Mama mea

Mama , o femeie respectabila din faptele pe care le face avand ca scop nu nevoia ei , ci a celor  din jurul ei , o femeie soava si plina de caractere feminine , dar cu un caracter inuman , supra-natural , ea e unica , unica prin ceea ce face , faptul cum gandeste mereu la consecinte , niciodata la daruri. Ea , ea m-a crescut , find de asemenea si mama mea , cea care mi-a dat viata mult iubita , cea pe care o pretuiesc enorm pe acest pamant , aceasta sansa unica de a traii pe propriile mele picioare , sa fiu dependent de mine , o iubesc pentru dorinta ei de a ma avea , o iubesc pentru ca e singura fiinta care merita sa fie iubita ,  o iubesc pentru ca o iubesc , e un fapt cert de care am nevoie , nimic nu poate fi comparat cu adevaratul sens al iubirii , dragostea fata de mama ta. Mama mea , o femeie de varsta medie ca timp , o femeie care poarta amprenta anilor , prin defectele vizuale de pe pielea ei , de pe fata ei plapanda si plina de zambete amuzante , ochii ei sclipitori si plini de imagini trecute si uitate , ochi care au vazut mai multe decat un nor trecator , plin de ploaie si puf de aer a vazut , mama e unica , e singura care a stitu ce-si doreste , din acest motiv umanitar am aparut astazi in fata cuvintelor , vinovat pentru viata mea si pentru faptul ca nu am stiut ce inseamna sa iubesc cu adevarat pe cine trebuie , pe femeia care am cunoscut-o din prima clipa de viata , femeia care-si pierdea noptiile treaza alaturi de neastamparul meu , femeia fara de care , niciun vis nu ar mai fi fost astazi realitate , femeia pe care o iubesc cu adevarat. Nu am talente ascunse , poate prea putine pentru a-mi creea o performanta , dar stiu ca exista cineva care poate sa-mi induca orice stare umana , ori ce sentiment care ma poate inmuia , oricat de tare as putea fi , stiu ca o lacrima nu am putut varsa la momentele triste , dar la fericire , la momentele de fericire nu pot nici macar cu o multime de batiste brodate de mama sa-mi ascund lacrima plapanda , plina de sentimente si de fiecare data as vrea sa strig tare ''te iubesc'' , dar nu pot , nu , mi se pare prea ciudat sa spun ca iubesc ceea ce pana acum niciodata nu am spus-o , dar o iubesc , o iubesc pe ea . Cand eram mic , tu aveai grija de mine , cand eram mic singurul lucru care ma linistea erai tu , ma luai in brate si ma leganai pana in momentul in care primul vis din viata mea lua noi proprietati divine , visam la ziua in care voi scrie asta , erai singura dupa care plangeam , nicio alta femeie nu putea sa-i tina locul mamei mele , pana si hrana alteia , nu era ca cea a mamei mele , o iubesc din tot sufletul , pe ea , care mereu fugea dupa nevoile mele , ma mangaia cand aveam nevoie mai mare , era langa mine atunci cand nimeni nu ma cunostea , astazi , astazi nimeni nu ma cunoaste , dar in acelasi timp in care existenta mea e stiuta doar de mine , am nevoie de cineva care sa ma mangaie , sa-mi spuna ''chiar daca esti singur , esti printre toti , chiar daca ii impiedici , esti aici''.Imi aduc aminte cum nu de mult imi povesteai primele mele clipe de viata lunatica , cu sentimentul vesnic de gandire ego-centrica , ma gandeam doar la mine si spuneai tu cum , ai ajuns la spital intr-o fuga naprasnica si grabita , eram pe cale sa fac cunostinta cu viata , tata , era la munca , moment in care a fost anuntat ca am sa vin pe lume , am sa fericesc un nou popor , o noua familie fericita , iar tata si el timp de cateva minute inima-i statea in loc , cu inima in gat , era prea mult entuziasmatic de faptul ca al doilea sau copil si primul lui baiat a luat nastere dintr-o dorinta naprasnica , din dorinta ca familia lui sa aiba un viitor , sa aiba urmasi care sa duca la bun sfarsit sirul din arborele vesnic traitor si inaltator , arborele genealogic al lumii din care provenim , asa cum Dumnezeu a creat primii oameni , pe Adam si pe Eva din pamant , acolo ne vom intoarce , un inceput din pamant , mii de cai la mijloc , in timpul vietii si un singur sfarsit inevitabil si nedrept , moartea , locul in care vom ajunge , exista sau e doar o fantasma care ne impanzeste mintea de fiecare data cand ne gandim ca avem toata lumea aceeasi soarta , mi-as dorii sa o pot iubii pe mama mereu , pana in momentul in care ceea ce Dumnezeu a creat , va disparea , nimicul din care a fost creat tot , va devenii dinou materie prima pentru un alt inceput , te iubesc mama , esti singura pe care o pot iubii mereu , te iubesc pentru ca m-ai batut , m-ai avertizat , m-ai pedepsit pentru ceva rau , nu intotdeauna cu dreptate de procuror , dar motivul era unul simplu si aducator de sine , siguranta mea , frica ca inocenta mea sa nu devina brutalitate , ai avut un motiv , insa eu , acum , nu am , nu stiu de ce sunt aici , nu stiu ce vreau , am avut candva o idee , dar se pare ca daca sunt singur pe acest pamant , nimeni nu ma cunoaste , exista celalalt parte , rau mereu. Mama , m-ai putea ierta pentru tot ce ti-am facut , pentru neascultarea mea , pentru ce nu am avut de gand , acum in momentele astea grele , in care ma gandesc la tine mereu , imi dau seama ca mai exista si altcineva prin lumea mea in care ma plimb mereu singur , chiar daca ceva necunsocut trece pe langa mine , ma fac ca e doar o alta pala de vant care ma raceste , iar tu esti soarele meu mereu. Mama , esti atat de vie , nepretuita , o entietate fara egal , o dorinta pe care toata lumea ar aspira , sper ca niciodata sa nu mori , atat trupeste cat si din inima mea , pentru ca tu ai fost mereu cea pentru care am luptat , cea pentru care m-am facut de ras , putin important in contravaloarea lucrurilor pe care le-ai facut pentu mine si necesitatiile mele menajate , am doar 15 ani , putin , prea putin ca sa pot macar sa ma pun in pielea ta , nu am nevoie , stiu ceea ce simti , ceea ce-ti doresti sa simti si ce nu , in continuare sper , sper ca ziua de maine sa fie una care niciodata sa nu inceteze sa vina , am un dor , unul singur , sunt prea putin batran , inca un copil in toata firea si te iubesc , te pretuiesc ca pe viata care mi-ai oferit-o atat de constincios , te iubesc. Cuvintele de lauda , sutele de alte cuvinte care iti sunt dedicate au fost menite in acest timp pentru a fi ale tale , da vorbesc putin cam exclamator , dar tu esti propozitia care mereu va urma dupa intrebarea mea , mereu ai stiut raspunsul la ea , atunci cand nu stiam ce-mi doresc , mi-ai spus ca speranta moare ultima , iar eu dupa ea , ma gandesc zi de zi cum viata mea ar putea sa devina mult mai anevoioasa , mai lipsita de necesitati , dar niciodata la tine asa cum ar fi nevoie si de cuviinta , astazi , astazi ma plang din cauza dorului si nu stiu de ce inca ma gandesc la altceva , nu stiu de ce inca o fac , esti aici , langa mine , esti tot cemi-am dorit , chiar daca ceilalti din jur imi dau atentie doar la nevoie sau tovarasie , te vreau mereu , nimeni nu conteaza inafara de tine , am avut odata , nu demult ocazia de a simtii iubirea pentru o persoana alta decat tine si nu mi-a fost rasplatita speteala precum as fi meritat , am fost dezamagit , ranit , intepat in inima , am sangerat prin cuvinte asa cum nimeni nu o face , asta e telul meu si stiu ca intr-o zi nu vei mai fi , intr-o zi teama de a nu mai fi langa mine imi va da cele mai mari emotii , nu voi plange in ziua aceea pentru ca , chinul pe care l-ai purtat in spinare s-a dus , esti usoara de orice lucru , independenta pentru prima data , ultima pe acest pamant , dar nu voi plange pentru ca nu e loc de lacrimi , ci doar de iubire dusa printre nori , chiar daca mi-as dorii sa fi aici , nu vei fi , dar de acolo , de acolo de sus vei fi langa mine , mi te voi amintii mereu ca pe cea care mi-a dat viata , te iubesc. Inima continua sa-mi bata fara incetare , nu voi plange , pentru ca in acea zi soarele va domnii peste noi , noi , cei de jos , care te vom jelii , nu voi plange pentru ca taria ta m-a motivat zilnic sa trec peste zidul inalt de care sunt nevoit in fiecare clipa sa trec si am sa trec mereu gandindu-ma la tine si la faptul ca tu ai trecut mereu de el si ai reusit sa ma ajuti pana in momentul in care glasul tau nu va mai fi auzit , iar mangaierea ta imi va lipsii , nu am sa plang. Vezi tu  , nu am eu trecut mult , dar am viitor inainte , iar singurul model sunt eu , eu , cel care voi lupta mereu cu sangerarile grele din inima mea , provocate de cei din jurul meu , chiar daca ii iubesc pretutindeni , te iubesc , pot sa o spun de cate ori e nevoie , dar sunt sigur ca un singur ganf face cat toate cuvintele de pe acesta planeta spuse pe indelete , invers sau corect , te iubesc ,inima-mi bate tare , iar in aceste momente , in sufletul meu domneste euforia si tristetea , lucrui opuse ca sens , dar co-echipiere acum , cand e nevoie de amandoua ca sa pot macar sa-ti scriu , nu sa-ti vorbesc , pentru ca vocea mea nu demna de a ordona , de a impune dreptate sau macar o decizie fara sot. Ascult acordurile unei chitari rock care ma uimeste , acordurile acustice ale unei melodii pe care o indragesc pe atat de mult , dar pe atat de putin , vreau sa dansez , vreau sa dansez fara nimeni , vreau sa fiu in lumea mea de fiecare data cand sunt singur , mai mereu , vreau , te vreau , acum , nu pot renunta la tine pentru ceva fara valoare sau ceva ce mai tarziu va fi la picioarele mele , nu conteaza nimic , pentru ca acum traiesc , iar in aceste momente anevoioase e nevoie de mine cu adevarat , nu pot , nu mai pot sa vad atata suferinta , atata maturitate excesiva , falsa , pentru ca toti din acest grup de oameni sunt copii , mai bine copil fericit care se gandeste la ceva ce nu-i al lui , decat suflet de maturitate meschina care aprinde valvataia sperantei inoportune din inaontrul meu , nu conteaza cum ma imbrac , nu conteaza cum te imbraci , singurul tel e , vesnica traire , nu caut fericirea , sper ca ea sa fie pe urmele mele cu o lupa care-mi cauta pasul , care ma urmeaza , dar candva , va fi a mea , va fi cu mine , va fi in mine. Vad , vad ca acum totul e atat de fantomatic , inuman , oricine , toti , au ca scop , vesnica si invizibila speranta la o viata fericita , vad cum minciuna este stapanul lor , dar de ce sa domneasca si in mine , pana la urma , o minciuna e o minciuna , dar o minciuna spusa de o mie de ori de un adevar , nu pot sa mint , asa ca arma mea e sinceritatea care mai mereu doare , dar mai bine lacrimi de fericire decat lacrimi de durere , ori un zambet fals afisat din dorinta de a nu mai fi fost aici , acum , nu mai iau in seama ceea ce-mi ofera altii , pentru ca tu deja mi-ai oferit tot ce-mi doresc si imi vei oferii mereu ceea ce am nevoie , te iubesc , acum , melodia s-a dus cu toata gama pe un ritm jos , iar singurul medicament nu e cel care il gasesc la drogherie , ci cel care mi-e oferit de tine , linistea in sinte e vindecatoare de durere , am un viciu pe care nimeni al cineva nu-l are , dragostea meschina pentru lucruile care ma atrag , dar nu e o dragoste tinatoare , asa cum tu m-ai invatat sa te iubesc pe tine , niciodata nu mi-ai spus in cuvinte , exclamtii convingatoare , iubeste-ma , dar faptele tale isi cer rasplata vesnica , dragostea mea si a tuturor. E tarziu  , poate prea devreme ca sa gandesc in viitor , eu tocmai acum traisc , acum traiesc cand scriu , traiesc din scris , asta e talentul meu nativ , sa fac ce-mi place , asa cum tuturora le e dat si vreau sa ma scap de ea , de greutatea care mi-e pusa in spinare in fiecare zi in ghiozdanul de cunostinte , nu mai vreau sa cunosc niciun sentiment , decat cel care ma face sa ma infior de eforie , de fericire , tu , iubirea fata de tine , mama mea. Repet , o femeie fara egal  , fara sot , cu frica lui Dumnezeu , o femeie care a facut mai multe decat ziua stie sa faca , decat noapte poate sa ascunda , mama mea , e un model , ceva nepretuit , nimic nu e vrednic de ea , decat iubirea , sa iubesti pe cineva e mirific , dar sa-ti iubesti propria mama , e ceva unic. Stiu , e putin deplasat sa spui asta acum , atunci cand niciodata nu ai mai vorbit intr-un asa fel despre cea care te-a fericit mereu , ploaie , ploaie fara nori in jurul meu , se aude un sunet scos de un saxofon pe un ritm de blues , jos , ritmat , spintecator , lacrimile nu-mi mai pot stapanii , plang , nu mai pot , e prea frumos sa gandesti in felul in care o fac eu , e foarte sinistru sunetul scos de acel saxofon , acompaniat de un pian foarte nou , un sunet unic , o melodie cunoscuta printre toti , o imagine ma strafulgera , ceea ce ma asteapta , mi-e friga , ploaia ma va uda in continuu, pana cand voi fi o ploaie printre stele de seara , nu mai pot ,nu vreau sa fiu ca cei din jurul meu , vreau sa fiu  eu , vreau sa lupt , ajuta-ma , tu , ploaie fara nori , spre mine tot cobori , ma uzi tot si nu vreau sa ma suc de tine , pentru ca sunt ploaie printre stele , sclipocesc in balta de pe marginea drumului , uitat pana si de refelxia lunii de dupa stropii mereu de ploaie , mi-e dor de cand eram copil , un singur vis aveam , sa devin mare , dar acum , visez sa fiu mic , mereu , sa nu stiu ce e durerea , sa nu stiu ce inseamna viata. Nu sunt nici pe aproape de motivul adevarat pentru care am inceput acest articol plin de emotie , sunt prea departe de firul narativ , ma duc paralel cu ideea mea , ma duc paralel cu viata , asta e deviza mea , eu conduc viata , nu ea pe mine , vreau sa tip din fiecare parte a corpului pentru ca pot , pentru ca vreau , nimic nu ma opreste , doar judecata , dar ea in sine se judeca la barou , avocat nimeni , judecator , nimeni , acuzat , toti , fiecare e judecat , daca nu de ceilati , de el , de ea , de constiinta lor , remuscari nedumerite , mereu plangatoare , dorinta de rezbunare duhneste in fiecare , duhneste puternic , vreau sa fiu rasbunat , stiu ce vreau , sa triesc in salbaticie , sa fiu eu inceputul meu , sa uit ca am trait altundeva , sa uit ca am fost odata aici , aici printre toti , sa fiu dinou cineva. As vrea sa fac orice , sa ma simt fericit , pentru o secunda , sa-mi bata inima foarte tare , sa fiu fericit in sine , sa simt fiecare proprietate a acestui dar , te rog , vreau. Adevaratul motiv pentru care speteala e doar un obstacol minor , e faptul ca mama mea ma iubeste , stiu cu siguranta ca e asa , sper ca mereu va fi , nu spun ca nimeni nu are vicii , pentru ca pana si eu am nu unul , ci mai multe , chiar si ea , mama mea , are , nu conteaza natura lui , prima etapa spre cainta e constientizarea starii de pacat , iar mai apoi iertarea lui , pentru mine  , orice ea face e sfant , pentru ca semnul crucii aduce credinta printre toti , nu e nevoie de o explicatie , lafel , mama mea , nu faptul ca cuvantul mama e ea , ci faptul ca ea e mama mea , ma face sa o respect , in ceea ce privind faptele pe care le savarseste , acestea sunt inuman spus ,  supranaturale , demne de un erou , ea e eroul din aceasta descriere miseleasca , pe ascuns , intr-o lume virtuala , departe de ochii curiosilor , in ochii mei , un jurnal care ma cuprinde pe mine in momentele mele de buna-stare sau durere , pentru ca nu de multe ori am plans , de fiecare data din durere , aici , in cuvintele mele , in durerea mea , dar toate trec si vin altele , mai vreau o zi in care sa spun te iubesc ca pe un sentiment adevarat celei pe care candva o iubeam , celei care i-am dedicat o bucatica din timpul meu pretios , dar nu a stiut sa profite , vreau dinou sa traiesc momentul si sa repar ce a fost gresit , vreau sa arat mai bine , sa fiu mai bun cu mine, ceilalti nu exista , lafel cum nici eu nu exista , cuvintele sunt doar o formatiune de litere asimilate ca un grup care exprima ceva logic , pur , simplu , un plan. E rasaritul noptii , mama mea nu e acasa , dar in curnad va fi , iar momentul in care ea va intra pe usa va fi unul foarte frumos , sa o vad dinou , ceva indescriptibil , ceva foarte... . Un diamant e o piatra pretioasa formata din bogatiile pamantului , intr-o lume virgina si murdara , dar candva omul va da de ea si o va aduce ca lumea moderna sa o faca stralucitoare si lucitoare , sa incante nu doar pe ea , ci intreaga lume , asa e mama mea , a avut nevoie de timp ca sa fie descoperita , dar astepatarea a luat sfarsit , iar pe parcursul timpului , a inceput sa fie slefuita si sa luceasca , sa fie cunoscuta , de mine , in ochii mei sclipitori din cauza lacrimei , sclipitori din cauza ei .
         Persoana de la care totul incepe si totul se termina in momentul in care ea nu mai este , ea , cea care viata nea dat , ea , cea care lumina zilei nea aratat si cea care scrisul nea postat. Mama , fiinta care traseaza linia de pe mijlocul drumului pentru a ajunge in siguranta pe crestetul muntelui , fara inhibitii si scurtaturi , ea cea care sterge orice urma de praf lasata din prea multa ignoranta sau prea mult exces in cautarea persoanei perfecte. De multe ori un Dumnezeu care ne ofera tot ce avem nevoie doar ca sa fim fericiti , doar ca sa fim impliniti , dar niciodata lipsiti , aceasta faptura fara cusur care ascunde un suflet de bun augur in fiinta fiecarei mame , o faptura care a trecut prin grele si bune la fel cum un strop de apa strapunge o bucata de fier , la fel cum noaptea nu se intalneste niciodata cu ziua , dar intotdeauna aproape. Fiecare dintre noi are doua cai , cea buna si cea rea , avem libera-constinta sa alegem , fiecare o face in felul lui , dar atunci cand sentimentele de dragoste iti patrund in motivatie si ziua iti strapunge cristalinul , mama va fi cea mai buna alegere , alegerea care ne conduce implicit pe calea cea dreapta , pe drumul cel bun , pe cararea catre varful din adancime. Intotdeauna ea ne va veghea indiferent de circumstante , privirea ei atintitoare , ochii ei verzi ca frunza , parul ei ca spicul de grau si mainile-i batatorite de vreme si de timp in cinstea noastra. Trebuie sa iubim ce avem ca mai tarziu sa nu ne para rau dupa ce am avut , foloseste timpul in favoarea ta , nu lasa ca trecutul sa ia locul prezentului , insa nu viitorului , cu ajutorul prezentului napastuitor , viitorul intuitiv , o cale fara lumina , ceva necunoscut , va fi creat. De ce sa iti crezi o lume cu tine , cand ai la dispozitie o lume cu toti , fiecare are un rol , el sa munceasca , el sa pliveasca , dar eu un rol important fata de obligatii si indeletniciri , sa iubesc , sa iubesc , dar niciodata sa urasc , pentru ca ura este arma celor fara putere , arma celor fata onoare , arma celor fara de tot. In cautarea ei , nicioadata nu o vom gasii , chiar daca ea este aici , aici , langa noi , persoana care umblul nea pastuit , persoana care vorba nea-nvatat , persoana care prima poveste cu un baiat si o mama de tot auzita peste tot ne-a fost povestita.Viata fiecaruia dintre noi este un basm in realitate , o nuvela dintr-o carte , o dilema fara cuvinte desarte , ci doar fapte. Mama , totul creat din nimic , care totul va crea iubirea..
Imi aduc aminte mereu cum zicea ea ca nu era zi in care lucrul sa-i cada din mana , inca de mica singura ei deviza era independenta , dar greutatile vremurilor si ceilalti din jurul ei au oprit-o mereu sa faca ceea ce avea de gand , dar poate , mult mai bine , daca ea facea ceea ce ii era mintea indrumatoare , astazi , mai eram eu? Probabil ca eram , dar nu acelasi , unul mult mai diferit , nascut intr-o alta dorinta , iti multumesc mama pentru ca te-ai sacrificat in fiecare moment , nu pentru mine , ci pentru toata lumea , pentru ca in primul rand , nu eu sunt cel care are nevoie sa-si ceara iertare de la tine , ci toata lumea , de multe ori m-am indoit , de multe ori am avut de ales si mereu nu te-am luat in serios , dar astazi ca nicio alta data , tu esti prima mea alegere si singura si iti cer iertare prin cuvinte , pentru ca nu sunt in satre ca gura sa-ti spuna , iarta-ma. Draga mea mama...te iubesc nespus , te iubesc.