Linistea din ziua aceea

M-am gandit si m-am tot gandit , cum ar fi sa fie , o zi in care sa fi singur ,  sa nu cunosti alta persoana decat propriu-ti suflet si carnea de pe el , sa privesti totul de sus , nimeni sa nu mai fie , sa nu primesi ordine , sa nu asculti decat vocea ta , sa faci totul asa cum iti place , sa fi tu , nu altul , sa devii macar o zi propriu-ti sclav, dar probabil ar suna deplasat de la normalitate , deoarece , ceea ce e azi e pentru ca lumea a putut fi o echipa , lumea a putut coexista , mi-e greu sa cred , sa fiu si sa traiesc intr-un loc unde nu am mai fost , intr-un loc din umbra mea , totul e facut dupa mine , dar de abea dupa ce forta mistica care ma trage in acel univers paralel pentru o zi imi arata cum este lumea mea , incornorata si urata , intunecata si umeda , uscata si rece. Nu stiu de ce spun chiar eu asta , cel al carui ideal era fericirea , cel de care imi era frica , eu , propriu-zis , fericirea nu poate exista fara alte persoane care sa o poata improviza , pentru a o creea asa cu e ea , dar cum in urma am mai spuns , totul poate fi schimbat inafara de destin , totul poate purta alta culoare , dar lumea ba , iar eu m-am schimbat si am nevoie de acea zi in care sa nu cunosc indatorirea , sa nu fiu copilul care are o mama , sa nu fiu Mirel , cel care inseamna ceva pentru cineva , vreau sa plutesc , sa nu stiu pentru o zi ce sa fac sa nu stiu cine sunt , sa mor , sa nu-mi fie foamne , sete , mila , sa nu iubesc pentru o zi , iar acea zi sa o uit , sa traiesc momentul , clipa , trairea , dar maine cand deschid ochii , nimic , decat o alta zi , un nou rasarit , un nou inceput , o trecere de la noapte la zi , de la ieri la azi , de la omul tanar ieri , la batranul e astazi . In ultimul timp cel mai deschis subiect in mintea mea a fost ziua , trairea de moment si lucrurile care m-au schimbat in acea zi memorabila , as vrea o carte fara coperta , o carte care sa-mi spuna ce si cum sa fac , de ce si pentru ce sa fac , unde si cand sa fac , sa fiu , sa trec , sa merg , sa fiu , fericit cum as mai fi , rau , bun , treaz sau beat , incantat sau neiertator , nu exista capat fara fund , ziua trece , iar dupa ea urmeaza alta , nu stiu cum de atatea mii de ani Pamantul inca se roteste , viata continua sa existe , iar raul sa creasca in continuu , sa infloreasca mereu , iar bunatatea tot mai aspra , mai putina si mult mai umila , ce sa cred despre viata cand ea nu crede in mine? Tot acest subiect a pornit de la o simpla stare de nervozitate avansata pe care am avut-o in urma unei discutii mai aprinse din care am ajuns sa ma regasesc , sa ma caut , insa , santajul , slabiciunea mea pentru prioritatea vietii ma lasat in urma intr-un nor de fum , pierdut si nebagat in seama , o haimana printre sute de vieti fara rost , pentru acest fapt lupt , de aceea vreau si imi doresc ca viata mea sa aiba un rost , sa urmaresc sirul destinului asa cum e el , bune , rele , dureri si placeri , imi doresc cel mai mult ca o zi , sa reinventez tot , sa pot traii dupa legile mele , ei bine , chiar daca stiu sigur ca ceea ce omul vrea nu e intotdeauna ceva bun , cred ca am nevoie de o escapada din cotidian , nu stiu , pana si prilejul sarbatorilor ma nelinisteste , toata lumea umbla dupa ceea ce nu-i apartine , toti au scopul lor , pur si simplu , lumea a devenit ceea ce niciodata nu a mai fost , lumea nu mai e asa cum o stiam , nu stiu daca cer mult sau daca e o rasplata bogata , dar acea zi m-ar putea schimba , iar in cele din urma am sa-mi retrag orice afirmatie , mi-as dorii ca fiecare om de pe aceasta planeta sa traiasca neprogramat o zi din viata lui , singur , indimidat , speriat de faptul ca e singur , pragmatic , lipsit de constienta , speriat , in pragul sinuciderii , gandu-mi e negru , dar calea calauzirii e departe , nu stiu ce altceva m-ar mai putea tine in loc de la zambetul tau si interesul meu. Stiu ca lumea e nedreapta , ziua de maine aduce tuturor surprize , iar ceea ce ne asteapta este neprevazut , mi-e frica pana si mie de ceea ce va avea loc , tot ce pot sa spun e ca ziua in care totul se va schimba va venii , cu siguranta. Sunt la fel ca ceilalti , ganditor , dar nu saritor , pun in seama mult prea mult la ceea ce ma gandesc , dar prea putin la ceea ce vreau , sunt prea slab sau mult prea gingas ca sa pot sa-mi pun o dorinta la trecerea dintre ani , la momentul in care trebuie sa suflu in lumanari de ziua mea , atunci cand vad o stea cazatore sau pur si simplu cand imi doresc ceva , simt ca mor , totul  nedrept cu mine , nimeni nu ma doreste , sunt un fel de lucru frumos care ar trebuii sa stea mereu pe varful etajerei in praf , iar ca si globurile de craciun care trebuie puse pe brad , o singura data in an sunt cu adevarat folositoare , din gand nu inceteaza sa se opreasca intrebarile retorice , le pun , dar nu am nevoie de niciun raspuns , doar ma gandesc la ceea ce stiu , ce vreau ca raspuns , iar rezolvarea adevarata e aici intotdeauna. E iarna , totul e nu chiar alb , e a doua zi de Craciun , iar totul nu e decat un dezastru , ulitele sunt pline de namol , flescalau de iarna , soarele ne incalzeste de parca ar fi primavara , ce sa mai spun despre acel Mos Craciun pe care-l asteptam , e un om care nu exista , decat in mintea mea , care raspandeste un bun motiv , sarbatoarea , fericirea , spiritul , nu stiu , parca in sufletul omui a patruns recele care e afara , frigul naprasnic din inimile oamenilor , totul ma respinge , pana si natura , totul se intoarce cu dosul , eu stau ca un spectator si privesc ca la meteo , vad ce va fi , dar nu pot schimba , deci , astept. Am sa incetez sa mai pun intrebari , am sa caut raspunsuri , am sa ma dau din calea celui cu prioritate si am sa-mi astept consecintele dureroase ale destinului , oricum ar fi el.