Ceva dulce

Cunosc dulcele ca find ceva ce-mi place , ceva ce ma satisface pe moment , dar care duce la dezhidratare in clipa imediat urmatoare , poate ca merita momentul , poate ca totul e merit din faptele mele , eu sunt singurul care stie ca fericirea e sus de tot , zaharul e dulce , foarte dulce. Imaginatia imi pune in garda o multime de ipostaze nesfarsite cu situatii ''dulci'' , de la adevaratul simt al gustului dulce , pana la sentimentele reale ale dulcelui , iubirea , fercirea deplina si vesnica dorinta de bine , cateodata imi vine sa las balta totul , sa fug undeva in intuneric si sa-mi vorbesc , sa nu stiu ca mai exista altcineva in jurul meu , ori ca raul e cel mai dulce mod prin a spune ca traiesc , iar totul imi aduce aminte ca in viata nu exista nu pot , nu exista nu vreau , nu exista nu stiu , totul prezinta o posibilitate aparte , totul este vrut , de aceea exsita , iar totul este stiu , pentru ca-l vedem , iar stinta iti spune ce inseamna acel lucru , dar oare , ce inseamna dulce , dulce in simtul papilelor gustative , ceva care te delecteaza si te incanta la gust , poate fi colorat frumos , ori negru de nuanta , deoarace gustul nu e afectat de vedere , iar dulcele e rezultatul a unei idei de bine-facere , ceea e a reiesit dintr-o dorinta buna ,  insa altul e dulcele ca sentiment aparte , ca ceva trait din adancul tau , e o reusita emotionala care te imbucura nespus , o iubire extravaganta , o iubire cu cea pe care ti-o doresti , o dorinta indeplinita poate fi si partial , daca ea exista ca implinire , dulcele e ceva iubit , iar iubirea e dulce , deoarace iubirea face parte din fiecare punct al vietii , nu exista obijnuinta fara iubire , nu exista pasiune fara iubire , iar dulcele nu va fi niciodata dulce , daca aroma aceea imbucuratoare nu-ti va satisface scopul , ori privirea spre implinire , exista sa zisul sentiment de ''fluturasi in stomac'' , o descriere de moment , un lucru indescriptibil , pe care cei care au vrut l-au transpus intr-o forma ciudata cu un nume lafel de extravagant , ei bine , ei exista , dar fiecare ii simte altfel , pentru ca simtul nu e ceva comun , e ceva unic fiecaruia , spre exemplu , dulcele meu , e acrul celui care e dulce la privire , dar scump la simt. Mi-as putea imagina o lume in care exista doar dulce , adica doar bine , deoarece dulcele e parte din lucrarea fortei de bine , atunci , dulcele e cel care e majoritar , raul napast este intemnitat intr-o camere mai mica ca gandul , dar mai mare ca aceasta relatare iscusita din trairi , totul e ca o oaza e fericire , implinire si extaz , un eden in totata forta , un miraj care nu dispare niciodata , un loc unde din fantani iese doar zahar brut , un fel de zapada mai dulceaga , pe pajistile intinse , pe muntii inalti si in afundaturile grotelor , doar bunatate alba si fericire multa. Nu pot exista in zahar , nu pot exista in dulce , mintea-mi construita din amestecul prezent al raului cu bine , pana la urma , omul e construit ca baza a existentei , o baza care depinde de rau , de intamparile rele , pentru ca din ele respectul se invata si orice deprindere spre bine e divizata in mai multe ramuri si expusa intr-o transhumanta naturala de la raul vesnic spre binele mereu , totul exista pentru ca gandul exista , pentru ca timpul exista , iar inevitabil , aceasta lume de zahar din gandul meu va devenii rea intr-o zi , deoarece , dulce dupa dulce , odata va fi acru , pentru ca cotidianul nu e mereu o sansa buna la o avutie , ci doar un mijloc spre obijnuinta , spre ceva care te face sa uiti ce inseamna raul , dar sa infaptuiesti mereu mai mult , nu pot concepe existenta a unui taram real , in care binele e tot ce insemana viata. Nu vreau o viata in care binele e mai mult decat rau , vreau sa traiesc actual , imi iubesc viata pe care o traiesc din greu , deoarece greul e parte a raului , dar roadele sunt bune , iar binele e o avutie suprema , o piatra filozofala , o cunostinta exacta a totului , de aceea , nu dulcele e cel care te fericeste atunci cand manaci ceva ca acest fapt , ci gandul iti impune starea de melancolie si exactitate a fericirii. Inceputul e parte a fiecaruia dintre noi , e ceva unic pentru fiecare , un singurl lucru ne face ca sa fim aici , acum , maine , dorinta , un singur inceput , mii de cai la mijloc , cu un singur sfarsit , dulce viata dulce. Ma gandesc la ea , iar in imediat urmatoarea clipa la inima mea , la sentimentele care reies din cadrul ei original , iubirea , gandu-mi secreta idea meritorie a dulcelui , un sentiment dulce si ma face sa creez diverse scenarii cu ea , o fata dulce ca si gandul care m-a facut sa-i creez orice fapta in cinstea ei , in cinstea defectelor ei , pentru ca daca e sa fie dulce , dulce va fi mereu , iar daca e rau , rau va fi si mai dulce , o rasplata pe masura meritorie a faptului , te iubesc , suna dulce , sunt indragostit , suna dulce , dar te urasc , suna acru. De aceea , gandu-ti poti face pozitiv , plin de gust , plin de aroma monotona , dar ce e deprins din vesnica dorinta , va fi si un fapt la care te vei mai gandii , un fapt nedorit , raul mereu , te vreau , dar nu te pot avea , te vad , dar orbesc , te am , dar nicodata aici. Vreau sa traiesc pe masura faptului in care merit sa fac asta , vreau sa traiesc atat cat destinu-mi spune , vreau sa traiesc cu un destin scris in dulcele raului , care din bine a fost creat , binele de a fost prim , atunci ce a fost cu bine inceput , sfarsit cu bine va fi de mereu gand , iar la mijloc , la mijloc , nu conteaza , tot ce pot e de facut , iar ce e de vazut , a trecut.