Restaurare

          Au trecut ani de zile de când am încetat să îmi exprim gândurile în scris, deoarece au fost prea multe. Un amalgam de gânduri în fiecare zi, un amalgam de stări, de evenimente fericite sau mai puțin nefericite. Pentru a putea să îmi eliberez mintea în scris, a fost nevoie de o pauză. O pauză pe care nu mi-am permis să o revendic, deși aveam nevoie. 

          Am decis să scriu, pentru că am primit timp. Mi-a fost dăruit un cadou. Un cadou pe care mulți dintre voi l-au primit în ultimele zile. Și îmi place să privesc aceste ultime zile altfel. Să le abordez pozitiv. Să nu le irosesc. Nu pentru că mi-e frică să cad din nou în depresie, ci pentru că vreau să mă bucur din plin. Nu pentru că sunt obligat, ci pentru că am oportunitatea. 

          Am decis să scriu pentru că acum câteva ore m-am pus să mănânc și pentru prima dată în viață i-am mulțumit Lui Dumnezeu din inimă pentru mâncarea pe care o am în fața mea. Și nu a fost pită cu unsoare și ceapă, poate așa eram mai fericit și mai mulțumitor. 

          Am decis să scriu, deoarece pentru prima dată în ultimii 3 ani vreau să opresc timpul. Da, știu, timpul aleargă. E cel mai bun atlet și sigur cu cele 100+ kilograme pe care le am, nu aș putea să îl apuc de picior într-o alergare de 100 metri garduri. Din fericire, timpul e închis cu mine în casă și nu are unde să plece. 

         Și dacă nu mă opresc acum din alergarea nebună, din împinsul căruciorului agitat prin market, din scârțâitul roților prin oraș, din goana la farmacie și din dorința nestăpânită de a avea chiar dacă nu am nevoie, nu voi învăța nimic, voi rămâne blocat în instinctul de supraviețuire, într-o mediocritate acută. 

         Și probabil că peste două săptămâni voi avea o altă părere, o altă perspectivă. Dar dacă aleg să fiu atent la ce se va întâmpla în viitor în loc să fiu atent la prezent, la familie, la afecțiune, la iubire, la Dumnezeu, la tot ce pot să primesc și să ofer între cei patru pereți, voi pierde mult. 

         Și dacă nu sunt în stare să mă bucur de casă și tot ce am în ea acum, cât va ține fericirea atunci când voi ieși afară? 

         Am ales să nu fiu agitat, să nu fiu în rând cu lumea, măcar de data asta. 

         Am ales să nu mai ascult știrile, părerile, teoriile, conspirațiile. 

         Am ales să nu îmi fie frică, să nu intru în panică

         Am ales să folosesc Timpul pentru restaurare. Să-mi iubesc soția și copilul mai mult ca niciodată, să fiu prezent 100%, să revin la vechile obiceiuri sănătoase pe care le-am avut. Să mă cultiv, să învăț, să compun, să scriu, să fiu. 

         Dacă nu acum, atunci când? 

#staysafe #stayhome #embracethepresent #reset