|
Eu , in trecut. |
Astăzi
, 29 martie 2014 , sunt un copil pierdut în spațiu aflat , mititel pe Calea
Lactee , pe planeta Pământ , pe
continentul Europa , în România , undeva între Carpații vechi , plini de sânge
și artefacte îngropate odată cu trecerea timpului si modernizarea omului , iar
astăzi in această zi cu soare cald și măgulitor , mă gândesc și mă întreb ,
dacă viața de astăzi e atât de monotonă , cotidian de trăit și de urât , se
pune problema , în trecut , atunci când războaiele curmau viața bătrânilor noștri
, a bunicilor mei , atunci când din cer
nu cădea ploaie , doar gloanțe de calibru mare ce străpungeau ziduri , oameni
si viitorul oricărui suflet încă în viața atunci , viața de atunci , în sărăcie
, comunism totalitar , o viața dusă de azi pe mâine sub stăpânirea unor păgâni
însetați de avere , însetați de avuție și palmares , câștigători de experiență
inutilă , cum era?
Deviez
de la subiect , însa vreau să povestesc în început cum era , iar spre sfârșit
cum e , atunci când Hitler trăia și se lupta pentru țară si integritatea ei ,
pentru teren și pentru strălucirea numelui lui in viitor , ca istorie , atunci
, oamenii din România erau intr-o confuzie totală , parcă oamenilor le era dor
de zilele în care caleștile albe sclipitoare și caii pătați cu pete înfumurate
pe spatele plin de mușchi si coama pieptănată de un piaptăn de porțelan , parcă
parfumată , străbăteau străzile cu piatră cubica ale marilor orașe , societatea
burgheza , românii de atunci se aflau in impas , puteau fi cuceriți in orice
moment ca nisipul de pe faleza sau puteau sa iasă învingători ca un strop de
apa printre frunzele unei păpădii , dar ei , atunci când totul era pe dos , ca
o replica uitată pe o scena de teatru in fata a mii de critici , îngrozitor , rușine
de sticla , românii pe atunci , s-au apucat la lupta și au ajutat , însa nu este
vorba despre ceea ce au mâncat ei pe front sau ceea ce au dus in spate ei prin
viu grai și forța de adolescent , ci este vorba despre ceea ce românii si
societatea romana a învins , a reușit sa învingă frica de a ieșii din cotidian
, au reușit ca prin patriotism si mână de la mână , țăran de la țăran , copil
de la copil să construiască o putere .
După
al doilea Război Mondial , România avuse parte de o pierdere imensa de mână
umană de război , soldați , oameni morți din cauza extinderilor și invaziilor ,
iar mai apoi , după ce războiului i-a fost pus capăt a cineva chiar a vrut să
salveze această țara bogată sau doar sa profite in pofida lui , Ceaușescu .
Timpul Nicolae Ceaușescu , perioada în care el a devenit conducător al țarii roșu
, galben și albastru, ei bine , in opinia mea , chiar dacă eu nu am prins nici
măcar o boaba din acea vreme , este ca el a vrut să facă bine , a vrut să aducă
România undeva unde nici un vis nu putea sa urce , nici un vis angelic , nici
un avion d-asta modern , interesant , Ceaușescu a redefinit România , in
perioada lui austeră , România era o forța , economica si fizică destul de
importantă pentru Europa si statele membre continentului. Precum spunea si ideologia
comunistă in vremea aceea dezordonată , statul trebuia să se sprijine pe
producția interna și cât mai puțin pe cea externa , să stea pe picioarele ei
șchioape și sa continue sa facă sărituri de pe margine , industria agricolă era
ceva de excepție , pur și simplu in depozite si locurile de stocare erau mii ,
sute de mii de tone de cereale , legume și fructe , viticultura , pomicultura ,
livezile și industria siderurgica , aveau un caracter ieșit din comun , în țara
noastră era tot.
Tatăl meu , era la acea vreme încă în armată ,
avea parte zi de zi de instrucție grea , frig si mâncare scoasă din vălăul
porcilor , timpurile erau grele si infinit de lungi , atunci , însa , tatăl meu
a trecut prin armată , iar ca exemplu al greutății era faptul că s-a apucat de
fumat , un lucru destul de ciudat la acea vreme , fumatul era mai degrabă un
moft , însa pentru tatăl meu , o escapada de la gândul că mâine e ca azi , greu
, apoi , tatăl meu , nu pot explica acest lucru , a ales viața liberă , a ales
să zboare , a ales să ajungă să fie tatăl meu , a renunțat la șansa de a
devenii milițian , de a devenii poate chiar vreun comandant , general , vă spun
, tatăl meu avea stofa de conducător , armata era o școala a vieții , nu e om
care să zică , că armata e de jenă , pentru că armata e de succes . Tatăl meu a
apucat o viața departe de casa lui natală , intr-un sat pe nume Buteni , aici a
cunoscut-o pe mama , la locul unde munceau amândoi , locul unde viața mea a devenit
posibilă , locul cu multe însemnătăți , de fiecare dată când îl simt , mă
întreb , dacă nu eram eu aici , acum , cine era?
Da
, ceea ce vreau sa spun e ca tatăl meu era muncitor pe o mașina de transport ,
cu această mașina el a văzut meleaguri de neuitat ale României , a văzut tot ,
a văzut ce însemnă România , a văzut ceea ce înseamnă să trăiești , de la pene
, cutii de viteze stricate in mijlocul penții pe culmile Făgărașului , până la
minunata faleză din Constanța si Dunărea lungă și mistuitoare , ca o oglindă
care te ademenește , a luat multe vieți , tatăl meu a dus cu acea mașina de la
cereale pana la mizilicuri ca lemn , hârtie sau becuri , tatăl meu este cel mai
tare om , chiar acum parca suspin , mi-e dor de el , deoarece in anul 2014 , el
încă trudește pe o astfel de mașina pentru a-mi crea mie un viitor , deoarece am
15 ani , sunt mic , dar ambiționat.
|
Dictator |
Și
apoi , Ceaușescu a început cu lucruri mici , iar mai apoi , a început sa se
dezlănțuie , între anii 1970 si 1989 (anul condamnării lui la moarte) , acesta
a făcut următoarele lucruri , a început să sisteze distribuirea de apă caldă in
casele și apartamentele orașelor mari , pentru economie , un motiv nejust ,
după acest fapt , începerea de sistare a transmiterii de curent electric spre
casele românilor , tot pentru economie , însă prețurile pentru diverse alimente
erau mai mari in acea vreme , raportate la salariul mediu , carne de vita cu
oase , Dumnezeule , era un moft absolut să ai pe masa fripturi alese sau
diverse sortimente de carne ne mai auzite. Apoi din cauza gândirii lui
Ceaușescu , țara a ajuns in pragul falimentului , industria luând calea
exportului , până si cerealele s-au dus afară , departe , prin Europa murdară ,
oamenii aproape ca erau mirați cum au dispărut in acea vreme tot ce au avut in
hambare si depozite. Canalul Dunăre-Marea Neagră , construit cu mâna de lucru a oamenilor săraci si a deținuților
, totul din lopată și hârleț , valea Jiului , metroul din București ,
termocentrala de la Anina , sistematizarea urbana și rurala , colectivizarea
terenurilor si multe alte lucruri a reușit acest om să facă , dar societatea a
crezut că acesta e de fapt un rău , a crezut că omorându-l , vor elibera țara
de sub robie , dar astăzi , oamenii sunt robi ai banilor , bani fără stăpân ,
eu cred că era mai bine atunci , tu?
După
1989 totul a fost un haos , tehnologizarea , modernizarea si trecerea lumii
intr-un nou secol , o noua eră , a fost o lovitură pentru toți , pentru prima
dată a apărut calculatorul , rețeaua de internet , telefonul , hainele
exchibiționiste , împopoțonate , stilul omului de a fi , realitatea usturătoare
, pentru prima dată lumea a dat cu botul in cana cu apă fierbinte și s-a ars pe
bot , lăsând semne . Totul a evoluat , în țara noastră după 89’ totul s-a
degradat , lucruri construite pentru binele nostru , au fost dărâmate in
schimbul altora care se zice că ne vor îmbogății , dar poate doar pe ei , pe
politicieni .
Astăzi
, e mai greu , totul e bazat pe birocrație , mita și corupție , politicianism
de plastic , oameni care se lasă înșelați doar din câteva vorbe despre o
întâmplare si câteva picături de sânge , astăzi , copii noștri nu mai așteptă
părinții să vina acasă cu bomboane ori napolitane , se duc după colț , la
birtul unde scrie mare si frumos pe ușa ruginie „Țigări la bucată” , copii
noștri se duc de râpă , se omoară , nu numai ca au vicii neredresabile , ci pur
si simplu depind de ele , învățătura și nivelul ei scad , activitățile
curiculare și extrașcolare nu au existat , banii sunt tot ceea ce mai contează
, știu , unii părinți spun „daca eu nu am avut , de ce el sa nu aibă?” , cu
măsură , asta e sfatul meu , totul cu măsură , precum o rețetă de mâncare , o
rețetă la bucătărie , la un kilogram de făină , se pune doar un ou , ei bine ,
spunând asta , spun faptul ca suntem prea îngăduitori , de fapt , voi sunteți ,
eu sunt așa cum am descris pe cei ca mine .
Intr-un alt exemplu nu vreau sa-i exclud chiar
pe cei care ne cresc , ei in sine ar trebuii să reprezinte un exemplu major
pentru dorințele de viitor si cariera noastră , ce poți să înveți de la niște
părinți cu opt clase , câțiva ani de armată , o slujba de nimica și pe lângă ,
plini de vicii si probleme . Societatea este degradată , asta e părerea mea ,
chiar dacă eu o duc bine , eu am , eu pot , eu fac , dar nu-mi convine , uite ,
el nu poate , ea nu poate , nimeni nu poate , doar eu , vreau să ajut , vreau
să le arat că eu sunt fericit , nu pentru ca mama mea are bani , nu pentru că
tatăl meu e cel mai tare , nu pentru ca sora mea cerșește mila , ci pentru că
iubesc viața , iubesc ceea ce fac , iubesc ceea ce sunt , sunt un creștin cu
crezurile mele , dar pot să mă controlez și am reușit să mă motivez , să lupt
și să reușesc , sunt deasupra , dar cine știe , poate nu pentru multa vreme.
După
anul 1999 am intrat in secolul 21 , un secol al tehnologiei , in ziua de azi
s-a ajuns ca mașinile să nu mai aibă nevoie de șofer , telefoanele să nu mai
fie împopoțonate de zeci de butoane , ci doar de un singur ecran , muzica a ajuns
sa fie tot mai vulgara , viața tot mai detestată , rușinea tot mai mare. Îmi
trebuie sute de pagini să scriu despre tot ceea ce înseamnă acum și atunci ,
dar încerc să scriu acum , tot ceea ce pot , ceea ce vreau , ceea ce este de
preț , adevărul prin ochii mei .
Adevărat
în Epoca Ceaușescu , nu erau multe de văzut , toata ziua munceai sau mergeai la
școala , cam asta însemna viața copiilor , a adulților si a pensionarilor , făceai
ceva , acum , lenea e mare , nimeni nu se mai spetește să obțină ceva , pur si
simplu se fura pe fața , înșelătorii peste înșelătorii , minciuni și nedreptăți
, atunci școala însemnă o instituție unde învățai să fi , acum școala este o
instituție in care e greu să intri , ti-e greu ție să intri , pentru că fie
ești batjocorit , fie ăla e șmecher și îți dă una peste cap de zici că i-ai fi
frate , ori chiar ajungi să îți pui capăt zilelor deoarece ti-e frică să mai
ieși din casă , ti-e frică să deschizi ochii .
Școala
nu mai e ceea ce a fost , băncile sunt mâzgălite cu copiuțe , înjurături si
desene satanice , scaunele nu arata așa cum arătau , nu am curajul sa le
descriu , sunt de lemn si atât , se înțelege , holurile sunt ticsite de elevi ,
dar elevi care nu se uita unul la celalalt , nici măcar nu te salută , mergi ,
pur și simplu , daca cineva cunoscut te salută , e bine sau în cel mai bun caz
te așteaptă la ușă , șmecherul de care vorbeam , cu ochelari de soare , guma de
dimineața in gură și un cercel ca un inel in ureche , există , prin acea
îmbulzeală , exista iubire , dragoste , pentru că acesta perioada este perioada
in care dai de primul zâmbet al inimii după un chip care nu ti se mai șterge
din minte , e frumos , de aceea , mama mea îmi spune , acum e timpul tău , acum
vei cunoaște ceea ce te așteaptă începând cu acest moment. La baie , nu e loc de micțiune , doar de tutun
și Kent și eu sunt un împătimit , recunosc , sunt un prost .
De mici suntem învățați astăzi să ne descurcăm
, dar nu se poate , în cazurile în care nu se poate , părinții noștri vor muncii
pentru noi pana ori vom reușii în final
pe la 30-40 de ani să ajungem să aducem bani în casă , fie să ajungem ciobani
pe la oi sau capre , ori muribunzi pe marginea străzii , părinții noștri nu
sunt de vină , nu poți să muncești , să ai grija , să supraveghezi și să mai și
te simți relaxat , e imposibil , nimeni nu înțelege , părinții mei au riduri ,
dar acele riduri nu au apărut deoarece în fiecare duminica stăteau la grătar pe
un scaun de plaja , ci din cauza faptului că ei chiar și in zi de sărbătoare ,
munceau , țara moare. Ceea ce privește clasicul BAC , bacalaureat , examen care
te trimite în sfera universității , desigur , daca-l treci , cu bani sau de
adevăratelea , ce contează , am diploma de BAC , sunt om , cu sau fără bani.
Înțeleg
, unii spun ca nu exista locuri de munca , dar nu am înțeles asta niciodată , o
sa explic , locuri de munca sunt berechet , însă oamenii au pretenții majore ,
pretenții imense și inexplicabile , vor bani cu sacul , iar daca nu găsesc așa
ceva unde vor ei , mai bine stau acasă și șlefuiesc podeaua veche cu tălpile
goale uitându-se la soba goală și simțind frigul din casa , ce să faci , omul e
indescifrabil . Locuri de munca , doar in jurul meu sunt sute , dar oamenii nu
vor să muncească mult pe bani puțini , asta e rușine , cum să muncești , să
asuzi fără să câștigi măcar de-un Mercedes , asta e nimica toată , mai bine stau
acasă , mai fur o țigară de la vecinul , poate vine șomajul luna asta , înainte
să vină factura la curent , internet și apă , joc la cacealma , asta e
ideologia romanului , fără inițiativă.
Clasa
politica se definește ca fiind o adunătură de oameni peste 40 de ani , care au
in vistierie sau cel puțin declarat , o vila , o mașina de 20.000 € , un teren
de câteva hectare , iar rudele , averi de revistă Forbes , romanul e inventiv
rău măi , romanul poate face apă din nisip daca e să ceri asta , încercă și vei
reuși , iar toți acești politicieni care sunt mai prost scriși decât noi ,
conduc țara de la București , intr-o
camera cât o sală de cinema in care adesea se bat între ei pentru ca au votat
greșit , mă lași , știu ca e grea viața de politician , să tolăneși zi de zi ,
să citești atât de greu ziarul dimineața cu o cafea lângă tine și tot confortul
din lumea și cică mai apoi lucrează opt ore pe zi , mi-aș dorii să fiu
politician , deoarece , ei ajung în Rai , aceștia reușesc să-L mintă chiar pe
Dumnezeu , la Judecata de Apoi , balanța e goala la rău , inexplicabil .
Lumea se sprijină pe patru picioare , om , ban
, pământ și gravitație , ce poate fi mai greu de atât . Cultura generala a unui
om de 20 de ani cuprinde câteva lucruri , acum vreau să vorbesc despre omul de
20 de ani , modern , născut in anii 90’ , cultura lui generala are în componență
: adunarea si scăderea , fără tabla înmulțirii , e prea grea , de vorbit ,
nimic , exprimarea e jalnică , limba romana nu are decât cuvinte legate , nici o
cratimă sau ceva virgule , ici și colo , câteva noțiuni despre data de naștere
a câtorva membrii din familie , culoarea mașinii preferate , cea mai frumoasa fată
din sat , cine a fost Ceaușescu , numele de familie a colegului de care își
bate jos la facultate , câteva orașe din zona unde stă el , melodia preferată și
ceea ce a făcut el ieri . Va imaginați cat de mult încape în creierul unui
astfel de om , un infinit de bandă fotografică , pătată cu cerneală de la
stiloul pe care l-a spart de perete , de nervi , ceva ce nu mai poate fi ținut
în frâu.
Acum vreau să descriu societatea și justiția
din punctul de vedere al unei întâmplări care va presupune descrierea acestora
, acum un an , fix , împreună cu părinții și sora mea ne aflam intr-o drumeție
,pot să spun , iar întâmplător , stând pe loc ,sora mea și tatăl meu care se
aflau in mașină au fost loviți de către o alta mașina în care șoferul pierduse
controlul direcției , sora mea a avut fracturată toata zona costala de pe
partea dreaptă , durere incredibilă , ceva sângeros , tatăl meu a avut o
fractura craniană , deoarece dăduse cu capul de parbrizul incasabil , puternic
, imediat după această întâmplare , am ajutat-o pe sora mea să iasă din mașina
făcută zob , i-am ridicat haina și am văzut o imagine oribilă , ceva ce nu ai
vrea să vezi , nu pot să descriu ceea ce am simțit , parcă eram o fantomă sau
un spectator la un film 3D , îmi venea să mor , ambulanța a sosit , a preluat-o
pe sora și tatăl meu , apoi , nervos am început să ripostez asupra celui care a
intrat în mașina noastră , mama mea , e ca un înger , un înger care nu-și
desface aripile pentru oricine , ci doar pentru cel care merită , m-a ținut ,
m-a îndemnat să mă calmez , in acele momente , doar ea a reușit să mă țină în
loc , fără să mă atingă , doar Dumnezeu știa ce puteam face in acel moment , nu
vreau să spun ce am avut in minte in acel moment , credeți-mă. După toate
acestea , astăzi , toți suntem bine , sănătoși , vicioși si cam atât , însa
justiția nu și-a făcut datoria , din acel moment până astăzi , birocrația a ținut
in loc orice fel de pedeapsa pentru acel om , dosarele au fost zeci pana acum ,
însa după un an compania de asigurări ne despăgubește mașina făcută zob , iar
cum se spune speranța moare ultima , sperăm ca pană voi ajunge eu pe băncile
facultății , măcar procesul împotriva inculpatului să aibă loc , deoarece timpul
trece , iar legea devine tot mai îngăduitoare cu incriminații , politica și
viața de zi cu zi , banii și răbdarea , durerea și sângele.
Mama
mea a trăit tot ce era de trăit , a fost la munca încă de când avea 14 ani ,
era mică , mergea la cules de mere , pe vremea lu’ Nea Nicu , astăzi stă în pat
, pentru ca e bolnavă , nu ne permitem lucruri scumpe ,nici măcar un medicament
de milioane , sănătatea e o ramură importantă a vieții , as vrea să o am mereu
, cu timpul totul se scumpește , până și răposata mea bunică care zicea mereu
că îi e greu , mereu stăteam cu ea pe balansoar in razele soarelui , povesteam
despre trecut și cum era ea , despre mâine și cum sunt eu acum , îmi zicea că
mereu a lucrat , se pare că am o familie de muncitori , de oameni adevărați si
mi-e dor de ea , mi-e dor de poveștile ei , ceea ce denotă trecerea timpului și
sănătatea tot mai precara a lumii , virusurile tot mai răspândite în lume și
durata de viața tot mai mică , când te gândești că acum mii de ani , un om trăia
sute de ani , nu zeci , minunat. Lumea in care trăim astăzi e mult mai grea ,
dar și mai ușoară decât in vremurile trecute , vremea comunismului , deoarece
acum suntem liberi , iar factorul negativ este ca tehnologia ne va fura , intr-o
zi un singur om va mai rămâne pe planeta , viu.
E
anul 2014 , e viitor pentru istoria trecuta , toate au evoluat , daca atunci ,
in vremurile prăfuite existau crime , fapte împotriva legii , pot să spun același
lucru și despre vremurile acestea , însa cu un ton mult mai grav , după al doilea
Război Mondial , totul a lunecat intr-o întorsătura complicată și negativistă ,
au apărut armele mortale , arme fără de care omenirea acum încă avea tăieturi
de săbii si ghilotine , rata morții crescând , iar cea a natalității scăzând ,
ăsta e sporul natural , implicit factorul influențator , omul , sunt multe de zis
, încep cu fapte inimaginabile , vreau să ofer ca exemplu plauzibil începerea
unui nou curent in Orient , terorismul , de la banalul asasinat al lui Kennedy
, pana la prima mare abuzare asupra omenirii din 11 septembrie 2001 , atentatul
Turnurilor Gemene , atunci când sute de vieți au fost curmate din dorința
inumana a unor lideri de a-și arăta puterea asupra lumii , apoi 11 martie 2004
, alte vieți nevinovate sfârșite prea repede la Madrid , prea ușor , fără drept
de apel , rucsacuri cu T.N.T. , câțiva bărbați kamikaze si milioane de lacrimi
, de ce? Nu doar armele fizice fac probleme majore in stilul liniștit al lumii
de a continua , însa totul evoluează , până și tehnica militara , iar o eroare
de moment poate pune capăt oricărei rămășite a omenirii , există țari care au
un grad de evoluție înaintat , pana la 50 de ani evoluție fata de momentul
actual , e ceva extraordinar să controlezi lume cu mâna , să controlezi lumea
de la un buton , ce mi-ar place , acum , mai nou , a început exploatarea de
bombe biologice , bombe care răspândesc gaze toxice și care pot periclita
destine a unor societăți aflate la mijloc. Totul a devenit mai violent , mai
dureros , chiar daca nu folosim arme , puteam să oferim durere celor din jurul
nostru , putem să-i facem să simtă , să îndure ura noastră , ură care o
manifestăm din motive banale , cum ar fi o întâmplare în trecut , de ce exista
iertarea , daca nu o folosim , de ce existam , daca nu ne putem suferii ,
retorică , pentru că nimeni nu poate da un răspuns de o astfel de anvergura ,
cine știe , răspunsul ar putea supăra pe cineva si astfel din nou , alt
conflict.
Ceea ce reprezenta odată o putere majora in
stat , biserica , astăzi este din ce în ce mai puțin frecventată de oamenii de
rând , însa cei slabi de înger care sunt în prag de sfârșit de viață , încă se
roagă să mai aibă un an sau doi în plus , biserici care sunt construite două pe
metru pătrat , doar pentru a spăla câteva mii de euro din vistieria statului în
buzunare mari ale băieților deștepți , aproape că bisericile nu mai respecta
regula care spune că , casa lui Dumnezeu trebuie construită pe moaște ale
sfinților , cine știe , nu putem sapa ca să avem dovezi , dar ziua de azi și
viața tot mai monotonă nici măcar nu ne motivează sa privim spre un astfel de
locaș de cult , la slujbe , preotul vorbește despre viață si despre sfaturile
pe care Iisus le desăvârșea atunci când era pe Pământ , sfaturi care astăzi
ne-ar construii o viața fără de problemă , perfecțiunea.
Nu
spun faptul ca modernul a stricat lumea , ci spun faptul că omul s-a stricat ,
a devenit ceea ce ferea mai mult , a devenit un diavol , un adept al răului ,
un rob al banului. Problema care ar putea pune capăt întregii omeniri , rasei
umane și a vieții pe Pământ , poluarea fără oprire si sfârșitul oricărei resurse
naturale care ajută viața la dezvoltare , avem nevoie de natură , ea este o
sursa de bunăstare si bunăvoie , de viață , ea ne oferă doar sănătate si
resurse , niciodată toxicitate , ea ia de la noi ce e rău și ne oferă aer , ne
oferă alte câteva minute pentru a zâmbii , te gândești?
După
aceasta apar nenumăratele virusuri și boli netratabile , complicații la care nu
exista răspuns și întrebare , nu poți prevenii viitorul pentru ca nu exista
încă. Ceea ce se află în subteran , terestru și pe apa se va termina odată , totul se va seca , speranța omului de a fi
veșnic trăitor moare , pur și simplu nu există , industriile au nevoie de
materie primă pe care doar natura o poate oferii , iar regenerarea are nevoie
de timp , mii de ani , cum poate omul exista , daca nu are nici măcar umbra la
care să stea , cum poate exista oxigen când mașinile scot fum negru , cum poate
exista liniște în fața a mii de ohmi , a unui sunet asurzitor de șmecher scos
din cuptor .
Totodată
există fericire în această lume plină de petice , găurită pe toate părțile ,
există , în acest moment sunt fericit , pentru că fac ceea ce-mi place , sunt
modest și spun că se putea mai bine , dar viața îți oferă doar atât cât ceri ,
așa cum și Dumnezeu spune , cere și ți se va da , dar nu greșii , nu interpreta
că mâine dimineață în șifonier ai o lada de bani , ți se va da tot ceea ce
meriți , ceea ce vrei în schimbul a ceea ce ai făcut.
|
Eu , in prezent. |
Ne
batem joc de viața , o rănim , ca pe un om , atunci când ne este oferit un cadou
, un sentiment aparte , noi întotdeauna tindem să oferim înapoi in loc de o
mulțumire , un reproș , de ce n-a fost mai mare , de ce nu putea sa fie altceva
, întotdeauna vrem ceva mai mult și nu înțeleg de ce , cum poate ca cineva care
nu are nimic , pe lângă mai e si slab de înger , sa refuze sau sa reproșeze
calitatea a ceva ce nu mai pusese mana niciodată. În ziua de astăzi nu știu la
ce să mă mai gândesc , zi de zi părinții mei mă îndeamnă să-mi găsesc o vocație
, însa eu am , dar nu cele pe care l-ar accepta și ei , tocmai din acest motiv
mulți de vârsta mea pur și simplu nu știu ce vor de la viața , se gândesc din
ce în ce mai des la ce fac diseară , in ce club vor merge , acesta este un îndemn
al meu , dragi părinți , copii voștri sunt divini , pot să facă ceva ce nu
mulți pot să facă , să fie unici , să nu mai fie nimeni ca ei , lăsații să facă
exact ceea ce vor cu viața lor , pentru că mai târziu să vă mulțumească , însa
controlat , eu , mă consider un ciclist care poate să facă orice , nu exista
durere sau altceva pentru mine , asta e părerea mea , ei bine , nu pot ști dacă
am dreptate , deoarece părinții mei nu au încredere că eu voi reușii , astfel chiar
și cel mai ambiționat om își pierde speranța , astfel , sper ca în câțiva ani
să muncesc , pe câțiva lei , o pâine , o apa la litru și un pachet de țigări
penale. Orice s-ar întâmpla cu mine in viitor , mereu îmi voi aduce aminte
despre ziua în care am fost nevoit să scriu , de fapt despre ziua în care am
avut plăcerea de a scrie , despre tot , despre tot ceea ce înseamnă viață , de
la nașterea mea , până la moartea universului , mi-as dorii ca după ce mor să-L
văd pe Dumnezeu și să-I mai cer o noua viață , să mai trec din nou , fără conștiința
faptului că eu mai fusesem pe Pământ cândva , vreau , îmi place , e greu , știu
, cei care citesc poate vor spune că e prea greu să trăiești de la început până
la sfârșit din nou , dar gândiți-vă , o șansă la a fi liber din nou , e ceva de
basm , să poți să ai un cuvânt influențator în mersul distructiv al vieții celorlalți
, vreau să ajut , vreau să distrug , să construiesc , să ajung în vârf și să mă
arunc , să mor glorios , ca un veteran , dar un veteran nu de război rece , ci
ca un veteran al vieții , un triumfător.
În concluzie totul se schimbă , până și timpul pare să se
degradeze sub forța distrugătoare a omului , nu gasesc explicație mai logica
decat sa dau vine pe om si dorința lui de a fi mai înalt.
Așa se măsoară lumea mea
, de la a la z , ce a fost a trecut , ce va fi , va urma.