Oamenii pe care ii aleg

Ma simt plictisit , nimic nu ma mai duce la limita adrenalinei , decat gandul si amintirea. In acest moment as vrea sa discut despre placerea mea fata de cei din jurul meu , de multumirea pe care le-o port lor , despre cum imi aleg personajele care ma pot influenta , donatorii povestii in care traiesc , iar ca aceasta sa continuie , finalul sa fie unul previzibil in latura buna a busolei , trebuie ca scopul sa scuze mijloacele si motivatia sa invinga orice durere , piedica a garzilor din fata usii. Exista oameni in jurul meu care apreciaza tot ceea ce altii creeaza , de la constructii monotone , lucruri marunte si neinsemnate , dar si unele influenta majore , vicile spre exemplu , fiecare detine un pamant pe holda celui rau , iar acela este viciul , unii stiu , dar nu renunta , unii cred , dar nu reusesc , pana la urma viciul este o placere daunatoare , fumatul , alcoolul , drogurile , sunt vicii trupesti , insa pana si ceea ce se numenste dezamagire emotionala are parte si face parte din aceasta categorie a dependentei de rau , nu exista farama de bine in rau , cu ajutorul lui construim ceva bun. Cum spune un proverb ''familia iti e data de Dumnezeu , dar prietenii tii alegi tu'' , ei bine , in mod special , prietenii mei sunt alesi nu dupa un criteriu , ci dupa faptul ca acea atractie afectiva inca exista , inca poarta o urma in noi , prietenii sunt cei carora le poti spune un secret , insa nu e nevoie sa le spui ca nu trebuie sa fie divulgat , acesta are indatorirea civica si un fundament moral prin care din obisnuinta are cunoastere de cauza in ceea ce ar vrea sa spuna insemnatatea psihica a notiunii morale. Prietenii mei , in majoritatea lor , i-am cunoscut prin intermediu unui lucru , societatea , scoala , mediul comun de convietuire , vecinatatea , atractia reciproca , dar totodata in acest fel  am pierdut prieteni , prieteni de nadejde pe care i-am dat la o parte pentru a face loc noului in viata mea , o greseala pe care am comis-o deoarece am judecat cartea dupa coperta , iar focalizarea mea a fost atintita asupra aspectului , nu profunzimii din care provine credibilitate si increderea . Nu am un prieten adevarat , unul caruia sa ma pot istorisii in adancul sufeltului , nici nu simt lipsa unuia , in primii ani de viata dezvoltarea incepe intr-o nota de ceata , astfel , in acel parcurs , familia este cel mai important factor , mai apoi , esti introdus intr-un sistem de invatamant post-scoala , gradinita , dincolo de toate , scoala primara , gimnaziala si liceul , trei etape foarte importante prin care ne dezvoltam abilitatii indiscutabil folosibile de-a lungul vietii care isi va face loc , isi va deschide calea catre noi , in aceasta perioda apar primele influente , apar tentatiile , usurinta , obijninta de a detine , insa caracterul este o latura a personalitatii , iar aceasta latura este usor influentabila , este ceva dobandit , deoarace de-a lungul dezvoltarii ceea ce vedem luam ca model , iar prietenii pot fi o influenta destul de rea in anumite imprejurimi , nu depind de lipsa , nu depind de creatie , dar depind de dorinta. Ma duc in fiecare zi intr-un loc unde s-ar presupune ca exista o placere emotiva pentru ceea ce altii fac , o placere din oficiu pentru invatatura, insa nu exista termen care sa descrie nostalgia negativa , fericirea inexistenta , zambetul fals si dorinta nasrujnica de simplu petrecut , nu e ceva care sa-mi starneasca atentia acolo , dar e un bun prilej prin care pot sa studiez , sa imi creez propriul exepriment cu detalii , hartii , sa studiez omul , sa ma studiez pe mine , sa-mi repar idealul incat perfectiunea sa fie posibila , sa-mi doresc perfectiunea incat sa existe , din acest studiu , poate foarte ciudat , am reusit sa-mi dezvolt o gandire paralela , de ce sa fiu dusman in loc de prieten , in acelasi fel gandesc foarte putini , ma incred in cei de care nu am nevoie , depind catusi de putin de acesti presupusi majordomni , ma folosesc de ei , nu am niciun scop de a fi o influenta , nu am niciun scop de a ma implica vreodata in viata altcuiva , vreau sa trec prin aceasta experienta a vietii foarte repede , nu-mi place de nicun dintre prietenii mei , dar imi plac , pot sa vorbesc , pot sa ma bat , pot sa plang cu ei , pe umarul lor , sa ma exteriorizez in tot ,  nu pot concepe o viata fara interactivitate umana , avem nevoie sa dobandim permanenta obiectului , deprinderi care includ pe ceilalti. Inca nu am putut explica sau invata cum din acest studiu sa ma pot contura dupa cererile societatii , sa fiu ceea ce vor toti , dar ceea ce vreau eu , sa pot sa fug , dar sa fiu mereu in acelasi loc , sa sar , dar niciodata mai sus de sol , sa fiu prieten , dar cel mai rau dusman , eu asta cred despre prietenie , este defapt o pune vesnica trecatoare , cu doua sensuri , din colo si spre colo , o punte intre bunatate si minciuna , intre dusmanie si pricepere , ei bine , societatea a cunoscut rau ca pe un desert , iar fiecare l-a savurat dupa bunul plac , astfel , am dobandit gustul , iar tentatia ne atrage sa mai incercam de multe ori aceasta , iar cotidianul devine un viciu , insa adevarul doar un loc din care toata pleaca. Oamenii din jurul meu mii aleg eu , asta este vorba unui prieten din acele duzine de persoane care-mi zambesc , ma cred prieten , dar nu sunt , ei bine , oamenii din jurul meu nu mii pot alege , nu poti sa coordonezi orice , decat ceea ce ce contine , iar sociegtate este bazata pe intrg colectivul de oameni din lume , tu , esti decat o parte neinsemnata , iar daca tu vrei sa fi de acord esti primit , insa daca nu , societatea te va macina incat intr-un anumit moment , ajungi intr-un apogeu in care nu mai poti sa renunti la vicii , trebuie sa fi ca ceilalti. De multe ori m-am gandit , daca omul nu cunostea raul , oare cum era lumea? Oare cum putea sa fie doar bine , doar fericire? Niciun inconvenient , nicio disputa? Nu e nevoie sa concep o astfel de lume , doar Dumnezeu stie acest lucru , singura mea dorinta e sa trec prin viata , cu grele , cu bune , sa ma simt fericit , sa simt durerea , sa fiu prieten cu dusmanul , iar dusmanul sa se gandeasca mereu la mine. Din toate acestea , mi-as dorii sa simt ceva , orice , poate o intepatura , poate o durere crancena , poate fericire , dar cel mai probabil mi-as dorii sa ma lipsesc de orice prieten cu care m-as putea intelege , am nevoie de o persoana pentru care sa dau uitarii multe lucruri , inca sper , fara certitudine , ca intr-o zi , nu va mai conta masura a ceva , decat iubirea mea. Mi-e greu sa cred ca cineva ar putea traii  cu lipsa mea , precum si eu pot traii  cu lipsa cuiva , dar oricum , precum daunatoarele noastre priceperi , spre exemplu , daca te abtii de la un lucru , te tenteaza si mai tare , iar acel frau care te tine strans cedeaza. Imi e dor de copilarie , de vremea in care pana si numele erau greu de retinut , dar legatura dintre noi facea ca un lucru sa ne faca cunostinta , sa devenim prieteni dupa ce l-am lovit pe cel de langa mine , mi-as dorii ca acum , cand sunt spre final sa scriu lucruri bune despre societate , dar am un oarecare sentiment de nemultumire fata de faptul ca toti cei din jurul meu se cred superiori mie , eu mereu cel de jos , ei bine , ma simt mai bine stiut mic , dar ferit , ma stiu bine prezent , dar lipsit de bine , ma simt mai bine intre toti acesti necunoscuti decat printe nimeni.