O alta viata la un alt etaj x1

In fiecare dimineata ma trezesc buimac de cap , somnoros si mofturos , am reusit ca in timpul noptii sa urc scarile care ma duc la un alt etaj , la un alt tip de viata , chiar daca numele-mi acelasi , fizicul asa , eu m-am schimbat , ieri ma trezeam tarziu , azi devreme , am reusit ca peste noapte sa inchid o usa , iar cu acea cheie pe care am folosit-o sa deschid o alta , de fiecare data cand trec , las , gasesc , inchid o noua usa. Nu-mi vine sa cred ca am ajuns pana aici , am trecut prin destule chiar daca nu am decat 16 ani , o varsta extrem de frageda in opinia mea , la aceasta varsta invat deprinderi bune si mai putin bune , vicii si placeri , am ajuns departe in concomitent cu zilele noastre , nu sunt un om special , nici nu ma laud cum as fi macar o parte din ceea ce inseamna cuvantul special , mi-e greu , mi-e rusine , sunt pe maini bune , e iarna , frigul imi patrunde in inima , iar acele scari pe care urc in fiecare noapte , sunt reci , ma imbolnavesc , nu e boala incurabila , nu e o reuma netratabila , e o durere care se alina cand zambesc , dar o durere care ma impunge in suflet cand sufar. Acum , acum e tarziu pentru orice regret , iar viata va continua , eu voi urca mereu pana cand o sa ajung in varf , ultimul etaj , nu e un joc marsavesc , viata nu poate trisa , la fel cum nici tu nu poti sarii pe scari in sus , e cale lunga de la fund pana la varf , dar cred in asta , cred ca maine va fi o zi in care nimic nu va mai fi la fel , o zi din care am ce sa invat , chiar daca nu sunt pregatit niciodata pentru ea , urmeaza mereu un alt moment si niciodata nu am sa fiu pregatit sa-l abordez asa cum ar trebuii. Influenta , nepasarea , neincrederea , injosire , ma fac ca pana si eu sa fiu un om diferit , ma fac sa fiu asa cum toti sunt , nepasatori , neincrezatori , lasand de dorit , nu-mi pot schimba atitudinea , in trecut , aveam nevoie de un singur cuvant pentru a arata sinonimia numelui meu , creatia lui Dumnezeu. Toti suntem niste statui de ceara , portelan , parul de plastic , incaltati cu niste papuci de panza , imbracati in haine mici , cu ochii de sticla , stand pe o canapea din lenm , acoperita doar pentru frumuseste cu o patura patata , privind la un televizor care arata doar purici , alb si negru , un televizor care nu va merge niciodata , un televizor in care doar reflexia ta va fi vazuta si cum stand fiecare asa , locuind intr-o casa de care ne batem joc , o casa de papusi , plina de lucruri care nu stau decat de forma , pentru a aduna praf , nu gasesc fericire in ceva mort , vad oameni care au tot la picioare si vad altii care se mira , se inciudatesc de faptul ca asa ceva nu va fi posibil vreodata in ograda lor , dar ma intreb , oare daca ei au la picioare tot , noi ce avem la picioare , un covor murdar , prafuit , bucati de lemn lacuite , niste slapi de cauciuc , ieftini ?! Asta e soarta celor care niciodata nu vor inspira influenta , de ce nu pace , ci violenta , de ce nu liniste , ci zgomot asurzitor , am in minte o imagine inumana , una poate din copilaria mea , un copil mic , unul care nu zice , doar vede , tinand o perna in mana , o papusa , de plastic , o perna cu pene , un obiect care exprima dorul , vazand cum doi oameni de sexe diferite se cearta , se lovesc , se jignesc , pentru ce , doar pentru a impune o noua lege care nu va fi scrisa , ori respectata vreodata , vad un om care doar e beat , ori doar se face , un om normal care iesind in strada aratand ca un descreierat , un om beat , lipsit de constinta , devine din ceea ce a fost , un om detestat , de ce lumea priveste doar pe margini si in jos , dar niciodata in fata , insa asta cu siguranta nu se va schimba atunci cand ceva va aprarea in fata lor si se vor izbi violent de obstacolul indiscutabil , aici miroase a competitie , la bataie un premiu imens , un sac cu bani , verzisori , aleg dintre cele cateva miliarde de oameni , o mie , ii leg la ochi cu o bentita neagra , opaca , legati la maini ca si cum ar fi dusi la carcera , pedepsiti , iar ei sunt nevoiti sa fuga cativa metri printre copaci , garduri si spini , dincolo , stand eu cu acel sac de bani , castigatorul ia tot , nu am intentia de a ranii pe nimeni , nu am intentia de a pedepsii pe nimeni , eu joc doar rolul privitorului , a celui care analizeaza omul si dau startul , toata lumea fuge , parca urmariti de lacomie , Dumnezeule , toata lumea fuge , transpirand , disperati , din departare , o multime de cuvinte care il au la ros pe Domnul nostru , sange , rupturi , zbieraturi , raniti , girofare , bani , lacomie , ciuda , interes , nimeni nu ia banii pentru ca rolul acestui joc era auto-pedepsirea , pentru a simtii pe pielea lor ceea ce au simtit cei carora le-a fost aplicata aceasta corectie nefasta. O alta viata la un alt etaj  , e inspre seara , destul de tarziu , totul a trecut , de abea m-am trezit , de abea astept sa ma culc , maine voi fi mai inalt ca azi , dar mai mic decat poimaine , la fel cum suna si ''te iubesc mai mult decat ieri , dar mai putin decat maine'' . Maine am sa povestesc ceea ce maine voi gasii pe noptiera din camera urmatoare...