Pentru mine, clipele ce au trecut in ultimele saptamani inseamna cu adevarat testul maturitatii, inafara faptului ca a fost si cazul examenului de bacalaureat care nu mi-a inspirat niciun fel de ajustare asupra telului meu in viata. Adevaratul test al maturitatii iti este dat doar atunci cand esti pus in fata unor alegeri care iti vor influenta total viata si cursul ei spre efemer, in mod personal acest test pentru mine a fost nu tocmai un succes total, pentru ca rezultatele le voi afla doar mai tarziu in viata, insa sper ca tot ceea ce am bifat ca scop sa reusesc si sa fiu multumit de ceea ce mi-am dorit si ceea ce voi realiza.
Oamenii si in special cei care trec prin aceasta etapa de dezvoltare mintala prematura, nu realizeaza importanta alegerilor ca adulti si mai ales ca participant cu drepturi si obligatii egale cu restul convietuitorilor in norme corecte ale vietii, ei bine, acesti oameni au oportunitati infinite si drumuri de urmat in functie de placerile lor, insa acestia trecand de la o etapa de gandire dependenta fata de unitatea centrala, adica conducatorul, lasa in urma grija unei gandiri independente si coerente fata de alegerile ce mai tarziu vor avea ca factor de finalitate viitorul persoanei in cauza.
Testul maturitatii in sensul sau propriu, va deznadajduii si va infrica orice caracter nedezvoltat si neevoluat, pentru mine acest test a fost unul foarte greu si foarte intortocheat, nu am fost pregatit si nici instruit ca atare pentru a trece cu brio orice incercare oricat de grea si complicata pentru a ma lupta in continuare pentru a avea o viata cel putin asa cum este normal si exagerand, asa cum imi doresc eu.
Din punct de vedere personal, eu nu am avut niciodata sprijinul necesar care sa-mi consolideze taria de sine si caracterul definitoriu al psihologiei care se ocupa cu motivatia de sine, reusita pe planul infaptuirii si succesul in viata, de aceea astazi inca sunt confuz cu privinta la ceea ce ma astepta maine, nu ma pot gandii ca peste cativa ani sa fiu in locul in care imi imaginez acum, nu sunt destul de puternic, iar trecerea aceasta, cat ai clipii, dintre copilarie si maturitate, nu-mi confera decat alte aspecte care sa ma infricoseze.
Concluzia mea este, indiferent cat de greu iti va fi si indiferent de ceea ce vrei sa faci, incearca sa gasesti o punte intre nevoi si placeri, incearca sa gasesti acul in carul cu fan dintr-o singura incercare, chiar daca nu vei reusii, speranta moare ultima, asadar, in orice situatie te-ai afla, oricum vei avea un salas in care vei putea sa-ti consulti judecata.
vineri, 15 iulie 2016
vineri, 1 iulie 2016
A supravietui
Ce inseamna sa traiesti? Pentru mine, verbul, a traii, inseamna fericire, pentru mine orice indeletnicire care imi confera un trecut al actiunilor, inseamna implinire si mai ales pentru mine, a supravietuii, inseamna o infinitate de oportunitati spre orice destinatie a crezului tau.
Ne nastem, traim pentru o perioada nedeterminata, iar apoi murim, paradoxal, o mare prostie, nu apucam nici macar sa ne facem un rol exact in viata noastra, daramite in a celor din jurul nostru. Oamenii din aceste vremuri moderne nu pretuiesc absolut nicio caracteristica proprie a vietii si o traiesc, adica o consuma, doar pentru a-si lasa o urma proasta pe cararea lor care-i va duce spre pierzare, nu concep o astfel de bataie de joc, viata este singura oportunitate a constiintei care iti da posibilitatea de a realiza emotii si sentimente prin intermediul planului kinestezic, dincolo de moarte, fie ca mai exista o alta lume sau nu, bucurate de viata, decat sa plangi inainte sa mori.
Nu stiu eu multe despre aceasta indeletnicire a trairii, dar din punct de vedere propriu, imi doresc ca cel putin sa-mi respect planul liniar spre implinire, sa trec prin viata, sa-mi desconsider orice bariera din calea mea si cel mai important, sa traiesc fericit pana la adanc batraneti, ultima masura spre implinire.
Critica reprezinta ocara unor personaje si a faptelor lor, nu-mi doresc sa critic, insa vreau sa atribui niste caracteristici negative tuturor celor care irosesc orice sursa de bunastare si datatoare de bine, celor care primesc o adevarata comoara si pana la sfarsitul vietii distrug orice valoare a ei. Nu-mi pot inchipuii cat de neghiob poti sa fi in asa fel incat sa vrei sa devii pleava societatii, fiecare om are oportunitatea de a ajunge sus si nu cred ca intr-o lume care e inconjurata de democratie, nu e posibil ca orice om sa-si creeze un target si sa-l atinga, insa eu cred ca din cauza coplesirii unor sentimente de delasare, orice caracter poate fi bolnav si mai apoi mort.
Un semn de alarmare, incercati sa ganditi in asa fel incat pe primul loc sa fi tu, iar mai apoi tot tu, pentru ca daca acorzi atentie celor care iti acorda atentie la randul lor, vei face parte dintr-un grup ad-hoc, iar clauza principala va fi aceeasi pentru oricine.
Ne nastem, traim pentru o perioada nedeterminata, iar apoi murim, paradoxal, o mare prostie, nu apucam nici macar sa ne facem un rol exact in viata noastra, daramite in a celor din jurul nostru. Oamenii din aceste vremuri moderne nu pretuiesc absolut nicio caracteristica proprie a vietii si o traiesc, adica o consuma, doar pentru a-si lasa o urma proasta pe cararea lor care-i va duce spre pierzare, nu concep o astfel de bataie de joc, viata este singura oportunitate a constiintei care iti da posibilitatea de a realiza emotii si sentimente prin intermediul planului kinestezic, dincolo de moarte, fie ca mai exista o alta lume sau nu, bucurate de viata, decat sa plangi inainte sa mori.
Nu stiu eu multe despre aceasta indeletnicire a trairii, dar din punct de vedere propriu, imi doresc ca cel putin sa-mi respect planul liniar spre implinire, sa trec prin viata, sa-mi desconsider orice bariera din calea mea si cel mai important, sa traiesc fericit pana la adanc batraneti, ultima masura spre implinire.
Critica reprezinta ocara unor personaje si a faptelor lor, nu-mi doresc sa critic, insa vreau sa atribui niste caracteristici negative tuturor celor care irosesc orice sursa de bunastare si datatoare de bine, celor care primesc o adevarata comoara si pana la sfarsitul vietii distrug orice valoare a ei. Nu-mi pot inchipuii cat de neghiob poti sa fi in asa fel incat sa vrei sa devii pleava societatii, fiecare om are oportunitatea de a ajunge sus si nu cred ca intr-o lume care e inconjurata de democratie, nu e posibil ca orice om sa-si creeze un target si sa-l atinga, insa eu cred ca din cauza coplesirii unor sentimente de delasare, orice caracter poate fi bolnav si mai apoi mort.
Un semn de alarmare, incercati sa ganditi in asa fel incat pe primul loc sa fi tu, iar mai apoi tot tu, pentru ca daca acorzi atentie celor care iti acorda atentie la randul lor, vei face parte dintr-un grup ad-hoc, iar clauza principala va fi aceeasi pentru oricine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)