Sfat

       Pe parcursul vietii trebuie sa faci o sumedenie de alegeri care iti vor marca drumul spre destinatie, aceste alegeri nu sunt ceva cert, care sa duca la o finalitate corecta, ci o aruncatura in neant cu speranta ca lovitura va atinge tinta, ei bine, asa se autodescrie societatea omeneasca, un drum nesigur si plin de piedici spre destinatie.
       Uneori ai nevoie de sprijin moral sau cel putin verbal, insa de fiecare daca cand oferi, negresit, rasplata compensatorie e nula, asta inseamna increderea in aproapele tau si in cel ce il iubesti. Ca oameni ajungem ca in numele increderii sa face o sumedenie de sacrificii si sa rupem bucata cu bucata din sufletul nostru si sa-l vindem celui rau, ne desprindem de cele morale pentru un miraj timpuriu, asta e adevarata rasplata pentru orice lucru valoros pe care il faci.

       Timpul e doar o unitate de masura neeligibila in sufletul omului, acesta isi pune amprenta doar fizic, in sufletele noastra dainuieste pretutindeni, dinspre infinit spre infinit sentimente si amintiri, viata e frumoasa, insa cuprinzand toate aspectele ei, viata e... extraordinara, din cale afara de minunata. Patrunsi de dezamagiri trebuie sa trecem peste orice si sa ne continuam statutul de trecatori prin viata, lasand in urma doar fapte curpinse in defintii bune, astfel viitorul suna mai frumos.
       Marea greseala a tuturor oamenilor este de a intampina o problema sau o greutate, iar din acel moment sa nu mai avanseze peste acea bariera, noi ca fiinte superioare avem datoria de a incerca imposibilul si de a rupe orice obstacol care ne apare in cale, pentru simplu fapt ca acea caracteristica care salasluieste in sufletele noastre exista acolo, curajul si curiozitatea, asta il fac pe om sa decurga inainte spre dorinta.

Descriere

     

       Zi de zi, oamenii, respira, traiesc si aduna amintiri, cele mai uzuale actiuni pe care un homo sapiens le poate face pe parcursul uni schimb timpuriu intre soare si unicul satelit alt Terrei, Luna. Pornind de la aceasta afirmatie, imi doresc ca in urmatoarele randuri sa-mi expun opinia fata de preocupatiile omului fata de societate si de propria lui constiinta.
       Preocuparea principala a fiecarui om este mediul si nivelul sau de trai, fiecare fiinta umana practica diverse metode prin care incearca in zadar sa-si multumeasca cererile proprii si uneori si pe cele ale altor oameni, ca de exemplu, o primata umana isi doreste ca in tot parcursul vietii sa practice activitati care sa nu-i ocupe prea mult timp, dar sa obtina un profit de 100%, ei bine, prin aceste incercari nereusite, aceasta persoana nu face decat sa-si degradeze nivelul social si bunastarea sufleteasca, care fiind destul de precara o impinge la un nivel de sub zero. Rasa umana este cea mai inteligenta si cea mai adaptiva oricarui mediu, insa totodata cea mai persecutata de propria vointa si actiunile care au loc cu voie sau de nevoie. Intr-un limbaj nonformal, omul munceste si trage pentru proria persoana indiferent de calitatea vietii acestuia si indiferent de influenta acestuia fata de celelalte generatii de oameni, pentru un om singura limita este moartea, pana in momentul in care intunericul va patrunde pe veci peste corpul sau, acesta va dainuii in sufletul persoanei.
       Prin definitie, omul este o fiinta superioara, inteligenta si care dezvolta abilitati psihico-fizice fara masura, aceasta fiinta este clasata ca superioara prin ipoteza actiunilor care ar putea avea loc, insa din punct de vedere practic si social, omul nu este decat o fiinta ipotetic vorbind, superioara, dar inferioara fata de propria rasa, acesta nu face decat sa fie independent, insa nimic mai mult, aceasta lupta pentru trai invrajbeste fiecare om in asa fel, incat, in curand nu va mai exista vreo legatura sufleteasca si de bun augur intre primate.
       Chiar daca ideologiile totalitare au disparut in marea majoritate din pamanturile lumii, acestea au ramas ca urma a existentei lor in sufletele oamenilor, fiecare om incearca sa impuna un cult al personalitatii, sa aiba actiuni totale asupra tuturor si sa obtina un venit impropriu din vietile fiecaruia, acesta este omul modern, un aspirator de fericire.
       Exista, insa o populatie foarte minuscula care se bucura de adevarata fericire, dar pentru ei fericirea nu este masurata in tratamente excentrice ale corpului cu cele mai fine placeri, ci acei oameni sunt printre putinii care reusesc sa creeze dintr-un nimic, ceva care schimba cursul unei istorii.
       Noi, populatia Terrei, pe masura ce avansam tehnologic si cronologic, devenim tot mai dependenti de relatiile interumane bazate pe profit, adica, fiecare persoana incearca sa reflecte neajunsurile proprii catre cel care este multumit, in cele din urma, se va creea o societate bazata pe ura si clase sociale. In decursul anilor am observat numeroase clase sociale, atat de la oras, cat si de la sat, cei care detin putere si capital, duc lipsa de o cultura si o educatie care sa-i absoarba de orice privilegiu de a fi prosti, pe de alta parte, cei care nu ajung atat de sus, au la baza o cultura si o pregatire sociale excelenta, insa nu au spatiul si dreptul de a o expune in societate.
       Pentru a fi bun, ai nevoie de curaj, pentru a devenii ipocrit, trebuie sa clipesti, prea multi realizeaza, dar si mai multi uita sau nu au destul curaj ca sa puna in practica orice metoda de a estompa acest fenomen.
       Personal nu mai pot avea incredere in ceea ce inseamna aproapele meu, nu mai pot avea incredere in nimic ce inseamna om sau gandire superioara, de nenumarate ori, crezul iti este pus la incercare doar pentru a suferi o modificare sufleteasca pentru care ei devin mult mai multumiti fata de pierderile tale si aici vorbim de socitatea umana, cei carora le zambesti, le atingi mana sau pur si simplu respira acelasi aer.
       Nu am cuvinte si nu pot sa explic acest fenomen, sunt pur si simplu curios, daca pana cand voi murii va izbucni un nou razboi prin care sa se filtreze caracterele umane sau doar va continua la nesfarsit pana cand ura va creste la un nivel atat de mare incat nu va mai exista limbaj intre oameni si totul va devenii straniu si pustiu.
       Sper si inca am incredere ca totul se va putea schimba, nu conteaza metoda, conteaza doar ca se va intampla, vreau sa cred pana in momentul cand mor, ca ceva va fi mai bun decat a fost, daca pana acum rivalitatile au constat in proprietati fizice, de acum inainte, rivalitatile vor fi masurate in avutii sufletesti pe care doar unii le detin.
       Adevarata fericire exista doar pentru cei care cred in ea si profita de orice moment in care apare, ceilati, isi creeaza iluzii si prefate a fericirii pentru a nu imbatrani prematur. Suntem condusi de aparente si nevoi care nu exista, totul e o scena de teatru, iar noi suntem niste atori exelenti, putem ajunge de la avuti la nevoiasi, de la a mima, la a avea si chiar de la a oferii, la a lua, suntem facuti sa functionam in oprice directie, spre fericire sau cat mai departe de ea.
       Religia nu mai este o arma, ci un pretext, viata nu mai este ceva nepretuit, ci calitativ, ceva de exceptie sau egal cu zero, nu avem prejudecati sau limite morale, existam si cam atat.

Afacerea

       De cele mai multe ori, in timpul vietii, o sa pierzi infruntarile, o sa cazi prada siretlicurilor si minciunilor, vei fi tradat, iar dupa toata aceasta iscusinta a raului, vei avea nevoie de un motiv, de un sprijin prin care sa te ridici si sa continui infruntarile cu greutatile vietii pana in momentul in care vei triumfa, in viata exista multe rele si putine bune, dar tu trebuie sa muncesti si sa aspiri la titulatura de distins om care reuseste si are parte de partile bune, dar putine.
       Nu cu mult timp in urma, am avut neplacere de a da peste o asemenea situatie, iar momentul in care dezamagirea ajunge la un punct critic, totul prinde o alta forma, iar simpla emotie se disperseaza intr-o multitudine de directii si caracteristici, ei bine, atunci am simtit ceea ce pana atunci nu mai fusese un adevarat impediment in calea mea spre fericire. In imediata perioada, dezamagit si pus la pamant de intreaga ''afacere'', am inteles ca nicio clipa nu poate impiedica timpul intreg, asa ca, am continuat sa ma distrag de la ceea ce ma afecteaza si sa ma concentrez asupra evolutiei caracterului si viitorului meu. In cuvinte mult mai simplu, trecutul a trecut, prezentul e acum, viitorul ne asteapta.
       Pentru mine, viata e cel mai frumos motiv pentru care sa zambesc si sa fiu fericit, nimic si nimeni nu ma poate impiedica pentru a devenii exact ceea ce imi doresc, adica implinit si cel mai important, fericit. Momentele de lunga durata sunt doar o iluzie, adevarata fericire o gasesti doar in clipe, picaturi minuscule care tind sa te fereasca.
       Viata e frumoasa si nu pot sa spun decat ca voi continua sa fac ceea ce ma face fericit, imi voi oferii doar modestia in averi si bogatia in suflet, duhul care salasluieste in mine cu adevarat in fiecare zi, gaseste acea picatura de fericire care sa duca la capat intreaga menire.