O alta viata la un alt etaj x9

     Mi se intampla uneori sa ma pun pe ganduri in momente de acalmie , sa ma gandesc mult si bine la ceva ireal , la lucruri de domeniul fantasticului , dar posibile in realitatea noastra , uneori ma simt ciudat , parca locul meu nu e acolo unde ma aflu , chiar daca nu deranjez pe nimeni , nu impun niciun comportament si nu ridic nicio pretentie , ma simt in plus. Pana si acum , scriu cu plictiseala in mana , dezamagit de mine pentru ca acest lucru era ceva cotidian acum catva timp , toata lucrurile ma enerveaza , nu gasesc melodia care sa-mi placa , cineva se gaseste mereu sa imi scrie ceva lipsit de importanta , stau incomod , nimic nu merge asa cum mi-as dorii , totul e importiva mea , nu stiu ce sa mai fac , toate imi pare ne la locul lor , daca ar exista un mod de a traii doar in durere , poate ca ar fi cel mai bun mod de viata , ar devenii o obisnuinta , asa , totul se regenereaza pentru a forma din nou o rana. 

     Citind o carte astazi , defapt  doar prefata acesteia , am descoperit in ea , o descriere vaga a unui caracter puternic , a unui autor care nu e scriitor de meserie , nu e nici macar prozator de ocazie , dar acesta stie ce scrie , chiar daca accentul vulgar si cuvintele foarte agresive ii fac pe unii sa renunte la a mai citii , ei , folosesc acele cuvinte pentru a vorbii cu cineva , atunci , de ce ar putea fi o incomoditate sa citesti ceva care folosesti pentru a auzii altcineva , acel autor este un cantaret , iar viata l-a invatat pe acel cantaret cum sa traiasca , cum sa ocoleasca ceva de neclintit , cum sa mearga prin viata sub influenta , pentru ca asta a reusit el , deoarece parintii lui au fost cineva , la randul lui , el este cineva acum , daca am putea ca toti sa fim vedete. Lumea cum o stim noi , e exact asa cum ne-o imaginam , pentru ca ceea ce vei cere , aceea vei primii , zilnic trebuie sa ma aflu sub doza mea zilnica de nebunie , de fericre si extaz , altfel , mormantul meu va fi umplut cu mine , in fiecare dimineata imi incarc bateriile cu incatare , cu fericire , dar uneori nu ajung la punctul in care sa ma trezesc la momentul oportun , atunci ziua , devine o noapte intunecata pentru sufletul meu , ma simt ciudat , in fiecare zi , totul decurge ca in celelalte zile , o mica descriere. Dimineata ma trezesc , mofturos sau nu , merg , imi folosesc muschii , creierul , zambesc , sunt fericit , fug , sar , zburd de bucurie , dar mereu ma regasesc in gandire , ajung acasa , locul de unde am plecat , chiar daca atunci cand stau in el , ma simt urat , dar atunci cand sunt departe de el , mi-e dor. Nu stiu de ce vorbesc prostii , imi pierd vremea.

     Maine , totul vine mai aproape de mine , pentru ca maine imi propun sa ma trezesc fericit , cu mintea pusa pe fapte , sa fiu , sa fac , sa merg , sa sar , sa vreau , sa fiu , maine e ziua mea , nu e o aniversare , ci ziua in care Mirel a revenit la ceea ce este un ideal al lui , mereu dau mana cu acei colegi de clasa , mereu sunt prieten cu ei , dar nu mereu , defapt niciodata asa cum mi-as dorii , sunt dependent de viata si de alti oameni , iubirea ... . Fericirea exista si fara ea , e doar o oportunitate prin care sa faci procesul mai productiv , avand urmari cu urme de placere .

     Am scris aceste paragrafe , avand in minte un alt titlu , am scris asta fara sa ma gandesc la un subiect anume , acum , recitesc si imi dau seama ca cel mai potrivt titlu este acela al noului etaj deasupra celui de azi , toate trec si vin , dar eu , doar trec.

In drumul meu spre succes am sa ma impiedic , o sa cad de multe ori , o sa ma bucur , o sa muncesc pe branci , dar vreau sa nu uit un lucru , in drumul meu spre succesc nu fac autostopul , merg pe jos .