De ziua mea

     

 Cu ocazia datii de  9 august am implinit o frumoasa varsta si tot odata in aceeasi zi am avut parte si de o alta implinire nu tocmai deosebita, ci foarte urata, in aceasta zi in care, conform bunastarii ar fi trebuit ca sufletul meu sa fie inconjurat de zambete si fericire, viata mea a fost umbrita de sumbra singuratate si abandonul in masa a tuturor, ma simt dezamagit si parca singur intre atatia oameni, ma simt pustiu si imi vine sa ma revansez, sa ofer tuturor ceea ce am primit atunci cand aveam nevoie mai mare de cineva. Nimeni nu poate primii un astfel de sentiment atat de adanc in inima, la fel cum l-am simtit eu, am fost dezolat intr-o parte intunecata a lunii, acolo unde soarele nu razbeste, sunt un proscris care isi merita soarta.
       Ceea ce vreau sa marturisesc este ca nimic nu se compara cu o astfel de durere, nimeni nu-ti poate creste masura urii pe care o ti in tine mai tare decat prin prisma acestui moment, un caracter a suferit foarte mult din pricina asta, iar iertarea nu exista intr-o lume in care nu exista adevar si mai ales nu exista fericire. Incerc si reusesc zi de zi, ora de ora, sa-mi confer inca un motiv pentru care sa zambesc si sa cred ca sunt la fel de bun ca vointa mea, luna de luna, an de an, pana astazi am trait cu convingerea ca viata dupa 18 ani va fi un paradis al libertatii, insa, astazi de ziua mea am simtit cum fiecare an m-a avertizat ca ceea ce va urma, nu va fi ceea e cred eu, tocmai de aceea pe aceasta cale, vreau sa multumesc tuturor care mi-au acordat o lectie si sa-mi multumesc mie pentru ca in continuare sunt el mai bun si cel mai presus om din societate, asta pentru ca, doar un proscris poate zice asta in urma respingerii societatii.

       O caracteristica pe care am inteles-o in aceasta zi, a fost aceea ca, in societate, daca  nu esti la fel de prost si needucat ca si restul, nu ai un loc la coada de la shaorma, sunt unul dintre cei exilati pentru ca daca as fi avut vreo influenta asupra societatii, as fi avut in fraie intreaga omenire. Ganditi grandios, doar in acest fel oamenii va vor parea mici. Din lipsa de idei, ultima mea doleanta ar fi, sa nu credeti in ceva ce nu simtiti, chiar si asa continuati sa fiti fericiti si sa traiti, sa aveti suflet si sentimente, acestea sunt singurele lucruri care ne mai leaga oasele si viata.

Viata e frumoasa

       ''Vad diamante in ochii tai si ma intreb, unde mergem?''

       

       Cu ajutorul minunatelor organe numite ochi, percepem lumina si implicit pe retina noastra este reflectata o compozitie de culori si forme in miscare si care reprezinta la randul lor lumea fizica transpusa intr-o holograma spre centrul de procesare uman, creierul, o mica lectie de anatomie si stiinta ,insa toate acestea duc la deslusirea caracterului uman.

       Ceea ce pot eu sa vad, nimeni altcineva nu poate, odata vedeam in ea acea fiinta care era unica si nu numai, avea caracteristici sublime si definite, putere si motivatie, astazi, un lan de porumb recoltat de bastarzi, nimic nu ramane in picioare dupa o astfel de catastrofa, ea, cea pe care obisnuiam sa o plac atat de mult, a disparut, a intrat in nefinta, luandu-i locul o persoana fara nimic din ceea ce placeam sau obisnuiam sa pretuiesc. 

       In ochii ei vad diamante si sclipirile stelelor, insa in sufletul ei este doar un proiector de vise, holograma fiind propria ei fiinta, nimic nu e real, totul este un truc, totul se schimba, iar totul nu exista, e ca psihologia inversa, atunci cand devii un fel de mentor, iar ceea ce indrumi un om sa faca defapt va devenii lucrul de care acela se va ferii cel mai mult si cea mai rea parte din aceasta psihologie este faptul ca lucrurile rele si faptele fara gandire ii vor devenii dependenta, vor creste o noua credinta in mintea ei si o vor conduce spre ceea ce a mai fost, fiecare om devine neconditionat, derbedeul propriei sorti.

       Marea intrebare, ''Unde ne indreptam?'' , ei bine, nimeni nu stie, ceea ce nu poti prezice este exact ceea ce ti se va intampla, totul sta la voia... , ta, haide sa avem minunata impresie ca nimeni nu pretinde nimic de la noi, avem linistea psihologica necesara unei gandiri proeminente si pompoase, tot ce avem de facut este sa devenim mai buni si sa respectam fiecare lege a convietuirii in norme corecte ale societatii. Ca un mic sfat, daca-i vezi stralucirea in ochi, atunci, profita de ea, iar atunci cand dispare, pleaca impreuna cu ea, stralucirea.

       Nimic nu e nou, totul e vechi, revenim la timpuri trecute si traim in viitor, din punctul meu de vedere, viata este un joc atat de nedrept, iti oferi tot pentru a castiga, dar la final pierzi tot si nu-ti mai ramane nimic, decat un caracter distrus, amintiri si cicatrici care vor ramane pana in momentul in care cativa oameni vor jelii pentru tine, iar apoi te vor uita. 

       Viata e frumoasa, trebuie sa fi nebun ca sti si sa crezi asta, insa asta e singurul fel prin care poti zambii si poti trece zilnic peste orice greumant, asa ca, fi nonconfomist si oferati nebunia de a crede ca viata este unica datatoare de oportunitati.

Nevoia de a iubii

     

NIMIC NU SE COMPARA CU VIATA TA

 In sufletul fiecarui om exista o caracteristica tandra si sentimentala, aceea a iubirii, o emotie aparte care te invaluie in momentul in care esti plin de fericire, atunci cand reveria se combina printr-un impact molecular cu realitatea, iar totul devine posibil in mintea ta, ei bine, aceasta este iubirea si puterea ei magica de a invaluii orice situatie si orice emotie pentru a transforma aceste carateristici in ceva bun si frumos. Ceea ce am spus mai sus e o mare prostie, defapt, iubirea nu-ti aduce fericire, iubirea te scapa de singuratate, nimic si nimeni nu-ti va aduce incredere si putere decat propria ta cunostinta, faptul ca esti fericit langa cineva este defapt prezenta sentimentului de comoditate si relaxare fata de simturile formale pe care obisnuiesti sa le ai fata de ceilalti din jurul tau, fericirea este oarba in acest caz, ea ascunde o alta latura, cea a defectelor, intr-un mediu plin de zambete si voie buna, totul este roz si foarte frumos, dar aici se aduna in majoritatea cazurilor cea mai multa anxietate, aici este depozitul tuturor jignirilor si rautatilor stocate si pregatite pentru ziua cand vor fi eliminate.
       Acest fals in sentimente confera unica si cea mai importanta unealta pentru psihicul si fizicul uman, comoditatea in vorbire si exprimare, asta te face sa te simti mai bine, iubirea este un sinonim pentru toate starile sufletesti care implica relatii interumane care tin de cercul vicios foarte apropiat persoanei tale.
       Iubirea cu adevarat exista doar pentru o perioada scurta de timp si anume momente, iubirea nu o ai in suflet pentru o anumita perioada de timp, luni sau ani, aceasta este resimtita prin fiecare particica a corpului in diferite momente care implica la randul lor alte sentimente, de exemplu cand ti-e dor de cineva, sentimentul de dor te invaluie si iti confera acel unic moment cand realizezi ca iubesti, un alt exemplu ar fi, durerea, acel simt al durerii si asta nu duce decat la dorinta de a avea pe cineva langa tine, implicit o alta afirmare de scurta durata a sentimentului de dragoste pentru repararea unei rani majore.
       Totul este un prilej pentru bunastarea proprie vietii, cand iubesti, esti iubit, o afirmatie complet corecta, deoarece cand iti expui nevoia de a fi iubit, primesti o astfel de mana de ajutor si iti este exprimat intocmai acelasi sentiment, insa intentia nu este intotdeauna aceeasi in cazul amandurora, viata uneori iti pune piedica si vei cadea, insa din mai multe motive, ori pentru a te trezii si a realiza tot, ori pentru a te aduce la sapa de lemn, iar apoi din nou vei traii cu aceeasi nepasare.