Scriu aceasta postare deoarece printre toate zile care trec, mai exista si cate una care are o insemnatate si o valoare mult mai pretioasa decat celelate sute de ore care nu fac fata cerintelor mele atat de pretentioase. In zilele ce au sa urmeze, fiecare unitate de masura a timpului va fi mult mai lunga deoarece se apropie, se apropie din ce in ce mai tare o data cu insemnatate puternica si vreau sa imi expun emotia asupra acelei zile printr-un singur cuvant, reverie, atunci va fi aniversarea a unui tip indelungat de la momentul in care cine sau ceva a avut cea mai buna idee, de a aduce pe lume si de a da viata si putere cuiva care are cea mai mare nevoie de a se afirma si acelui cuiva care merita din plin de a avea motivul schimbarii in lume.Viata este prea putin pentru el, niciun cadou si nicio figura fizica nu-i poate oferii ceea ce cu adevarat merita, poate ca exagerez putin, dar prea putini il considera pe acel sarbatorit intr-o masura egala cu faptele lui. Acest aniversat este cel mai bun prieten al meu, alaturi de acest tovaras am experimentat trairi si insemnatati ale vietii peste pragul intelegerii umane, de la prima dusmaneala, pana la clipele in care fiecare se gandeste la cum au trecut anii si cum departarea alunga oamenii, dar, viata e frumoasa si ceea ce lasam in urma conteaza, nu ceea ce ne dorim noi sa facem fara prejudecati.
Dintre toti anii pe care i-am petrecut in viata si pe cei care ii voi mai petrece, o adevarata urma de intelepciune mi-a lasat doar el si nu cred cu iscusinta ca cineva vreodata imi va mai da vreun sfat la fel cum facea el de acolo din mintea lui, uite ca s-au dus anii, viitorul niciodata nu tine oamenii aproape el poate doar sa ii desparta. Dintre toate amintirile, cu siguranta ca pana si el, isi va aduce aminte de iesirile fara pic de constinta, zilele pierdute, dar de neuitat, momentele grele, dar cu invataturi si anii in care ne-am vazut cum crestem, cum avem alte prioritati si de la masinutele care ni se pareau adevarati prieteni, am ajuns sa ne jucam cu propriile vieti si sa suferim.Toti acesti ani de incredere reciproca, nu au facut decat sa aduca la o concluzie oportuna momentelor in care viata spune 'stop', de fiecare data cand destinul spune nu, tu spune 'da!' , nimeni nu te poate impiedica sau oprii din actiunile pe care tu cu adevarat vrei sa le savarsesti, tot ce ti se intampla are un rol aparte, nu exista capat de linie si nici statie in care trebuie sa opresti in decursul vietii, niciodata nu o sa ai timp pentru a oprii timpul.
Nu vreau sa expun o multime de amintiri sau timpuri petrecute, vreau doar sa expun puterea momentului si esenta a ceea ce trebuie sa simti atunci cand te gandesti la trecut, pentru ca ce a fost, a trecut, ce va fi, va urma si niciodata sa nu ramai cu regrete, totul are un motiv si daca nu gasesti motivul, actioneaza asa cum o faceai demult, fara constinta, doar dorinta.
Pentru momentele cand ai nevoie, momentele in care nu exista alt leac pentru sufletul tau, cauta insanatosirea
in ceea ce ti-a dat motiv pentru viata si pentru a continua pana atunci.
Aniversare fericita si plina de bucurii, David! :)
