In numele iubirii

       Tot ceea ce un om face in viata este, sa caute implinirea, fara de ea, acesta este intr-o lupta continua spre inavutire si spre evolutia dorintelor si a vrutelor. Omul este o fiinta in cadrul careia se combina mai multe emotii, principala emotie pe care omul o deprinde din orice activitate si orice scena, este iubirea, dragostea, acesta este condimentul universal pentru orice inseamna o directiva personala asupra multumirii si a caraterului individului. Asadar, tot ceea ce facem, o facem in numele iubirii, tot ceea ce traim, de la durere pana la fericire, inseamna iubire, pentru ca in numele ei ne sacrificam timpul si sanatatea, in numele ei, ne dam parte din suflet la schimb cu ceva ce nu are valoare, in numele iubirii este tot, tocmai de aceea scopul ascuns in soatele mirajelor, este implinirea dragostei mereu falamande de ofrande si sacrilegii, viata unui om este transata de sentimentul de iubire.
       Cel mai important lucru pe care trebuie cu adevarat un om in viata sa-l faca este sa ofera fara sa ceara, sa ofere iubire, fara a cere vreo rasplata sau un raspuns deja asteptat, cea mai buna explicatie ar fi... sa fi nebun. Omul, ca o faptura fara solzi, dar cu spini in fapte, cel mai des atunci in ofera cere dublu, astfel, nu satisface nevoia nici celui care ofera si nici celui caruia i se ofera, asadar e o pierdere acorada de ambele parti.
       In numele iubirii, totul e un pacat, insa in placere nu exista nimic fara de patare, pentru a traii asa cum visam, trebuie sa fim rai, plini de pacate, sa rupem adevarata insemnatate a vietii pe Pamant si sa ne creem propriul univers.
       Pana la urma, prin ochii fiecarui om, exista o infinitate de universuri, fiecare isi creeaza propria sfera de observatie, iar ceea ce cunoaste, va fi adaugat la portofoliul universului numarul ''3210'' . Dar adevarata intrebare este, putem noi sa traim fara a iubii? Nu, nimeni nu va putea niciodata ca fara iubire inima lui sa mai bata, fie ca iubim om, fie ca iubim o sticla, fie ca iubim ceva fara forma ori real.

De ziua mea

     

 Cu ocazia datii de  9 august am implinit o frumoasa varsta si tot odata in aceeasi zi am avut parte si de o alta implinire nu tocmai deosebita, ci foarte urata, in aceasta zi in care, conform bunastarii ar fi trebuit ca sufletul meu sa fie inconjurat de zambete si fericire, viata mea a fost umbrita de sumbra singuratate si abandonul in masa a tuturor, ma simt dezamagit si parca singur intre atatia oameni, ma simt pustiu si imi vine sa ma revansez, sa ofer tuturor ceea ce am primit atunci cand aveam nevoie mai mare de cineva. Nimeni nu poate primii un astfel de sentiment atat de adanc in inima, la fel cum l-am simtit eu, am fost dezolat intr-o parte intunecata a lunii, acolo unde soarele nu razbeste, sunt un proscris care isi merita soarta.
       Ceea ce vreau sa marturisesc este ca nimic nu se compara cu o astfel de durere, nimeni nu-ti poate creste masura urii pe care o ti in tine mai tare decat prin prisma acestui moment, un caracter a suferit foarte mult din pricina asta, iar iertarea nu exista intr-o lume in care nu exista adevar si mai ales nu exista fericire. Incerc si reusesc zi de zi, ora de ora, sa-mi confer inca un motiv pentru care sa zambesc si sa cred ca sunt la fel de bun ca vointa mea, luna de luna, an de an, pana astazi am trait cu convingerea ca viata dupa 18 ani va fi un paradis al libertatii, insa, astazi de ziua mea am simtit cum fiecare an m-a avertizat ca ceea ce va urma, nu va fi ceea e cred eu, tocmai de aceea pe aceasta cale, vreau sa multumesc tuturor care mi-au acordat o lectie si sa-mi multumesc mie pentru ca in continuare sunt el mai bun si cel mai presus om din societate, asta pentru ca, doar un proscris poate zice asta in urma respingerii societatii.

       O caracteristica pe care am inteles-o in aceasta zi, a fost aceea ca, in societate, daca  nu esti la fel de prost si needucat ca si restul, nu ai un loc la coada de la shaorma, sunt unul dintre cei exilati pentru ca daca as fi avut vreo influenta asupra societatii, as fi avut in fraie intreaga omenire. Ganditi grandios, doar in acest fel oamenii va vor parea mici. Din lipsa de idei, ultima mea doleanta ar fi, sa nu credeti in ceva ce nu simtiti, chiar si asa continuati sa fiti fericiti si sa traiti, sa aveti suflet si sentimente, acestea sunt singurele lucruri care ne mai leaga oasele si viata.

Viata e frumoasa

       ''Vad diamante in ochii tai si ma intreb, unde mergem?''

       

       Cu ajutorul minunatelor organe numite ochi, percepem lumina si implicit pe retina noastra este reflectata o compozitie de culori si forme in miscare si care reprezinta la randul lor lumea fizica transpusa intr-o holograma spre centrul de procesare uman, creierul, o mica lectie de anatomie si stiinta ,insa toate acestea duc la deslusirea caracterului uman.

       Ceea ce pot eu sa vad, nimeni altcineva nu poate, odata vedeam in ea acea fiinta care era unica si nu numai, avea caracteristici sublime si definite, putere si motivatie, astazi, un lan de porumb recoltat de bastarzi, nimic nu ramane in picioare dupa o astfel de catastrofa, ea, cea pe care obisnuiam sa o plac atat de mult, a disparut, a intrat in nefinta, luandu-i locul o persoana fara nimic din ceea ce placeam sau obisnuiam sa pretuiesc. 

       In ochii ei vad diamante si sclipirile stelelor, insa in sufletul ei este doar un proiector de vise, holograma fiind propria ei fiinta, nimic nu e real, totul este un truc, totul se schimba, iar totul nu exista, e ca psihologia inversa, atunci cand devii un fel de mentor, iar ceea ce indrumi un om sa faca defapt va devenii lucrul de care acela se va ferii cel mai mult si cea mai rea parte din aceasta psihologie este faptul ca lucrurile rele si faptele fara gandire ii vor devenii dependenta, vor creste o noua credinta in mintea ei si o vor conduce spre ceea ce a mai fost, fiecare om devine neconditionat, derbedeul propriei sorti.

       Marea intrebare, ''Unde ne indreptam?'' , ei bine, nimeni nu stie, ceea ce nu poti prezice este exact ceea ce ti se va intampla, totul sta la voia... , ta, haide sa avem minunata impresie ca nimeni nu pretinde nimic de la noi, avem linistea psihologica necesara unei gandiri proeminente si pompoase, tot ce avem de facut este sa devenim mai buni si sa respectam fiecare lege a convietuirii in norme corecte ale societatii. Ca un mic sfat, daca-i vezi stralucirea in ochi, atunci, profita de ea, iar atunci cand dispare, pleaca impreuna cu ea, stralucirea.

       Nimic nu e nou, totul e vechi, revenim la timpuri trecute si traim in viitor, din punctul meu de vedere, viata este un joc atat de nedrept, iti oferi tot pentru a castiga, dar la final pierzi tot si nu-ti mai ramane nimic, decat un caracter distrus, amintiri si cicatrici care vor ramane pana in momentul in care cativa oameni vor jelii pentru tine, iar apoi te vor uita. 

       Viata e frumoasa, trebuie sa fi nebun ca sti si sa crezi asta, insa asta e singurul fel prin care poti zambii si poti trece zilnic peste orice greumant, asa ca, fi nonconfomist si oferati nebunia de a crede ca viata este unica datatoare de oportunitati.

Nevoia de a iubii

     

NIMIC NU SE COMPARA CU VIATA TA

 In sufletul fiecarui om exista o caracteristica tandra si sentimentala, aceea a iubirii, o emotie aparte care te invaluie in momentul in care esti plin de fericire, atunci cand reveria se combina printr-un impact molecular cu realitatea, iar totul devine posibil in mintea ta, ei bine, aceasta este iubirea si puterea ei magica de a invaluii orice situatie si orice emotie pentru a transforma aceste carateristici in ceva bun si frumos. Ceea ce am spus mai sus e o mare prostie, defapt, iubirea nu-ti aduce fericire, iubirea te scapa de singuratate, nimic si nimeni nu-ti va aduce incredere si putere decat propria ta cunostinta, faptul ca esti fericit langa cineva este defapt prezenta sentimentului de comoditate si relaxare fata de simturile formale pe care obisnuiesti sa le ai fata de ceilalti din jurul tau, fericirea este oarba in acest caz, ea ascunde o alta latura, cea a defectelor, intr-un mediu plin de zambete si voie buna, totul este roz si foarte frumos, dar aici se aduna in majoritatea cazurilor cea mai multa anxietate, aici este depozitul tuturor jignirilor si rautatilor stocate si pregatite pentru ziua cand vor fi eliminate.
       Acest fals in sentimente confera unica si cea mai importanta unealta pentru psihicul si fizicul uman, comoditatea in vorbire si exprimare, asta te face sa te simti mai bine, iubirea este un sinonim pentru toate starile sufletesti care implica relatii interumane care tin de cercul vicios foarte apropiat persoanei tale.
       Iubirea cu adevarat exista doar pentru o perioada scurta de timp si anume momente, iubirea nu o ai in suflet pentru o anumita perioada de timp, luni sau ani, aceasta este resimtita prin fiecare particica a corpului in diferite momente care implica la randul lor alte sentimente, de exemplu cand ti-e dor de cineva, sentimentul de dor te invaluie si iti confera acel unic moment cand realizezi ca iubesti, un alt exemplu ar fi, durerea, acel simt al durerii si asta nu duce decat la dorinta de a avea pe cineva langa tine, implicit o alta afirmare de scurta durata a sentimentului de dragoste pentru repararea unei rani majore.
       Totul este un prilej pentru bunastarea proprie vietii, cand iubesti, esti iubit, o afirmatie complet corecta, deoarece cand iti expui nevoia de a fi iubit, primesti o astfel de mana de ajutor si iti este exprimat intocmai acelasi sentiment, insa intentia nu este intotdeauna aceeasi in cazul amandurora, viata uneori iti pune piedica si vei cadea, insa din mai multe motive, ori pentru a te trezii si a realiza tot, ori pentru a te aduce la sapa de lemn, iar apoi din nou vei traii cu aceeasi nepasare.
     

Testul maturitatii

       Pentru mine, clipele ce au trecut in ultimele saptamani inseamna cu adevarat testul maturitatii, inafara faptului ca a fost si cazul examenului de bacalaureat care nu mi-a inspirat niciun fel de ajustare asupra telului meu in viata. Adevaratul test al maturitatii iti este dat doar atunci cand esti pus in fata unor alegeri care iti vor influenta total viata si cursul ei spre efemer, in mod personal acest test pentru mine a fost nu tocmai un succes total, pentru ca rezultatele le voi afla doar mai tarziu in viata, insa sper ca tot ceea ce am bifat ca scop sa reusesc si sa fiu multumit de ceea ce mi-am dorit si ceea ce voi realiza.
       Oamenii si in special cei care trec prin aceasta etapa de dezvoltare mintala prematura, nu realizeaza importanta alegerilor ca adulti si mai ales ca participant cu drepturi si obligatii egale cu restul convietuitorilor in norme corecte ale vietii, ei bine, acesti oameni au oportunitati infinite si drumuri de urmat in functie de placerile lor, insa acestia trecand de la o etapa de gandire dependenta fata de unitatea centrala, adica conducatorul, lasa in urma grija unei gandiri independente si coerente fata de alegerile ce mai tarziu vor avea ca factor de finalitate viitorul persoanei in cauza.
       Testul maturitatii in sensul sau propriu, va deznadajduii si va infrica orice caracter nedezvoltat si neevoluat, pentru mine acest test a fost unul foarte greu si foarte intortocheat, nu am fost pregatit si nici instruit ca atare pentru a trece cu brio orice incercare oricat de grea si complicata pentru a ma lupta in continuare pentru a avea o viata cel putin asa cum este normal si exagerand, asa cum imi doresc eu.
       Din punct de vedere personal, eu nu am avut niciodata sprijinul necesar care sa-mi consolideze taria de sine si caracterul definitoriu al psihologiei care se ocupa cu motivatia de sine, reusita pe planul infaptuirii si succesul in viata, de aceea astazi inca sunt confuz cu privinta la ceea ce ma astepta maine, nu ma pot gandii ca peste cativa ani sa fiu in locul in care imi imaginez acum, nu sunt destul de puternic, iar trecerea aceasta, cat ai clipii, dintre copilarie si maturitate, nu-mi confera decat alte aspecte care sa ma infricoseze.
       Concluzia mea este, indiferent cat de greu iti va fi si indiferent de ceea ce vrei sa faci, incearca sa gasesti o punte intre nevoi si placeri, incearca sa gasesti acul in carul cu fan dintr-o singura incercare, chiar daca nu vei reusii, speranta moare ultima, asadar, in orice situatie te-ai afla, oricum vei avea un salas in care vei putea sa-ti consulti judecata.

A supravietui

       Ce inseamna sa traiesti? Pentru mine, verbul, a traii, inseamna fericire, pentru mine orice indeletnicire care imi confera un trecut al actiunilor, inseamna implinire si mai ales pentru mine, a supravietuii, inseamna o infinitate de oportunitati spre orice destinatie a crezului tau.
       Ne nastem, traim pentru o perioada nedeterminata, iar apoi murim, paradoxal, o mare prostie, nu apucam nici macar sa ne facem un rol exact in viata noastra, daramite in a celor din jurul nostru. Oamenii din aceste vremuri moderne nu pretuiesc absolut nicio caracteristica proprie a vietii si o traiesc, adica o consuma, doar pentru a-si lasa o urma proasta pe cararea lor care-i va duce spre pierzare, nu concep o astfel de bataie de joc, viata este singura oportunitate a constiintei care iti da posibilitatea de a realiza emotii si sentimente prin intermediul planului kinestezic, dincolo de moarte, fie ca mai exista o alta lume sau nu, bucurate de viata, decat sa plangi inainte sa mori.
       Nu stiu eu multe despre aceasta indeletnicire a trairii, dar din punct de vedere propriu, imi doresc ca cel putin sa-mi respect planul liniar spre implinire, sa trec prin viata, sa-mi desconsider orice bariera din calea mea si cel mai important, sa traiesc fericit pana la adanc batraneti, ultima masura spre implinire.
       Critica reprezinta ocara unor personaje si a faptelor lor, nu-mi doresc sa critic, insa vreau sa atribui niste caracteristici negative tuturor celor care irosesc orice sursa de bunastare si datatoare de bine, celor care primesc o adevarata comoara si pana la sfarsitul vietii distrug orice valoare a ei. Nu-mi pot inchipuii cat de neghiob poti sa fi in asa fel incat sa vrei sa devii pleava societatii, fiecare om are oportunitatea de a ajunge sus si nu cred ca intr-o lume care e inconjurata de democratie, nu e posibil ca orice om sa-si creeze un target si sa-l atinga, insa eu cred ca din cauza coplesirii unor sentimente de delasare, orice caracter poate fi bolnav si mai apoi mort.
       Un semn de alarmare, incercati sa ganditi in asa fel incat pe primul loc sa fi tu, iar mai apoi tot tu, pentru ca daca acorzi atentie celor care iti acorda atentie la randul lor, vei face parte dintr-un grup ad-hoc, iar clauza principala va fi aceeasi pentru oricine.

     

Destinatia ta

       In acest moment traiesc acea clipa speciala in care cred ca orice e posibil si nu numai, dar tind si incerc sa cred ca dincolo de limite mai exista inca un orizont acela al imposibilului, care la randul sau trebuie atins ca scop. Ei bine, adanc in sufletul meu exista acea emotie care ma cuprinde aproape zilnic si imi confera un strop de ''apa vie'' care ma vindeca si ma intareste pentru noile limite pe care trebuie sa le depasesc cu iscusinta si incredere.
       Ceea ce pun in prim plan in acest articol este vointa umana si cum se manifesta ea. In principiu, vointa reprezinta caracterul emotiv care elimina orice sentiment de frica si apare increderea, insa aceasta emotie poate fi resimtita si fara ca sa ia o forma exacta sau sa aiba o finalitate bogata. In cea mai mare parte a societatii, oamenii gasesc puterea de a-si creea un plan, insa nu-si mai gasesc acea motivatie care sa-i impinga la indeplinirea unui vis sau a planului aferent, de aceea din punctul meu de vedere consider oamenii slabi, alaturi de caracterul lor foarte ''pompos''.
       Sunt putini cei care reusesc ca macar sa-si creeze un plan bine pus la punct, dar mai ales cei care reusesc si duc mai departe aceasta bogatie caracteristica, eu, sincer, nu ma numar printre aceste persoane, eu, tot ceea ce am reusit cu adevarat pana acum a fost sa-mi creez un plan, iar cel putin o treime din el sa-l simt doar atunci cand inchid ochii si visez, omul are nevoie de o viata intreaga ca sa realizeze cat de pretioasa este ea, insa tot omului nu-i ajung 9 vieti ca sa-si exprime iubirea... . Exista o gama variata de sentimente pe care mi-as dorii ca cei din jurul meu sa le simta ca sa poata realiza cum arata defapt ceea ce-si doresc si scopul pentru care lupta mereu acei oameni.
       Asadar, din momentul asta, incepe sa te relaxezi, daca tu nu ai un plan, atunci sigur destinul te va duce undeva sau norocul, depinde cum privesti lucrurile, dar in drumul asta al tau prin viata, lasa o aminitre placuta in urma ta, ia in serios rolul tau de supravietuitor in aceasta jungla, ofera-ti mai mult decat iti ofera toti ceilalti.
       Si in final, ca o fraza de incheiere: ''in momentul in care pleci intr-o calatorie, ai si un punct de destinatie, asadar, tu, acum te afli in pozitie de plecare, care e destinatia ta?'' .

Critica

       Doar visand poti sa ai un spectru larg al cunostintelor despre oportunitatile si sperantele care iti vor calauzii atat mintea cat si corpul spre ceea ce fieare om cauza, apogeul fericirii. Niciun om nu este multumit in totalitate cu ceea ce are sau ceea ce si-ar putea imagina ca are, nimeni si niciodata nu va gandii in asa fel incat, jumatatea sa fie mai valoroasa decat intregul, tocmai de aceea, spera la mai mult si la mai bine, pana la urma, singura limita a imaginatiei omului este infinitul.
       Adesea mi se spune faptul ca sunt un om care viseaza prea mult, are sperante prea mari sau delireaza, ei bine, mai pe romaneste, ceea ce vor aceste persoane ''de incredere'' sa spuna este ca, un c**** ca mine nu are ce cauta in zona celor care reusesc, pentru ei eu nu sunt decat un om pe care se bazeaza sau caruia ii arunca o barna in spate, iar acesta trebuie sa-si care povara vietii pe mai departe impreuna cu aluziile acestuia.
       Totul are o limita, dar mintea mea nu va putea niciodata sa se opreasa din a izbutii o gramada de scenarii si planuri, pentru un target ai nevoie de un plan, pentru a avea un plan mai intai trebuie sa visezi la ceea ce vrei tu sa reusesti prin pricina planului, in cele din urma, imaginatia mea atat de controversata de ceilalti este totusi buna la ceva, nu inteleg insa de ce tocmai atata critica si ocara.
       Nu ma consider un om puternic si nici macar un om cu vise destul de mari si tocmai de aceea lupt si dau la oparte orice critica care literalmente ma alunga de langa locul unde vreau sa ajung, totul pleaca din interiorul constintei tale, daca ai destula initiativa si curaj poti reusii absolut orice, daca iti lasi mintea pur si simplu sa debiteze orice poveste, scenariu sau imagine, creezi o lume a ta, nimic nu te poate impiedica. Ceea ce-mi doresc cu adevarat este sa fiu primul om care va fi fericit in adevarul sens al cuvantului fara niciun semn de indoiala sau fara ca semafoarele drumurilor pe care voi merge sa-mi arate culoarea rosie, daca ceilalti oameni se lasa prada fricii si terorii, eu nu voi face parte din acest tip de societate, locul unde oamenii cu adevart gandesc si constientizeaza ceea ce e important, nu ceea ce iti ofera importanta, este locul meu.
       Sensul pe care il caut este cel care ma va propulsa spre absolut fiecare emotie posibila, in opinia mea, adevarata experienta si apogeul trairii, adica fericirea absoluta este prezenta atunci cand imaginatia ta s-a terminat, nu mai exista niciun cadru care mai poate fi creat.
       Si pentru cei care imi confera ''sprijin'' , in ultimul rand al acestui articol imi doresc sa le exprim faptul suprem care defineste fericirea. Fericirea tine de imaginatie, fericirea nu exista in nicio forma fizica, ci doar din punct de vedere mental, lucruri care iti confera sentimentul de fericire scurt exista, insa adevaratul drum spre fericire este reveria, la fel ca si credinta, daca cu adevarat crezi intr-un lucru, atunci acel lucru exista, daca nu, nu , daca tu crezi ca esti fericit, atunci acest sentiment chiar te cuprinde. Continua sa visezi, este singurul lucru pe care-l poti face indiferent daca dormi sau esti cu ochii deschisi...

Opus

       Exista in viata unele lucruri care desii sunt total opuse, impreuna creeaza un nou inteles, devin un lucru inovator. In acest text imi voi exprima opinia si voi descrie ceva personal din punctul meu de vedere, ca find o legatura morala excentrica ca are potential atat de ridicat si tumultuos incat adevarata esenta nici macar nu a fost dizolvata in ceea ce am gustat deja.
       Este vorba de o relatie cu caracter emotional ridicat si reprezinta totodata un punct de maxima importanta pentru interesul si prezenta mea, in cadrul acestei legaturi atat de intense sunt un adevarat dependent al ei, pentru ca aceasta legatura sufleteasca este podul dintre doua lumi, doua corpuri, doua destine si un singur sentiment, dragostea. Nu sunt eu cine stie ce expert si nici macar nu cred ca sunt constient de unele insemnatati, insa atunci cand pui in balanta tot ceea ce ai si ce iti va lipsii... totusi cred ca prezenta ta imi este buna, tu esti singura care-mi ofera ceea ce-mi lipseste si cred ca eu sunt sigurul care-i ofera ce-si doreste. Pentru mine aceasta persoana nu doar ca reprezinta o dependenta emotiva si fizica, aceasta face parte din calitatile si defectele mele, ea ma defineste, imi confera o forma si un drum, un sens spre ea.
       In fizica, magnetii se atrag doar cu poli diferiti, in matematica, minus cu plus, fac plus, in literatura, raul mereu va fi distrus, iar binele va iesii invingator, aici intervii, teoria pe care tu mi-ai inspirat-o este ''doua persoane, sunt doua lucruri, patru ochi si douazeci de degete, impreuna diferenta ne atrage, rezultatul este plus, binele este triumfator, tu esti jumatatea mea''.
       Nu pot sa spun decat ca orice termen de comparatie este mic pe langa orice caracter pe care as putea sa i-l atribui ei, nu exista faptura care sa ma supere mai bine si nici o alta care sa ma iubeasca cu atata patima. Tot ce inseamna placere este indesat in ea, absolut orice caracter negativ ii este furat de ceilalti, in aceasta combinatie, ea este exact ceea ce Dumnezeu a vrut sa fie pe lume intotdeauna, matrita care i-a dat forma ei, a fost distrusa, ea este unica si ma consider cel mai norocos ca in preajma unui derbedeu se afla o zeita care ma ingenuncheaza.
       O ador.

Subiect

       Pentru mine fiecare rasarit de soare inseamna o noua si unica poveste care incepe, isi are incipitul la fel ca o schita in care sunt prezente momentele subiectului, ma aflu aici, deci exist, iar totul incepe... .
       In expozitiune, ca un radar, imi este prezentat locul in care imi desarvasec rasuflarea si clipitul ochilor atat de deranjati de lumina soarelui, locul in care povestea de ieri m-a adus, m-a impins, eu pur si simplu nu-mi descriu viata ca o simpla carte, ori un sir de intamplari, viata mea e construita dintr-o biblioteca universala unde totul are loc si de unde totul incepe, aici i-a nastere orice dezamagire si tot aici este cimitirul tuturor sperantelor. Deschid ochii si vad fie un loc obisnuit, cotidian, ori un aer nou si plin de incertitudine, de mister, la fel ca oricand imi desavarsesc siesta, adica o itrospectie scurta care-mi fixeaza targetul emotional zilnic. Tot odata aici, ma prezint si eu, ca subiect al firului narativ care continua si continua fara a avea un inceput cert in trecut sau un sfarsit dezvelit in viitor, totul porneste din necunoscut si continua in infinit. Eu sunt pur si simplu eu, cel despre care e vorba, nu necesit nicio descriere fizica sau morala, cunoscut trebuie sa fie doar contextul si motivul pentru care tu citesti acest text.
       In continuare, urmatorul moment al subiectului, adica subiectul de mine, este intriga, aici motorul porneste, se aprinde, actiunea ia loc si ca o multitudine de masinarii care functioneaza in dependenta una de cealalta, fiecare obiect ramas peste noapte intr-o stare de repaus se reda in miscare, exista un intreg mecanism care are o miscare dependenta si circulara pentru ca desii expozitiunea este primul moment la subiectului, in clipa in care ziua se sfarseste, parca expozitiunea te intampina din nou la final. Destul cu descrisul cadrului natural in care imi vietuiesc fiecare minut, acum apar adevaratele actiuni ale masinariilor formate din carne si oase. Totodata intriga mai inseamna si inceputul actiunilor locomotorii care desigur sunt legate de cele emotionale, intreg procesul de extaz si agonie isi are loc in capacitatea ta interioara de a te destainuii spre o stare de multumire sau neajuns, aici apare cotidianul, faptele obisnuite de zi cu zi care iti provoaca o oarecare stare de implinire. Apar celelalte personaje care iti ingreuneaza viata si trecem cu totul la un al nivel.
       Desfasurarea actiunii este constituita intr-un lant foarte complex de atrocitati si fapte bune, de lovituri si vindecari, care survin meritelor tale sau intentiilor care ii bine-dispun pe ceilalti din jurul tau, deoarece fiecar fiinta umana este o piesa pe o tabla de sah in care fiecare jucator isi permite oricate mutari doreste, cea mai inaltata regula find: ''mereu cu un pas inaintea ta''. De exemplu, o zi care nu e tocmai una obisnuita pentru mine, o zi in care toate merg bine, ma aflu in patul meu, ma trezesc, imi destainui o conduita propusa de cotidian, imi incalt pantofii si plec acolo unde imi este ceruta prezenta, pe tot parcursul intamplarile si actiunile care ma au ca personaj eponim sunt foarte pozitive, totul decurge exact asa cum spune planul divin. Sunt plin de candoare si intr-o culme a fericirii atat de extazianta incat desfasurarea actiunii este pur si simplu prea scurta.
       Punctul culminant al zilei este reprezentat de starea mea de a rezolva si de a ma repune pe linia de plutire dupa ce am fost trantit, atat emotional cat si fizic, de ici-colo. Tratez totul cu superficialitate deoarece tot ce se afla in ansamblul planului meu fizico-moral si planul meu bine stabilit, functioneaza in normele corecte si coerente ale societatii si grupului din care vreau sa fac parte, in rest, nimic nu conteaza si nimic nu ma poate dobora, viata celorlati depinde de medici si divinitate.
       Deznodamantul este unul clar si raspicat, mi-am trait fiecare clipa ca si cum ar fi ultima si la final, imi destainuit fiecare emotie si fiecare sentiment fetei care schimba ceva in viata mea de fiecare data cand imi sopteste cat de mult ma iubeste, pentru ca asta este adevarata deviza, fericirea.
       Si o luam de la capat...

     

Emotie de final

       Sunt momente in viata in care iti doresti pur si simplu sa-ti creezi o catapula si sa te arunci dincolo de orice problema, sa devii liber, cel putin pana te lovesti de pamant. Pentru mine fiecare zi reprezinta extaz si agonie, fiecare moment de melancolie extazianta devine o agonie sinucigasa, nu pot sa inteleg aceste intorsaturi atat de arogante si tumultoase fata de caracterul meu strabatut de atatea paralele si mediane, fiecare cu un alt scop altfel decat ceea ce-mi doresc eu.
       Minunata lume a oamenilor, cu pasi repezi se lasa condusa spre un final foarte grandios, insa ceea ce va urma va fi o confruntare foarte intensa si colorata cu ceea ce va avea sa insemne cu adevarat viata de om, noi orizonturi vor lua nastere si multe vise vor pierii distruse de greutatile vietii.
       Imi doresc atat de mult sa reusesc in aceasta viata, sa-mi ofer mai mult decat merit, sa am tot ce-mi doresc si sa ofer mai mult decat pot sa am, paradoxal, nu-mi doresc paleti cu bani sau orice alt moft fitos, tot ceea ce-mi doresc e sa-i ofer salas celei pe care o iubesc, sa-mi creez propriul drum alaturi de ea spre fericire si sa-mi ajut scopurile sa fie cat mai benefice pentru fiecare persoana care vrea sa participe la incercarea de a reusii in viata.
       Nu-mi pot explica cum pot exista atat de multe rute pe care poti merge, insa doar unde iti e deschisa, totul e ca o loterie, norocul si puterea ta, iti vor deschide un drum pe care-l vei urma pana la sfarsitul zilelor tale, cu bune si rele, cu ei sau fara ei, cu fericire sau agonie... viata e frumoasa, insa trebuie sa ai ochi destui de buni ca sa observi asta intr-un context modern in cadrul caruia e un fel de ''gold rush'' numai ca toata lumea uita, daca nu ai ce iubii, daca nu ai pentru cine sa lupti si sa pierzi, nu ai niciun scop si nici un rol pentru ca sa respriri acelasi oxigen cu al celor care cu adevarat iti murdaresc mainile incercat sa dovedeasca ca independenta si fericirea sunt adevaratele cai spre apogeul emotiei.
       Desii ma consider un optimist convins, un om care priveste totul intr-o viziune mult mai colorata si pozitiva, fiecare om care nu poate sa intreaca limita maturitatii si sa guste din ea, incearca sa-ti rupa cheia care deschide usa pe care vei gasii o vistierie plina de bunatati, acesti oameni incearca sa supravietuiasca pe spatele celor care au reusit sau a celor care au suficiente resurse pentru a continua o viata fara a stii de ce si cum de ei supravietuiesc printre alte fapturi omenesti in cadrul unei societati pe care ei o cunosc si o catalogheaza foarte mizera, demna de nimic.
       In cadrul acestui bilant al populatiei care chiar s-a gandit cel putin odata la intrebarea ''Cum ar fi daca as fi fericit?'' ma aflu si eu si tratez optiunile de raspuns ale acestei intrebari cu foarte mult respect si interes.
       In concluzie, nu ignorati nici macar un vis, chiar daca acesta pare unul SF, nu aruncati la cos nicio sansa care sa va ofere exact ceea ce va doriti, nu luati in seama glasuri care se aud de dupa colt, ascultati-va crezul si dorinta, indiferent de mijloace poti reusii, insa sacrificiile iti vor taia din elan in fiecare clipa. Luptati, nu aveti nimic altceva de facut!

Motive

       Uneori in viata ai parte de momente in care nu te regasesti din punct de vedere caracteristic, adica nu te potrivesti mediului in care te afli si in care respiri un oxigen atat de infestat de altii. Totul pleaca din capacitatea ta de a face alegeri, mediul in care te afli nu trebuie sa reprezinte obligatoriu mediul care iti surade sau care corespunde cerintelor tale.
      Ei bine, ceea ce vreau sa pun in discutie astazi este omul si locul in care el vrea sa fie si cel in care se afla. Unii oameni pretind ca ei se alatura unui grup de oameni care traiesc sub o cupola foarte bogata in faima si respect, insa ceea ce pretind cu adevarat acesti oameni este mila si atentia celor care nu au degand decat sa-ti vada visul cum trece prin fata ochilor. Momentul in care te alaturi unui scop, iar acel scop este implinit, pur si simplu renunti la a mai avea vreun motiv pentru care sa lupti, asta fac cei care se alatura grupurilor de oameni care cu adevarat traiesc intr-o bogatie emotionala si plina de respect, ei cred ca fac parte din acel mediu si transpun in viata lor fapte nefiresti caracterului lor, insa ceea ce reprezinta ei cu adevarat este pleava societatii.
       De aceea caracteristicile unui mediu corect de viata sunt modestia, multumirea de sine, placerea, virtutea, sanatatea sufleteasa si nu in cele din urma cea mai importanta caracteristica care se inscrie in corectitudinea normelor de viata, fericirea.
       Oameni buni, intotdeauna aveti nevoie de un scop, un motiv, ei bine, daca astazi reusesti sa aduni un buchet de flori, maine doreste-ti sa aduni o galeata, apoi mai mult si mai mult, pana cand va venii ziua in care nu vei mai avea posibilitatea aceasta, dar nici in acel moment nu trebuie sa te opresti, cauta, descopera si creeaza-ti un spectru larg si indelungat prin care totul devine posibil, iar viata ta sa fie cat mai pompoasa.
       In concluzie, fiecare zi iti rezerva un sir nenumarat de suisuri si coborasuri, nu te delasa doar pentru ca ai reusit.

Visul visatorului

       Nu m-am gandit niciodata ca intr-o zi simpla as putea sa cunosc un suflet care mai apoi sa devina unul indispensabil starii mele de fericire, pur si simplu fara prezenta ei sunt doar pe jumatate. Intotdeauna obisnuia sa-mi spuna ca sunt visator, ei bine, cu siguranta sunt un visator, insa tu esti visul meu, cea inspre care am deschis ochii si mi-am dorit-o, astazi te am si mai mult ca niciodata te pretuiesc si te ador, nu exista unitate de masura metrica pentru fiecare distanta din punctul careia imi este dor de tine.
       Pe scurt, niciodata nu m-as fi gandit ca un vis atat de ireal s-ar putea sa devina realitate si cu atat mai mult sa fac parte trup si suflet din intreaga poveste de iubire, nu mi-as fi putut imagina ca eu pot sa fiu atat de fericit langa ea si Doamne daca as fi putut macar sa indraznesc sa ma gandesc ca intr-o dimineata, eu, m-as putea trezii langa ea si sa ii vad frumusetea si chipul ei atat de somnoros, dar atat de minunat si luminos, sa o vad cum doarme si sa ii sarut fruntea, nimeni nu poate traii ceea ce am trait eu prin sentimente, ea este visul devenit realitate si imi doresc ca toata lumea sa simta acest pur dar al fericirii macar odata in viata.
       Daca ea plange, plang si eu, daca ea sufera, sufar si eu, daca ea zambeste, zambesc si eu, asta inseamana cu adevarat puterea destinului, momentul in care fara nicio indicatie scenica cele doua personaje se cunosc, se trateaza reciproc din oficiu cu respect si dragoste, traiesc cu un sigur motiv, acela de a fi fericiti si lipsiti de taine, rele si mediocritati.
       Descrierea zilei de astazi nu poate fi decat una, mirobolanta, astazi ea a fost langa mine si am simtit cum sangele din vene curge atat de puternic si cum adrenalina sentimentului de iubire ma invaluie, ma devora.
       Ofera tot ce ai tu mai bun, ca sa primesti bunatatea celui ce primeste.

Definitia ei

       Ea reprezinta pentru mine cea mai puternica sursa de fericire, ea e cea mai buna pentru mine, este atat de plina de sine, atat de gigasa si pura, puternica, dar si slaba, ea e totul. Daca printr-o definitie logica si coerenta ar trebuii sa o descriu, sa-i desavarsez o carte de vizita cu un mic motto, ei bine acel cap de afis ar fi ''aici gasesti tot ce-ti doresti'' , pentru ca in bratele ei gasesti caldura, iubire, in palma ei gasesti daruire si bunatate, in obrajii ei, pura bucurie si reverie, ochii ei atat de sclipitori, fura inima oricui, parul ei atat de colorat, sufletul ei minunat, ma omoara, ma uimeste. 

       Intotdeauna pe durata vietii unui om trebuie sa existe cineva care sa lase o urma adanca prin prezenta ei, ei bine, pentru mine ea este cea care mi-a definit pentru prima data latura pe care eu o numesc iubire, ea mi-a desavarsit orice deprindere prin care pot sa devin fericit, ea mi-a daruit posibilitatea ca totul sa devina nou, sa transform tot ce a fost intr-un instrument de munca pe care astazi il folosesc pentru a vedea pe chipul ei cum zambeste si cum este ea de fericita.

       Nu exista sentiment mai multumitor pe acest pamant decat acela cand conferi placere cuiva, il fericesti, ii oferi ceva ce nu poate obtine cu forte proprii. Daca nu ar exista cineva ca ea, nu as exista eu, daca cineva ca ea nu m-ar supara, nu as avea cum sa iert, daca ea n-ar fi ea, atunci eu nu as avea pentru cine sa-mi ofer tot ce am ca sa o vad zambind. Ea, defapt, reprezinta intregul de care am nevoie, persoana fara de care nu exista un sens logic al lucrurilor, pe langa mama, cea care e eroina, datatoarea mea de viata si cea mai perfecta femeie, cea de-a doua femeie, normal, este aceasta finta care logic nu are ce cauta pe acest pamant, ea face parte din visele mele, insa fizic, aceste vise au luat finta, ea este a mea si ii multumesc pentru ca exista, isi ofera timpul in schimbul a catorva clipe frumoase, ii multumesc pentru ca a renutat la tot ce nu-i facea bine pentru ca eu sa-i ofer mult mai putin, dar mai bine si mai bun.

       Sincer, singura cale prin care o astfel de femeie mi-ar mai putea aparea in viata, ar fi rencarnarea, pentru ca sunt sigur ca o viata nu mi-ar ajunge ca sa-i arat tot ce simt pentru ea, iar prin acest fapt, am traii 1000 de vieti, in situatii diferite, dar cu suflete pereche, te ador.

Fals

       Stim ca in viata intalnim doua tipuri de lucruri, cele care sunt originale, fabricate sau care au o provenienta atestata legal si din punct de vedere moral corespund tuturor cerintelor si cele false sau replicile celor originale, care din punct de vedere moral copiaza principala schita, insa intr-un contrast calitativ de un nivel foarte inferior.
       Ei bine, la fel sta treaba si cu oamenii, exista 7 miliarde de caractere diferite, insa exista doar doua tipuri principale dupa care sunt clasificati, cei care trateaza cu respect absolut orice cerinta a lumii, adica cei care din punct de vedere al societatii sunt calitativ superiori, iar cea de-a doua clasa este cea a falsurilor, cei care se construiesc pe baza altor caractere si prin fapte care nu le apartin.
       In zilele noastre am ajuns la un nivel atat de ridicat al replicilor incat cu greu mai recunoastem adevarata cerinta, originalul. Cu siguranta ca cei care folosesc anumite mijloace ilegale moral pentru a se sus-pune pe scara societatii, cuprind o masura finita de multumire si de placere, dar prea putin pentru a dura cel mult cateva ore bune, de aceea cadrele originale care infaptuiesc baza lumii respecta reguli si impun norme, adica starea lor calitativa se reflecta in faptele savarsite, dar si in starea de multumire si reverie pe care o primesc.
       Filozofia este o teorie destul de complicata, astfel ceea ce vreau sa spun este ca, exista oameni care nu au dreptul al o opinie, nu au dreptul la nimic cu proprie constinta si cei care merita sa conduca un stat. In intregime, din punctul meu de vedere, sunt satul sa vad cum toti prostii ajung sa mimeze unele fapte facute de altii, atat de bine, incat li se potriveste ca o manusa, astfel o minciuna devine un punct forte.
      Mi-as dorii ca pentru o zi, lumea pur si simplu sa devina simplista, fiecare om sa nu mai poata sa-si foloseasca functia locomotoare si sa zaca intr-o balta de saliva uitandu-se cum timpul lui este limitat, poate doar astfel lumea isi va da seama cum trece viata si de ce trebuie sa pretuiesti societatea de langa tine, nu doar pe tine, ca orgoliu suprem.
      Viata este atat de complicata, sensul vietii  nu o sa-l intelegem niciodata, nici macar nu o sa intelgem de ce ni se intampla atatea chestii pe care nu le meritam, fiecare om are dreptul la viata, nu rectific acest drept, insa nu toti il merita, multi dintre oameni, apuca aceasta sansa pentru a distruge calea de acces spre fericire altor zeci.
      Totul e nedrept, insa fiecare merita sa traiasca pe picior mare... sau cel putin sa viseze.

Text rolul jurnalelor de calatorie

       In opinia mea, jurnalele de calatorie constituie principala unealta prin intermediul careia un spatiu cultural poate fi reconstituit prin amintiri si fapte savartsite in cadrul acestor calatorii care sunt relatate in jurnal. Jurnalul de calatorie mai reprezinta si ‘’jurnalul de bord’’ al unei experiente relatate si traite in trecut care pot ajuta in viitor la transpunerea imaginative a unui spatiu istoric, cultural.

       In primul rand, un exemplu clar ar fi jurnalul lui Mircea Eliade care contine experienta calatoriei lui in India, dupa care a fost construit si celebrul roman al experientei, Maytrei, principal sursa de inspiratie find acel jurnal sacru. Intr-un jurnal de calatorie sunt relatate fapte si actiuni traite in cadrul unor locuri si asezari cu o insemnatate mare pentru povestirea in sine a ‘’jurnalului de bord’’.

       In al doilea rand, jurnalele desavarsesc mici detalii care contribuie semnificativ la reproducerea spatiului cultural ales ca loc de vizita sau de tranzit, sirul faptelor definesc spatiul si sentimentele reflectate de loc asupra trairilor si starilor protagonistului care desavarseste scrierea jurnalui ca unealta principala a reflectarii cinematografice imaginative.

       In concluzie, jurnalele, oricare ar fi ele, definesc o memorare scrisa pentru pregatirea rememorarii imaginative a spatiilor si a faptelor incadrate in spatiul, timpul si sentimentul trairii.

Text influenta filosofiei in scrierile autorilor

       Din punctul meu de vedere, filosofia nu influenteaza direct creatia unui scriitor, deoarece teoriile si definitiile filosofice definesc o idee, iar scriitorul considera filosofia o sursa de avant asupra propriilor teorii care fie pot sa se potriveasca contextului literar ales, fie nu. Scriitori tind sa exprime in propiile creatii sentimente si trairi proprii, insa acestia folosesc filosofia drept unealta pentru inspiratia autodidacta.

       In primul rand, filosofia reprezinta in pondere mari metodologia gandirii umane, aceasta cuprinde teorii si defintii care desavarsesc gandirea creierului uman ca o corectitudine incadrata in normele standard ale vietii. Scriitorii folosesc aceasta metoda a inspiratiei exact pentru a-si descuia ideiile si mai apoi de a le dezvolta in scris prin fapte si emotii proprii.

       In al doilea rand, intreaga gandire reprezinta o filosofie, insa cea folosita de scriitori reprezinta totalitatea regulilor corecte ale gandirii, astfel pentru un om normal, un scriitor redacteaza povesti iesite din comun cu insemnatate mica, insa pentru un om care intelege filosofia si o foloseste tot ca pe o unealta, ei bine, pentru acest om povestea scriitorului devine un univers al insemnatatiilor si al invataturilor.

       In concluzie, filosofia reprezinta o cheie care impune dezvoltarea proprie si evoluarea propriilor idei care deja exista in mintea cuiva.

Text rolul invataturii in viata unui adolescent

       In opinia mea, invataturile reprezinta principalul cadru didactic prin care adolescentii acumuleaza si primesc informatii esentiale care desavarsesc cultura generala si clasificarea coerenta a informatiilor adunate. Invataturile pot fi de mai multe tipuri, acestea pornind de la invataturi cotidiene, adica cele pe care le acumulezi cu o foarte mare usurinta si cele semnificative, adica cele care reprezinta un punct de cotitura si un target pentru dezvoltarea imaginii asupra vietii.

       In primul rand, invataturile in viata unui adolescent sunt importante,aceasta etapa a caracterului si fizionomiei umane pun la zid toate laturile adolescentului, deoarece este etapa care se situeaza intre copilarie si maturitate, copilaria insemnand o perioada in care principala ta preocupare este strict esentialul, cum ar fi, cititul, scrisul, igiena si multe altele, iar maturitatea insemnand preluarea unei responsabilitati proprii, impunerea unor reguli de respectat si trairea independeta incadrata in normele societatii.

       In al doilea rand, lumea contemporana pune bazele invataturilor tot mai mult pe seama sistemului educational, care in cele mai multe situatii dezamageste adolescentul, pentru acesta o invatatura care sa-l pregateasca pentru maturitate trebuie sa fie una corecta si acumulata prin perseverenta acestuia si a societatii educative.

       In concluzie, adolescentul trebuie sa preia informatia invataturii ca o forma educativa pozitiva impusa intr-un mod relaxant si acceptabil pentru caracterul desavarsit acestei metode de invatare.

Text rolul scrierilor memorialistice

       Din punctul meu de vedere, scrierile memorialistice au rol distinctiv fata de toate celelalte scrieri cu caracter de amintire, aceste scrieri memorialistice constituie baza, esenta unor fapte si trairi sau locuri pe care le desavarsesti prin scris ca baza spre rememorarea acestora ca amintiri din trecut si recrearea spatiilor istorice.

        In primul rand, aceste redactari de tip memorialist au ca scop principal recrearea unor spatii istorie sau a unei epoci, actiunile si locurile find relatate in mare parte in detaliu, continutul find structurat si plasat in trecut si prezinta caracter predispus retrairii interioare prin citire si transpunere imaginativa.

        In al doilea rand, in mare parte, memorialele scrise depun marturie fata de vremuri apuse sau despre diferite personaje care au influentat spatii istorice sau epoci, acestea punand baza unei coloane a relatarii faptelor si asezarilor. Rolul lor este definit ca important in functie de actiunile care sunt relatate si insemnatatea lor fata de contextul contemporan.

        In concluzie, suma tuturor scrierilor reprezinta o valoare de neestimat asupra societatii umane prezente, tot ceea ce detinem astazi in literatura se datoreaza definitivarii unor aspecte in trecut, astfel scrierile memorialiste sunt importante deoarece creeaza un contur asupra prezentului si viitorului.

Text fericirea aspiratie fundamentala a omului

       In opinia mea, fericirea este unica emotie umana spre care fiecare om aspira, aceasta emotie find apogeul placerii si a binelui, fericirea reprezinta ansamblul tuturor emotiilor cu caracter definit ca parte pozitiva de aceea fiecare persoana are o aspiratie comuna, fericirea. Acest sentiment poate fi de lunga durata sau de scurta durata, totul depinde de capacitatea omului de a pretuii si de a intretine aceasta emotie prin imbogatirea vietii ei prin fapte pozitive, prelungitoare. Ne nastem cu scopul zilnic de a zambii, de a fi fericiti si murim cu acelasi scop, de a fi fericiti.

       In primul rand, fericirea este o aspiratie comuna tuturor celor care creeaza rasa umana pentru ca este singura emotie, sentiment, care iti expune atat de multe orizonturi spre lumi atat de insorite si pline de culoare, nimeni si nimic nu iti poate oferii un termen fix pentru momentul in care totul poate sa ia capat. Asadar, aceasta aspiratie pe care multi o considera scopul corect in viata poate fi si rea, deoarece dependenta de acele momente creeaza un sevraj care iti incetoseaza gandul si fiecare actiune este una negandita si regasita in randul celor care determina omul spre pacat.

       In al doilea rand, fericirea pentru a fi prezenta in viata ta trebuie sa fie o actiune inopinanta, fara constinta, aceasta apare pur si simplu atunci cand te astepti mai putin, fara premeditare, totul depinde de faptele pe care tu le faci pentru buna-starea ta si a celor din jurul tau. Viata fara motivatie, este ca o masina fara motor, la fel sta treaba si cu emotia de fericire, daca nu ai trai-o macar o singura data pe zi, atunci nu ai mai avea un scop sau nu ai premedita la a face ceva bun pentru a fi recompensat cu ceva si mai bun, premiul suprem, fericirea.

       In concluzie, fercirea de o viata nu exista, tot ceea la ce putem spera este mila destinului spre a ne oferii tot ce e mai buna si la un pret cat mai mic, fiind ca totul e scump in lumea asta si uneori ne vindem sufletele doar pentru a ciupi putin din coltul a ceva netrupesc, o emotie ca un miraj. Desavarsesteti viata si uita ca tot ceea ce faci este cu un scop.

Text prezenta temei dezumanizarii in literatura romana

       In opinia mea, literatura prezinta din ce in ce mai multe idei despre dezumanizarea omului ca fiinta definitoare si stapana a unor teritorii, respectatoare de reguli si impunatoare de legi. Tema dezumanizarii apare din ce in ce mai mult deoarece toata lumea observa ca noua era a tehnologiei a dezumanizat orice caracter comunicativ direct dintre oameni si nu doar atat, pana si emotiile sunt traite astazi prin intermediul pixelilor.

       In primul rand, tehnologia a devenit o problema mondiala astazi, desii are avantaje destul de multe, zilele noastre o transforma dintr-un lucru pozitiv intr-unul negativ, usurinta de a comunita printr-un mesaj sau un chat a destramat orice definitie corecta a comunicarii interumane sau a socializarii dintre oameni, verbat sau tactil, totul a devenit o holograma pe un ecran care te orbeste. Folosim mediul virtual mai mult decat este necesar si asta determina degradarea instictelor primare si a capacitatii acumulatoare de metode fizice de invatare si educare, dauneaza vietii si caracterului.

       In al doilea rand, literatura pune bazele unui protest impotriva tehnologizarii oamenilor prin tema dezumanizarii care devine tot mai stricta si impusa in redactari, viata omului cunoaste un curs mult mai lejer, insa aceasta lejeritate se transforma in atrofierea fiecarei metode fizico-psihologice directe de a convietuii cu cel de langa tine, astfel persoana de langa tine devine o creatura care atenteaza la spatiul privat. Crearea unei relatii in lumea contemporana se face mai usor printr-o retea de socializare decat print metoda directa a intalnirii clasice.

       In concluzie, dezumanizarea omului reprezinta tema principala a majoritatii literaturii pentru a inlatura putin cate putin din aceasta robotizare a circuitului sanguin care se transforma din sange, intr-un fel de ulei care lubrifiaza o inima rece si un creier inghetat.

Text declinul cartii tiparite intr-o era a digitalizarii

      In opinia mea, cartea tiparita este din ce in ce mai putin cotata deoarece traim intr-o era a tehnologiei, cerneala sau tusul sunt mai scumpe decat o masura de internet. Tot ceea ce inseamana tiparitura a cunoscut un regres foarte important din cauza digitalizarii, fiecare carte tiparita devine un atentat la natura, din cauza faptului ca hartia este facuta din lemn.

       In primul rand, declinul tipariturilor este unul mare din cauza faptului ca internetul pune la dispozitie din ce in ce mai multe variante online si scrise in mod digital fara a fi cerut un pret, fie acel pret daca exista, este la o valoare nesemnificativ de mica, pe cand cartea tiparita costa bani si ocupa loc. Viata tipariturilor intr-un context contemporan tehnologic isi numara zilele pana la ultima cand cartea va fi un exponat intr-o rama de muzeu.

       In al doilea rand, tipariturile devine un lucru mult mai rar deoarece scriitori haotici folosesc internetul pentru a promova scrieri fara sa apartina vreunui curent, gen sau stil, acestia se afirma prin gramatica lipsita de noima, povesti fara vreo finalitate pozitiva sau pur si simplu expunerea unor tampenii. Toate acestea in contextul modern devin un curent contemporant de mare anvergura, astfel niciun text de gen epic sau dramatic nu mai reprezinta o insemnatate pozitiva pentru un adolescent cu un  device in buzunarul drept.

       In concluzie, acele telefoane care stocheaza atatea carti in ele devin o biblioteca universala pe care o iei cu tine oriunde si oricand, nu exista nimic mai bun decat acest fapt, tiparituirile se folosesc doar pentru a scoate cativa detinuti de dupa gratii sau pentru a barfii vedete in ziare de scandal.

Text pastrarea valorilor nationale intr-o epoca a globalizarii

       In opinia mea, este foarte important sa ne pastram valorile nationale intr-o epoca in care fiecare stire incepe cu unica tema a globalizarii mondiale. Valorile nationale trebuie pastrate si intretinute deoarece aceasta epoca a globalizarii distruge orice urma a culturii si istoriei unui popor in schimbul a creeari unui viitor atat de nesigur.

       In primul rand, valorile nationale constituie radacina unui popor, acestea nu trebuie inlaturate niciodata din cadrul unui orizont cultural si istoric propriu, globalizarea incearca adunarea si oarecum, distrugerea nationalitatii unui popor, astfel trebuie sa ne impunem semenilor nostri de acelasi neam o metoda de reformulare a contextului prin care neamul a devenit ceea ce este astazi.

      In al doilea rand, globalizarea nu este o practica negativa, insa partea proasta este ca in incercarea de a intenta o fraternitate intre toate popoarele valorile nationale devin unele comune tuturor si doar ceea ce este considerat esential va fi pastrat, tocmai de aceea este important ca valorile nationale sa fie pastrate si protejate pentru ca reprezinta definita proprie si unica a unui neam care s-a format si va continua sa existe datorita convietuirii in norme corecte.

       In concluzie, valorile nationale trebuie sa fie delimitate total de orice pratica a globalizarii si pastrate ca sursa de inspiratie si sursa principala de imbogatire a propriului sentiment de patriotism.

Text importanta retelelor de socializare in promovarea artei

       In opinia mea, retelele de socializare permit si promoveaza arta intr-o forma mult mai evoluata, dar si mai rapida spre cei care prezinta un interes sporit  spre aceasta. Retele de socializare sunt ca un stup de albine, in centru este asezata regina, de acolo pleaca fiecare comanda, daca arta este in voga intr-un moment, ei bine, fiecare utilizator al retelelor de socializare poate regasii cu usurinta ceea ce cauta fara mari eforturi.

       In primul rand, retelele de socializare reprezinta o metoda mai usoara de comunicare si de convorbire, astfel, arta poate fi transmisa mai usor prin exemple, imagini si chiar inregistrari care sa-ti confere o prima perspectiva buna si promovarea acesteia este mult mai eficace si mult mai profitabila din punct de vedere al timpului si al spatiului.

       In al doilea rand, utilizatorii retelelor pot sa cunoasca noi orizonturi spre cunoasterea artei la un click distanta, nimic nu le poate sta in cale spre cunoasterea unui subiect despre arta in care sunt interesati. Arta devine mai usor de obtinut si fiecare parte este multumita cu rapiditatea si usurinta de a acumula informatia dorita.

       In concluzie,  retelele de socializare nu ajuta oamenii doar sa vorbeasca degeaba, acestea ajuta omul si spre cunoasterea si spre promovarea artei ca subiect de interes pentru eliminarea metodelor excluse zonei virtuale.

Text joucurile in viata unui adolescent

       Din punctul meu de vedere, jocul in viata unui adolescent reprezinta metoda cea mai constructiva pentru educare si recreere, totodata prin jocuri capacitatea evolutiva a adolescentilor in crestere este sporita de dificultatea si initiativa jocului, atentia adolescentului find focusata spre reguli si respectarea acestor reguli.

        In primul rand, adolescentia este varsta care se incadreaza intre doua mari caractere ale omului, cel de copil si cel de adult, astfel jocurile clasice copilariei devin mult mai dificile si mai eficace spre evoluarea si dezvoltarea mintii umane, totodata trecere de la copilarie la maturitate este mediata de aceste jocuri.

         In al doilea rand, viata unui adolescent este influentata de jocuri deoarece acestea impun noi standarde de comunicare, respect, invatare si cooperare. Adolescentul in devenire tinde sa preia metodologia jocurilor si sa o transpuna in faptele si trairile de zi cu zi.

         In concluzie, nenumaratele jocuri si activitati adolescentine, pun o virgula foarte importanta intre copilarie si maturitate, finalitatea acestor activitati find una foarte educativa si corecta, coerenta faptelor duc la o creste corecta si liniara a metalitatii adolescentului.

Singur

       Imaginati-va cum ar arata planeta Pamant fara vreo fiinta umana pe ea, imigineaza-ti cum ar arata viata ta fara cineva pe care sa iubesti, goala. Din punct de vedere personal, omul pe parcursul vietii are nevoie de doar cateva componete pentru a putea traii fercit si pentru a ajunge in fata Sfantului Petru impacat cu sine insasi, mancare care sa-ti sature foamea, apa care sa-ti alunge setea, odihna care sa te revigoreze si iubire, care sa-ti ofere tot.
       Realizez ca viata omului este singurul subiect care nu poate fi clasificat sau explicat printr-o multitudine de termeni meticulosi si plini de metafore stiintifice, omul este ceva ce nu va putea fi explicat nici macar prin disectia psihologica a destainuirii sau printr-o metoda ilegala, inducerea intr-o stare de nostalgie falsa, drogul.
       V-ati simtit vreodata singuri, chiar daca erati in mijlocul unei mari de oameni? Ati simtit vreodata cum totul se naruie in jurul tau, iar tu te chinui sa ramai in picioare pentru ca ai un viitor in fata si nu trebuie sa lasi un moment inoportun sa te darame? Cel mai probabil da, subiectul acestui articol de astazi si de toate zilele este cum poti sa pierzi ceva doar observand, neputinta fiind una dintre elementele distructive care iti diseca inima atat de racita.
       Singurul lucru de care imi este frica pe acest pamant este singuratatea, pentru ca acest sentiment te cuprinde, devine o parte din tine si te atrage din ce in ce mai tare si mai aproape de intuneric, de moarte. Mi-e frica sa pierd ceea ce iubesc, pentru ca zi de zi pierzand, intregul devine jumatate, iar mai tarziu voi pierde tot, voi ramane gol.
     

Revenirea

        

       A trecut aproape un an de cand nu am mai avut nicio activitate in acest ''jurnal de bord'' al vietii mele, poate pentru ca nu am avut timp sau cel mai probabil pentru ca lenea distruge tot ce e mai bun in om. Nici macar nu-mi mai aduc aminte formatele postarilor mele, totul mi se pare strain si ciudat, in momentul acesta ma apuca un sentiment de nostalgie si totodata unul de parere de rau, deoarece am devenit primitiv din cauza unor intamplari carora nu trebuia sa le dau curs in viata mea. Sunt atat de dezamagit de felul in care mi-am cultivat felul de a fi si felul de a actiona in fata unor fapte facute de mine, sunt atat de scarbit de felul in care eu am dat curs tuturor intamplarilor, cand tot ceea ce era mai important era, ea.

       In cadrul acestei pauze lungi, am fost pus absent nemotivat la fiecare ora lipsita din jurnalul meu, am ramas repetent, inapoiat mintal de la cel mai importante invataturi pe care mi le poate oferii viata, in aceasta perioada am trecut printr-o groaza de intamplari fericite, dar si printr-o multitudine de intamplari care starnesc ocara tuturor. In viata trebuie sa risti ca sa castigi, uite ca am facut-o si pe asta, am castigat atat de mult incat am uitat cum e sa fi modest, sa fi ca ceilalti oameni, mai presus decat respectul de sine, am cunoscut orice sentiment de marinimie si de asuprire, apoi l-am inmultit cu 10 si uite ca azi am ajuns sa fiu mai prejos decat un biet om fara casa, caracterul meu nu mai denota stabilitate si precizie, azi inseamna doar o linie franta care se taraste sa ajunga undeva in fiecare zi condus de lene si democratia baltii.

       Nu mai sunt asa cum eram.

       Insa am trecut si prin momente frumoase, pline de reverie si nostalgie, am invatat atatea lucruri, am vazut atatea zambete, am trait atatea momente incat as putea intitula aceasta postare ''Inceputul povestirii'' , am recunoscut-o pe ea, am reinventat relatia interumana, iubit-iubita si am adus-o la un nivel inalt. Pana la urma toate acestea constituie o invatatura de viata, o lectie de la care am lipsit mult, insa astazi am recapitulat si sunt pregatit sa-mi readuc sensul si directia vietii inapoi in picioare, sunt pregatit sa dau mana libera imaginatie, sunt pregatit sa devin un alt om, just si modest.

       Testul maturitatii, asta urmeaza pentru mine, testul in cadrul caruia daca primesc un calificativ negativ, totul se naruie, aici nu ma refer la vreo tenta scolara sau educationala, aici ma refer la viata mea, pentru mine eu sunt si elev si profesor, ascult ceea ce spus si invat, sunt autodidact, iar ceea ce-mi propun eu, e sa imi fixez foarte bine tinta, sa incarc si apoi sa lovesc fix in mijloc targetul pe care mi l-am propus.

       In tot acest timp, mi-am dorit de nenumarate ori sa revin la aceasta a doua casa a mea, la blogul meu, sa scriu ca alta data, sa fiu din nou intins in pat cu laptopul in brate, fie la birou cu ochii ca doua cepe, pentru a-mi putea expune, in primul rand experietele si in plan secund, invataturile pentru mine si cei care considera asta cea ce poate contribuii la starea de bine sau de introspectie de sine.

       Ca si o mica concluzie, tot ceea ce am redactat mai sus e putinul care m-a motivat sa scriu astazi, putinul care m-a ajutat ca astazi sa fiu alt om, nu am devenit mai bun, ba chiar mai rau, insa constientizarea e primul pas spre iertare si tot ce-mi doresc e iertarea, nu exista niciun loc pe lumea asta, unul la fel ca acolo ... si singura sansa de a ma intoarce acolo e prin iertare, nu-mi doresc nimic altceva decat ca sa pot oferii celui de langa mine ceea ce e mai bun din mine, nu conteaza ca nu mai pot sau nu mai am, voi face tot posibilul sa-mi regenerez forta si sa o reinvestesc in tot ce insemana pentru mine, ea.

Momente

Mă uit în ochii tai și văd o mare albastră... O mare plină de amintiri. O mare în a cărei ape începe o furtună. Lacrimile curg și se opresc pe haina, amestecandu-se cu parfumul fin și dulce. Obrajii calzi sfârâie la fiecare picătură ce se prelinge pe ei. Acea mică domnisoara acum a crescut, a gustat din iubire și  suferință la fel cum Eva a gustat din fructul blestemat, apoi fiind alungata din raiul fericirii, solitară și dezamagita de propriile alegeri. Semnul întrebării e semnul propriei fiare ce îi chinuie viața. E pecetluit în minte și de fiecare dată îl vede în fata ochilor. Incertitudinea pune o limita gândirii și imaginației. E ca și cum ai avea un trandafir în maini, dar tu te mulțumești doar cu o petală pricăjită și bătută de vânt. Cu fiecare lacrima ce îți umedă obrazul, o flacără mă arde în suflet. Mă doare îngrozitor. ex