Nu

Sunt un nenorocit ,  sunt cel de care fugeam cel mai tare , sunt un nebun care se invarte in jurul cozii fara ca niciodata sa o pot apuca , e o cauza pierduta , dar nicio alta actiune nu se poate compara cu asta , nu poti face paralela nefondata , nu exista sinonim , insa intreb , atunci de ce e un lucru anormal , de ce e un fapt care te defineste a fi scos din minti , de ce ceva cotidian si la comun e intotdeauna ceva special , iar ceva care nu are loc nicodata e deja destul de deranjant si sacaitor , uite , tocmai din acest lucru nu renunt a fi ciudat , nu renunt a tanjii la mai bine , nu renunt la telul meu , chiar daca nimeni nu-mi pareciaza zmerenia si dedcatia cu , care fac tot ceea ce mi se cere , tot ceea ce face pe omul din jurul meu sa se simta bine , mai vreau o zi , inca o zi in care nimeni sa nu ma cunoasca. Chiar daca modestia imi iese in evidenta chiar si atunci cand scriu doar pentru mine , defapt , acea modestie exista , nu-mi doresc ce nu merit , pentru ca nu-l vreau , dar prin urmare chiar cred ca exista ceva ce vreau , ma simt uitat , poate o zic doar din aroganta , ma simt singur , poate o zic doar deoarece cineva a uitat sa-mi trimita 'ce faci?' , ma simt stapan pe ceea ce sunt si ceea ce fac , cu siguranta o zic deoarece asa e , sunt stapanul meu , iar cum in momentele in care eram mic si mama mea lua o joarada din stejarul din gard si ma palea asa cum e scris celor care le e frica sa nu-si piarda cel mai unic iubit lucru , dragostea agonisita intr-un cufar ferecat pe care incerca sa-l educe , sa-l protejeze , ei bine , ca si in acele momente cand nu ma puteam stapanii sa nu urlu de durere , nu ma puteam stapanii minute in sir din plans , cum nici acum nu pot uita ce a fost , de-a lungul timpului am crescut , am invatat ca binele nu intotdeauna e rezultatul raului , nu stiu de ce inca o fac , nu stiu de ce inca vorbesc despre o cauza pierduta , nu gasesc drumul calauzitor spre atotimplinirea care mi-o doresc , nu gasesc drumul spre raspunsul pe care-l caut , de oamenilor le e frica de mine , de oamenilor li se pare ciudat ceva frumos , de ce oamenii se sperie de ei?! Am o parere proasta despre tot ceea ce se intampla in jurul meu , dar sunt fericit pentru ca sunt multumit , am mai mult decat mi-e necesar , de aceea nu-mi doresc ceva care ma tine pe loc , aici in trecut , ci imi doresc ceva care-mi construieste un viitor , un viitor de care sa fiu mandru , am lasat in urma destule fapte de care nu sunt mandru , iar acum sunt pregatit pentru a-mi umple din nou vistieria cu altele , din acelasi motiv din care nu incetez niciodata sa ma gandesc , din acelasi motiv din care nu incetez niciodata sa ma gandesc la ceea ce simt , sunt foarte confuz mereu. Chiar stand intr-un scaun , in linistea mea , toti erau intr-o euforie fantastica , toti zambeau , radeau , stiau ca doar ei exista , insa eu stand , uitandu-ma , privind , mirandu-ma de ceea ce lor li se pare atat de cotidian , putin cam nervos , destul de inganfat , stresat de linistea mea , gandindu-ma la ce pot face sa evadez din acel loc fara sa fiu vazut , sa ies afara , sa ma relaxez complet , sa nu-mi mai folosesc niciun muschi , sa fiu mortul viu care niciodata nu a fost printre voi , de ce nu poate fi lumea asa cum mi-o doresc , sa fie simpla , dar dificila , sa ma izbesc mereu de obstacole care sa nu-mi pericliteze viata , dar sa imi fie greu sa trec de ele , sa invat mereu din greseli , sa dobandesc posesia motivatiei mereu. Am pus intrebarea aceasta destulor oameni 'cum gandesti?' , ei bine , raspunsul nu a incetat sa vina , iar acesta a fost simplu , scur si obiectiv 'da' , nu ma simt la fel de sigur de mine , cum cel putin ei cred ca au acest control , iar raspunsul meu e nu , e nu deoarece nu mereu ma gandesc la ceea ce fac , ci doar la ceea ce urmeaza imediat , la placerea trecatoare si consecintele induratoare care mai apoi vor urma si ma vor calda ca pe un pamant bine semanat. Sunt copil , inca unul naiv care se increde in omul care imi ofera o bomboana , sunt inca inganfat de faptul ca nimeni nu e mai presus ca mine , sunt foarte stapant , sunt foarte artagos , nu rau in sine , dar va rog sa vedeti , daca eu sunt rau , cine e bine? Vorbesc cu ea , cea de care am avut grija , cea de care mi-a pasat , cea careia i-a fost frica sa spuna da si ma simt nepregatit , spun nu intrebarii 'atunci cand faci ceva , gadesti cu cap?'.