vineri, 27 septembrie 2013

Puntea vesnica

Crezi ca este primivara , dar nu , nu e decat un copac intarziat intr-o toamna devreme.

Intre agonie si extaz e o distanta inconsiderabil de mica , exista o punte subreda de timp , o punte subreda de vreme , o punte numita viata , iar aceasta se clatina de fiecare data cand pasim increzatori pe ea , de fiecare data cand incercam sa ne aventuram spre extaz , curajos si plini de frica , insa atunci cand suntem la mijlocul caii , puntea subreda si vast ancorata incepe sa se clatine din ce in ce mai tare , iar atunci cand e mai putin si poti atinge celelalt mal , al extazului , cazi , cazi in gol , precum o picatura de ploaie din cer , precum un fulg de nea peste noi si inceputul nesnic te napsatuieste dinou , iar incercarea moarte nu are. Intr-o singura ora , mai multe fete pot devenii o multa multime , asa cum oamenii sunt schimbatori , oare viata e mai pretioasa ca timpul sau viata este timp , intrebari cu un raspuns concis si plin de intelesuri. M-am simtit extrem de dezamagit de fiecare moment de cumpana inexplicabila in care am fost prins pe neasteptate si adus fortat in ghiare ascutite ale raspunderii si al alegerii neasteptate , un sentiment cutremurator , sa fi prins la indoiala , sa fi luat prin surprindere de fapte care nu-ti apartine , de care nu esti pasibil , fapte de care esti pus la incercare , de care trebuie sa infaptuiesti o munca de convingere extraordinara , pentru a repara cele spuse , poate prea supuse unei decizii rele , unei consecinte exteriorizata de mine. Am avut ocazia sa traies pe culmi inalte , pe culmi privite de jos , ca find marete si plinde de avere si bogatii inestimabile , dar de sus totul se vede mai bine , iar viata de jos e mult mai colorata fata de cea pe care dincolo de cuvinte o vezi ca ideala , plina de impliniri , o viata perfecta . Potrivit celor relatate de fiecare dintre noi , fie verbal , fie in scris din cauza fricii inexplicabile cauzata de o timiditate umana , aceasta agonie prin definita de mine nu e decat un sentiment de gol , un sentiment pe care-l ai atunci cand nimic nu-ti reuseste , totul a cazut , locul unde ai trait atata timp e darapanat , efervescent , oamenii cunoscuti in ora de ieri , acum doar simple umbre prin soarele stralucitor si tare , agonia , un loc gol unde esti inchis pana in momentul in care oportunitatea va darama usa din spatele zidului si iti va deschide un nou drum vesnic , dar nu uita , odata inceput un drum , el va trece de fiecare data prin acelasimloc , agonia urata. Extazul , sentimentul de implinire , doza de adrenalina administrata prin fiecare reusita infaptuita de propria constinta si caracter , extazul , acel sentiment care are ca scop punere in fapt a unui miraj si reflectat ca adevar pe care-l simti atunci cand pun mana pe tine , un exemplu concis. E tarziu , stelele inca nu s-au trezit , dar vorba mea va ramane , iar tu imi vei fi pazita de fiecare luminita cereasca asa cum Dumnezeu m-a pazit pana acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu