Un truc

       Existam pentru a ne indeplini scopul in viata, traim pentru a deslusi tainele incorporarii a cator mai multe indeletnici care sa ne faca incontestabili, unici, pentru ca, cu adevarat asta e singurul scop pe care il avem in lista noastra de indatoriri spre a ajunge dincolo de lutul din care am fost facuti.
       Ceea ce uitam este ca luptand pentru aceasta cauza egoista, suntem singuri, dincolo de orice perdea sau orice coperta se ascunde eul tau gol, singur si fara de prieteni, dincolo de tot ce e lumesc, se afla ecoul iadului care te asteapta, nu exista un loc unde dupa moarte te vei muta, ci doar ghena unde vei fi aruncat precum un gunoi care ai fost, cu ce masura masori, cu aceeasi masura iti va fi masurat.
       Nu exista o diferentiere sociala bazata pe caractere unice, unitar egoiste, ci doar o impresie de asuprire a lumii pentru indeplinirea unei viziuni superioare si anume egoismului centrat pe nivelul de incultura. In acest secol al tehnologiei si aceasta era moderna puterea biblica se apropie de sfarsit, tocmai de aceea, dand uitarii tot ce ne-a mai ramas cu privirea la sprijinul nostru moral religios, vom ramane intr-o lupta oarba cu noi insine, din punct de vedere conotativ aceasta lupta se produce in sufletele noastre, razboiul se poarte pe doua parti, insa ce nu realizam cu adevarat este ca sunt noi insine de amandoua partile, tragem cu gloante oarbe, creem impresii si proiectam minciuni, nu stiu si probabil ca nu voi afla pana in momentul in care timpul pentru mine nu va mai exista, de ce traim, de ce putem sa facem o astfel de nelegiuire ca traiul pagan si nu in ultimul rand, de ce suntem singuri?
       Incercand sa dai crezare si incercand sa dai curs unei explicatii pentru tot ce se intampla, nu faci decat sa te afunzi in malul gandiri, sunt atat de nerabdator sa imi pun cat mai multe intrebari si sa respect cat mai putine raspunsuri pentru ca ma cosider cu adevart perfect.
       Intr-o lume de egoisti, nu pot sa fiu decat un egoist, insa pe langa faptul ca sunt exact ca toti ceilalti, sunt mult mai special, sunt om, imi pot definii calitatile si defectele, ma pot repara si la fel de bine ma pot strica, sunt fiinta umana, pot sa ma incred in Dumnezeul meu sau pot sa ma incred in hotii de vise, asadar, lamentabil, ramane la mila voastra, drumul vostru care este?

Scurt sfat, pentru mine

       Vine vremea cand oricat de puternic ti-ar fi caracterul, totul se destrama, totul se intoarce stelelor, acele clipe, acel timp nu este decat lectia suprema care iti este predata spre a fi invatata si la randul sau aplicata spre repararea greselilor si vindecarea ranilor. Pentru ca nimic in viata nu este gratuit, fiecare greseala trebuie platita de custode, cel care isi pazeste sufletul prin actiunile sale premeditate. Intocmai, fiind cel care are drept si legiuind asupra unui taram sub stapanirea constintei, am indatorirea de a apara acel taram de orice amenintare si de a-i calauzi pe cei binefacatori spre a imparti prezenta lor asupra unui loc dainuit de rece.
       Indreapta inspre acolo exact acei oameni care iti pot oferi compasiunea si dragostea pe care o meriti, iar pe ceilalti lasa-i sa simta lipsta ta, caci locul unde nu esti cerut, e locul unde lipsta ta e apreciata, desprinde de tine acele ventuze care nu fac decat sa desprinda de tine orice putere binefacatoare, orice resursa de fericire launtrica.

Cursivitatea increderii

       Durere, asta e ceea ce simte un om atunci cand vrea sa dispuna de posibilitatea de a desfasura o actiune, dar mediul inconjurator nu-i ofera sansa spre a-si indeplini scopul. Printre cele mai mari grozavii ale lumii, exista si acest soi de grozavie care face parte din campul semantic al dezamagirii, adica clipele si intamplarile care te pun la pamant si te forteaza spre esec.
       Dand curs acestui subiect, intram in tainele sufletesi ale ficarui om care trece printr-un esec, zi de zi, in momentele in care mediul iti provoaca o, asa numita, criza de incredere, ei bine, atunci trebuie sa ai cea mai mare incredere, nu conteaza ca nu esti apt fizic sau moral, ceea ce gandesti te fac mai tare si mai bun, nu depinde de ceilalti cum se desfasoara lucrurile, ci depinde de tine cum desfasori lucrurile, exista mereu un loc pentru fiecare, un se potriveste in adevarul sens al cuvantului.
       Nimic in viata nu trebuie sa te impiedice din drumul tau spre reusita, in decursul a 24 de ore, probabil, vei avea parte de nu mai mult de o singura atiune care cu adevarat sa te multumeasca, asadar nu lucrurile iti aduc multumire, ci capacitatea morala de a distinge lucrurile facute corect si cele facute spre un esec.
       Din proprie experianta pot sa spun ca indiferent de activitate, atunci cand ma aflam la captul increderii, exact atunci ceva, un factor exterior, ma propulsa spre a reusi indiferent de consecinte sau metode. Nu cauta niciodata sa fii cel mai bun, cel mai tare si cel mai mare, cauta ca din toate actiunile tale sa iti aduci un bonus de fericire, sa adaugi rezervelor tale un alt motiv pentru care sa fii fericit cu putinul pe care l-ai obtinut, poate si din putina experienta, nu conteaza ca nu ai ajuns presedinte, tine minte ca lucrurile pe care le simtim si pe care le facem simtite sunt mai intai procesate in creierul nostru, deci tot ceea ce constientizam ca se intampla, tine stric de noi.


„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” - Ioan Slavici (Moara cu Noroc)

Aspirati

       O zi, 24 de ore, 1.440 de minute sau 84.400 de secunde, atatea descrieri pentru un singur fenomen, timpul, ei bine, pe parcursul acestui interval, foarte bine, definit, sistemul logic al omului functioneaza la o capacitate de 100%, cel putin 12 ore, astfel, ziua are mai multe etape.
       Dimineata ne trezim cu un spirit lipsit de noima si parca ne simtim pierduti, apoi, incepem cu lucrurile uzuale, cotidinete, pe care le infaptuim spre a ajunge la o alta etapa, cea a constientizarii tintei acelei zile, spirit pasnic, pozitiv, mai apoi apar problemele si inodaturile, din acel moment, spiritul nostru pasnic se transforma intr-un plan de lupta, gandirea trece la un al stadiu, acela al luptei de clasa, dintr-odata, omul, se tranforma intr-o masinarie atintita spre o tinta pe care, cu desavarsire, o va atinge sau va muri, incercand.
       In a doua parte a zilei, contrastele se schimba, lupta e pe terminate, iar logica umana nu mai functioneaza, de acum incolo, totul e la intamplare, ciudatenia fiind faptul ca pe parcursul intregi zile cautam dupa fericire, ceea ce mai probabil ca nu se va intampla, pentru ca, cautand fericirea, ea nu va fi gasita. Spre sfarsitul acestei zile, ne ducem la culcare cu gandul ca am reusit ce ne-am propus si totodata ca lumea in care traim e una lisita de motivatie si caracter.
       Ei bine, fiecare om are aspiratii proprii, insa cele ale omului de rand sunt printre cele mai mari, oamenii culti si educati cauta sa aiba un target marinimos, insa, oamenii de rand cauta sa aibe cea mai de neatins tinta, adica sa aiba totul, sa fie totul si sa controleze totul, un vis de necrezut. Se spune ca doar visand ajungi sus, insa cu un astfel de parcurs ramai doar cu visul.
       Nu am reusit si nici nu o sa reusesc vreodata sa inteleg aceste aspiratii ale oamenilor, de ce acesti oameni de rand, clasa sociala de cel mai jos rang, prin atitudinea lor negativa si recenziile lor proaste fata de orice activitate si loc, isi doresc sa devina cei mai mari si cei mai tari.
       In aceasta lume moderna, se pun bazele egalitatii si dreptatii, insa, eu consider ca discriminarea si diferentierea isi are locul nevoit printre decizii si caracterizari, deoarece, nici un om de rand nu are destinul unuia de clasa mare, niciun om de rand nu are dreptul sa fie un om mare, pentru ca odata cu instinctele primare pe care le avem, vine si o carateristica unica a fiecarui om, caracterul, acesta nu poate fi schimbat in linii mari, decat terminatii foarte mici. Poate e o parere gresita, dar pentru mine, cu siguranta, e singura parere corecta.
     

Viata unui om

       Astazi este o zi la fel de importanta ca toate celelalte zile care curg prin vietile oamenilor, insa doar pentru cei care nu cunosc, totodata, rasaritul soarelui acelei zi din anul clendaristic al intamplarilor acestei fiinte minunate inseamna si inceputul unei zile minunate, 24 de ore in care celebram fastuos doua decenii de la sadirea unui puiet care astazi a ajuns la maturitatea fermecatoare a frumusetii si constiintei, pe scurt, data la care a luat nastere motivul suprem al dorintei.
       Oamenii tind sa fie dezgustati de alti oameni, pierderea lor, ne nastem si traim cu acel crez al urii, dar nimeni nu trebuie sa uite si mai ales noi nu am uitat faptul ca tu esti motivul pentru care noi ne-am nascut, toti se nasc fara motiv, tu ne-ai dat noua acel motiv, ne nastem pentru oameni ca tine.
       Acest discurs vrea sa tina locul multelor urale si saruturi si altele... , in acelasi timp acest discurs este cel mai sincer dar sufletesc pe care ti-l putem oferii prin intermediul sutelor de revendicari lexicale adresate tie, asadar inca un motiv pentru care culoarea obrajilor tai trebuie sa fie una calda si nu din cauza rujului, ci din cauza acelui simt care te face sa iubesti pe cei din jurul tau.
       Timpul trece si noi cu el, invata sa petreci fiecare moment la maxim, sa traiesti asa cum iti doresti, nu cum iti este spus, cauta sa fi fericita, nu multumita, cauta sa devi cea mai mare, nu doar modesta, ca reusita sa fie cat mai posibila, trebuie sa ai scopuri mari si devize si mai mari, pentru ca tu poti, esti una dintre miliardele de fiinte care nu raman la stadiul de trecator prin viata, speram sa ajungi in cel mai frumos loc si acela sa fie fercirea ta.
      Nu ai trait degeaba si nici nu o vei face niciodata, pentru ca atunci cand oferi un temei de sfat cuiva, iti oferi tie o intaritura a insemnatatii vietii tale, cauta sa ai inima incapatoare, gandul limpede si bratele deschide pentru ca tot ce e mai bun pe acest pamant e al tau, este coerent ca insemnatatea fericirii sa salasluiasca in sufletul tau si a celor care prin har si dar sfant au avut intelepciunea de a da viata, fara prejudecati, unei fiinte fara cusur. Acei oameni nu doar ca s-au intrecut pe ei insasi, ci au reusit sa aduca o definitie fizica a ceea ce inseamna perfectiunea intruchiparii creaturii care da viata sufletelor aflate in neant, iti multumim.
       Si uneori pe parcursul timpului iti readuci aminte de momentul in care te-am cunoscut, momentul in care o noua poveste a inceput, din acel moment nu doar ca am reusit sa ne creem un nou prieten, ci ne-am creeat un viitor alaturi de tine, tu ne ajuti in a ne cladi caratere, nu pot sa spun decat ca atunci cand nimeni nu e, esti tu mereu, esti acolo cand avem nevoie, esti in locul in care te potrivesti cel mai bine, in inima noastra si speram ca si noi in a ta.
     
       In aceasta zi nu iti oferim daruri care sa tina drept prieteni, ci iti oferim drept dar caldura unor prieteni, iti oferim ceea ce cu adevarat are nevoie un om, apogeul creatiei si al sentimentelor, iubirea, iubirea fata de tine, pentru ca iubind o asemena femeie, nu doar ca ii oferim ceva frumos, ci ne oferim noua sansa prin care puteam sa fim alaturi de ea, o ea care ne face bine, prin puterea ei nemarginita de a zambii dincolo de greutati, un model de urmat.
       Ce pot sa spun, iti multumim pentru ca existi si mai ales pentru ca ne-ai oferit sansa de a intra in viata ta si de a gusta din ele mai buna imbucaturi ale vietii, esti responsabila pentru ce simtim fata de tine, ai incredere in noi, pentru tine simtim doar iubire, doar apreciere si mai ales din cauza ta, nesimtim ca intr-o familie, iti multumim.

Urand

     
       Actual vorbind, societatea moderna tinde sa devina una construita nu pe devize ca: libertate, egalitate si fraternitate; mai curand societatea noastra devina un bazata pe ura, pe acel sentiment, atat de complex si concentrat. Humanoizii, aceste fiinte superioare, prin procesul lor complex de gandire evoluat fata de neolitic, totusi recurg la instincte primare si la actiuni primitive, adica judeca dupa aparene, astfel se contrariaza si aici apare ura, acel sentiment de dispret fata de semenii tai. Privind partea plina a paharului, ura fata de oameni nu e actiune atat de catastrofala, insa ura fata de pamantul si locul pe care tu il numesi casa, e ceva inuman.
       O fiinta ca omul, sa se nasca pe un pamant sacru, acel loc sa-i daruiasca un camin, iar mai apoi persoana in cauza sa fie dezgustata de locul in care jumatate din viata lui a avut loc, asta nu poate decat sa insemne o demoralizare completa a caracterului, un abandon notoriu al logicii si al regulilor normale de convietuire in societate.
       Toti oamenii suntem total diferiti, suntem in raport de omonimie unul fata de celalalt, avem un fundament existential si fizic identic, insa doar atat, intelesul vietii si celelalte probleme pe care le parcurgem zi de zi sunt unice pentru fiecare in parte, asta ne face diferiti, creierul, unitatea logica, acea baza de date a fiecarui sistem uman.
       Desi diferiti, ura ne aduce pe toti la un loc, ea ne uneste, un fapt grav si incontrolabil, ca fapt divers, aceasta pledoarie scurta se refera oamenii care dispretuiesc pana si ceva ce e a lor, eu consider ca acestia merita un oarecare tratament prin dezmostenirea acestora de toate drepturile legale si morale la a traii in norme bune in societate, acesta ar trebuii recompensat cu aceeasi atitudine pe care el o confera lumii din jur. Judecata nu trebuie sa o ofer eu sau altcineva, noi insine trebuie sa ne judecam pentru ceea ce facem, asa ca, trateaza-te preum tratezi la randul tau pe cei care iti ofera o sansa la comoara mult visata.

Cotitura

     

       Si exista in viata momente de cotitura, in care schimbi macazul, directia ta va urma un alt curs, va merge spre un alt punct intermediar in drumul tau spre efemera fericire. Traind cu speranta, intotdeauna vei avea un vis, adica un tel pentru a fi implinit, ei bine, pe parcursul acestei poteci abrupte si primejdioase vei da de o multime de piedici, care te vor alunga intr-un taram inegurat, fara deviza, fara imn, acel taram adaposteste cele mai tenebroase si cumplite taine ale partii psihologice aflate in neant, de acolo se trag toate relele, acolo isi are nasterea, depresia, nesiguranta si prapastioasa frica.

       In viata, cu siguranta, vei da peste unele momente si sentimente rupte din acest taram, ei bine, acest taram se afla in mintea noastra, noi ne avantam fara sa stim in acest tinut, crezul nostru este pus la indoiala in momentul in care dam de acea cotitura infailibila cu trimitere spre abandon si nereusita. Cum tot ce se intampla in viata are trimitere spre rau, noi, oamenii care traim, nu cum vrem, ci cum putem, trebuie sa avem aspiratie spre acele infime momente de seaca fericire care se intampla la oridinul secundelor in timpul vietii, nu conteaza ca esti un peste in ocean, ceea ce cu adevarat conteaza este ca desi acel ocean este infinit, va exista mereu o alta urma de viata, o oaza predestinta tie. De aceea oamenii pot sa fie fericiti si cu salariul minim, acea cotitura nu are efect asupra celor care nu vad o schimbare intr-un eveniment fara insemnatate, asadar, spre final, tu esti omul, ai un creier, foloseste-l...

       In drumul spre fericire, nu uita sa uiti ca nu trebuie sa cauti, ci trebuie sa lupti si ceea ce e al tau, iti va deservi placere infinita pana la momentul in care trupul se intoarce in malul din care a iesit.

Minte suflet, apoi, inimă

            Ceea ce vreau în acest moment e să fiu alt om. Mintea mea e plină de caricaturi. Caricaturi pictate din dorința unor oameni pentru a fi iubiți, respectați și mulțumiți. M-am lăsat dus de val din nou. M-am lăsat cuprins într-o adiere de sentimente sintetice, inexistente și abstracte.
            Da, sunt conștient că nu știu ce vreau cu viața mea, sunt conștient că am luat-o la vale din toate punctele de vedere și stau ca un om paralizat, cu fața deformată și cu o dorință arzândă de a se rezolva toate de la sine. Nu mă mai recunosc. Nu mai știu cine sunt. Mă uit în oglindă și tot ceea ce văd e falsitate. Sunt un om fals, demn de o pedeapsă în cel mai întunecat loc din univers.
M-am mințit din nou pe mine. Am crezut că dacă e lângă mine îmi va fi bine. Am crezut că aceste caricaturi se vor transforma într-o pictură unică, originală și demnă de înlocuit tablouri vechi și urâte din Louvre de Paris.
             Am mințit un suflet. Unul prețios. Unul ce a fost oricând gata să fie lângă mine, chiar dacă am fost pe marginea prăpastiei și îl țineam de mână să se prăbușească împreună cu mine. Îmi pare rău! Sunt un orgolios și un egoist mare. Prea puțin mă gândesc la celelalte persoane care ard de suferință din cauza mea. Știu, ar trebui să mă simt vinovat pentru asta. Din păcate, nu simt nici o urmă de remușcare. Tot ce simt e un vid imens în loc de minte și suflet.
             Am mințit o inimă. O inimă pură, una care a fost cândva, de mult, întreagă și frumoasă. Mi-am luat diploma în distrus inimi cu 10+. Și, nu am depus un efort stânjenitor pentru a reuși asta. Toate lucrurile ce mi-au trecut prin minte le-am făcut.
Sunt un mare dispreț, un om frânt de propriile mâini, o pată de noroi, obraznică, ce murdărește tot ce e mai frumos.
             Lucruri pe care nu mi le imaginam vreodată că le voi face, am ajuns să le înfăptuiesc. Mă urăsc pentru aceasta. Cu ce sunt eu mai diferit de ceilalți oameni pătați de alte păcate? Și dacă ar fi să mai am o minte un suflet și o inimă nouă, aș avea grijă să le pun peceți pe care să nu poată să le rupă, doar o singură persoană.

S-a terminat, și nu o să-și revină, o minte suflet, apoi, inimă.

Tranzitie

       Ne nastem fara cunostinta de cauza, traim fara prejudecati si murim implorand la o a doua sansa in viata, la asta se rezuma trairea unui muritor de rand. La fel ca si ciclul de viata al unei intreprinderi, ne lansam in cotidian cu planuri si scheme administrative cu trimitere spre viitorul afacerii, mai apoi ne dezvoltam caracteristic si intuitiv, crestem fizic si dam randament in activitatile noastre, a treia etapa este maturitatea care ne confera siguranta si constiinta asupra faptelor noastre, o perioada in care ai incredere in tine si la randul tau oferi altora un start in viata, insa spre final ajungi la etapa cea mai putin asteptata, delinul, ultimul stagiu al vietii, atunci cand incerci sa rememorezi tot ceea ce ai realizat si incerci o restructurare a planurilor si scopurilor, dar, asta e doar in zadar, odata ajuns in acest stadiu, singura cale de a iesi la capat invingator, e acceptarea destinului, adica moartea clinica care decurge incet si iti impune o etapa premergatoare de acceptare a trecutului, un exemplu de purgatoriu unde tu insati accepti greselile si iti ierti pacatele savarsite prin regrete, iar mai apoi, mori.
       Pentru un sufelt tanar si fara experienta etapa de lansare este una dintre cele mai dificile, ai doar doua optiuni, reusita sau rateul, nu exista cale de mediere intre cele doua, totul sau nimic. Din perspectiva mea, acest stadiu se bazeaza pe incredere si vointa, trebuie sa crezi in tine, sa-ti oferi motivul absolut spre succes, iar vointa vine de la sine. Personal aceasta etapa pentru mine este comparabila cu desavarsirea procesului de impunere a unei ideologii totalitare, adica stapanirea impusa de catre un lider, societatea ma vrea proscris, sensibil si predispus oricarui esec, o caracteristica comuna insa eu vreau mai mult, imi doresc succesul.
       Dezvoltarea, ca etapa secunda, reprezinta procesul prin care cel care a reusit sa-ti laseze scopul in viata, va prinde aripi, iar din punct de vedere psihologic, va explora o multitudine de caracteristici mature ca etapa premergatoare a maturitatii. In curs de dezvoltare, individul isi va construi un regat numit orgoliu, desigur aceasta etapa survine si dezvoltarii fizice, dar aceasta nu are relevanta intr-o societate in care bazele reprezinta caractere invizibile, dar prezente. Acum este momentul in care urci o panta majora, iar la capul ei te asteapta un verdict sau cel mai bine, o eticheta pe care o vei purta toata viata.
       Dezvoltat fiind, acum esti considerat matur, constient si eligibil, din acest moment ai in mana tot ceea ce are legatura cu tine, deci, esti conducatorul lumi tale, maturitatea nu reprezinta o etapa in sine foarte grea, in cadrul acesteia pur si simplu traiesti in modestie, te multumesti cu putin, nu ai nevoie de oameni foarte cultivati in jurul tau, adica devi una cu societatea muncitoare, un nou catar al clasei politice si al minciunilor. Aici fiind, de cele mai multe ori, omul nu vrea sa faca ceva ca sa ajunga mai sus, ci suspina si isi doreste sa ajunga mai sus, diferenta care face totul, teoretic vreau, practic nu vrea sa ma stresez. Multumita promotorilor societatii, tot mai multi oameni cred ca a fi informat si a cunoaste informatii sunt caractere care ii definesc, insa ceea ce cu adevarat ii caracterizeaza pe acei oameni e increderea ca un miraj si cunostinta probabila.
       La etapa de declin, nu pot spune decat ca aici realizezi tot ce ai facut, ce puteai sa faci, iar acum regreti, fara rost, fara motiv, fara sa ii pese cuiva, deci odata cu acest stadiu, nu mai existi fizic si nici moral, esti doar un suflet ratacit care si-a incheiat activitatea, iar acum pleaca spre locul de veci al caracterului, numit 'Cimitirul de vieti'. Acolo se odihnesc toate sufletele care au ratat viata, au inteles gresit menirea si care nu au facut decat sa iroseasca un corp viu, preponderent, toti oamenii...

Sfat

       Pe parcursul vietii trebuie sa faci o sumedenie de alegeri care iti vor marca drumul spre destinatie, aceste alegeri nu sunt ceva cert, care sa duca la o finalitate corecta, ci o aruncatura in neant cu speranta ca lovitura va atinge tinta, ei bine, asa se autodescrie societatea omeneasca, un drum nesigur si plin de piedici spre destinatie.
       Uneori ai nevoie de sprijin moral sau cel putin verbal, insa de fiecare daca cand oferi, negresit, rasplata compensatorie e nula, asta inseamna increderea in aproapele tau si in cel ce il iubesti. Ca oameni ajungem ca in numele increderii sa face o sumedenie de sacrificii si sa rupem bucata cu bucata din sufletul nostru si sa-l vindem celui rau, ne desprindem de cele morale pentru un miraj timpuriu, asta e adevarata rasplata pentru orice lucru valoros pe care il faci.

       Timpul e doar o unitate de masura neeligibila in sufletul omului, acesta isi pune amprenta doar fizic, in sufletele noastra dainuieste pretutindeni, dinspre infinit spre infinit sentimente si amintiri, viata e frumoasa, insa cuprinzand toate aspectele ei, viata e... extraordinara, din cale afara de minunata. Patrunsi de dezamagiri trebuie sa trecem peste orice si sa ne continuam statutul de trecatori prin viata, lasand in urma doar fapte curpinse in defintii bune, astfel viitorul suna mai frumos.
       Marea greseala a tuturor oamenilor este de a intampina o problema sau o greutate, iar din acel moment sa nu mai avanseze peste acea bariera, noi ca fiinte superioare avem datoria de a incerca imposibilul si de a rupe orice obstacol care ne apare in cale, pentru simplu fapt ca acea caracteristica care salasluieste in sufletele noastre exista acolo, curajul si curiozitatea, asta il fac pe om sa decurga inainte spre dorinta.

Descriere

     

       Zi de zi, oamenii, respira, traiesc si aduna amintiri, cele mai uzuale actiuni pe care un homo sapiens le poate face pe parcursul uni schimb timpuriu intre soare si unicul satelit alt Terrei, Luna. Pornind de la aceasta afirmatie, imi doresc ca in urmatoarele randuri sa-mi expun opinia fata de preocupatiile omului fata de societate si de propria lui constiinta.
       Preocuparea principala a fiecarui om este mediul si nivelul sau de trai, fiecare fiinta umana practica diverse metode prin care incearca in zadar sa-si multumeasca cererile proprii si uneori si pe cele ale altor oameni, ca de exemplu, o primata umana isi doreste ca in tot parcursul vietii sa practice activitati care sa nu-i ocupe prea mult timp, dar sa obtina un profit de 100%, ei bine, prin aceste incercari nereusite, aceasta persoana nu face decat sa-si degradeze nivelul social si bunastarea sufleteasca, care fiind destul de precara o impinge la un nivel de sub zero. Rasa umana este cea mai inteligenta si cea mai adaptiva oricarui mediu, insa totodata cea mai persecutata de propria vointa si actiunile care au loc cu voie sau de nevoie. Intr-un limbaj nonformal, omul munceste si trage pentru proria persoana indiferent de calitatea vietii acestuia si indiferent de influenta acestuia fata de celelalte generatii de oameni, pentru un om singura limita este moartea, pana in momentul in care intunericul va patrunde pe veci peste corpul sau, acesta va dainuii in sufletul persoanei.
       Prin definitie, omul este o fiinta superioara, inteligenta si care dezvolta abilitati psihico-fizice fara masura, aceasta fiinta este clasata ca superioara prin ipoteza actiunilor care ar putea avea loc, insa din punct de vedere practic si social, omul nu este decat o fiinta ipotetic vorbind, superioara, dar inferioara fata de propria rasa, acesta nu face decat sa fie independent, insa nimic mai mult, aceasta lupta pentru trai invrajbeste fiecare om in asa fel, incat, in curand nu va mai exista vreo legatura sufleteasca si de bun augur intre primate.
       Chiar daca ideologiile totalitare au disparut in marea majoritate din pamanturile lumii, acestea au ramas ca urma a existentei lor in sufletele oamenilor, fiecare om incearca sa impuna un cult al personalitatii, sa aiba actiuni totale asupra tuturor si sa obtina un venit impropriu din vietile fiecaruia, acesta este omul modern, un aspirator de fericire.
       Exista, insa o populatie foarte minuscula care se bucura de adevarata fericire, dar pentru ei fericirea nu este masurata in tratamente excentrice ale corpului cu cele mai fine placeri, ci acei oameni sunt printre putinii care reusesc sa creeze dintr-un nimic, ceva care schimba cursul unei istorii.
       Noi, populatia Terrei, pe masura ce avansam tehnologic si cronologic, devenim tot mai dependenti de relatiile interumane bazate pe profit, adica, fiecare persoana incearca sa reflecte neajunsurile proprii catre cel care este multumit, in cele din urma, se va creea o societate bazata pe ura si clase sociale. In decursul anilor am observat numeroase clase sociale, atat de la oras, cat si de la sat, cei care detin putere si capital, duc lipsa de o cultura si o educatie care sa-i absoarba de orice privilegiu de a fi prosti, pe de alta parte, cei care nu ajung atat de sus, au la baza o cultura si o pregatire sociale excelenta, insa nu au spatiul si dreptul de a o expune in societate.
       Pentru a fi bun, ai nevoie de curaj, pentru a devenii ipocrit, trebuie sa clipesti, prea multi realizeaza, dar si mai multi uita sau nu au destul curaj ca sa puna in practica orice metoda de a estompa acest fenomen.
       Personal nu mai pot avea incredere in ceea ce inseamna aproapele meu, nu mai pot avea incredere in nimic ce inseamna om sau gandire superioara, de nenumarate ori, crezul iti este pus la incercare doar pentru a suferi o modificare sufleteasca pentru care ei devin mult mai multumiti fata de pierderile tale si aici vorbim de socitatea umana, cei carora le zambesti, le atingi mana sau pur si simplu respira acelasi aer.
       Nu am cuvinte si nu pot sa explic acest fenomen, sunt pur si simplu curios, daca pana cand voi murii va izbucni un nou razboi prin care sa se filtreze caracterele umane sau doar va continua la nesfarsit pana cand ura va creste la un nivel atat de mare incat nu va mai exista limbaj intre oameni si totul va devenii straniu si pustiu.
       Sper si inca am incredere ca totul se va putea schimba, nu conteaza metoda, conteaza doar ca se va intampla, vreau sa cred pana in momentul cand mor, ca ceva va fi mai bun decat a fost, daca pana acum rivalitatile au constat in proprietati fizice, de acum inainte, rivalitatile vor fi masurate in avutii sufletesti pe care doar unii le detin.
       Adevarata fericire exista doar pentru cei care cred in ea si profita de orice moment in care apare, ceilati, isi creeaza iluzii si prefate a fericirii pentru a nu imbatrani prematur. Suntem condusi de aparente si nevoi care nu exista, totul e o scena de teatru, iar noi suntem niste atori exelenti, putem ajunge de la avuti la nevoiasi, de la a mima, la a avea si chiar de la a oferii, la a lua, suntem facuti sa functionam in oprice directie, spre fericire sau cat mai departe de ea.
       Religia nu mai este o arma, ci un pretext, viata nu mai este ceva nepretuit, ci calitativ, ceva de exceptie sau egal cu zero, nu avem prejudecati sau limite morale, existam si cam atat.

Afacerea

       De cele mai multe ori, in timpul vietii, o sa pierzi infruntarile, o sa cazi prada siretlicurilor si minciunilor, vei fi tradat, iar dupa toata aceasta iscusinta a raului, vei avea nevoie de un motiv, de un sprijin prin care sa te ridici si sa continui infruntarile cu greutatile vietii pana in momentul in care vei triumfa, in viata exista multe rele si putine bune, dar tu trebuie sa muncesti si sa aspiri la titulatura de distins om care reuseste si are parte de partile bune, dar putine.
       Nu cu mult timp in urma, am avut neplacere de a da peste o asemenea situatie, iar momentul in care dezamagirea ajunge la un punct critic, totul prinde o alta forma, iar simpla emotie se disperseaza intr-o multitudine de directii si caracteristici, ei bine, atunci am simtit ceea ce pana atunci nu mai fusese un adevarat impediment in calea mea spre fericire. In imediata perioada, dezamagit si pus la pamant de intreaga ''afacere'', am inteles ca nicio clipa nu poate impiedica timpul intreg, asa ca, am continuat sa ma distrag de la ceea ce ma afecteaza si sa ma concentrez asupra evolutiei caracterului si viitorului meu. In cuvinte mult mai simplu, trecutul a trecut, prezentul e acum, viitorul ne asteapta.
       Pentru mine, viata e cel mai frumos motiv pentru care sa zambesc si sa fiu fericit, nimic si nimeni nu ma poate impiedica pentru a devenii exact ceea ce imi doresc, adica implinit si cel mai important, fericit. Momentele de lunga durata sunt doar o iluzie, adevarata fericire o gasesti doar in clipe, picaturi minuscule care tind sa te fereasca.
       Viata e frumoasa si nu pot sa spun decat ca voi continua sa fac ceea ce ma face fericit, imi voi oferii doar modestia in averi si bogatia in suflet, duhul care salasluieste in mine cu adevarat in fiecare zi, gaseste acea picatura de fericire care sa duca la capat intreaga menire.

Aniversare

   


   Scriu aceasta postare deoarece printre toate zile care trec, mai exista si cate una care are o insemnatate si o valoare mult mai pretioasa decat celelate sute de ore care nu fac fata cerintelor mele atat de pretentioase. In zilele ce au sa urmeze, fiecare unitate de masura a timpului va fi mult mai lunga deoarece se apropie, se apropie din ce in ce mai tare o data cu insemnatate puternica si vreau sa imi expun emotia asupra acelei zile printr-un singur cuvant, reverie, atunci va fi aniversarea a unui tip indelungat de la momentul in care cine sau ceva a avut cea mai buna idee, de a aduce pe lume si de a da viata si putere cuiva care are cea mai mare nevoie de a se afirma si acelui cuiva care merita din plin de a avea motivul schimbarii in lume.
       Viata este prea putin pentru el, niciun cadou si nicio figura fizica nu-i poate oferii ceea ce cu adevarat merita, poate ca exagerez putin, dar prea putini il considera pe acel sarbatorit intr-o masura egala cu faptele lui. Acest aniversat este cel mai bun prieten al meu, alaturi de acest tovaras am experimentat trairi si insemnatati ale vietii peste pragul intelegerii umane, de la prima dusmaneala, pana la clipele in care fiecare se gandeste la cum au trecut anii si cum departarea alunga oamenii, dar, viata e frumoasa si ceea ce lasam in urma conteaza, nu ceea ce ne dorim noi sa facem fara prejudecati.
       Dintre toti anii pe care i-am petrecut in viata si pe cei care ii voi mai petrece, o adevarata urma de intelepciune mi-a lasat doar el si nu cred cu iscusinta ca cineva vreodata imi va mai da vreun sfat la fel cum facea el de acolo din mintea lui, uite ca s-au dus anii, viitorul niciodata nu tine oamenii aproape el poate doar sa ii desparta. Dintre toate amintirile, cu siguranta ca pana si el, isi va aduce aminte de iesirile fara pic de constinta, zilele pierdute, dar de neuitat, momentele grele, dar cu invataturi si anii in care ne-am vazut cum crestem, cum avem alte prioritati si de la masinutele care ni se pareau adevarati prieteni, am ajuns sa ne jucam cu propriile vieti si sa suferim.
       Toti acesti ani de incredere reciproca, nu au facut decat sa aduca la o concluzie oportuna momentelor in care viata spune 'stop', de fiecare data cand destinul spune nu, tu spune 'da!' , nimeni nu te poate impiedica sau oprii din actiunile pe care tu cu adevarat vrei sa le savarsesti, tot ce ti se intampla are un rol aparte, nu exista capat de linie si nici statie in care trebuie sa opresti in decursul vietii, niciodata nu o sa ai timp pentru a oprii timpul.
       Nu vreau sa expun o multime de amintiri sau timpuri petrecute, vreau doar sa expun puterea momentului si esenta a ceea ce trebuie sa simti atunci cand te gandesti la trecut, pentru ca ce a fost, a trecut, ce va fi, va urma si niciodata sa nu ramai cu regrete, totul are un motiv si daca nu gasesti motivul, actioneaza asa cum o faceai demult, fara constinta, doar dorinta.

       Ce sa spun, imbatranim, e natural, e firesc, e omenesc, ne nastem ca sa traim si sa simtim aproapele nostru, sa ne ducem spre jos, apoi sa ne dezlipim de tot e pamantesc, iar apoi doar sa privim asupra faptelor noastre si a tot ce am facut in urma noastra, viata pe cat pare de complicata, pe atat de simpla poate fi.
       Pentru momentele cand ai nevoie, momentele in care nu exista alt leac pentru sufletul tau, cauta insanatosirea
in ceea ce ti-a dat motiv pentru viata si pentru a continua pana atunci.
       Aniversare fericita si plina de bucurii, David! :)