeri , vreau sa duc la capat singura meserie sau indeletnicire pe care Dumnezeu mi-a dat-o in primire , pun pe primul loc motivul pentru care am doua picioare si doua maini si daca vreodata mana stanga lovita din prea mare neglijenta se va ascunde de cea dreapta , haul negru si inecacios sa ma duca spre fundul neatins si nestiut de nimeni. Lasa-ti lumea ta , sari in bratele mele si haide sa cadem neincetat spre tara fara apus. O spun odata si doar odata , ce a fost acum ori niciodata , totul a fost vreodata.

Totul prospera atunci cand inmultesti.

Poti avea tot aici , dar nimic acolo

Binele va iesi intotdeauna la capat , va iesi triumfator.

Una e sa faci ce vrei , alta e sa faci ce vor altii. De aceea asta-seara am sa scriu despre ceea ce multi dintre noi ar trebui sa stim , o lectie care da multe intelesuri , bune ori rele , atunci cand luam unele decizii sau urmam unele sfaturi , trebuie sa tinem cont in primul rand de consecintele care urmeaza in vederea luari unei decizii. Nu intotdeauna o placere este ceva bun , exista fel si fel de placeri , de diverse categorii , dar doar doua definesc cu adevarat sensul ei , placerile nocive si placerile aducatoare de buna-stare . Niciodata ceva dupa care tinzi sa il ai doar pentru un interes nu va fi o placere , placerea suprema e sa ai ceva unic , ceva care nu cuprinde lumea materiala sau cel putin in idealul meu lumea materiala nu este decat o unealta de folosinta si existenta a celei mai importante impresii , sufletul. Depune efort pentru a duce la capat ceea ce altii nu au putut , uneste cele doua aleii intr-un singur loc , implinirea. Ceea ce nu vezi , nu poti atinge , ceea ce poti , nu poti nega , ceea ce vrei nu poti avea , dar un singur lucru nu inteleg , de ce nu exista un singur sentiment pentru tot?! Cand vrei , reusesti , cand poti , faci , cand iti doresti , tinzi , dar cand vrei sa scappi de orice dificultate a unui sentiment fara avutie , este mai greu , vibratii nu pot misca apa , vantul nu poate bate , pamantul este sus , iar sub mine , nimic. Pe un drum nemarcat singura linie de urmat este intunericul.