Tata

Tata , un om care inca din vremurile lui , atunci cand el era inca un prunc sub aripa mamei lui , a indurat mult mai mult decat o carte poate , mult mai mult decat vremea poate sa ne indure , crescand intr-un catun undeva in Carpatii astia vechi , undeva nu departe de cetatea Devei , pe langa malurile Crisului Alb , intr-o regiune de munte , in mijlocul naturii , acolo unde verdele e alb/negrul pe care-l vedeam la inceputuri la televizor , acolo unde vorba buna , mancarea sanatoasa si varsta omului batran intrece orice limita a bunatatii , intr-un loc magic , sfintit , parca trecut prin picioar de sfant. Din auzite , nu din traite , tatal meu a fost cel incercat din familia lui de doi , frate langa frate , cu o mama nu prea iubitoare , un tata exigent , o familie dezbinata de patima bauturii , un cuplu neatins , iar tata un copil din gura caruia nu iesea niciodata nu , un copil care pana si prin frigul iernii , cu o pereche de ciubote subtiri pedala pe o bicicleta care tine inca minte data cand mama tatalui meu s-a nascut , iar el prin frigul iernii , prin vantul si viscolul acela , in adancul naturii , printre animale cu sange rece trebuia zi de zi sa mearga pana intr-un sat din apropiere pentru a ajunge la scoala , pentru a ajunge in locul de unde totul poate devenii o posibilitate , cum in acea vreme a dictaturii posibilitatile unui copil erau destinse doar prin munca , tatal meu accepta orice munca care putea sa ajute familia , pana si o bucata de paine neagra cum pe vremea aceea doar de aceasta era , un venit nepretuit . Tatal meu , inalt , cumsecade , chipes , slab , iubitor , silitor , muncitor din cale afara , un destin neprevazut , asa era el demult , cand in tinerete el umbla haihui , acest om este un om care a fost atat de supus unor conditii inumane , unor trairi de filme horror , chiar daca rasplata a fost pe masura speteniei , nu era nicio multumire , vremea era prea grea , acest om a fost trecut prin , pentru ca azi sa treaca pe ceilalti prin greumantul emotional , cel fizic fiind o scuza a vremurilor , celebra vorba ''daca eu am dus lipsa , de ce sa duca si ei?'' , e greau de explicat comportamentul omului din vremea aceea cand un sigur om conducea o tara , vointa ii apratinea lui , reguli nu mai erau , dar cu el in frunte , aveam , aveam bani , dar nu ce sa cumparam cu ei , in acea vreme totul mergea ca pe roate , nimic nu era in zadar , omul putea sa fie , omul era drept , exigenta este meritorie pentru cel ce a primit-o , chiar daca cruzimea uneori a exagerat , tradarea pedepsita a ajuns astazi sa pedepseasca oamenii care nu mai au posibilitati , acum banii sunt putini , totul e scump , viata nepretuita , omul mai negru , omul mai inchis , omul nu mai e om , acum nimeni nu mai are acea roseata din obraz in vala frigului , acum nimeni nu mai dardaie de frig , ci saracia duce direct spre moarte , acum e o alta lume. Tata omul care din dorinta alaturi de mama mea , m-a facut , din dorinta de a avea un urmas , din dorinta de a vedea cum cineva din proprie dorinta va devenii om , iar destinul pe care tata l-a trait , va fi urmat si de mine , ma voi naste , voi traii , insa voi si murii , nu stiu daca la inceput totul era o fericire , o nostalgie fara cusur , dar acum cu siguranta nu mai e , inteleg cum greutatea apasa nu doar peste suflet , dar si peste puteri , inteleg ca omul imbatraneste , dar nu inteleg de ce sufletul omului se schimba mereu , nu inteleg de ce omul de azi , nu va mai fi cel de maine , chiar se poate ca sufeltul sa iasa din corp si sa urmeze calea raiului sau a iadului , ei bine , daca e asa , sper , vreau , cred ca maine eu voi fi urmatorul om care se va schimba , tatal meu  a suferit aceste schimbari emotive , fizice , seculare pentru viitorul lui , iar el intotdeauna s-a intors spre iubire , astfel renunat la un viitor de inalt om , la un viitor de grad superior , a ajuns aici , aici langa mine , nu atent la mine , dar cu sufletul care-i inca iubitor de mama , care-i inca iubitor de mine ,poate intr-o zi voi putea citii ganduri, poate intr-o zi voi putea citii ce scrie si in alta limba , in limba iubirii. Tata e om trecut prin greu , de la prima iarna din viata lui , de la primul bocanc in spate in fruntea plutonului din armata , de la frigul care i-a patruns in oase atunci cand isi dorea doar bine , pana la momentul in care vorbesc de el , nu cunosc , nu vreau sa mai stiu un alt om care seamana pe tata , acest om este un supererou , a inceput sa munceasca de la o varsta de la care eu am crescut destul , e un om ca niciunul , este tatal meu. Imi iubesc viata , imi iubesc parintii , iubesc tot ceea ce-mi apartine , tot ceea ce ma iubeste , nu am cuvinte sa multumesc parintilor mei ca mi-au facut viata posibila , nu vreau sa ma gandesc cu era , daca tata ocolea unul dintre toata lucrurile pe care le-a facut , bune sau rele , eu am ajuns sa fiu un produs al acestui parcurs , eu sunt astazi aici , pus la bara , iar in curand va trebuii sa iau locul lor , sa trec prin ceea ce au trecut si parintii mei la varsta aceasta , sa pun mana pe prima mea slujba , sa devin omul cu picioare care niciodata nu am fost , sa umblu acolo unde-mi vrea gandul , sa zbor din floare-n floare si sa ajung cineva. E ciudat cand ma gandesc ca nu demult totul era mai tanar , totul era mai nou , pana si unele persoane care ieri imi pareau tinere si inca moi , astazi au fire de par albe , astazi de abea se mai pot misca , astazi unele nu mai sunt , nu mai am ocazia de a le vorbii , nu mai am ocazia de a putea face ceva in plus , mi-e sila de nou , mi-e mila de trecut , vreau sa dau viata celor care o merita si sa o iau celor care nu o vor , nu vreau sa fiu Dumnezeu , dar vreau sa judec , pentru ca pot. As vrea sa traiesc vremurile de demult , pentru ca acelea ma invatau bine , astazi , invat pentru ca sa uit , trec pentru a nu sta pe loc.