Te vreau

Poate chiar imi doresc ca tu sa fi aici , aici langa mine , sa ne tinem de urat unul altuia sub bezna stelelor indepartate de mine , parca din nesimtire , vreau sa fi exact langa umbra mea ca sa vorbim pe indelete prin bezna neagra ca un noian de negura lasat doar peste noi , vreau sa-ti sarut gatul moale si fin atunci cand soarele va iesii de dupa deal , atunci cand soarele va rasarii ca o flacara nastrusnica de dupa pomi , vreau sa-ti mangai buzele cu mana-mi cea sfanta , vreau sa te strang in brate sa si cum ar fi ultima zi cand vad , ca si cum ar fi ultima zi cand pot sa zic ce vreau , vreau sa te am , vreau sa te bucur , vreau sa ma placi , dar se pare ca nu tot ce vreau pot avea , odata , de mult in trecut , a fost cineva dupa care ma uitam doar sa o vad pentru ca imi era atat de draga , dar se pare ca mirajul unei fete pline de perfectiune era gol de orice era bun si a pretuit un lucru , mai mult decat infinitul de simturi pe care i-l puteam oferii prin atatea vorbe care o puneau in cuier cu o masca de somn pe ochii si ascunsa de toti . Poate ca m-ai iubit , dar nu cum am facut-o eu , dar ce a fost a trecut , ce va fi va urma , sper sa te mai vad pentru ca degeaba m-am saturat sa te aud pentru ca ochii imi cer ceea ce o imagine nu poate reproduce. Si ma intreb , oare e sfarsitul unui inceput frumos? Sau , acest sentiment poate fi unic ? Sper sa nu , pentru ca ceea ce simti atunci cand iubesti nu poate fi descris , de aceea nici macar nu scriu cuvinte in vant, vreau doar sa spun ca nici o melancolie nu e asa de accentuata in momente de cumpana ca atunci cand melancolia unui singur sentiment este atat de tare supra pusa peste ganduri si fapte. Gandurile-mi spun multe , poate prea multe , pentru ca creieru-mi nascoceste in cele mai negre tenebre pana pe fundul fara fund unde nu gaseste decat un intuneri pe care nu am cum sa-l vad . E seara dincolo de geamul in fata caruia ma aflu si sticla parca se face mata dincolo de pupila mea si sper ca macar un meteorit ratacit sa o sparga si sa scap din fortatreata in care sunt inchis de atata timp si dincolo de cioburi lucitoare sa fi tu , nu stiu exact cine pentru ca mintea-mi sta altundeva , dar speranta moare ultima , iar tu vei murii dincolo de orice bariera a timpului , pot sa te descriu in doua cuvinte , dar pe acestea nu le pot descrie in tine pentru ca tu esti construita dintr-o infinitate de litere care nu sunt puse cap la cap , ci construite din timp. Simt ca totul trece pe nevazute , dar sunt prea tanar sa inteleg asta sau sa fiu in stare sa o povestesc in cuvinte desarte pline de metafore scoase cu jumatate de gura pe gura care multa suparare a dat. Ma oftica gandul ca nu pot pune mana acolo unde frige , ci doar unde ninge , ma enerveaza ideea ca vreau sa-mi creez un mine in sine care sa tina de mine pentru ca simt din adancul meu ca nu suport sa stau pe intuneric , ''singur'' , pana si stelele ma lumineaza orbitor stand pe o iarba prea uscata pentru a putea ramane o pata verde prin atata arsita , luna , doar jumatate , in curnad nimic , norii toti adunati deaspura acoperisului meu sperand ca sa fiu intr-o zi un soare care sa le deschida calea spre un alt orizond , dar ziua inceteaza sa vina spre dispperarea indulgenta a un sentiment nespus , singuratatea , de lup . O mica paralela poate fi creata pe baza unei comparatii dintre un suflet ratacit printre atatia copaci lafel , insa se pare ca sufletul pierdut a gasit un miraj in care prostesc s-a increzut , un om span , in care a avut incredere si era cat pe ce sa-i rapeasca si ultima parte a omului ne atinsa de nimic , inima , care bate nu din inertie sau nevoie , ci din speranta , din speranta ca in viitor va mai fi una care sa bata intr-una cu amea , spanul a supt pana si ultima faramita de gandire si  l-a tras adanc pe o scara intr-un put rece pe o vreme calda de vara torida , dar se pare ca maxima ''ce e bine va fi salvat'' functioneaza atata pe o foaie rupta , precum si in romanul vietii mele , iar ceva poate , nu stiu ce a tras ca un revolutionar magnet spanul spre el , si se pare ca un span are navoie de cineva lafel ca el. Dar tot am ramas dezamagit , se pare ca pana si raul are parte de un destin mai superior mie , ce sa fac? ce sa compatimesc? pe mine sau un mine? Las totul in voia sortii si ma bucur de ceea ce pot face , pentru ca pana la urma , daca cauti sa primesti , te alegi cu nimic. Pun punct cu o exclamatie , daca cauti fericirea nu o vei gasii niciodata , ea se invita singura in noi!