O alta viata la un alt etaj x7

     Cum spuneam , pentru a urca la un alt etaj al vietii mai intai trebuie sa te schimbi tu in sine , nu doar tematica locului unde ajungi , iar asta nu e tot , stiu pana si eu nu respect reguli pe care mi le impun mie cu acea cunostinta a regretului , dar mi-e frica de schimbare , mi-e frica pentru ca as putea devenii cineva de cine nu sunt pasibil , o persoana care este controlata de vicii si oameni , de influenta , de influente , mereu gasesc cate un motiv pentru a ma schimba , dar mereu ma razgandesc si gasesc un motiv pentru care sa nu ma schimb , acea schimbare de care spun are ca scop partea , latura buna a entietatii , a caracterului meu , etajul este mult mai inalt , dar calitatea constructiei tot mai proasta , imi doresc ca sa nu mai cunosc frica si sa devin intocmai ceea ce-mi doresc pentru a simtii pe pielea mea ceea ce am gresit , ceea ce am devenit. Maine , din nou maine , acum vorbesc despre maine ca o forma a timpului , una care va trece incet , maine va fi o zii lunga de tot , am sa fiu batjocorit , am sa fiu din nou atras inspre a tace si a ma reinventa in pace , de a nu mai asculta de nimeni , sa devin in nefinta .
     Maine o sa fac lucruri care nu le-am mai facut , am sa intru intr-o camera cu o masa , un scaun , o hartie si un pix , de acolo , sute de cuvinte , mii de litere , un singur sentiment , frica , mi-e frica , maine va fi probabil o zi alba , la propriu , pentru ca ninge , iar afara e urat , e flescalau , asa cum se zice la mine , e moina , din opere am citit , apoi , pe acea moina , eu ma voi duce departe pentru a vorbii , inca nu stiu in ce fel , dar nu va conta , pentru ca frica ma va indruma , iar mai apoi , o sa-mi fie frica de cea de care trebuie sa-mi fie , voi tremura mult si bine , urechile imi vor amurtii de suntetul tiuitor , dar asa cum sunt eu artatos , am sa-mi incalec prostia si am sa comentez cu argumente nefondate , dar poate am sa accept greseala si am sa ies la rampa gol , gol de orice inhibitie , imi imaginez un om cu o tigara in mana , o caciula in cap , de dupa ea , niste plete maronii de par , sprancene dese , niste riduri de vreme , un om de 40 si ceva de ani , apoi , in jos , nimic , golul golut , asa cum Dumnezeu l-a lasat pe acel om pe Pamant , il vad mergand pe un drum , asfaltul uscat , dar langa el , zapada de cativa metri , ce se intampla , asta ma intreb , de ce asfaltul e uscat , parca colorat de un soare pe care nu-l vad de norii cei negri , iar langa , zapada de parca decembrie doar de acum va venii , ei bine , asa ma simt eu zi de zi , anormal , la fiecare intamplare la care raspund corect , parca am ramas in urma in moda , astazi m-am straduit sa-mi iau hainele la moda de ieri si cand colo , azstazi , totul e altcumva , mi-e sila.
     Uneori mi-e rusine de mine si de ceea ce am devenit , o pramatie , ii urasc pe cei care se judeca aspru , sper ca si altcineva sa faca asta , vreau sa fiu o recenzie a altcuiva , sper , sunt un om care stie , dar e prost , un om , copil care niciodata nu face prostii voite , dar intotdeauna le face , le repeta , uneori fac ceea ce e bine , dar intotdeana reusesc sa indrept lucrurile spre latura rea , spre intuneric , sper ca sa primesc ceea ce merit .
     Camera in care voi ajunge maine va fi una colorata in nuante de doliu , pentru ca dupa ce o sa urmeze , voi medita mult in liniste , sper ca aceasta zi sa fie ultima inaintea celeilalte , ma simt greoi de fiecare data cand urc scarile lucitoare , sunt foarte lunecoase , frumoase , curatate , pentru mine , parca ultimul gand care ma lumineaza inainte de destin , de actiunea continua si paralela vietii mele , un indrumator de care nu vreau sa mai depind , imi iubesc viata , iar maine va fi la fel.

Viata nu trebuie extrasa din om cu forta , intamplarile mereu se afla , dar omul e un secret in el .

Pentru ca am ajuns sus nu insemana ca acum ma dau batut pentru ca am gresit , ci pentru ca azi am ajuns sus , greseala o voi pune ca urmatoare treapta spre mai o inaltime.