Ora care m-a schimbat

Parca sunt intr-o inbalmasala de prostie , nu inteleg nimic , toata lumea vrea ceva de la mine , dar eu nu am nimic de oferit , nu inteleg , ce se intampla , sunt pus la perete din motive pe care nu le stiu nici macar cei care ma condamna , sunt invinuit din motive mult prea putin de luat in considerare , am in jur atatia oameni la care tin , dar mult prea multi oameni pe care ii urasc , din nou , nu inteleg de ce trebuie sa particip la ceva la care nu vreau , de ce sunt implicat in ceva ce nu-mi apartine , de ce imi pasa , cum am reusit sa ajung intr-un punct in care nicio consecinta sa nu ma mai impresioneze , nu vreau sa fiu implicat intr-o nicio viata , o am pe amea , nu-mi pasa de cei carora nu le pasa , pana la urma maxima , respecta si vei fi respectat , e un punct de orgoliu nedefinit. Fac ce-mi place , iubesc la fel cum sunt iubit , vreau sa calatoresc peste tot , vreau sa simt tot , din nou , nu vreau ca cineva sa-mi intervina in dorintele mele , familia si cele mai speciale persoane au un rol important in acest curs al vantului prin viata mea , nu vreau ca nimeni sa ma influenteze , vreau sa traiesc liber , desi , traiesc intr-o tara unde liberatea a fost cumparata cu sange , mai bine sclav cu mancarea zilnica , decat bogat fara bani , ma simt condus , ma simt inferior de egalitatea promisa , ma simt rau intr-o lume desenata bine. Am un inconvenient , acela ca nimeni nu ma intelege , nu cer acest lucru , nimeni nu e in stare sa poata face asta , dar sincer , daca fiecare persoana de pe acest pamant si-ar expune dorinta si inconvenientul , ar fi o planeta pe care viata s-ar cumpara doar cu bani , nimeni nu vede in fata ochilor decat bani , asta este singurul fapt care poate schimba ceva in aceasta lume vie , nu conteaza absolut nimic , nu exista emotii , nu exista motive , doar hartie cu valoare , vad asta in fiecare zi , pana si cei care ar trebuii sa ne invete asta se afla in acea institutie pentru a primii bani si a-si expune zilnic , pana si ei , inconveninetele in fata elevilor , pana si atunci cand exista o legaura emotionala stransa intr-un grup , banii sunt singurul lucru care ii tin intr-un singur loc , uniti , pana si atunci cand iubesti sau vrei sa iubesti , e destul de imposibil , acele hartii cresc sau scad portia de afectiune pe care o poti primii sau oferii. Auzeam intr-o zi caci banii nu aduc fericirea , nu pot sa cred in aceasta spusa , nu pot , cat timp exista o moneda de schimb pentru orice , din momentul acela alegi , fie conflict , fie fericire , dar totul are legatura cu acele multe zerouri. Nu-mi place faptul cand cineva imi spune in fata ceva ce nu-i place sau unele lucruri care il deranjeaza , pentru ca inainte sa-si spuna dorul , eu eram cel care facea pe cineva sa se simta inca in viata , in acest mod as putea sa acord atentie nimanui , cum asa de mult imi este oferita mie . Imi iubesc viata , iubesc tot ceea ce fac , imi iubesc familia , imi iubesc prietenii , dar urasc pe oricine ma priveste ca pe un ciudat ori ca pe cineva care nu conteaza , urasc ca unii oameni traiesc , urasc pentru ca acest sentiment de ura este cel mai potrivit pentru dizgratia in care in doar cateva minute au cazut toti cei carora le-am acordat maximum de atentie. Am doar 15 ani , sunt copil in toata firea , dar ca o intrebare retorica , cine e matur? Zilnic ma duc intr-o institutie care prin definite ar fi o institutie de invatamant in care asimilam cunostinta care mai apoi ne ajuta in dezvoltarea caracterului , ghidarea dorintei in viata si stabilitatea emotionala , insa nu e nici macar o bucatica din definite in practica , de aceea , scoala , scoala este un loc unde fiinte de varste apropiate se aduna pentru a putea forma o legatura daunatoare , o institutie in care domina haosul , nu linistea , o institutie in care nu exista persoana care sa nu-si fi adresat macar o suita de invective , ei bine , eu ma numar printre acele milioane de persoane care au facut , fac si cu siguranta vor continua sa faca asta , singurul scop al scolii , singurul motiv pentru care ea inca este in picioare , sistemul educational inca se mentine pe linia de plutire pentru ca educatia este obligatorie , cotidianul este impus , invatamantul este o lectie de viata , o lectie in scris , insa ceea ce acesti copii au nevoie defapt e indrumare , acesti copii inca nu stiu de ce merg la scoala , unii nu stiu de ce s-au nascut , din dorinta placerii sau doar ca un obiect obscur care sa continuie sirul arborelui genealogic. Maturitatea e o prostie , vorbeam nu demult ca vreau sa raman mereu copil , fara griji , doar cu nevoi , acesta este cea mai buna alegere , fiind matur , asa zis , trebuie sa te comporti ca atare , dar iau exemplu din viata de toate zilele , vad oamenii care depasesc varsta pe care o am , dar comportamentul si mentalitatea inca nu au conoscut alta granita , geneze lor este inca la inceput de drum , maturitatea e o prostie. Vorbesc atat de usor , nu ma gandesc la niciun fel de consecinta , ci doar la schimbarile pe care as vrea sa le infaptuiesc , insa , desi am dreptul la o opinie , o pot spune tare si raspicat , dar ma aflu intr-o incapere goala , cine ma aude? Opreste-ti mintea , totul decurge din inertie , fa tot ce ti-ai dorit , fie rau , fie bun , ajuta la conturarea lumii in modul tau , pana acum am fost mult prea introvertit , prea melancolic , respectuos nu doar cu cei ce meritau , ci cu orice persoana , pana si cu cei mai mici decat mine , dar poate ca e inca o alta protie pe langa maturitatea celui care mi-a spus sa o infaptuiesc , urasc , am sa fac totul din inertie , imi stiu dorinta , imi stiu idealul , stiu ce vreau , nimic nu ma opreste , iar de a fi sa fie , sa nu fiu ascultat , nu conteaza , parerea mea influenteaza si ceea ce nu priveste , traiesc liber , am putinta asupra gandului , drumul meu e in fata. Cu siguranta pe drumul meu , cineva sau ceva va fi deranjant sau deranjat , uite , acela este singurul hop pentru care sunt invinuit mereu , ajung in acel punct in care sunt in stare sa creez un discurs argumentativ si sa pun practica juratului in functie , dar din nou , corectitudinea nu exista pentru societate , nici macar in grupuri restranse , atunci , de ce sa joc corect , nu , am sa joc murdar , am sa improsc pe cel care stie sa faca bine , am sa-l fac sa planga , am sa-l invat ca si el la randul lui sa devina cineva nu credea ca in viitor va ajunge vreodata. Inca odata , toata lumea imi cere ceva , dar eu nu am nimic de oferit , imi iubesc viata , imi iubesc aproapele , dar in momentul in care toata lumea mi-e superioara si eu sunt singurul care sta la picioare , am sa tai picioarele stapanului si am sa ma inalt , chiar daca toata lumea va cobora la nivelul meu , am sa ma opresc , am sa imi estompez fiecare emotie si am sa ma arunc intr-un val de necunoscuti care imi stiu numele , dar  nu si ceea ce simt , ii urasc , stiu sa judece , stiu sa faca lucruri care nu sunt demne de ei , am sa le dau ignoranta , o moneda marunta , care in timp va aduna averi. Cum as putea sa cred in ceva ce nu exista , dragostea , este marunta , frica , foarte neinsemnata , increderea , inexistenta , emotia , emotivitatea , fara sot , doar unul o poate simtii , nostalgia , ceva ce te incanta , dar nu te schimba , un singur procedeu natural nu este ireversibil , imbatranirea , aceasta este cea care poate sa ne schimbe , daca ai barba , mustata si parul valvoi , nu inseamna ca esti adult ori matur cu semne de batran , maturitatea e o prostie. In fiecare zi ma duc undeva de unde dupa cateva ore sa am unde ma intoarce , intru intr-o incapere unde zeci de suflete sunt prinse captive , in lanturi , nu exista lacrima de suferinta sau de placere undeva unde nu exista zambet adevarat , intr-o incapere temnita , toti sunt prieteni , candva eu eram un fel de punct de plecare , dar eu , pana si ceilalti si-au dat seama ca interesul e putin probabil sa mai existe atat pentru mine cat si pentru ei , o incapere in care cineva este foarte manierat , iar colegul , foarte dezordonat , in care cineva este capul rautatilor , iar celelalt protagonistul , acolo unde cei invatacei nu au de aface macar cu vreun studiu , iar cei inferiori sunt discriminati din cauza statutului material ori fizic , capacitatea performantei nu sta in aspect si mecanisme , ori plagiatura meschina , calitatea performantei sta in vointa. Imaginati-va un ospiciun unde debilul mintal este la fel ca iubirea din viata zilnica , prezenta pretutindeni , dar falsa , la ospiciu , nimeni nu e dus din prea multa sanatate , insa in viata reala , nimeni nu e sanatos , atunci , unde ne e locul , idealul meu , daca as putea , as vrea , as stii sa ma intoc in timp , ar fi sa traiesc in lumea in care toata lumea se razboia pentru un motiv , nu ca in ziua prezenta in care toata lumea se razboieste cu sine pentru ceva ce nu are logica , fericirea? Iubirea? Sunt lucruri care vin de la sine , nu trebuie sa folosesti o portavoce pentru a o indruma la tine , o viata in transee , in frig naprasnic , rapus de gloante , sange peste tot , cartuse goale , mult fum , oameni care striga de durere , altii care striga victoria , inteleg de ce fiecare general a crezut ca ceea ce face e bine , pentru ca defapt asa si era. Mi-as dorii sa fi luptat cu mainile goale , sa fiu batut crunt pentru a stii ce ma asteapta in viata de acum , in trecutul viitor , sa fi simtit cum sufletu-mi paleste ca pe masa de cerecetare a unui OZN , in care sa fiu imbucatit si studiat , in acest mod , cineva chiar avea un interes , scopul scuza mijloacele. Ma vad in fiecare zi in fata oglinzii , zambesc , ma uit cum arat , zi de zi fac asta cu un scop , placerea mea si buna-starea celorlalti , ca fiecare om , am sentimente , iar de cele mai multe ori , gresite , fata de persoana care nu stiu sau poate nu vreau sa profite de ceva care ar trebuii sa fie profitor , pe drumul catre rai , trebuie sa treci de o vama , care ori iti va permite trecerea , ori te vei intoarce in iad , locul in care te-ai nascut , dar pana si iadul este cel mai bun mediu , aici , cunosti placerea , iubirea , durerea , emotia , gandul , frumusetea , simti , ai capacitati cognitive , esti liber , reguli exista doar pentru a concepe un fel de mers al lucrurilor. Mi-as dorii foarte mult sa il cunosc pe cel care a inventat definitia reguli , mi-as dorii sa discut ore in sir despre ceea ce inseamna defapt in practica asta , mi-as dorii sa exist mereu , pana cand mor , pentru ca acum , sunt doar o piesa. Nu stiu ce insemn pentru oamenii de rand , dar stiu ce insemn pentru mine , insemn un motiv , pentru a merge mai departe in conflictul cu viata , de a-mi implinii idealul , de a ajunge intr-o zi cineva , chiar daca din nou , banii sunt mana de lucru care influenteaza ziua si cursul ei. E sfarsitul , am o rugaminte , ma rog ca nimeni sa nu incerce sa ma convinga , ma rog ca nimeni sa nu-mi faca rau intentionat , ma rog ca nimeni sa nu-mi mai merite ura. Tot ceea ce am scris este vorba de o singura ora in care am trait atat de multe reprosuri incat , ura nu este potrivita.