O poveste

Ma vezi , asta e cel care a vorbit in scris.

Nu mai scriu basme mincinoase , astazi am sa scriu o poveste reala , o patanie care e amea.

     Era ora de toamna , undeva prin Apuseni , intr-un oras , pe un rau , Alb , zice povestea , nu eram departe de iarna , dar frigul inca nu ma lovise atat de tare incat sa uit ca maine nu mai e cald , este timpul cand roadele se culeg , cand din struguri , must bun iese , siropos , visiniu , dulce , dulce ca ea , este timpul cand porumbul e numai bun de adus acasa , de mers dupa el , de cules , cu sudoare de tractorist , de caldura de afara , de zoala pe care o tanjim atunci cand facem asta , este toamna , atunci cand totul moare , totul , nu exista ceva ce ramana verde si nu vestejeste , nu exista un suflet care sa zambeasca zi de zi , cum nu exista om care sa traiasca fara nevoia de a fi unul. E inca devreme sa zic ca vine zapada , e inca devreme sa spun ca totul s-a sfarsit , dar e tarziu sa mai strig 'te iubesc' , nu pot urla atunci cand timpul ma loveste in gat si ma omoara , nu pot sa strig ' te vreau' , pentru ca mint , acum , ceea ce mai vreau e ca ora sa treaca de miezul noptii , iar ca maine sa o mai vad odata , pe cea careia i-am dedicat multe , dar cu mult timp in urma , azi nici nu ma mai vede , e greu , intr-o zi de duminica , asa cum e asta , nimic nu e mai sfanta decat viata , ca gandul , iar ea , nici macara chipes nu ma tine minte , dar ce sa faci mai draga viata , tu mergi , nu plangi , tu lupti , dar nu te ranesti , cazi , cum poti nu stiu , insa te ridici , ma doare undeva in corp , undeva la mijloc de piept , undeva pe la plamani , e inima mea si ma doare , poate ai despicat-o acum mult timp in urma , dar doare si acum , asa ca , te rog , daca nu vrei macar sa o alini , spintec-o si pleaca.

     Vremea e de mers la sanie , dar pe uliti nu e alb , nici macar cerul nu e alb , e plin de nori negrii , nu vestesc bine , dar nici fericire , am sa ies afara , am sa ma uit la ceas si incep sa numar cate clipe mai am pana cand voi numara secunda urmatoare , e ceas vechi , cadou de la bunicu' , zgariat , plin de praf si apa inaontru , e ceas de calitate , dar la varsta l-a intrecut chiar si pe profesorul meu tanar , care stie , e un ceas care stie multe , poate intr-o zi m-o invata secretul timpului , poate are sa-mi spuna cat tine o viata de om , cu adevarat , acel ceas , rotund , cadran rotund , rotite , rotunzi , doar capul meu e patrat de cand tu nu mai esti , m-am prostit , mi-am pierdut indemanarea si inca ma intreb , daca s-ar strica ceasul , cine-mi va mai arata ce sa fac in timp , cine-mi va mai arata ce inseamna timpul , cand ma aflu , unde ma aflu , de ce ma aflu in secunde , in minute , ore , vieti , pisica zice ca e de sapte vieti , dar eu , doar una , nu cad mereu in picioare , dar mereu ating pe jos cu mainile , fug de parca stau in sus , cu picioarele joc , capul plecat , o forma ciudata , toti ma caracterizeaza. S-am sa ies , am sa ies afara , am sa privesc cerul , iar cu un ochi inchis si cu unul deschis , degetul aratator in fata lunii , luna nu mai e , am acoperit-o , chiar daca teoretic e mai mare ca mine cu multe ori , in fata ochiului , degetului si inteligentei mele , e mica rau , e minuscula de mica , e un bec care il sting atunci cand tu ai inchis ochiul , este o lumina de la capatul tunelului pe care-l strabat mereu ca sa ajung undeva , nu stiu unde , dar am sa ajung sa aflu , de unde vine acea lumina zilnica care ma conuduce treptat spre alta directie mereu , oare daca azi am mers in stanga , maine sigur merg in spate si poimaine in fata , unde ajung , de unde am plecat , deci , lumin-o , apari azi si maine si cat voi mai fi , tot acolo , pentru ca din aceasta grota in care am gasit carbune fosil si negru , am plamani negri ca ceara , ca lunarul de pus pe usi de fier , care nu ia foc , e de teracota , de spor , cum zicea mama , apoi , eu am sa ies din acea grota cu carbune , ori mor , ori viu , de o sa fiu , dar am sa ies si cand am sa ies , nimanui nnu-i va fi frica de ce am zis , ci le va fi frica ca atunci cand am cazut , toti m-au deras , dar acum , sa va fie frica ca incep sa ma ridic , iar ea , sta si priveste , rade , sta si rade , nu zice nimic , o vad , ma vede , nu ne cunoastem. E vremea sa incep sa zic , unde , cand si cum am dat de ea. 

     Apai , era , cum am zis la inceput , o toamana roditoare , plina de nezabava , lucru greu , in care ceea ce azi nu mai e , am avut si am cunoscut-o pe ea , din greseala , ma duceam sa dau mana cu el  , cand ea mi-a iesit in cale , fata cu parul balai ,cu voce puternica , imbracata domneste , cu o camasa si bretele , subtirica , grasa doar la solduri , cu ochii impovarati , speriata de mine , dar vorbea cu mine , iar cealalta la care eu veneam , plangea , plangea de mine , de ea , de ce era acolo , unde nu mai era loc de ea , apoi , am intrat pe ea , am intrat in mintea ei , a fetei de tata muncitor , mama bucatareasa , ei prieteni cu ai mei , dar nu din vorba , doar din lucru , ea , pana si acum imi aduc aminte , avea parul lung , brunet , o haina de costum , radea hazliu la tot ce ziceam , chiar daca nu cu ea vorbeam , imi facea cu ochiul , nu intelegeam , e o farsa? Dar nu , e defapt chemul de atractie , pentru ca din acel moment , nu mai fu ziua in care sa nu zic tu si eu. Trecura zile , luni , un an , de atunci , iar azi , e amintire , fericirea , s-a dus , dar incep sa spun din nou de atunci , spun ca adoua zi am mers acolo , pe colidorul plin de frig , imbacsit cu prichindei , micuti , hazlii , naravasi , nebuni , ea cu cealalta ea , veneau spre mine , eu ca un neghiob ce eram , am uitat ca e sa fi bine , dar bine nu sunt eu si am uitat sa las emotia in pat , dimineata aia buimaca in care m-am trezit , poate ar fi trebuit sa o arunc in cos , sa o uit , sa ma fac ca o uit , sa o lip de pijama , sa o las la mama , dar nu , am luat-o , e cu mine , aici , cu ele aici , ce fac , ma ia panica , nu stiu ideea cui , nu stiu de ce , m-am lasat pozat , ciudat , am uitat cum e sa fi fericit pana atunci , dar am fost pe moment , au iesit , superbe , ea cu un pic de burta, grasuna mea , era frumoasa , extravaganta , cu ochii aceia , ma indragosteam de ea , cu vedere , toti erau cu ochii pe mine , doar eu pe ea si pana si in acest moment ma intreb de ce nimeni nu se indragostea de ea , doar eu sau de ce nu se indragostea nimeni , asa cum o faceam eu , era straniu , ma pierdeam in vorba ei , dar mite in zambetul ei.

     In ziua imediat urmatoare , am spus pas asteptarii si am zis , da provocarii , am devenit un rebel tocilar , ce e schimbat in asta? Nimic , doar ca mi-am dat ochelarii imagnari  , de tocilar , jos , iar acum vazand mai bine am pus baza atot , insa ma intreb azi , daca am facut bine atunci , daca asta a fost alegerea corecta , sa dau la o parte ceea ce-mi placea , fata de ceea ce iubeam , poate a fost bine , un rau necesar , dar ceea ce conteaza cum e ca s-a terminat , fata altauri de care mult am zis , mult am vorbit , am zambit cu ea , am fost suparata pe ea , ea , fata de acolo , din satul cu forma liniara , de unde si un coleg de-al meu e , unul in care doar oameni frumosi erau , vroiam mai demult sa stiu cum era sa traiesc in viata de acum , de demult , cum era viata sa fie , fara pixeli , fara hartie , doar vorba care suna ca un sunet , nimic nu era , litera inca nu , asta e , nu pot sa ma intorc , dar nici nu regret , pentru ca ea m-a invatat sa stiu cum sa nu regret ca ma aflu aici , inca odata nu regret ca a fost , nu regret ca acum nu mai e si nu regret ca in viitor nu o mai vedea , e dusa. Zilele treceau , eu promiteam , imi aduc aminte cum ii promiteam ca am s-o sarut , tandru , magulitor , pe buzele ei dulci , reci si carnoase , o fantezie de moment , ea , deacord , eu inca speriat de ceea ce mi se intampla si uite ca a venit ziua decisiva , era intr-o vineri, daca stiu eu bine , undeva la un calorifer rosu , crem , dar rece , langa un geam undeva ma vedeau multi , imi era rusine , aproape sa plang , spun lucruri ciudate , nu era chiar asa , dar ea , era foarte pretentioasa , cea mai speriata din acel loc rece , pentru moment am reusit sa o incalzesc cu atata emotie , cu atata caldura , am sarutat-o , intr-un colt , ascunsi , ca doi indragostiti , atunci mi-a placut ce am facut , acum nu , e putin jenant sa ma gandesc ca am facut acel lucru intr-un loc urat , vreaun sa nu mai fi fost atat de preplex , mai destins , mai crestin. Am visat cu ochii deschisi acel moment multe zile la rand , dar in cele din urma , uite-l , a fost , azi , doar amintirea , am trecut totul , cum trece el , ma gandesc cum va fi data viitoare , mult mai fain sau mult mai rau , mult mai bun sau mult mai complex , multe amintiri ma leaga de ea , dar putine de mine , pentru ca nu-mi aduc aminte sa fiu asa cum zicea ea intr-un moment neplacut , rau, nepasator , increzut , nedragostos , ei bine , sa-o ia mama naibii de zi in care am ales bine , mai bine puneam piciorul pe cui decat sa cad in el cu inima , , treaca mearga , a merge nu e a sta , a trece nu e a stationa , iar a iubii , nu e a ura , am iubit-o , ca pe nimeni altcineva , dar ce conteaza , e prima mea iubire , cum se zice , ca prima iubire nu se uita niciodata , asta sunt eu , astia sunteti voi , oamenii care nu uita ce a fost prima data , chiar daca nu tin minte cum a fost cand am dar de raza luminii intr-un manunchi intunecat , in burta mamei mele , ciudat , spun si eu , dar asta e povestea mea , si o spun acum , fara graba , era o zi de august , mai precis , noua august , o zi in care s-a nascut o noua viata , un nou destin , sper sa cititi asta , e impresionant , apoi , tatal meu o fuga de nedescris a dat ca sa fie la mine , cum zice mama mea si acum , eu am iubit-o inca din prima clipa , pentru ca nicio asistenta nu avea curajul sa ma duca in sala cu ceilalti copii , pentru ca urlam , nu era nimeni ca mine ,unic , rau de tot , ciudat , am stat cu mama tot timpul , nu m-am lasat de ea , acum , cand imi spune ca laptele care l-am baut nu era de la ea , ci de la altcineva , imi vine sa vars , e urat , o vreau pe mama , acelasi lucru cred ca-mi spuneam si atunci , iar dupa ce am crescut , am aflat ca in lume gresesti si esti pedepsit , am ajuns un copil mare , la 4-5 anisori , cati aveam si stiu o imagine , una o stiu , o imagine , ascultati la mine , doar una , e una cu o implicatie imensa in destinul meu , o imagine cu mine mic , daca depaseam locul in care genunchiul mamei ma lovea , era destul de bine , stateam in usa portii , iesit din casa pe ascuns , cred , stateam acolo , o masima mare , o cisterna de lapte , era alba , ce ganduri in acel moment pe mine , Dumnezeule , apoi , vad pe el coborand din ea , tatal meu , un om cu sprancene dese , impreunate la mijloc , atunci cand era el tanar , acum e diferit ,e batran , mult mai bun , iar acea imagine imi aduce aminte de ceva , de faptul ca e una importanta , nu va intrebati care e motivul pentru ca nici eu nu-l stiu , tot ce e important e ca am spus asta , am relatat-o ca un copil , nu ca unul de 15 si ceva de ani , ci ca unul de 4-5 anisori , cum eram. Am sa va aduc aminte de mine cand eram mic , cei care m-ati cunoscut , eram un cuminte , nu faceam prostii, asa cum fac acum , eram blond , frumos , iubit , neinfluentabil , dar plangaret , imi doresc sa ma fi cunoscut cand eram mic , sa ma fi cunoscut cum eram ieri , pentru ca cei care cu adevarat ma descopera , nu ma pot uita , asa cum o fac multi , urmariti destinul , lasati-ma pe mine in plata mea , maine si eu voi face la fel , de aceea spun , daca ieri ti-am spus te iubesc odata , azi a doua oara si maine iti voi spune a treia oara , ce am spus ieri , mai e valabil?

     Nu cunosc multi oameni care sa stie foarte multe despre mine , dar ea , cea de la care am inceput sa vorbesc in seara asta , a stiut multe despre mine , slabiciuni , imbratisarea de vis , visul de vis , dulcele din acru , stia ca eu sunt pentru ea ceea ce-si dorea , dar se pare ca spiritul Craciunului si a Anului Nou nu e bun pentru toata lumea , se pare ca pentru mine si ea , mai putin , acum cand ea a decis ca totul s-a sfarsit dupa atata bine , am ramas surprins , un motiv banal ca scuze , care ascunde adevaratul motiv , vinovatia , ruinea , nu stiu ce a fost la mijloc , dar imi doream ca atunci sa pot face schimb de vieti , sa pot adauga acolo unde lipseste si sa cer un drept acolo unde nu e nicio instanta judecatoreasca , am plecat , am lasat-o sa fie ea , sa aiba implinire , sa planga foarte mult , dar , oare ma mai tine minte , dupa o vreme , era , asa cred , prin februarie , o saptamana ciudata la scoala , atunci , ea m-am chemat , m-am dus , am sarutat-o , nu stiu de ce , ea aproape sa planga , o iubeam nespus de mult , nu stiam cum sa-i arat , dar am tacut , am raspuns ca n elev ce nu invata , nu stiu , am plecat , am lasat-o sa zambeasca enorm de mult , am facut-o fericita inca odata , e tot ce-mi doream , o am in inima si acum , cum am spus , nu discut despre o definitei a iubirii ,pentru ca iubirea nu e din cuvinte , ci din sentimente , sper ca nici voi sa nu faceti greseala asta , sa va treziti in vant cu o pagina goala pe fata , plina pe spate , cu cateva cuvinte , o pagina in care sunt cuvintele voarte despre iubire si o sa va ganditi atunci , de ce nu ati profitat de bine cand acum e doar rau , de ce nu ati profitat de iubire , in loc sa scrieti , e greseala de incepator , e pedepsita bine , am simtit-o , plec. A trecut un timp , pe ea o iubeam nespus de mult , din nou , nespus , spun , era ca un nufar pe un lac , langa un cam de rozalii , eram singurul nufar inflorit , toata lumea ma admira , eram frumos , ma vedeam in apa lucitoare , ,a loveam de valurile facute de borcutele care se jucau , erau fericite , iar mai apoi , ea , a inflorit si ea , stiu , ne-am nascut in acelasi timp , dar murim pe rand , tu mai devreme , eu mult mai devreme , plec. Am avut ocazia sa pun mana pe piatra filozofala , cei care stiti ce inseamna aia , e o piarta , nu am vazut-o , as mintii daca as spune da , dar nu mint cand spun ca am pus mana pe ea , dar spun acum ca nu am luat mana de pe ea niciodata , pentru ca exemplarul meu e in inaontrul meu , in mintea me a, stilul de gandire , e piarta mea , e inima mea , e rosie , plina de suc rosu , e culmea , e ciudata , e a mea , e a mea , e a mea , o am , nu o dau , e a mea , o simt cum bate , nu stiu , poate vrea sa spuna ceva mereu cand bate tare , nu conteaza , e a mea , tu o ai pe a ta , nu stiu daca e vreo legatura , dar fiecare om e unic , nascut din tarana la inceput , acum din mama , va murii si ingropa in tarana. Ea , cea de la care subiect am pornit , e frumoasa , am vazut-o , inca o iubesc. 

     Povestea continua , nu ma las , dar am sa iau o alta intorsatura si am sa spun despre cat de usor e sa pierzi ceva ce nu ai avut , din experiente spun , putine , fie , stiu cum e sa pierzi , nu demult am pierdut nu dragostea , nu o persoana dintre celelalte , dar am pierdut dependenta de ea , pentru ca s-a dus , nu credeam ca se va intampla asta vreodata , e greu , e ciudat , sunt un minor fara scrupule care plange , incredibil , plange , nu e nimic socant , e doar ciudat , zambiti , prea putini citesc , ma las de aceasta dependenta napasta , e vorba de bunica mea , cea de care-mi aduc aminte si acum cum zicea ea ''fa-mi o poza , ca poate maine nu mai poti sa-mi faci cu ochii deschisi'' , am fost prea nebun , nepasator si nu am profitat , astazi , nu mai pot sa o vad sub nicio forma , s-a dus , asta e si titul a ceea ce i-am dedicat , sunt un scriitor anonim , fara un stil propriu , doar un nume propriu , nu stiu sa scriu corect , dar sunt apreciat , ea , poate ma apreciaza de acolo de unde e , dar as fi vrut sa ma aprecieze cand era  aici , cu mine , vara , pe balansoar , desfacam porumb de pe stiulete , era o zi obositoare , nu aveam chef de ea , era enervanta , dar acum , imi doresc inca o zi de vara cu ea pe acel blansoar , nu stiu ce sa fac ca sa primesc ziua aceea , dar lasa-o , e trecuta in nefiinta , s-a dus , imi pare rau , cam asa suna pierderea a ceva ce iubesti , din nou , ei bine , asta am simtit eu cand am pierdut-o pe ea , persoana de care-mi placea , pe care o iubeam. Straniu , au trecut deja cateva ore de cand am inceput sa scriu si inca nu sunt aproape de sfarsit , am inspiratie , acum voi incepe alt capitol , a ceea ce-mi doresc.

     Ce-mi doresc , dar ce-mi doresc eu cel mai mult e fericirea , e un dar gratios , doar pentru cei care au bani? Nu , nici vorba , e un dar pentru cei care muncesc , nu asteapta , am barba , mustata , parul lung , scurt pe margini , o tunsoare ciudata , frumoasa , fain , cum zicea o ea , se stie ea , am o viata inainte , poate am sa mor , imi doresc de la viata pe cineva care sa iubesc , fericirea in doze mici de suc , peturi , imi doresc viata lunga si frumoasa , sa zambesc mereu , sa fiu frumos mereu , sa nu imbatranesc si sa mor atunci cand trebuie , fara chin sau altceva , o cana de apa din fantana vietii , o cana de vin din via vietii , o cana de must din rodul vietii , o durere in inima de fiecare data cand gresesc , ranesc sau nu fac ce trebuie , conditia mea conteaza si ea , chiar daca nu intotdeauna , dar am un cuvant de spus , iar cuvantul e lung , are multe litere , am mai spus asta , nu stiu unde o sa ajung , pentru ca mie-mi place sa cer ceea ce vreau , sa comentez acolo unde nu-mi place si sa las dupa cel care vrea acolo unde cel ranit va fi cel care a facut decizia , o merita , zicetii si voi. Am vazut pe un alt blog cum un autor povesteste din scrisori primite cu diverse povesti de viata , dar as vrea sa-l intalnesc pe acel autor , vreau sa-i spun sa-si povesteasca viata , vreau sa-l pun pe rau , cu o vasla , cu o barca de lemn , o gura de cui in ea si doar catvea sute de metri pana la mal , oare el va accepta sa ajunga acolo sau ii va fi frica , oare el m-ar critica asa sau doar eu in critic , sunt cam autoritar , imi place sa judec , e ceva obijnuit pentru rasa mea , aia alba , cum zicea o poveste pe care am invatat-o recent , o fata din ea se mira cum de e asa frig in partile astea , de toti sunt albi. Momentan in mine imi vine o imagine cu praf , de ce , nu stiu , e ciudat , o spun , poate e semnificativ a ceva , s-a dus , ma duc si eu.

     Stau pe un scaun de birou momentan si ma doare spatele ingrozitor de tare , asa ca nu o sa mai stau mult , dar mai vreu sa adaug inca ceva , vreau sa descriu cum e viata mea actuala si cum vreau sa fie , macar maine. Viata mea pana acum a fost una cu peripetii , de la momentul in care m-am pierdut de ai mei , pana in momentul de ratacire de acum cand am vicii , sunt nervos pe mine , viata mea pana acum a fost una destul de apreciata de mine , pentru ca-mi iubesc viata , o ador , este un dar nemarginti , de nepretuit , daca as putea sa mai cumpar una , second-hand , ar fi un alt cadou nepretuit , e ceva minunat sa traiesti , am simtit durerea , in oase , am simtit iubirea , in inima , in suflet si gand , in piept , in minte , am vazut multe , am simtit multe , am fost fericit , de multe ori , acum am ajuns sa scriu despre viata , e ceva frumos , este data de la Dumnezeu , este ceea ce ne da el mereu , o sansa , sansa de care avem nevoie , eu ca sa ajung sus nu am nevoie sa primesc putere sau planuire , am nevoie sa primesc un munte pe care sa urc , atunci cand vreau sa ajung undeva , nu am nevoie de la Dumnezeu de manuire , ci de un loc acolo , acolo unde vreau sa ajung , mai e mult pana departe , iar eu sunt inca la inceputul cartii , departe de sfarsit , acolo , intre punctul zero si jumatatea lui , mai e mult pana departe , iar de la inceput pana departe e si mai mult , ascult o melodie seaca acum , fara versuri , doar ritm care ma incanta , e o melodie motivationala , care chiar gaseste motivul din mine , motivul de a merge mai departe , de a ajunge in varful muntelui primit , de a ajunge in locul pe care l-am primit , nu e la intamplare ca ma fost ales sa ajung aici , intr-un sat de campie , nu prea important , dar destul de important pentru mine , viata mea a fost una superba , poate ca nu am avut mereu ceea ce-mi doream , dar necesarul mi-a fost pus pe masa , acum , mai am nevoie decat sa ma pun pe picioarele mele si sa pun eu pe masa altora necesarul , poate placere, iar mai apoi , dorinta exacta. Ca sa fiu putin pretentios , am sa spun ceea ce-mi doresc maine , o zi linistita in care sa nu am nicio grija , in care nimic sa nu ma ameninte cu un lucru rau , o zi minunata , in care soarele va stralucii si va fi o zi buna , voi  sta in banca mea , aproape tot timpul , iar acasa voi fi fericit ca totul e bine , o zi obijnuita vreau ,  nu ceva care sa ma duca acasa in carje , dupa o batalie a nervilor , ma gandesc sa scap de rau prin dorinta asta , dar ce o fi sa fie , va fi , nu pot ordona , dar cer sa mi se dea , libertatea la timp , la alegere , iar poate atunci cand voi murii , din nou , la o alta alegere. 

     Uite asa imi termin redactarea , putin cam devreme , dar nu conteaza timpul , ci durata.